Vânturile locale

Sursa: Chiotoroiu B., manuscris, 2013.

Brizele de uscat şi de mare

Principala cauză a producerii vânturilor locale este încălzirea diferită a suprafeţei de uscat şi a
mării.
În timpul zilei temperatura apei mării la suprafaţă creşte mai încet decât temperatura aerului
deasupra uscatului (care se încălzeşte rapid sub influenţa razelor solare); Drept urmare presiunea
atmosferică deasupra mării va fi mai mare decât presiunea de deasupra uscatului. Aceasta duce la
formarea unui curent aerian dinspre presiunea înaltă spre cea joasă (respective dinspre mare spre
uscat), numit briza de mare sau de zi.
În timpul nopţii răcirea mai rapidă a suprafeţei uscatului în raport cu suprafaţa mării face ca
presiunea aerului deasupra uscatului să fie mai mare decât deasupra mării. Diferenţele de presiune
generează briza de uscat sau de noapte.
Brizele de mare sunt importante lângă ţărmuri unde efectul lor este, de obicei, limitat la
aproximativ 10-20 mile marine. Vântul poate atinge forţa 4 B la coastă, pe când în interiorul uscatului
doar forţa 2. Direcţia vânturilor costiere poate fi uşor diferită faţă de direcţia celor interne.
La tropice, efectul brizei de uscat este deseori simţit multe mile marine dinspre mare, iar briza
mării poate afecta direcţia vântului pe mare 20 de mile marine de la coasta.
Briza marină pe litoralul românesc (inclusiv în Delta Dunării) este resimţită mai ales în timpul
verii, în situaţii de stabilitate atmosferică (regim anticiclonic). Briza de zi se face simţită la orele 09,
atingând intensitate maximă la orele 14-16 (viteza vântului nu este mare, variind între 3-6 m/s). Briza
de noapte se instalează după răcirea suprafeţei terestre, după orele 22-23 şi are o forţă mai redusă decât
briza de zi.
Aerul care, în timpul zilei, se încălzeşte puternic desupra uscatului, devine uşor şi se ridică
până la 3000m. În timpul ascensiunii se răceşte, devine mai greu şi alunecă spre mare, formând curenţi
descendenţi verticali (care împiedică formarea norilor). Noaptea, aerul de deasupra mării formează
curenţi ascendenţi care, după acelaşi mecanism, dau naştere la curenţi descendenţi deasupra uscatului.
Această circulaţie a aerului, de sens contrar celei de la sol poartă denumirea de antibriză. Briza de zi şi
cea de noapte sunt permanent însoţite de vânturi contrare de altitudine denumite antibrize.
 Vanturi locale din M. Mediterana

BORA. Vânt catabatic*, rece, uscat, ce bate din direcţii ce variază între Nord şi Est, dinspre
lanţurile muntoase din nord şi dinspre coastele muntoase de est ale Mării Adriatice. Este deseori
periculos, întrucât se poate declansa brusc, fara multe avertizari si suflă în rafale puternice dispre uscat
(dinspre munţi) spre mare. Se formează în spatele frontului rece al unei depresiuni, sau acolo unde
exista o intensificare a anticiclonului de iarnă deasupra continentului european. Se declanseaza mai
ales iarna, cand poate atinge forţa unui viscol. Este foarte sever în zona portului Trieste (în nordul
Mării Adriatice). Vânturi asemănătoare ca violenţă sunt raportate la Novorossiyk, pe coasta de nord a
Mării Negre.

*Vânturile catabatice (descendente) (grec. Kata =jos, baino = a se mişca)

Pe timpul noptii, mai ales atunci când este senin, caldura este iradiata de la suprafaţa solului, ceea ce duce la
răcirea solului şi a aerului de deasupra lui. În cazul terenurilor în pantă, datorita gravităţii, aerul mai rece si mai dens
alunecă in josul pantei, formând un vant catabatic, sau descendent, care poate sa nu aibe nicio legatura cu repartiţia
presiunii atmosferice în zona respectivă.

