CURS nr.

6
DEPUNERI SOLIDE - Poleiul
POLEIUL - depunere de gheata omogena si transparenta,
rezultata din inghetarea picaturilor supraracite de ploaie sau
burnita pe obiectele, a caror suprafata are temperaturi cuprinse
intre 0,1 si -1,00C;

• foarte rar apare la temperaturi de -100C si, in mod

exceptional, la -160C, devenind mai opac si mai putin dens,
adica trecand catre chiciura tare, granulara;

• uneori, ia nastere prin inghetarea picaturilor nesupraracite

de ploaie sau burnita, care cad pe suprafete cu temperaturi
negative, foarte coborate;
• dintre depunerile de gheata pe conductori, poleiul este depunerea
cu cea mai mare densitate (0,40 - 0,95 g/cmc), ce poate duce la
cresteri mari ale greutatii;

• poleiul se formeaza atunci cand, in miscarea lor descendenta,

picaturile de ploaie sau de burnita traverseaza un strat de aer cu
temperatura negativa, iar la impactul cu suprafata solului, picaturile
supraracite se sparg si se transforma intr-o pelicula de gheata;

• se mai considera polei si depunerea de gheata, care rezulta din

inghetarea picaturilor de ploaie sau burnita care nu sunt in stare
de supraracire, in urma lovirii acestora de obiecte, a caror
temperatura este net negativa;
• de regula, poleiul se formeaza la sfarsitul toamnei -
inceputul iernii dar si la sfarsitul iernii - inceputul primaverii,
dupa o perioada de racire accentuata, ce favorizeaza
mentinerea temperaturilor negative ale solului;

• aceasta situatie apare pe fondul unei incalziri asociate

trecerii unui front cald, cu precipitatii lichide (advectii de
aer maritim polar dinspre vest sau de aer maritim tropical
dinspre sud-vest);

• durata depunerilor de polei nu este prea mare, de obicei,

de ordinul catorva ore;
• numarul mediu anual de zile cu polei a inregistreaza valori
mici pe teritoriul Romaniei, nedepasind o zi pe an in
jumatatea estica a Deltei Dunarii, Muntii Apuseni pana la
1400-1500 m, sudul Podisului Transilvaniei si cea mai mare
parte a Carpatilor Orientali;

• cel mai mare numar mediu anual (peste 5 zile) se intalneste

in cea mai mare parte a Podisului Moldovenesc, Baragan si
vestul Podisului Dobrogei (6 zile la Grivita si Corugea);

• la statia meteorologica Vladeasa 1800 m s-a inregistrat cel

mai mare numar de zile cu polei (52 zile);
• Efectele poleiului se refera la reducerea coeficientului de
frecare cu suprafata stratului de gheata, determinand astfel
accidente de circulatie, iar pietonii pot suferi traumatisme
grave;

• depunerile de polei sunt mai consistente pe suprafetele

acoperite cu piatra cubica sau piatra de rau;

• poleiul produs in conditii optime (0,1 si -1,00C), poate atinge

grosimi de mai multi centimetri, ceea ce determina uneori
ruperea crengilor pomilor fructiferi si a conductorilor aerieni,
chiar si in regiunile de campie;
GIVRAJUL
Givrajul - inghetarea brusca a picaturilor de apa supraracita (cu
temperaturi negative), care alcatuiesc frecvent norii frontului
cald sau frontului oclus de tip cald, pe aeronave in zbor.

• Givrajul modifica calitățile aerodinamice ale aeronavelor,

de obicei sub forma scăderii portanței, ceea ce induce un
mare risc de accident;

• se modifica astfel, forma aerodinamica a profilurilor (aripi,

ampenaje), creste rezistenta la inaintare, scade forta portanta,
creste greutatea aparatului, modificandu-se si centrul de
greutate al acestuia;
• de asemenea, depuneri de gheata se pot forma si in
sistemul de absorbtie al carburatorului (in cazul avioanelor cu
motor cu piston) sau pot fi aruncate pe caile de admisie ale
motorului, deformand si deteriorand paletele compresorului
(motoare cu reactie);

• de regula, givrajul apare pana la altitudini de 3 km,

intensitatea depunerii scazand vizibil la inaltimi de peste
6000 m, in timp ce vara situatia se prezinta invers (Stefan,
1991);
Pentru ca givrajul să se producă sunt necesare două condiții:
• valori ridicate ale umezelii relative
• temperatura trebuie să fie la, sau, sub nivelul de îngheț.

