Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mase de aer sunt porțiuni mari de aer care se extind orizontal cateva sute de kilometri,
elementele meteorologice caracteristice sunt relative omogene și păstrează același aspect.
2.Clasificarea maselor de aer după diferite criterii (termic, termo-dinamic, geografic sau origine)
Criteriul termic:
mase de aer cald – provin de la latitudini mici şi determină încălzirea vremii;
mase de aer rece – provin de la latitudini mari şi determină răcirea vremii
Criteriul termo-dinamic (de stratificare) :
mase de aer stabile – sunt masele de aer în care gradientul termic vertical în stratul inferior este
mai mic decât cel normal (0,65˚C la fiecare 100 m). La aceste mase de aer nu se produce
convecţia, nu se formează nori şi este caracteristică vremea senină, frumoasă. Sunt
considerate mase de aer stabile masele de aer reci.
mase de aer instabile – aici gradientul termic vertical este mai mare decât cel normal. Aceste
mase de aer favorizează convecţia, cu formarea norilor şi căderea precipitaţiilor, rezultând
deci o vreme închisă. Este considerată masă de aer tipic instabilă, masa de aer cald.
Criteriul geografic:
Mase de aer acrtic și Antarctic
Mase de aer polar sau temperat
Mase de aer tropical
Criteriul de geneză:
Arctice
Polare
Tropicale
Ecuatoriale
4.Analiza maselor de aer ce pătrund în Europa. Descrierea maselor de aer dominante (conform
fig,105)
Aerul polar continental (cP) se formează de obicei în perioada rece a anului pe zone terestre
extinse, cum ar fi Asia centrală și nordul Canadei. Este probabil să fie stabil și este
caracteristic lipsit de forme de condens. Atunci când este încălzit sau umezit de la sol cu
turbulențe puternice, acest tip de masă de aer dezvoltă forme de nor stratocumulus convective
limitate cu ploi ușoare împrăștiate sau averse de zăpadă. Vara, încălzirea continentală
puternică modifică rapid răceala și uscăciunea masei de aer cP pe măsură ce se deplasează la
latitudini mai mici. Generarea în timpul zilei a norilor cumulus este regula, dar stabilitatea la
nivelul superior al masei de aer este de obicei de natură să prevină averse de ploaie.
Polar maritim (mP ) masele de aer se dezvoltă peste zonele polare atât din emisfera nordică,
cât și din cea sudică. În general, conțin mult mai multă umiditate decât masele de aer cP. Pe
măsură ce se deplasează spre interior în latitudini medii și înalte, pot apărea precipitații
puternice atunci când aerul este forțat să urce versanții montani sau este prins în activitate
ciclonică ( vezi ciclon).
Tropicalul continental (cT ) masa de aer provine din regiuni aride sau deșertice din
latitudinile medii sau inferioare, în principal în sezonul estival. În general, este puternic
încălzit, dar conținutul său de umiditate este atât de scăzut încât convecția uscată intensă nu
reușește în mod normal să atingă nivelul de condensare. Dintre toate masele de aer, cT este
cel mai arid și susține centura deșerturilor subtropicale din întreaga lume.
Tropicalul maritim (mT ) este cea mai importantă masă de aer purtătoare de umiditate și
ploaie pe tot parcursul anului. Iarna se deplasează poleward și este răcit de suprafața solului.
În consecință, se caracterizează prin ceață sau straturi mici sau nori stratocumulus, cu burniță
și vizibilitate redusă. O rată de scădere abruptă în regiunile de activitate ciclonică asigură
apariția ploilor frontale și convective puternice. Vara, caracteristicile masei de aer mT peste
oceane și în zonele de activitate ciclonică sunt practic aceleași ca iarna. Cu toate acestea, în
zonele continentale calde, masa de aer este puternic încălzită, astfel încât, în loc de ceață și
nori cu strat scăzut, împrăștiată pe scară largă și după-amiază localăse produc furtuni .