ETESIAN. Vânturile din timpul verii din Marea Egee şi estul Mării Mediterane suflă cu o
frecvenţă mare din direcţie nordică. Aceste vânturi sezoniere, numite etesian (grec.) sau meltemi
(turc.) sunt rezultatul gradientul de presiune format între presiunea relativ înaltă din vestul Mării
Mediterane şi presiunea scăzută de deasupra Iraqului.
 GREGALE. Vânt puternic de NE, bate în Mediterana centrală şi de vest. Este cunoscut de
către marinarii din insula Malta şi din estul Siciliei, unde principalele porturi sunt expuse către NE.
Aceste vânturi se declanşează în special iarna. In Malta, in general se formează atunci când la nord
predomină presiunile înalte iar la sud de insulă presiuni scăzute; vânturile se pot declanşa însă şi după
trecerea unei perturbaţii.

LEVANTER. Vant de Est in Stramtoarea Gibraltar. Aduce o umezeala excesiva, nori, negura
sau ceaţă, si uneori ploaie. Are, in mod normal, putere usoara sau moderata, si in asemenea conditii,
“Norul Levanter” care însoţeşte vântul se intinde de obicei de pe creasta stâncilor o milă marină în
sens opus direcţiei din care suflă vântul.
Obs. The Levante is usuallly accompanied by a characteristic banner cloud which form on top of the
rock and streams away to leeward. The Levanter cloud might stretch for a mile or so to the west.

MISTRAL. Mistralul este un vânt puternic de Nord sau Nord-Vest ce bate in special în valea
Rhonului (Franţa). Se produce, de obicei, în situaţia în care în nord-vestul Frantei predomină un regim
de presiune ridicată (de exemplu anticiclonul scandinav) iar in sud-est predomină presiuni scăzute
(depresiuni deasupra Mării Mediterane).
Vântul Mistral este întărit şi de fluxul de aer catabatic ce coboara din munţi si de efectul de
canalizare a curenţilor de aer de-a lungul văii Rhonului (care traverseaza mare parte din teritoriul
franţei ed la nord la sud). In ciuda caldurii provocate de comprimarea de-a lungul aceste descinderi,
Mistralul este in general un vânt rece şi uscat, asadar vremea este de obicei frumoasa si insorita.
Datorită vitezei mari, Mistralul ajunge deasupra mării unde este resimţit ca vânt de furtună, fiind
periculos prin agitarea mării şi gradul de surprindere.
 SIROCCO (SCIROCCO). Numele este dat oricarui vânt ce bate din directie sudica deasupra
Mării Mediterane. Deoarece este originar din Africa de Nord, acest vant este fierbinte si uscat in mare
parte a anului. In timp ce se indreapta spre nord, aduce cu el o cantitate mare de umezeală de deasupra
mării si este considerat de catre populatia din ţările din nordul Mării Mediterane drept un vânt
neplacut, care produce o stare de oboseală. În mod frecvent determină şi apariţia ceţurilor pe ţărmurile
de nord ale mării.

However, the term Sirocco is not used in North Africa, where it is called chom (hot) or arifi (thirsty);
Simoom in Palestine, Jordan, Syria, and the desert of Arabia; Ghibli (or Chibli, Gibla, Gibleh) in
Libya; Chili (or Chichili) in Tunisia and S Algeria; Khamsin (or Chamsin, Khamasseen) in Egypt and
around the Red Sea and Sharavin Israel.

KHAMSIN este un vant sudic, ce bate în Egipt si in Marea Rosie in fata depresiunilor estice.
Este un vânt care suflă cu putere, dinspre interiorul Africii, fiind un vânt cald, uscat si care transportă
praf şi nisip. Se declanseaza in Februarie si ţine pană in Iunie, frecvenţa maximă fiind în Martie si
Aprilie.

