Viscol

Viscolul este un fenomen meteorologic deosebit de complex, care se defineşte ca un

transport de zăpadă deasupra suprafeţei terestre provocat de vînt relativ puternic şi
turbulent, însoţit sau nu de ninsoare.

În condiţii de viscol, vizibilitatea scade simţitor, zăpada este puternic răscolită şi foarte
greu se poate aprecia dacă este vorba numai de o simplă spulberare a zăpezii deja
căzută, sau de spulberarea concomitentă, atît a zăpezii pe sol, cît şi acelei care cade în
timpul viscolului.

În raport cu complexitatea fenomenului, se pot deosebi mai multe tipuri de

viscole: viscol general, viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zăpadă la sol,
viscol cu zăpadă în altitudine.

Viscolul general este fenomenul cel mai complex care include toate elementele:
ninsoare, vînt tare, spulberarea şi transportul zăpezii atît la sol cît şi în altitudine: uneori
nu se poate distinge dacă are loc ninsoarea sau este spulberată numai zăpada de pe
sol.

Viscolul cu ninsoare este fenomenul în timpul căruia sunt asociate ninsoarea cu viteza

mare a vîntului.

Viscolul cu transport de zăpadă la sol este fenomenul în care vîntul bate tare,

spulberînd zăpada de pe sol, fără să ningă în timpul lui.

Viscolul cu transport de zăpadă în altitudine este fenomenul în care vîntul este atît

de puternic încît zăpada este spulberată la altitudini mari.

Cauzele sinoptice care determină producerea viscolului au la bază corelaţia dintre

anticiclonii est-european şi azoric, sau scandinav cu ciclonii mediteraneeni, uneori
reactivaţi deasupra Mării Negre, devenind tot mai violenţi în condiţii de retrogradare.

Cele mai puternice viscole însă, sunt cele care iau naştere în condiţiile în care peste
Europa Centrală şi de Est acţionează un brîu de mare presiune atmosferică
concomitent cu o familie de cicloni pe Marea Mediterană.

Acest brîu este determinat de înaintarea unei dorsale a anticiclonului est-european care
ajunge să se unească peste Europa Centrală cu o altă dorsală a anticiclonului azoric.

Cele mai multe viscole se produc ca urmare a advecţiei maselor de aer polar sau arctic
cu direcţie de deplasare din nord-est şi nord, care se întîlneşte cu aerul mai cald,
tropical (mediteranean).
Numărul zilelor cu viscol pe parcursul iernii oscilează între 3 şi 13. Frecvenţa viscolelor
depinde de condiţiile locale – gradul de apărare a teritoriului faţă de vînt, forma
reliefului, expoziţia versantului ş.a. Numărul maximal de zile cu viscol se semnalează în
ianuarie şi februarie 1-4 zile. În lunile martie şi decembrie acest număr este mai mic şi
constituie 1- 2 zile.

Un interes deosebit îl prezintă durata viscolelor. Durata totală a viscolelor pe an în

medie alcătuieşte 30 - 60 de ore; durata maximă – circa 60 de ore.

În unii ani durata totală a viscolelor variază în limite mari – de la cîteva minute pînă la
230 ore. Ca regulă, durata viscolelor anual nu întrece 50 de ore. Cele mai îndelungate
viscole sunt în luna ianuarie. În unii ani în această lună viscolele pot atinge o durată de
50 – 80 ore.

Măsuri de prevenire şi protecţie.

Viscolele perturbă traficul rutier, feroviar şi aerian, adeseori acestea fiind întrerupte

pentru diferite perioade. Vînturile puternice produc dezrădăcinări de arbori şi întreruperi
ale livrărilor de curent electric şi ale aprovizionării populaţiei. Localităţile pot să rămînă
blocate pentru mai multe zile, drumurile de acces fiind închise.

Măsurile cele mai eficiente pentru diminuarea pagubelor provocate de viscole constau

în pregătirea şi dotarea prealabilă a echipelor de intervenţie şi în asigurarea unor stocuri
corespunzătoare de rezerve de combustibil şi hrană.