• Răcirea aerodinamică poate coborî cu câteva grade

temperatura structurii aeronavei sub cea a mediului
înconjurător, acest lucru permițând formarea gheții pe
suprafețe, chiar și în condiții de temperatură mai mare decât
cea de îngheț.
Tipuri de givraj
givrajul transparent este o depunere de gheaţă dură, netedă,
compactă, transparentă şi foarte aderentă la părţile exterioare
ale avionului. Se formează la trecerea avionului prin nori
Nimbostratus, Cumulonimbus sau în zonele cu temperaturi
între 0ºC şi 15ºC.

givrajul opac este o depunere albă, mai puţin densă şi mai

puţin aderentă faţă de avion, deci se poate desprinde mai uşor
de acesta. Se formează la temperaturi mai scăzute decât
givrajul transparent.
 depuneri sub formă de conglomerate (givraj mixt) - este o
combinaţie de gheaţă opacă şi transparentă. Givrajul mixt dă
depuneri neregulate, depunându-se sub formă de jgheab. Din
această cauză este deosebit de periculos pentru zbor.

Pentru a micşora efectele givrajului asupra aeronavelor şi

motoarelor, au fost puse la punct diverse sisteme de degivrare,
operabile atât în aer cât şi în timpul staţionării la sol a avionului:
A. Aplicarea lichidelor speciale de degivrare, atât timp cât
avionul se află la sol, în special atunci când există condiţii de
givraj vizibile (ploaie, lapoviţă, ninsoare);
B. Degivrarea electrică, utilizată la aeronavele moderne de
transport pasageri pentru îndepărtarea gheţii de pe bordul de
atac al aripii şi ampenajului orizontal/vertical;

C. Degivrarea cu membrană pneumatică (utilizată la

aeronavele de tip ATR), care presupune prelevarea unui debit
de aer cald din ultimele trepte ale compresorului motorului şi
trimiterea lui, prin canalizaţii către membranele elastice montate
pe bordul de atac al aripii, respectiv ampenajului orizontal.
Membranele pulsează cu o anumită frecvenţă, fisurând şi
desprinzând gheaţa de pe bordurile de atac;
 ZAPADA UMEDA INGHETATA

• constituie tot o depunere solida, asemenatoare cu chiciura sau

poleiul;

• legatura cu poleiul este reprezentata de faptul ca, ambele

fenomene sunt conditionate de caderea precipitatiilor, ceea ce
nu este cazul la chiciura tare;

• depunerea se formeaza prin inghetarea zapezii umede sau a

lapovitei ce cade la temperaturi ale aerului cuprinse intre 0,3
si 2,00C;
• prin scaderea temperaturii imediat dupa incetarea caderii
de zapada umeda sau de lapovita, acestea ingheata si se
transforma intr-o masa de gheata, de multe ori avand
dimensiuni, deci si greutati, foarte mari (Moldovan, 2003);

• fenomenul, intalnit si la altitudini mai mici, genereaza pagube

de tipul: ruperea conductorilor aerieni, perturbarea grava a
traficului rutier, ruperea ramurilor sau chiar a unor trunchiuri
mai subtiri de copaci, distrugerea de structuri mai putin
rezistente etc;
• acest tip de depunere solida se poate intalni in partea
centrala si de rasarit a zonei temperate, de pe continentul
nord-american, fiind asociat furtunilor de zapada, numite
blizzards;

• fenomene asemanatoare se produc si in Europa, chiar daca

intensitatea lor nu o atinge pe aceea din America de Nord;

• astfel, ca fenomene climatice de risc, nu intereseaza orice fel

de depunere, ci numai depunerile masive, caracterizate prin
doi parametri de baza: greutate mare si durata mare;
• cauza principala de formare a depunerilor de gheata o
constituie starea atmosferei determinata de circulatia
generala a maselor de aer si anume: inlocuirea unui camp
depresionar cu un camp anticiclonic in extindere sau invers;

• depunerile de gheata se mentin atata timp cat se mentin

conditiile meteorologice, care le-au determinat; persistenta
lor este legata de unele conditii favorabile (umezeala relativa
a aerului ridicata, ceata densa si persistenta, temperaturi
negative, nebulozitate mare, vanturi din vest si sud, cu viteze
sub 10 m/s;