Universitatea din Oradea

Facultatea de Istorie, Geografie si Relatii Internationale

Specializare: Geografia Turismului

DINAMICA ATMOSFERICA IN EUROPA

- VANTURILE –

Student: Dumbravescu Adriana

Anul II
 Dinamica atmosferica in Europa – Vanturile
Clima Europei este determinata de asezarea sa in zona temperata, de influenta pe
care o exercita Oceanul Atlantic impreuna cu Curentul Cald al Golfului si Marea Mediterana,
si de configuratia reliefului si tarmurilor.

Principalul factor de formare al climei Europei il constituie insa circulatia atmosferica

deasupra acestui continent. Aceasta se dezvolta sub influenta a doi centri de actiune
permanenti: Anticiclonul (dinamic, subtropical al) Azorelor si Minima Islandeza; iar in
perioada rece, si sub influenta Anticiclonului termic Eurasiatic. Dupa caracterul circulatiei
atmosferice, Europa poate fi impartita in doua zone climatice: zona temperata, care
cuprinde cea mai mare parte a continentului si zona subtropicala, despartite intre ele prin
lantul Muntilor Pirinei, Alpi si Balcani, orientati vest-est.

Din punct de vedere al conditiilor climatice luate in ansamblu, determinate de

caracterul circulatiei maselor de aer, Europa poate fi subdivizata in 4 regiuni climatice:
Europa Nordica, Europa Vestica, Europa Estica si Europa Sudica (mediteraneana).

Clima Europei Nordice (Islanda, Peninsula Scandinavica, tarile baltice, precum si

extremitatea nordica a Rusiei europene) se formeaza in cea mai mare parte sub influenta
aerului polar maritim de deasupra Oceanului Atlantic si a frecventelor patrunderi de aer
arctic. In general, clima acestei regiuni este umeda si relativ blanda in partea vestica, datorita
Curentului Cald al Golfului, si ceva mai aspra in est, ca o cconsecinta a orientarii Muntilor
Scandinavici (NE-SV), care impiedica patrunderea spre rasarit a acestei influente. Este
specific numarul mic de zile senine intr-un an (pana la 50 de zile), in timp ce zilele noroase
depasesc 300, cele mai multe fiind cu ceata. Iarna predomina vanturile puternice dinspre
vest si sud-vest, provocate de trecerea frecventa a ciclonilor, care transporta aerul mai cald
de deasupra Oceanului Atlantic. In timpul verii, cea mai mare frecventa o au vanturile
dinspre nord (vanturile polare - bat dinspre maximele polare spre minimele subpolare ) care,
transportand mase reci de aer arctic , provoaca adeseori ingheturi, chiar in mijlocul perioadei
calde a anului. Transformarea acestuia in aer polar continental se desfasoara lent in aceasta
regiune, datorita intinselor paduri de conifere, care acopera suprafata pamantului si a
numeroaselor lacuri, ce consuma o cantitate importanta de caldura in procesul evaporatiei.
Din aceasta cauza, verile sunt racoroase .

        Europa Vestica (Franta, Belgia, Olanda, Danemarca, Anglia si partea de sud a Norvegiei)
se caracterizeaza printr-o clima mai dulce, cu iarna calda (peste 0 oC) si vara racoroasa (intre
15 si 18oC). Aici predomina masele de aer polare maritime, cu o intensa activitate ciclonica in
perioada rece a anului. In cadrul acestei regiuni climatice este caracteristica variatia anuala
uniforma, atat a temperaturiii cat si a precipitatiilor, amplitudini termice anuale intre 10° si
15oC si ploi in tot cursul anului, avand insa o frecventa mai mare toamna si iarna, cand
activitatea ciclonica este mai intensa. Stratul de zapada este instabil. 
 Vanturile de Vest se formeaza intre maximele tropicale si minimele subtropicale, deci
bat intre 40° si 60° latitudine nordica si sudica. Fiind deviate de la directia normala, bat
dinspre vest, de unde si denumirea lor. Aceste vanturi aduc precipitatii bogate pe coastele
vestice ale continentelor. Acelasi efect il au si asupra Europei Vestice.