De asemenea, sunt utile măsuri ca:

- folosirea parazăpezilor contra spulberării zăpezii şi eroziunii solului;

- folosirea culiselor de tulpini de floarea soarelui, porumb, perdele forestiere şi pomicole,

mai ales în jurul localităţilor pentru evitarea înzăpezirilor.

La sol, culisele invocate mai sus pot determina diminuarea amestecului turbulent al
aerului şi reduce viteza lui.

http://www.meteo.md/index.php/ro/description_codes/hazards/12

Fenomenul de viscol este specific ţării noastre în sezonul rece şi poate apărea
în medie de 3-5 ori, mai ales în partea de est şi de sud-est a ţării. Acesta
constă în interacţia dintre un curent foarte rece, provenit în principal de
deasupra Câmpiei Ruse, şi a unui aer cald şi umed provenit fie de deasupra
Mării Mediterene, fie de deasupra Mării Negre. Din cauza Munţilor Carpaţi,
aerul rece este forţat să coboare şi să prindă viteză, mai ales în zonele joase,
şi determină intensificarea la sol a vântului, cu rafale foarte puternice. Aerul
cald produce norii şi precipitaţiile care, în momentul în care ajung la nivelul
solului, interacţionează cu acest vânt foarte puternic şi determină fenomenul
de viscol.

De altfel, atunci când intensificările de vânt depăşesc 70 – 90 de kilometri pe

oră, sunt însoţite de ninsori abundente şi vizibilitatea scade sub 50 de metri,
meteorologii emit cod portocaliu, sau chiar cod roşu, aşa cum s-a întâmplat în
anul 2014.

Cele mai vulnerabile zone la fenomenul de viscol sunt judeţele din zona
Curburii, din sudul Moldovei, din Bărăgan şi, uneori, chiar din Dobrogea.  
https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/de-ce-in-sud-est-sunt-cele-mai-puternice-viscole-
explicatia-meteorologica-478066

Viscolul - cauzele viscolelor

Definitie si geneza.

Viscolul reprezinta fenomenul atmosferic de iarna prin care zapada este spulberata de vint fie
dupa depunerea acesteia, fie in timpul caderii si care duce la scaderea vizibilitatii. Este, deci, un
vint cu viteze mari fiind definit dupa viteza astfel:

viscole puternice, viteze de peste 11 m/s;

viscole violente, viteze de peste 15 m/s.

Ca fenomen de risc, viscolul se caracterizeaza prin viteze mari si ninsori deosebit de abundente
care pot avea loc in special in timpul iernii; el se produce insa si in extrasezon, respectiv foarte
timpuriu sau foarte tirziu, raportate la iarna. Cele mai violente viscole se produc in sudul si estul
republicii prin interferenta maselor de aer polar sau arctic care se deplaseaza din nord si nord-est
cu aerul cald mediteranian.

Cauzele viscolelor pot fi:

sinoptice: jonctiunea principalelor centri barici europeni cu contrast termic foarte mare (20-25oC,
respectiv dintre masa de aer rece de la sol si cea calda de la altitudine, care creeaza pe orizontala
gradienti barici de 40-50 mb/100 km si gradienti termici de 2-3oC/100km);

caracteristici ale suprafetei active care influenteaza orientarea si desfasurarea viscolului; de

exemplu, barajul orografic al Carpatilor limiteaza aria de desfasurare a viscolelor pe teritoriul
Romaniei la sudul si estul extracarpatic al ei si teritoriul Republicii Moldova.

Principalii parametri ce caracterizeaza viscolul semnificativi pentru definirea riscului sunt:

cunosterea datelor medii de producere a viscolului si intervalul mediu anual cu expunere la viscol;
cunoasterea datelor extreme de producere a viscolului si a intervalelor in care se produc viscole in
extrasezon; numarul mediu si maxim anual al zilelor cu viscol; directia si viteza vintului in timpul
viscolului; durata viscolului; cantitatea de zapada depusa.

Impactul asupra populatiei.

Ca si in cazul altor fenomene de risc, impactul asupra populatiei stabileste si in cazul viscolului dupa
consecinte, respectiv dupa numarul mortilor, pagubele materiale, consecintele asupra mediului.