Alte vanturi locale pe Glob

SHAMAL. In Golful Persic, Golful Oman si de-a lungul coastei Makran, termenul Shamal
desemnează orice vânt din NV, indiferent daca este un vânt moderat ca intensitate sau vânt puternic, de
forţa furtunii, asociat cu trecerea unei perturbaţii. Directia normala a acestui vant este din nord-vest,
dar poate varia sufla şi din direcţie vestică sau sud-vestică. In timpul unui Shamal, aerul este in general
foarte uscat, iar cerul lipsit de nori, insa vizibilitatea este slabă din cauza maselor de nisip si praf,
aduse din deşert. Rareori, pe timpul lunilor de vara, Shamalul depăşeste forţa 7 Beaufort; în schimb
iarna, ajunge la forţa 8, uneori forta 9 şi in acest anotimp, poate fi insotit de rafale de ploaie, tunete şi
fulgere. Este cunoscut faptul că barometrul nu indică niciun fel de avertizare in legatura cu apropierea
acestui vant.
 HARMATTAN. Vânt uscat de Est, ce adie pe coasta de est a Africii, între Capul Verde şi
Golful Guineea, în sezonul uscat (din Noiembrie până în Martie). Venind dinspre Sahara, aduce cu el
nori de praf fin şi nisip, care pot fi transportaţi sute de mile marine pe mare. Fiind uscat şi relativ
răcoros, ameliorează starea de disconfort termic dată de căldura tropicală umedă din această regiune,
motiv pentru care este denumit “Doctorul” (în ciuda prafului pe care îl aduce).

NORTHER. Acest vânt suflă în Chile este o furtuna de nord, cu ploaie, ce se declanşează de
obicei iarna, dar ocazional, si in alte anotimpuri. In general, sosirea acestui vânt este însoţită de semne
prevestitoare cum ar fi scăderea presiunii la barometru, un cer innorat sau intunecat, o hula dinspre
nord si cresterea nivelului apei in porturi, in timp ce suprafata terestra este vizibilă pe distanţe mari în
interiorul uscatului.
Termenul Norther se aplica şi vânturilor nordice puternice, răcoroase şi uscate ce bat deasupra
Golfului Mexic si insulelor Caraibe de Vest, in special iarna. Aceste vânturi se produc atunci cand
exista un anticiclon puternic deasupra partii de vest a Americii de nord si una sau mai multe depresiuni
deasupra coastelor de est ale SUA. In mod frecvent, acest vânt se poate instala deodată, fara niciun
avertisment. Aceste vanturi ating de obicei forţa unui viscol in Golful Mexic, dar slăbesc în intensitate
pe măsură de coboara inspre sud, spre ins. in Caraibe.

PAMPERO. Acesta este numele atribuit în zona Rio de la Plata, unei rafale de vânt ce se
produce deasupra unui ţărm rece şi abrupt. Este, de obicei, însoţit de ploaie, tunete şi fulgere, in timp
ce vântul suflă brusc din direcţie nordică.
Vânturile Pampero sunt mai frecvente între Iunie şi Septembrie. Bat dinspre vest sau sud-vest
deasupra pampasului din sudul Braziliei, Argentinei, Uruguay-ului. In general, pot fi prognozate de
către meteorologi şi navigatori. Semnele prevestitoare sunt următoarele: presiunea scade încet, in timp
ce vântul bate initial dinspre nord, însoţit de temepratura ridicată şi umiditate. Odata cu apropierea de
ţărmul rece, vânturile devin nord-estice, puternice şi de forţa furtunii. Alte semne ce anunţă apropierea
lui Pampero pot fi creşterea nivelului apei in râuri, inmultirea insectelor din aer şi o transparenţă
ridicată a aerului atmosferic. Vântul se opreşte pentru scurt timp făcând loc unor vijelii din direcţie
sud-vestică. Vijeliile sunt însoţite de nori Cumulus sau Cumulonimbus, ploi torenţiale şi scăderea
temperaturii. Acest vânt sud-vestic poate fi foarte puternic, de pana la 70 noduri sau chiar mai mult, in
timpul primei vijelii, dar moderat ulterior.

SOUTHERLY BUSTER- Furtuna Sudica. Pe coasta de sud-est a Australiei, acest vânt sudic
bate dinspre ţărmul rece in special vara, dar poate surveni si primavara si toamna. Ca regula,
avertizarile despre aceasta furtuna se dau numai cu aproximativ o ora inainte, prin aparitia norilor Cu
si Cb in sud sau sud-vest, uneori insotiti de fulgere. Apoi, apare pe linia orizontului o rotatie a norului
Cumulus. Vantul devine calm si apoi, in partea de sud, bate frecvent cu forta foarte mare, fapt insotit
de o rapida scadere a temperaturii.
http://www.afloat.com.au/afloat-magazine/2011/february-2011/Weather_Southerly_Busters
 Southerly buster

SUMATRA. Rafalele de vant din sud-vest, cunoscute drept Sumatra se produc de mai multe
ori intr-o luna, intre lunile mai si octombrie in stramtorile Malacca si coasta de vest a Malayeziei, dar
mai putin frecvent in apropiere de Singapore. Rafalele se dezvolta deasupra stramtorilor, iar apropierea
lor se poate observa din timp pentru că sunt însoţite de furtuna cu trasnete. Vântul se intensifică brusc
şi bate în rafale puternice, depăşind puterea unui viscol, imediat urmat de ploi torentiale. Aceste
vanturi se declanşează noaptea până la răsăritul soarelui si reprezinta o amenintare clara pentru navele
mici.