Europa Estica, in care este situata si tara noastra se caracterizeaza printr-o clima
temperata continentala. Vara este foarte calduroasa, iar iarna rece, fapt ce determina mari
amplitudini termice anuale. Principala masa de aer o constituie aerul polar continental, care
se formeaza in ramura europeana a anticiclonului de iarna asiatic, prin racirea si uscarea
aerului polar maritim deasupra invelisului de zapada. In cursul iernii sunt frecvente
inversiunile termice. De asemenea, au loc invazii ale aerului arctic, care scad temperatura
aerului pana sub -40oC. Crivatul este un vant deosebit de puternic, care bate in Moldova,
Dobrogea si sudul si estul Munteniei. Sufla dinspre N-E spre S-V, cu viteze ce depasesc uneori
30-35 m/s. In timpul verii, in aceasta regiune se constata prezenta maselor de aer tropical,
care provin din regiunea mediteraneana, sau se formeaza in sudul Peninsulei Balcanice si in
Campia Panonica, Campia Romana si in zona de stepa a teritoriului european al Rusiei.
Formarea se produce atunci cand peste Europa domina anticiclonul Azoric, sub forma unei
dorsale de mare presiune, care creeaza conditii pentru producerea unor perioade mai lungi
sau mai scurte de seceta. Cantitatea maxima de precipitatii se inregistreaza la sfarsitul
primaverii si prima jumatate a verii.

Conditii climatice deosebite se observa pe coasta de sud a Crimeei. Aceste conditii se

formeaza sub influenta muntilor care se opun invaziilor maselor de aer rece din nord si sub
influenta Marii Negre, a carei suprafata este iarna mai calda decat uscatul inconjurator. In
felul acesta Marea Neagra contribuie iarna la intensificarea activitatii ciclonice din Marea
Mediterana, iar vara la extinderea in aceasta zona a dorsalei anticiclonului Azoric. Tipul
special de clima care se creeaza aici, cu ierni foarte blande si ploioase si veri senine si uscate
este asemanator tipului subtropical.

Intre regiunea de vest si cea de est se formeaza un climat de tranzitie (in Europa
Centrala), in care verile sunt mai calduroase decat in clima temperata maritima din vest, iar
iernile sunt ceva mai calde decat in clima temperata continentala din est.

 Europa Sudica apartine din punct de vedere climatic zonei subtropicale. Ea este
limitata la nord de puternice lanturi muntoase (Muntii Pirinei, Muntii Alpi si Muntii Balcani),
care opresc invaziile de aer rece din nord. Acest aer arctic ocoleste lanturile de munti pe la
vest si est, coborand brusc temperatura aerului. Ninsoarea care se produce in aceste cazuri
formeaza un strat de zapada, care se mentine numai cateva zile in partile nordice ale
regiunii. 

          In cursul verii, regiunea mediteraneana este expusa influentei aerului tropical.
Perioadele de timp cald, senin si uscat sunt destul de lungi, iar nebulozitatea foarte redusa.
Iarna, in jumatatea vestica a regiunii (Peninsulele Iberica si Italica), predomina aerul polar
maritim, in partea estica a zonei subtropicale (Peninsula Balcanica) predomina aerul polar
continental. Din aceasta cauza, temperatura aerului depaseste peste tot 0 oC, cu exceptia
partii centrale a Peninsulei Balcanice, unde coboara la -1...-2 oC. Precipitatiile cele mai bogate
se inregistreaza iarna, datorita activitatii ciclonice care se dezvolta de-a lungul frontului
polar, deplasat mult catre sud in acest anotimp. Ele depasesc 1 000 mm in regiunile vestice
ale celor trei peninsule (pe versantii vestici ai Muntilor Alpi Dinarici ajung chiar la 3 000 mm)
si scad sub 500 mm in partile estice.

Din categoria vanturilor neregulate ( vanturi care bat doar intr-o anumita regiune),
mai amintim in aceasta zona mistralul. Acesta este un vant puternic, rece si de obicei uscat,
specific Frantei, din directia Nord Vest care accelereaza atunci când trece prin văile râurilor
Rhone și Durance, spre coasta Mării Mediterane în zona regiunii Camargue. Acesta afectează
nord-estul câmpiei Languedoc și regiunea Provence până la est de Toulon, unde se simte ca
un vant puternic de vest. El are o influență puternică asupra coastei mediteraneene din
Franța, și este cauza furtunilor bruște din Marea Mediterană între Corsica și Insulele Baleare.
În sudul Franței denumirea vine din dialectul ”Languedoc” a limbii ”provençale” și înseamnă
"meșteșugit". Același vânt este numit ’’mistrau’’ în dialectul occitan (Sudul Franței),
’’mestral’’ în catalană și ’’maestrale’’ în limba italiană și dialectele din insula Corsica.
Mistralul este de obicei însoțit de vreme frumoasă și senină, și joacă un rol important în
crearea climatului din Provence. El poate ajunge la viteze de mai bine de nouăzeci de
kilometri pe oră, în special în valea Rhone-ului. Media zilnică a vitezei acestuia poate ajunge
la circa cincizeci de kilometri pe oră, calmându-se vizibil pe timp de noapte.