Viteza vintului, cantitatea de zapada spulberata, vizibilitatea sunt caracteristici ale viscolului ce se
reflecta in cantitatea si calitatea riscului. Viteza mare a vintului determina spulberarea zapezii,
dezvelirea culturilor, ruperea crengilor, reducerea vizibilitatii si cresterea numarului de accidente
etc.

Cele mai afectate sunt arterele de circulatie cu urmari in cresterea numarului de accidente. Astfel,
in timpul viscolelor violente din februarie 1994 si din februarie 1996 arterele de circulatie din sudul
si estul tarii au fost impracticabile mai mult de o saptamina.

Topirea rapida a stratului de zapada depus de viscol poate conduce la inundatii grave. Urmarile
viscolului se resimt si in agricultura, constructii etc.

https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/geografie/meteorologie/viscolul-cauzele-viscolelor592.php
Viscolul

Aspecte generale

Viscolul este un fenomen climatic deosebit de complex, la producerea careia concura  doua elemente
mai importante: viteza vantului și cantitatea de zapada cazuta. Viscolul se definește ca ,,un transport
de zapada deasupra suprafetei pamantului provocat de vant suficient de puternic și turbulent, insotit
sau nu de ninsoare”. In conditii de viscol, vizibilitatea scade simtitor, zapada este puternic rascolita și
foarte greu se poate aprecia daca este vorba numai de o simpla spulberare a zapezii deja cazuta, sau
de spulberarea concomitenta atat a zapezii de pe sol, cat și a celei care cade in timpul viscolului. In
raport cu elementele care intra in componenta sa și cu locul in care acesta se manifesta se pot deosebi
mai multe tipuri de viscol: viscol general, viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zapada la sol,
viscol cu transport de zapada in altitudine.

Cauzele genetice care duc la aparitia viscolelor sunt determinate de particularitatile circulatiei

generale a atmosferei, sub influenta caracteristicilor suprafetei active.

Viscolele se formeaza in situatii sinoptice asemanatoare cu cele in care se produc ninsorile, situatii in
care insa contrastul termic dintre masa de aer rece aflata la sol și cea calda tropical din altitudine este
deosebit de mare ( 20-25°C).

Cercetarile intreprinse in tara noastra de O.I.Balescu și N.N.Beșleaga (1962) au dus la precizarea

situatiilor sinoptice care determina producerea viscolului. Cele mai importante sunt situatiile cand
actioneaza un brau de mare presiune atmosferica dezvoltat peste Europa Centrala și de Est, sau o
serie de anticicloni ( Azoric,Scandinav, Siberian) , concomitent cu depresiunile ce se dezvolta pe Marea
Mediterana și Marea Neagra.

Cele mai puternice viscole din tara noastra s-au produs sub influenta braului de mare presiune
atmosferica dezvoltat peste Europa Centrala și de Est care a actionat concomitent cu o serie de
depresiuni de pe Marea Mediterana .De mentionat, viscolul din februarie 1954, care s-a produs in mai
multe interval, dintre care primul s-a caracterizat printr-un viscol violent, neobișnuit. El s-a produs in
conditiile unei invazii de mase aer cald și umed tropical, cu temperature de 7-8°C, peste aerul arctic,
foarte rece de la sol, cu temperature de -15°C. Cantitatea mare de vapori de apa transportata de
masa de aer tropical și temperaturile foarte coborate ale aerului arctic au determinat nisori abundente
in toata partea de sud, sud-est și est a tarii. Vantul a batut cu o viteza mai mare de 125km/ora, iar
cantitatea de zapada cazuta a format un strat a carui grosime a depașit 100 m. Datorita brajului
orografic, viscolul din februarie 1954 a avut cea mai mare intensitate din regiunile periferice din sud-
estul tarii , in mod deosebit in Baragan, peste care s-au plasat fronturile atmosferice.

