CLIMA

DAMIAN MIHNEA
DRAGANOIU DARIA
FLOREA ANA-MARIA
T R I FA N I O A N A
Factorii genetici ai climei Europei

Ca urmare a poziției intre 36°și 82°

latitudine nordică, cea mai mare parte a Europei
beneficiază de clima temperată. La poziția
geografică, se adaugă factori ce conduc la
diferenţierea climei in tipuri şi subtipuri.
Factorii radioactivi

Radiația globală înregistrează valori medii anuale ce scad treptat de la latitudini mici, in sudul
continentului, spre latitudini mari, în partea de nord a acestuia, de la 140 kcal/cm²/an, la 70 kcal/cm²/an.
Radiația solară se distibuie în cantități importante şi în partea nordică a Europei, în perioadele cu
nebulozitate mai redusă. Prin urmare, bilantul radiativ inregistrează valori ce scad de la sud spre nord.
Acest fapt explică varietatea potențialului climatic al continentului, redată prin tipuri şi subtipuri climatice.
Factorii fizico-geografici
Mişcările Pământului şi suprafetele active ale apelor oceanice şi marine, pe de o parte, şi suprafaţa
continentală, pe de altă parte, influenţează evoluţia regimului termic, care, la rândul său, condiționează celelalte elemente
ale climei. Deschiderea largă a continentului spre Oceanul Atlantic face posibilă pătrunde- rea maselor de aer oceanic
până în partea centrală a Europei, inclusiv în România, și atenuează atât amplitudinile termice diurne, cât şi pe cele
anuale. Astfel, în insulele Shetland, la nord-est de Marea Britanie, la peste 60° latitudine nordică, temperatura medie a
lunii februarie este de -3,5°C, iar a lunii august, de 11,3°C. De asemenea, Marea Mediterană influenţează clima
regiunilor din jur. Totodată, se realizează advecția maselor de aer fierbinte dinspre Africa spre sudul şi estul
continentului. Pe de altă parte, Marea Baltică,,îndulceşte" clima spațiilor din împre- jurimi.

Apropierea de masa continentală asiatică determină amplitudini termice crescute în partea estică a
continentului.
Relieful
Relieful, prin varietatea sa, este principalul element care determină diversita- tea elementelor climatice.
Presiunea atmosferică scade odată cu creşterea altitudinii, fluxul radiației solare descreşte tot cu creşterea altitudinii
datorită opacității atmo- sferei. Astfel, în Alpi, la 1900 m altitudine, radiația ultravioletă este de patru ori mai mare iarna
şi de două ori mai mare vara, faţă de cea din regiunile joase perife- rice. De asemenea, radiația globală creşte cu
înălțimea. Astfel, la poalele Alpilor, suma medie anuală a acesteia este de 90 kcal/cm², în timp ce la circa 1600 m atinge
1300 kcal/cm². Pe de altă parte, în ariile montane, expoziția şi înclinarea versanţilor modifică intensitatea radiației
globale. În timp ce temperatura aerului descreşte cu înălțimea, precipitaţiile cresc, la al- titudini ridicate acestea fiind
dominant sub formă de zăpadă. Un exemplu evident îl reprezintă Alpii Elveției, unde, la poalele muntilor, precipitaţiile
solide reprezintă 5-10%, iar la 2000 de metri au o pondere de 60% din totalul anual al acestora.
Factorii dinamici
Circulația generală a atmosferei la nivelul Europei se desfăşoară dominant pe direcția vest-est și determină moderarea
temperaturii aerului şi cantităţi mari de precipitaţii în vestul continentului, care scad treptat spre partea centrală şi estică. De
asemenea, există și o influență a maselor de aer polar, mai ales iarna, şi a celor tropicale, în special vara. Pe fondul acestora, se
creează diferențe de presiune, marcate prin formarea şi evoluția ciclonilor şi anticiclonilor, precum:

- ciclonul islandez, ce se manifestă mai ales vara, determinând pătrunderea ma- selor de aer oceanic spre centrul Europei;

- ciclonii mediteraneeni, care se formează pe fondul creat de pătrunderea aerului polar peste vestul şi centrul Europei, cu o
frecvență mai mare iarna, la contact cu aerul tropical;

- anticiclonul Azorelor, care acţionează permanent;