Tot in Europa Mediteraneana isi face simtita prezenta si bora. Bora este un vant
neregulat, din directia N – NE, care se resimte pe litoralul Marii Adriatice, in Croatia, Italia,
Grecia, Slovenia si Turcia. Numele sau deriva din mitologia greaca, de la Boreas, care era
personificarea vantului nordic. Schimbatorul bora poate fi simtit adeseori peste tot in
Dalmatia, Istria, pe litoralul sloven, la Trieste, si in restul coastei estice a Marii Adriatice.
Loveste in rafale. Acest vant este foarte frecvent in timpul iernii. Bate cu putere cand o masa
polara cu presiune ridicata se aseaza peste muntii acoperiti cu zapada din spatele lantului
muntos de coasta Dinaric, si o masa de aer calma, de minima presiune, se intinde mai la sud,
peste mai calda Mare Adriatica. Pe masura ce aerul se raceste si devine mai dens pe timp de
noapte, vantul bora se raceste si el. Temperatura sa initiala este atat de scazuta incat in
miscarea sa descendenta nu se incalzeste semnificativ, ajungand la ses ca un vant rece.

Vantul are 2 nume traditionale, in functie de conditiile meteorologice: ’’bora

luminoasa’’ (bora chiara in italiana), cand cerul e senin, opus ’’borei intunecoase’’ (bora
scura) care isi face simtita prezenta pe timp noros si ploios. Zona in care cele mai puternice
vanturi de tip bora sunt resimtite este cea a lantului muntos Velebit din Croatia. Navigatul in
Canalul Velebit poate fi extrem de periculos pentru un marinar neexperimentat deoarece
vantul poate incepe brusc, intr-o zi calma si senina, si poate cauza probleme majore, care pot
afecta chiar si traficul rutier. În apropiere de oraşele Senj, Stara Novalja si Karlobag, bora
poate atinge viteze de până la 220 de kilometri pe oră. Vantul este caracteristic si Vaii Vipava
din Slovenia si Podisului Karst, o zona calcaroasa deasupra Golfului Trieste. Intrucat acest
areal separa coasta joasa a Adriaticii de Alpii Iulieni,aici se produc vanturi extreme de acest
tip. Manifestarile puternice ale borei au influentat stilul traditional de viata si arhitectura
regiunii. Orasele de pe coasta unde bora bate frecvent sunt construite mai inghesuit, cu
strazi inguste. Cladiri din mai multe orasele si sate din Slovenia si provincia Trieste (Italia) au
pietre pe acoperisurile lor pentru a preveni caderea tiglelor in timpul rafalelor. Vanturi
puternice de tip bora apar si in Golful Tsemes al Marii Negre, din apropierea portului rusesc
Novorosiisk. Acestea pot atinge viteze de pana la 220 km/ ora.

In arealele muntoase din Europa, si nu numai, isi mai face simtita prezenta un alt
vant, cunoscut sub numele de foehn. Foehnul este un vant de munte, cald si uscat, care se
deplaseaza cu o viteza mare. Cand aerul dintr-o vale urca pe panta unui masiv muntos, se
raceste pe masura ce se inalta. Vaporii de apa pe care ii contine se condenseaza si se
produce ploaia. Cand trece de varful muntelui, aerul, care si-a pierdut intreaga umiditate,
devine uscat. Coborand pe celalat versant, aerul se incalzeste rapid, cu aproximativ 1 ° C la
fiecare 100m.  Odată cu atingerea unei altitudini mai joase, acest front de aer
creează vânturi puternice, furtunoase, calde și uscate. În doar câteva ore, un astfel de front
de aer poate produce creșteri de temperatura până la 30°C. Foehnul provoaca deseori
incendii si avalanse. Existenta Foehnului explica vegetatia diferita care poate fi observata pe
versantii opusi ai unui munte: vegetatie specifica mediului umed pe primul versant si
specifica mediului arid, chiar desertic, pe cel de-al doilea. Numele dat acestui tip de
vânt, föhn, provine din limba germană; este originar din Alpi și Europa centrală, unde
climatul este sensibil influențat de existenta acestuia. Vântul föehn este faimos printre
montaniarzii Alpilor, și în special printre cei ce escaladeaza masivul Eiger, întrucât creează
dificultăți suplimentare la cele deja existente, datorate structurii montane foarte
accidentate.