In geneza viscolului, un rol deosebit revine și particularitatilor morfologice ale suparafetei active și, in
mod deosebit, barajului orografic al Carpatilor Romanești. Datorita faptului ca viscolele sunt produse la
interferenta a doua tipuri de mase de aer cu caracteristici fizice mult diferite, care uneori afecteaza
numai patura inferioara a atmosferei pana la 600-800 m altitudine, rolul barajului orografic apare și
mai evident. Deoarece cele mai multe viscole se produc ca urmare a invaziei aerului arctic Siberian
peste cel tropical, mediteraneean, cele mai multe fenomene de viscol se produc in regiunile din sudul
și estul tarii situate in fata Carpatilor, in timp ce, in regiunile din spatele arcului carpatic, fenomenele
de viscol devin o raritate.

In functie de complexitatea fenomenului, se pot deosebi mai multe tipuri de viscole: viscol general,
viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zapada la sol, viscol cu zapada in altitudine.
Viscolul general  este fenomenul cel mai complex care include toate elementele: ninsoare, vant  tare,
spulberarea si transportul zapezii atat la sol cat si in altitudine: uneori nu se poate distinge daca
are loc ninsoarea sau este spulberata numai zapada de pe sol.

Viscolul cu ninsoare este fenomenul in timpul caruia sunt asociate ninsoarea cu viteza mare
a vantului.

Viscolul cu transport de zapada la sol este fenomenul in care vantul bate tare, spulberand zapada de
pe sol, fara sa ninga in timpul lui.

Viscolul cu transport de zapada in altitudine este fenomenul in care vantul este atat de puternic incat
zapada este spulberata la altitudini mari.

Trebuie precizat ca, nu orice viscol poate fi considerat un fenomen climatic de risc, deoarece viteza
vantului si cantitatea de zapada cazuta in timpul lui sau spulberata in timpul caderii ninsorii din
aer, ori de pe sol variaza foarte mult atat in timp cat si in spatiu. Adesea, zapada proaspat cazuta
poate fi spulberata de vanturi cu viteze sub 10 m / s, fara a fi considerate riscuri climatice. Acestea
sunt viscole moderate.  Efectul acestora ii constituie acumularea zapezii pe la adaposturi si dezvelirea
culturilor, care, in absenta stratului de zapada, sunt supuse ingheturilor din timpul iernii.

Viscolul intra in categoria riscurilor climatice in primul rand datorita vitezei vantului (viteze de peste
11 m / s -viscole puternice, sau de peste 15 m / s - viscole violente), dar datorita caderilor abundente
de zapada, care pot forma strat de zapada de 25 - 50 cm grosime, sau troiene de 1 - 2 m inaltime sau
mai mari, perturband activitatile economice.

Asadar, viscolul ca fenomen climatic de risc, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

vanturi cu viteze tari si ninsori abundente in sezonul de iarna;

viscole foarte timpurii (toamna) si respectiv foarte tarzii (primavara), in extrasezon.

Cauzele genetice ale viscolului

Viscolele din Dobrogea se produc in perioada rece a anului, cel mai obisnuit in prezenta unui relief
baric caracterizat printr-un brau de mare presiune, care uneste anticiclonii est-europrean si azoric,
marginit la sud de o arie ciclonica vasta, situata deasupra Marii Negre si in jumatatea estica a
bazinului Marii Mediterane.

Cele mai puternice viscole insa, sunt cele care iau nastere in conditiile in care peste Europa Centrala si
de Est actioneaza un brau de mare presiune atmosferica concomitent cu o familie de cicloni pe Marea
Mediterana (Bogdan Octavia , Niculescu Elena,1999).

Acest brau este determinat de inaintarea unei dorsale a anticiclonului est - european care , se uneste,
peste Europa Centrala cu o alta dorsala a anticiclonului azoric.

Pe langa cauzele de natura sinoptica,  un rol determinant in geneza viscolului revine si structurii

suprafetei active .

Principalii parametri care caracterizeaza viscolul

In Dobrogea, viscolul este un fenomen aproape nelipsit in anotimpul de iarna.

Intervalul favorabil aparitiei viscolului este cuprins intre datele medii de producere a acestuia de la

inceputul si sfarsitul semestrului rece al anului.
Pe baza observatiilor din perioada 1965-2005  de la statiile meteorologice de pe teritoriul Dobrogei, s-a
putut totusi preciza, care este intervalul favorabil producerii acestuia, diferentiat pe trepte de relief, in
raport de altitudine si de departarea fata de mare.

