Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019, 08+02
Geografia EUROPEI - 5
* Required
1. Email address *
2. Numele și prenumele: *
3. Specializarea: *
Mark only one oval.
Geografie
Turism
A) Latitudinea
Europa continentală se întinde de la circa 350 latitudine nordică la circa 710 latitudine nordică, fapt
ce o plasează în climatul temperat, rezultând o serie de diferenţe climatice de la sud la nord
(diferenţe termice, diferenţe între cantităţile de precipitaţii, precum şi diferenţe privitoare la modul
de producere şi exprimare cantitativă a acestor indicatori, viteza vântului, regimul îngheţului etc);
Masele de aer predominant vestic (uneori sud-vestic sau nord-vestic) determină apariţia unui aport
de aer cald pe o mare parte a continentului; circulaţia vestică aferentă, impune formarea unor
precipitaţii abundente, a căror cantitate se reduce treptat, pe măsura înaintării către părţile centrale
şi estice ale continentului.
C) Influenţa reliefului
Poate fi decelată (surprinsă) la nivelul a două coordonate:
- altitudine - impune scăderea graduală a temperaturii (cu circa 10C la 100 m) şi creşterea
precipitaţiilor;
- orientarea culmilor montane - impune receptarea unor cantităţi diferite de precipitaţii pe versanţii
vestici şi nord-vestici faţă de cei estici şi sud-estici (efectul de foehnizare), precum şi receptarea
diferită a temperaturilor pe versanţii nordici faţă de cei sudici. Un exemplu elocvent în acest sens
este dat de lanţul alpino-carpatic, care diferenţiază în cadrul Europei două domenii climatice
(iarna, masele polare, dinspre nord trec rar peste unităţile montane aferente lanţului menţionat şi
când se întâmplă acest fenomen se înregistrează ierni reci în părţile sudice şi sud-estice ale
Europei; vara, masele de aer tropical, provenite din Africa, trec rar peste lanţul montan alpino-
carpatic, generând veri călduroase în părţile nordice ale continentului).
Curentul Golfului
1) Anticiclonul Azorelor situat în Atlantic deasupra I-leor Azore, care are un caracter permanent şi
apare mai pronunaţt în timpul verii, când presiunea creşte până la 768 mm şi a cărui poziţie
variază de la un sezon la altul (vara se deplasează spre nord, iar irana spre sud);
2) Depresiunea Islandei, are un caracter permanent, numai că vara este abia schiţată (757 mm)
iar iarna se accentuează (748 mm), contrastând puternic cu câmpul de presiune mai ridicată ce o
înconjoară. Poziţia ei variază de-a lungul anului în sensul că vara se deplasează spre nord, iar
iarna ia o poziţie mai sudică. Interfernaţa dintre anticiclonul Azorelor şi depreiunea Islandei
determină existenţa vânturilor de vest, prin intermediul cărora masele de aer de tip oceanic
pătrund departe în interiorul continentului.
3) Anticiclonul ruso-siberian sau asiatic este o vastă arie anticiclonală deasupra Europei de Răsărit
şi Asiei şi care durează din septembrie până în iunie, natrenând mase de aer polar, puternic
continentalizate şi reci, care provoacă geruri mari. În unii anii o proeminenţă a anticiclonului ruso-
siberian pătrunde în Europa Centrală şi prin intermediul unei mici arii anticiclonale iberice se
uneşte cu Anticiclonul Azorelor, dând naştere unei dorsale de marii presiuni atmosferice numită
“Puntea lui Vocikov”.
4) Aria depresioanară a Asiei şi Europei de Răsărit care se formează vara şi care provoacă invazia
maselor de aer continentalizate şi fierbinţi din Asia Centrală determinând apariţia secetelor.
Centrul baric depresionar mediteranenan format în deosebi iarna.