In Europa mai pot aparea vanturi de furtuna. Acestea au o viteza de pana la 120km/h
si sufla in rafale puternice. In general, ele nu sunt nici vanturi periodice, nici regionale, ci sunt
provocate pur si simplu de o puternica depresiune ciclonica , care poate aparea in orice mediu la
un moment dat. Astfel, marea furtuna din octombrie 1987 care a surprins meteorologii, a
devastat sudul Angliei si nord-vestul Frantei. Furtuna s-a soldat cu peste 20 de vic time si a
provocat importante pagube materiale.

Briza este un vant periodic usor, care sufla la tarmul marii, ziua spre uscat, iar
noaptea spre mare. Exista si briza de munte care adie in amurg spre vai, iar dimineata spre
culmi. Brizele marine se formeaza din cauza incalzirii diferite a plajei si a apei, si brizele de
munte si vale, se formeaza datorita incalzirii diferite a vailor si a culmilor invecinate. Acest
vant bate usor pe tarmurile marilor europene, inclusiv pe malul Marii Negre, dar si pe unele
culmi montane.
Vanturile din Romania

Pe teritoriul Romaniei regimul vanturilor este determinat atat de particularitatile

generale ale atmosferei, cat si de particularitatile suprafetei active, evident fiind rolul de
baraj orografic al Carpatilor, care determina prin orientare si altitudine particularitati
regionale ale vanturilor.

Vanturi care bat in Romania:

Crivatul - este un vant deosebit de puternic, care bate in Moldova, Dobrogea si sudul si estul
Munteniei. Sufla dinspre N-E spre S-V, cu viteze ce depasesc uneori 30-35 m/s. Asociat cu
ninsoare, el determina deseori in anotimpul rece al anului cele mai cumplite viscole din tara
noastra. Aparitia lui in timpul verii este cu totul intamplatoare, dar atunci, fiind un vant cald
si uscat aduce pagube recoltelor din regiunile din sud-estul tarii. 

Nemirul (Nemere) – este un vant local care apare in Depresiunea Brasovului. Aerul rece al
crivatului, acumulat in partea estica a Carpatilor Orientali, patrunde prin vaile si trecatorile
muntilor si se revarsa pe versantul vestic in depresiune, sub forma unui vant rece, cu o viteza
de deplasare de 10-20 m/s.

Austrul - este un vant vestic, uscat si cald pe timpul verii, iar in perioada de iarna este insotit
de geruri si e lipsit de precipitatii. Bate in Crisana, Banat si Oltenia dinspre apus. Mai este
numit Saracila si este aducator de seceta.

Cosava, este un vant foarte intens cu caracter de foehn, cald si ucat, bate in general din sud-
est si uneori din est, isi face simtita prezenta mai rar, in general in sudul Banatului. Sufla cu o
viteza de aproximativ 25-30 km/h.

Baltaretul, un vant umed si caldut, destul de prielnic agriculturii, fiind aducator de ploi
bogate; Apare in partile de sud ale Munteniei, in timpul verii.

Vantul Negru, numit si Caraelul (Kara-yel = Vant Negru in limba turca), este un vant uscat si
fierbinte, care compromite culturile agricole; de aceea localnicii ii mai spun si Traista Goala.
Apare in mod special in sudul Dobrogei, dar cateodata  influenta sa se simte si in Baragan;

Regiunilor montane ale tarii le sunt caracteristice o serie de vanturi locale, specifice unor
anumite masive muntoase. Astfel:
Oradeanul - apare mai tot timpul anului, pe versantii vestici ai muntilor Apuseni si sufla
dinspre vest si nord;

Fagarasul - este intalnit in masivele Ciucas si Bucegi si sufla dinspre vest;

Ardeleanul - sufla dinspre apus pe versantii transilvaneni ai Carpatilor Orientali;

Munteanul - vant local ce apare in zonele sudice ale Carpatilor Orientali. Bate dinspre vest.

Si in tara Oltului apar o serie de vanturi cu specific local, numite Sadeanul (din vest),
Muresanul (din Nord) si Gureanul (Din Sud).