Datele medii de producere a viscolului si intervalul mediu anual cu viscol

In Dobrogea, data medie a primelor viscole  se plaseaza in luna decembrie la marea majoritate a

statiilor (Constanta, Mangalia, Adamclisi, Tulcea, Sulina , Medgidia), si ultima decada a lunii noiembrie
(Harsova, Corugea).

Intervalul mediu anual favorabil producerii viscolului. Acesta este intervalul cuprins intre cele doua
date medii, dintre primul si ultimul viscol, si variaza teritorial astfel:

pentru regiunile litorale sau de adapost aerodinamic  acesta este cuprins intre data medie a primului
viscol (decembrie) si data medie a ultimului viscol (inceputul lunii martie), ceea ce inseamna 3-3.5
luni / an;

pentru regiunile din nord-vest dar si in cele de vest, acest interval creste cu altitudinea, pe masura ce
se creeaza conditii din ce in ce mai favorabile producerii ninsorilor si cresterii vitezei vantului; in
general, acesta este cuprins in mod corespunzator, intre noiembrie si martie , ceea ce inseamna 3.5-4
luni /an.

Datele extreme de producere a viscolului

Acesta poate avea loc mult mai devreme, sau mai tarziu, in extrasezon, cand poate capata caracter
de risc climatic prin consecintele pe care le declanseaza asupra societatii si  mediului.

Cel mai timpuriu viscol  care s-a produs in ultimul perioada avuta in vedere a fost in luna noiembrie
( 20.XI.1975, noiembrie 1993, viscolul s-a produs in patru intervale: 6-7.XI, 12-14.XI, 20-22.XI si
29.XI 1.XII,  care, ca si cel de ia 4 noiembrie 1995).

Cel mai tarziu viscol semnalat in aceeasi perioada a avut loc in martie(  /a 18.IV. 1974 s-a produs in
un viscol, in timpul caruia viteza vantului a fost de 20 m / s, fiind insotit de caderi abundente de
zapada). Din cauza datei destul de tarzii, cand soiul incepea deja sa acumuleze caldura, zapada s-a
topit, neputandu-se forma strat. La aceasta data, florile din gradini erau inflorite, ca si visinii, incat,
daca vantul n-ar fi batut cu viteze mari s-ar fi putut crede ca este o ploaie cu petale de visini

Intervalele de risc pentru viscol

Intervalele cuprinse intre datele medii si extreme de producere a viscolului, de la

inceputul  semestrului rece si respectiv de ia sfarsitul acestuia constituie intervalele de risc climatic
pentru viscolele care  se produc in extrasezon si care pot determina numeroase pagube economiei
dobrogene, cu precadere agriculturii. Viscolele produse in extrasezon, fiind insotit de temperaturi
negative si acumulari de zapada, pot determina compromiterea culturilor agricole

Intervalul cuprins intre data medie a primului viscol de la inceputul semestrului rece si cea  a ultimului
viscol de ia sfarsitul acestuia este intervalul de risc climatic pentru viscolele produse in sezonul rece al
anului,  care pot fi si ele cu consecinte destul de grave (in special asupra transporturilor), daca tinem
seama de violenta lui si stratul de zapada produs, ca si de caracterul depunerii lui.

Numarul mediu si maxim anual de zile cu viscol

Desi durata intervalului posibil cu fenomene de viscol  este destul de mare (3-4 luni), uneori fiind egala
cu durata totala a perioadei reci a anului (daca tinem seama si de intervalele de risc climatic in
extrasezon), totusi numarul mediu anual al zilelor cu viscol este scazut (figura 1, figura 2).

Ce/e mai putine zile cu viscol se produc in regiunile de adapost aerodinamic precum si in zonele
litorale (sub 1,5 zile/an) iar cele mai multe in partea de vest si regiunile mai inalte din nord-vest
(peste 2, chiar 4 zile/an)  

Figura 1
Acestea au fost repartizate neuniform in lunile cu viscol, maximul fiind de 1,5 zile in luna
ianuarie(luna cu cele mai multe zile cu viscol) la Corugea (figura 2).   In privinta numarului
maxim de zile cu viscol , acesta a fost de 8 in zona litorala si 11 in vest si nord-vest, in conditiile
celor mai violente viscole din ianuarie 1966.