6) Ariile ciclonale arabo-berbere şi sud-vest asiatice care se formează în special vara cu influenţă
de ariditate asupra sudului european şi mai ales în Pen. Asia Mică şi Balcanică
Curenţii litorali marini, în speciali atlantici ca ramuri ale curentului cald al Golfului care aduc
primăveri mai timpurii în insulele Britanice şi Scandinavia faţă de ţinuturile situate la aceeaşi
paralelă pe partea cealaltă a Atlanticului.
Masele de aer încărcarte cu precipitaţii atlantice care determină o uniformizare mai mare a
temperaturilor medii lunare dar şi un regim pluviometric mai ridicat la faţada atlantică decât în
interiorul continentului.
Bazinele marine interioare ale Mediteranei, Mării Negre ce pătrund adânc în inima masei
continentale atenuează continentalismul acestor regiuni.
Relieful se comportă prin orientarea culmilor, expoziţia versanţilor şi altitudine ca adevărate baraje
climatice determinând o regionare climatică (Munţii Alpi, Pirinei, Carpaţi, Balcani, Caucaz), dar şi o
etajare a elementelor climatice majore. Existenţa unor platouri interioare sau a unor mari arii
depresionare interioare (C. Pannonică, C. Valahiei, C. Padului, Pod. Boemiei, determină
diferenţieri climatice.
Factorii locali legaţi de morfologia topografică, întinderea apelor, a gheţarilor sau a vegetaţiei
permanente, introduc nuanţări microclimatice.
Pentru partea de vest a Europei, diferenţele de latitudine prezintă o importanţă redusă (vezi cazul
Norvegiei, unde temperaturile de pe faţadele vestică şi sudică sunt comparabile cu cele ale unor
regiuni situate la latitudini mai reduse, datorită influenţei curenţilor oceanici calzi, degajării termice
datorată producerii precipitaţiilor, aportului maselor de aer cald din sudul Europei).
Temperaturile aerului sunt strâns legate de anotimpuri, de repartiţia maselor de aer, poziţia
centrilor de acţiune şi dinamica lor. Temperatura medie anuală variază în funcţie de latitudine, iar
oceanul Atlantic are rol de regulator asupra variaţiilor de temepratură. Diferenţele termice dintre
vară şi irană cresc de la vest la est. Cea mai mică amplitudine termică (sub 10° este în vestul
Irlandei şi Pen Iberice, iar în Europa de Vest şi de Sud amplitudinile termice sunt de 10 până la 20
de grade. În Europa de Est şi o bună parte a Europei Mijlocii şi Nordice, amplitudinea termică
medie este mai mare de 20°, dovedind creşterea continentalismului. Diferenţele de temperatură
dintre diversele părţi ale Europei rezultă şi din durata perioada duratei de îngheţ, care este de la
sud-vest faţă de nord-est (de la 1-7 luni).
2) Precipitaţiile atmosferice
- cantităţile cele mai mari de precipitaţii se înregistrează pe faţadele vestice ale statelor riverane
Oceanului Atlantic;
- cantitatea precipitaţiilor se reduce de la vest la est;
- cantitatea de precipitaţii creşte odată cu altitudinea.
În consecinţă, cele mai umede regiuni ale Europei sunt cele vestice şi cele montane înalte.
În cadrul Europei, precipitaţii în cantităţi mai mari de peste 1000 mm/an se înregistrează în:
Arhipelagul Britanic (mai ales pe versanţii vestici), Munţii Scandinaviei, nord-vestul Peninsulei
Iberice, Munţii Alpi, versanţii vestici ai Munţilor Dinarici, versanţii vestici ai Munţilor Apuseni, partea
vestică a Peninsulei Balcanice.
Precipitaţii de peste 4000 mm/an (cele mai însemnate cantităţi din cadrul continentului) se
înregistrează în partea centrală a Alpilor Scandinaviei (pe versanţii vestici), golful Kotor (vestul
Peninsulei Balcanice).