- anticiclonul siberian, cu caracter sezonier (iarna), format datorită răcirii şi încălzirii puternice a vastei întinderi de uscat a Asiei.
Prezența curentului maritim cald al Golfului ce scaldă ţărmurile Peninsulei Scandinave, ale arhipelagului britanic şi Islandei, face ca
izoterma de 0°C să se înscrie pe hartă până la 71° latitudine nordică.
Factorii antropici

Impactul antropic, exprimat prin frecvenţa şi

intensitatea activităților industriale, a mijloacelor de
transport, a urbanizării, a despăduririlor, determină
modificări ale elementelor meteorologice, în mod
indirect, şi modificarea compoziţiei aerului, în mod direct.
Elementele climatice
Interacţiunea factorilor climatogeni se
exprimă prin deosebiri în evoluția elementelor
climatice în limitele spațiului european.
Regimul termic
Europa se întinde pe o latitudine variabilă, ceea ce determină diferențe semnificative de
temperatură de la nord la sud. La sudul continentului european, temperatura medie anuală atinge
aproximativ 18°C, în timp ce în nordul Scandinaviei și extremitatea nord-estică a Europei, aceasta poate
scădea la valori de 0°C sau chiar -5°C. Această distribuție latitudinală a temperaturilor este evidențiată și în
luna ianuarie, când valorile medii ale temperaturii scad de la peste 10°C în sudul continentului, cum ar fi
Creta, Baleare sau Sicilia, până la -20°C în insulele Franz Josef din nord. Temperatura medie a lunii iulie
arată o scădere graduală de la sud la nord, unde în sudul continentului și pe Peninsula Iberică, valorile
depășesc 25°C, în timp ce în nord, temperaturile medii ale lunii iulie sunt semnificativ mai scăzute. Aceste
variații de temperatură sunt influențate de latitudine, climatul maritim, și influențele maselor de aer din
diferite direcții.
Regimul precipitațiilor atmosferice
Europa beneficiază de cantități adecvate de precipitații medii anuale pentru dezvoltarea
vegetației datorită deschiderii către Oceanul Atlantic. Cu toate acestea, distribuția spațială a precipitațiilor
atmosferice este influențată de relief, orientarea culmilor muntoase și altitudine. Datorită acestor factori,
valoarea medie a precipitațiilor variază semnificativ în Europa. Cantități anuale mai mici de 250 mm sunt
înregistrate doar în nordul Mării Caspice. Europa și România se încadrează în zona cu cantități medii de
precipitații cuprinse între 500 și 1000 mm/an, în timp ce nordul Peninsulei Scandinaviei, regiunile de nord
ale Mării Caspice și Mării Negre au cantități mai mici, între 300 și 500 mm/an. Cu toate acestea, pe
versanții expuși către Oceanul Atlantic și Marea Adriatică, precum și pe crestele montane înalte, valorile
pot ajunge între 1000 și 1200 mm/an. În general, în vestul Europei, ploile se distribuie pe tot parcursul
anului, în timp ce în sud, precipitațiile sunt mai abundente în timpul iernii, iar în centrul și estul Europei, se
înregistrează cantități semnificativ mai mari de precipitații în timpul verii.
Regimul vânturilor
Europa, situată între 40 și 60 de grade latitudine nordică, este influențată de vânturile de vest
care predomină în această regiune. Aceste vânturi sunt generate de mișcarea aerului dinspre brâul
anticiclonilor subtropicali către zona minimelor subpolare, determinând un climat instabil în regiunile cu
frecvență mare a acestor vânturi. De asemenea, Europa are influențe locale, cum ar fi Crivatul, un vânt de
est și nord-est care poate deveni violent în timpul iernii, și Mistralul, un vânt care suflă din Masivul
Central Francez către Marea Mediterană, cauzând chiar furtuni pe mare. În plus, există brize marine care
pătrund în interiorul continentului pe distanțe limitate, având un rol important în formarea topoclimatelor
de litoral. Aceste vânturi și circulația atmosferică complexă influențează regimul termic și precipitațiile în
întreaga Europă, determinând caracteristicile climatice specifice fiecărei regiuni.
Regionarea climatică a Europei
Pentru fiecare regiune identificata se realizeaza o caracterizare sintetica, precum si o clasificare
taxonomica. Clasificarea climatelor presupune identificarea si gruparea tipurilor de climat dupa caracteristicile lor
commune, cu scopul descrierii regiunilor climatice.
Clima temperat-continentală
CLIMATUL TEMPERAT-CONTINENTAL se caracterizeaza prin mari variatii termice, prin
predominarea vanturilor de est si a precipitatiilor mai sarace, datorita amplei dezvoltari a maselor
continentale; temperaturile excesive, ridicate vara si coborate iarna, se explica prin influentele oceanice
mai reduse, datorita departarii Oceanului Atlantic si de Marea Mediterana, prin influentele arctice mai
pronuntate in partea de nord a continentului si prin pozitia fara de Soare, impusa de miscarea de revolutie;
in zona de climat de tranzitie , aflata la trecerea din Europa continental spre Europa peninsulara, se produc
perturbari climatice prin invazii de aer poluat spre vest, ce alterneaza cu invazii de aer oceanic spre est si
chiar cu invazii de aer tropical, cald si uscat, spre nord.
 Clima mediteraneană
CLIMATUL MEDITERANEAN se suprapune Europei de Sud si Bazinului Marii Mediterane,
unde verile sunt toride si secetoase, in timp ce iernile sunt relativ calde si ploioase; in sudul Italiei, Spaniei si
Siciliei, vara se manifesta siroco, vant fierbinte pornit din nordul continentului African; caracteristicile petru
climatul mediteranean tipic sunt verile fierbinti, precipitatiile reduse, iernile in general blande si numarul mai
mare de zile insorite decat in restul Europei
 CLIMA PREPOLARA este prezenta in nordul Scandinaviei, Rusiei si al insulei Islanda;
vanturile puternice, reci si uscate, bat cu precadere din nord.