Asadar, Dobrogea, alaturi de Baragan poate fi considerata 'arena' principala de manifestare a

viscolului datorita pozitiei lui intre Curbura Carpatilor, pe de o parte si Marea Neagra pe de alta
parte, care determina canalizarea maselor de aer rece de origine arctica din nord si nord - estul
Europei, prin aceasta 'Poarta Carpatica' spre Campia Romana si Dobrogea, concomitent cu
interactiunea lor cu cele calde, de origine tropicala de pe Marea Mediterana (Bogdan, 1978,
1980).
Figura 2

Directia si viteza vantului in timpul viscolului

Aceasta completeaza aspectul de hazard climatic al viscolului.

Directia evidentiaza sensul de advectie a aerului rece, iar viteza, valoarea contrastului termo-

baric dintre cele doua mase de aer rece si cald, care determina turbulenta si actiunea mecanica a
vantului. In timpul viscolelor s-a constatat faptul ca predomina vanturile nordice, urmate de cele
nord-estice si nord-vestice (figura 3).
Figura 3

Directiilor dominante le revin si ce/e mai mari viteze ale vantului, in timpul viscolului. Acestea
pot atinge, in medie, 6-10 m/s pe litoralul sudic si in regiunile adapostite si 11-15 m/s in restul
teritoriului.

Durata viscolului

Persistenta viscolului amplifica caracterul de risc climatic al acestuia, daca vitezele se

mentin ridicate, peste valoarea medie. Un interes practic deosebit au doua aspecte:

durate intervalului (in zile succesive) in care se pot produce unul sau mai multe
viscole (deci, durata totala in zile cu viscol);

durata unui viscol.

Persistenta unor conditii sinoptice generatoare de viscol poate determina producerea

acestui fenomen in una sau mai multe zile succesive, in mod continuu, sau discontinuu (adica un
viscol se poate produce in mai multe zile consecutive, sau in mai multe zile consecutive se pot
produce mai multe viscole); este vorba deci, de doua aspecte ale duratei viscolului.

Un exemplu concludent il constituie viscolul din 21-22.XII.1998 a durat in Dobrogea 48 ore,

inzapezind toate arterele de circulatie astfel ca, autoturismele au stat blocate peste 62 ore in camp
deschis; precum si viscolul din 2-4.I.2008, care a durat 54 de ore si care a perturbat transporturile
din Dobrogea centrala si de sud (figura 4, figura 5).

Figura 4 Figura 5

Constanta – viscolul din 2-4 ian. 2008 Constanta – viscolul din 2-4 ian. 2008

Cantitatea de zapada depusa in timpul unui viscol.

Viscolele sunt insotite, adesea, ninsori abundente,  din care provin mari cantitati de apa. Au fost
situatii cand, zapada cazuta in timpul viscolului, in luna ianuarie, considerata una dintre lunile
cele mai secetoase din an, sa confere acesteia calitatea de luna a maximei de precipitatii cazuta in
24 ore. Este cazul statiei Constanta, care in timpul viscolului din 2-4.I.2008 a inregistrat
valoarea maxima de 100.9 mm.

Valorile cele mai ridicate (peste 8 l/ m2) se produc in conditii mai avantajoase de depunere
(viscol mai putin violent) si de transport, de umezeala, conditii care se intrunesc in partea
septentrionala, datorita ciclonilor mediteraneeni cu evolutie normala din in nordul Dobrogei,
consecinta a perturbatiilor mediteraneene (a ciclonilor mediteraneeni cu caracter retrograd).
Cantitatea medie de apa scade treptat odata cu apropierea fata de mare pana la 4-5 l/ m2 (figura
6).