- de tip vestic: producerea precipitaţiilor este uniformă, datorită unui flux continuu a maselor de aer
maritim. Există însă perioade din cursul anului (sfârşitul toamnei-iarna), când precipitaţiile sunt
ceva mai însemnate. În cadrul acestui tip de regim plouă tot timpul anului.
- de tip estic: în cadrul său, predominanţa maselor de aer continental, impune variaţii consistente
în producerea precipitaţiilor de la un sezon la altul; se remarcă un maxim pluviometric la sfârşitul
primăverii şi începutul verii şi un minim la sfârşitul verii şi începutul toamnei.
- de tip sudic: producerea precipitaţiilor este şi mai neuniformă; plouă doar în timpul iernii, când se
remarcă acţiunea maselor de aer polar, prin intermediul vânturilor de vest; în timpul verii, acţiunea
maselor de aer fierbinţi şi uscate dinspre Sahara, inhibă producerea precipitaţiilor (nu plouă deloc,
apar incendii, secetele sunt frecvente etc).
Predomină valorile cuprinse între 500 şi 1000 mm. Cantităţile mai mici între 300 şi 500 mm se
întâlnesc în nordul Fenoscandiei, în Pen Kola, în Pen. Iberică, în nordul M. Negre şi Mării Caspice.
Valorile maxime apar pe versanţii orientaţi spre Oc. Atlantic şi spre M Adriatică şi depăşesc 1500-
2000 mm. Zăpezile cad în toată Europa iar durata lor creşte de la sud (7-10 zile cu zăpadă) la
nord-est (unde zăpada depăşeşte 200 zile pe an).
3) Regimul eolian este în general uniform, excepţie făcând zonele de trnaziţie Rhone-Rin şi linia ce
uneşte M. Păduroşi, Col Bielorusiei, Pod, Valdai, Lacul Onega, Marea Albă. Al doilea tip de regim
eolian cu predominanţă nordică şi vestică este cel pe fâşia ce uneşte Iutlanda, Podişul Nordland
până în Laponia, şi cel de-al treilea regim, cu predominanţă estică şi nord-estică este determinat
de o fâşie ce uneşte Marea Azov cu Cara-Bogaz-Ghiol.
Varianta continentală prezintă amplitudini termice accentuate (vara, încălzirea termică este
accentuată, în timp ce iarna, temperaturile sunt foarte reduse). La vest de Insulele Vesterålen se
înregistrează cea mai ridicată anomalie termică de pe Glob (temperatura este foarte ridicată , în
comparaţie cu media temperaturilor de la latitudinile respective).
Se caracterizează prin alternanţa acţiunii a două mase de aer: vara, masele de aer polar iar iarna,
masele de aer arctic.
Între aceste tipuri principale de climate se interpun climatele de tranzitie, conform figurii de mai
sus.
Anticiclonul azorelor
3) Anticiclonul Ruso-Siberian
- se formează iarna, datorită temperaturilor reduse, în Câmpia Fig. 4. Circulaţia aerului în Est-
Europeană; regim ciclonal şi anticiclonal
6) Anticiclonul Scandinav
- se formează vara;
- determină scăderi accentuate de temperatură în Europa centrală şi de nord datorită advecţiei
maselor de aer polar.
7) Anticiclonul Groenlandez
- aici, datorită climatului rece şi calotei glaciare, temperaturile sunt foarte reduse, prezenţa
anticiclonului impunând vânturi puternice şi precipitaţii solide în cantităţi mari.
În cadrul Europei, condiţiile meteo-climatice sunt determinate în cea mai mare parte de masele de
aer polar. În regiunile subpolare din nord acţionează şi masele de aer arctic, mai ales iarna.
În regiunile sudice ale Europei există o alternanţă a maselor de aer: iarna acţionează masele de
aer polar iar vara, masele de aer tropical (oceanic, dar mai ales mase de aer tropical uscat
saharian). Spre exemplu, luna august în România, este luna cu o insolaţie foarte puternică,
datorită nebulozităţii reduse, fapt datorat acţiunii maselor de aer tropical uscat.
Powered by