CLIMATUL RECE MONTAN este frecvent in Alpi, Pirinei, Caucaz, Alpii Scandinaviei si
Carpati.
Elementele climatice
Temperatura aerului în România prezintă variații semnificative în funcție de localizarea
geografică, altitudine și anotimp. Datorită poziționării pe latitudinea de aproximativ 45°N, țara se bucură
de o gamă variată de temperaturi medii anuale. Astfel, în sudul țării, în regiuni precum Câmpia Timișului,
Lanca Dunării sau Delta Dunării, temperaturile medii anuale pot ajunge până la aproximativ 11°C. Pe de
altă parte, în nordul țării, în zonele cum ar fi Podișul Sucevei sau Câmpia Someșului, temperaturile medii
scad la aproximativ 8-9°C. Acest gradient latitudinal este accentuat și de efectul altitudinii, astfel încât în
regiunile de deal și podiș din Podișul Getic, Podișul Moldovei, Dealurile de Vest și Podișul Mehedinți,
temperaturile medii anuale variază între 8 și 10°C. Mai sus, în zonele montane, valorile scad semnificativ,
cuprinzând între 6°C și -2°C, atingând chiar valori de -2°C în vârfurile de peste 2000 m. În depresiunile
intramontane, în special cele închise, fenomenul de inversiune termică se manifestă în perioada rece a
anului, când temperaturile din depresiuni pot fi mai scăzute decât cele din zonele înconjurătoare.
Precipitățiile atmosferice
Precipitațiile atmosferice în România variază atât în timp, cât și în spațiu, fiind influențate de
caracteristicile maselor de aer și de altitudinea terenului. Cantitățile cele mai semnificative de precipitații
se înregistrează în lunile mai și iunie, marcând perioada caldă a anului. Cu toate acestea, distribuția
geografică a precipitațiilor prezintă variabilitate. De exemplu, în regiunile din nordul Peninsulei
Scandinaviei, precum și în zonele nordice de lângă Marea Caspică și Marea Neagră, cantitățile anuale de
precipitații sunt reduse, situându-se sub 250 mm. Pe de altă parte, pe versanții expuși către Oceanul
Atlantic și Marea Adriatică, precum și pe crestele montane înalte, cantitățile de precipitații pot atinge între
1000 și 1200 mm pe an. De-a lungul Europei, în vestul continentului, ploile sunt distribuite pe tot parcursul
anului, în timp ce în sud, precipitațiile sunt mai abundente în timpul iernii. În centrul și estul Europei, mai
multe precipitații lichide cad în timpul verii, reflectând astfel influența factorilor geografici asupra
regimului de precipitații.
Vânturile
Vânturile care suflă în România se datorează circulației generale a atmosferei și factorilor
geografici variați care caracterizează teritoriul. Vânturile predominante sunt cele care vin din vest, în
proporție de aproximativ 3/4 din timpul anului, iar cele care vin dinspre estul continentului reprezintă
aproximativ 1/5 din totalul anului. Altitudinea și orientarea reliefurilor influențează distribuția acestor
vânturi. În zonele înalte ale Carpaților, vânturile de vest au o dominație mai mare, în timp ce la altitudini
mai joase, influența vânturilor din est devine mai semnificativă. Vânturile de vest sunt importante în
stabilizarea climei și aducerea de umiditate în regiuni precum Câmpia Română. În schimb, vânturile din
est pot aduce condiții mai uscate în estul țării.
Crivățul
Crivatul este un vânt de est și nord-est care se datorează gradienților barici în general mari,