Figura 6

In raport cu intensitatea si durata viscolului, depunerile de zapada au grosimi

variabile.  Grosimea medie a stratului de zapada depus in timpul viscolului masurata pe
platformele meteorologice din Dobrogea in perioada 1965-2005, a variat de la 8 - 10 cm, ia 50 -
100 cm, fara a lua in considerare inaltimea troienilor care se formeaza in urma acumularii zapezii
in locurile adapostite.
Grosimea maxima absoluta a stratului de zapada format in timpul unui viscol este si mai mare,
comparativ cu cea medie.

In perioada de dupa 1965, cel mai gros strat de zapada s-a format in timpul viscolului din 2-
4.I.2008; acesta a atins, pe alocuri, 110 -120 cm in estul Podisului Dobrogei de sud, iar
in  regiunile adapostite si pe vaile din regiunile nordice acesta a atins, in unele locuri, 150
cm, amplificand astfel (prin grosimea lui si cantitatea de apa cazuta), caracterul de risc climatic.

Aspecte de risc

Caracterul de fenomen climatic de risc pe care II atribuim viscolului, se pune foarte bine in
evidenta prin consecintele produse. Datorita vitezei mari a vantului si a cantitatii de zapada
cazuta in timpul viscolului au loc numeroase consecinte cu urmari, uneori, foarte grave, asupra
mediului si a economiei.

Violenta viscolului determina spulberarea zapezii, culturilor agricole fiind, ulterior,

supuse inghetului, formarea troienelor ia adapostul obstacolelor (la marginea satelor, in lungul
parazapezilor ce marginesc caile de transport, sau a terasamentelor de cale ferata, in luncile
raurilor, in crovuri etc.). Zapada troienita intrerupe circulatia rutiera si feroviara, distruge zidurile
si acoperisurile locuintelor; prin actiunea lui mecanica asupra obiectelor de la sol, viscolul
provoaca ruperea ramurilor tinere, dezvelirea locuintelor, ruperea cablurilor electrice, telefonice,
telegrafice etc.

Dintre viscolele recente, putem aminti pe cele din :

-noiembrie 1993, sau 4 - 5 noiembrie 1995, cand viscolul produs la inceputul sezonului rece (nu
atat de violent ca cele amintite mai sus), a mentinut intrerupta circulatia timp de 3 - 5 zile
consecutiv, din cauza neintervenirii cu mai multa promptitudine si fermitate pentru
dezapezire; practic, circulatia a fost intrerupta, nu din cauza urmarilor atat de grave, cat din cauza
neinterventiei la timp; acelasi lucru s-a produs si in cazul viscolului din 21-22 X11998.

2-4.I.2008 - circulatia pe mai multe drumuri judetene a fost restrictionata, trenurile au avut
intarzieri de sute de minute, iar traficul maritim este suspendat. Orasul Constanta a fost practic
sub nameti, iar viata celor obligati sa iasa din case a fost un cosmar.
Un plop inalt de 10 metri a fost smuls din radacini si a fost aruncat peste doua masini.
Autobuzele au avut intarzieri de zeci de minute sau au ramas blocate in intersectii. Altele au
derapat si s-au rasturnat, spre groaza calatorilor. 31 de localitati din judetul Constanta au ramas
fara curent electric. Pe doua drumuri nationale s-a circulat in conditii de iarna, iar alte doua,
Constanta-Ostrov si Constanta-Mangalia au fost blocate blocate.

Combaterea viscolelor

Masurile preventive fata de viscole pe termen lung si scurt sunt mai diversificate si eficiente, in

comparatie cu cele de combatere.
Masurile preventive pe termen lung cuprind:

- amenajarea de perdele de protectie formate din specii forestiere si/sau pomicole cu talie inalta, care
impiedica spulberarea zapezii pe terenurile agricole;

- montarea de parazapezi de-a lungul principalelor artere de circulatie, rutiere si feroviare, cu

scopul de a impiedica blocarea acestora prin troienirea zapezii (ex. la nord de E 81 intre
Constanta si Valul lui Traian).

Masurile preventive pe termen scurt includ: adapostirea animalelor; crearea rezervelor de hrana;

alte masuri pentru producerea unor pagube cat mai mici de catre viscol.

Combaterea propriu-zisa a urmarilor viscolelor se realizeaza prin operatiuni de dezapezire

efectuate cu diferite mijloace, in functie de gradul de dotare si organizare.