dinspre anticiclonul siberian și ciclonii centrați deasupra Mării Mediterane. Iarna, când gradienții devin
foarte mari, Crivatul poate deveni un vânt violent, generând viscole puternice. Vara, deplasarea maselor de
aer determină Crivatul să devină un vânt cald și uscat. Acest vânt poate avea efecte semnificative asupra
condițiilor meteo din estul României, cu temperaturi scăzute în iarnă și influențe asupra agriculturii. De
asemenea se manifestă și: austrul, băltărețul, vântul mare și brizele marine.
Regionarea climatică a României
Regionarea climatică a României
reprezintă o sinteză a tuturor particularităților
climatice, prezente în cuprinsul teritoriului.
Faptul că, pe teritoriul țării noastre, se
interferează mai multe influențe climatice,
generate de mase de aer în mişcare, barate de
culmile montane, face să se formeze
provinciile climatice vest-oceanică, est-
continentală, submediteraneeană, nord-baltică
şi sud-est-pontică.
Dispunerea in trepte a reliefului
României determină regiuni climatice:
Regiunea (climatul) de litoral este
rezultatul interferenței mării și uscatului.
Caracteristicile principale sunt: cea mai lungă
durată medie anuală de strălucire a Soarelui,
cel mai mare potențial energetic solar (de aici,
temperaturi medii anuale de peste 11°C),
precum şi cel mai lung interval mediu anual.
fără îngheţ (225 zile/an).
Regiunea (climatul) de câmpie
cuprinde câmpiile și dealurile joase, cu
altitudini mai mici de 300 m. Se
caracterizează prin temperaturi medii anuale
ce oscilează între aproximativ 9°C în Câmpia
Someşului și Câmpia Moldovei şi peste 11°C
în sudul Câmpiei Timişului, sudul Câmpiei
Române și sudul Dobrogei. Precipitaţiile
variază între sub 450 mm/an în sud-est și sub
600 mm/an in vest.
Regiunea (etajul) de dealuri şi podişuri are drept
principala caracteristică etajarea climei, temperatura
medie anuală scazand cu altitudinca de la 10°C la
8°C, in timp ce precipitaţiile medii anuale cresc cu
altitudinea, dar şi de la est la vest, de la 600 mm/an
la 800 mm/an. La contactul dintre deal şi munte, in
regiunea depresiunilor submontane, precum și in
depresiunile intracolinare, se produc frecvente
inversiuni de temperatură, mai ales iarna.
 Regiunea (etajul) de munte are, ca limite generale, izoterma anuală de 8°C, care coincide aproximativ cu
limita exterioară a muntelui, şi cea de 6°C, respectiv la limita depresiunilor intracarpatice. Izoterma de -2°C înconjoară
cele mai mari înălţimi în jurul altitudinii de 2000 m. Sunt prezente vânturi cu efecte de foehn pe versanţii adăpostiți,
efectele fiind resimțite în depresiunile submontane. În depresi- unile intramontane, mai ales iarna, sunt prezente
inversiuni termice, insotite, uneori de depuneri de chiciură. De aceea, cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în
depresiunile Braşov, Giurgeu, Ciuc. Această stare climatică este conturată şi de masele de aer rece, ce pătrund dinspre est
pe culoarele de vale. Viteza vântului se diminuează treptat de la periferie spre centru, datorită multiplelor obstacole de
ordin fizic. Caracteristică marilor oraşe este formarea brizei urbane, datorită contrastului termic cu regiunea limitrofă.
Toate aceste aspecte duc la includerea spaţiului marilor oraşe în categoria topoclimatelor urbane, cu diferenţieri în
funcţie de poziția geografică a acestora.
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!