TORNADA. Acest termen se refera la două fenomene diferite.

In zona de vest a Africii, ne referim la rafala de vant ce insoteste o furtuna cu trasnete. Acest
fenomen se produce de obicei cu ploaie torentiala si dureaza, de cele mai multe ori, o perioada scurta
de timp, dar poate produce multe pagube. Acest tip de tornade se deplaseaza de obicei de la est la vest
si se declanseaza in perioadele de tranzitie dintre anotimpurile umede si cele uscate.
Celalalt tip de tornada este un fuior de aer (whirl) violent care poate avea pana la o suta de
metri diametru, in care vanturi ciclonice de 150 noduri bat aproape de centru. Fuiorul de nor (vârtejul)
se formează chiar sub baza norului şi dispare prin frecare cu solul. Aparent, este descris precum un nor
intunecat in forma de palnie alungita, culoarea sa intunecata fiind datorata si prafului si rămăşiţelor
rezultate din distrugerile facute in drumul sau (distrugeri provocate vegetatiei, constructiilor etc).
Aceste tornade se produc cel mai frecvent in partea centrala si central-vestica a SUA. Sansa ca vreo
asezare sa fie lovita este mica, intrucat drumul unei tornade este de obicei mai mic de 1,5 mile marine,
iar media din SUA este de 140 pe an. Cele mai favorabile conditii pentru dezvoltare sunt atunci cand
aerul polar marin din directia de nord-vest depaseste aerul tropical marin din Golful Mexic, conducand
la instabilitate puternica, iar apoi, formarea tornadelor se face cel mai probabil la o distanta
considerabila deasupra tarmului rece. Se pot produce de asemenea si în zone temperate. Atunci cand o
tornada se deplaseaza de pe sol pe apa, ea preia rapid caracteristicile unei trombe , desi deseori isi
mentine intensitatea de pe sol.
In afara de tornadele ce se deplaseaza de pe sol pe apa, exista numeroase trombe marine ce isi
au originea in largul marii. Conditiile favorabile formarii lor pe mare sunt similare celor ce se
formeaza pe sol, anume, schimbari ale temperaturii aerului si a apei pe o distanta scuta si, mai presus
de toate, instabilitate mare la nivelul straturilor inferioare. Trombele de apa sunt mai frecvente la
tropice decat in zonele temperate. Desi sunt mai putin violente decat tornadele pe uscat, trombele de
apa sunt totusi, un pericol general pentru toate navele si constituie un adevarat risc pentru vasele de
marime mica.
O tromba de apa se formeaza sub fata inferioara a norului Cb. Norul, ce are forma de palnie,
coboara spre mare. Sub acest nor, apa este agitata si se formeaza un nor de picaturi. Norul in forma de
palnie coboara pana se afunda in acest nor de picaturi; acesta capata apoi forma unei coloane,
intinzandu-se dinspre mare spre nor.
Diametrul unei trombe de apa poate varia de la circa 1 metru pana la 100 de metri. Inaltimea,
de la mare pana la baza norului, poate fi atat 50 de metri, dar cel mai adesea este de 300-600 de metri.
O tromba de apa poate dura de la 10 minute pana la o jumatate de ora; se deplaseaza destul de
incet, iar partea sa superioara se deplaseaza de obicei cu o viteza diferita decat la baza, devenind astfel
oblica sau indoita. Se atenueaza intr-un final, iar coloana se rupe la aproximativ o treime din inaltimea
sa de la baza, dupa care dispare rapid.
 Vanturi locale din Romania.

Crivăţul se dezvoltă la periferia anticiclonului Siberian (nord-est European) şi suflă din nord-
est. Frecvenţa maximă este deci iarna şi mai mare în sudul şi sud-estul României, inclusiv în bazinul
de vest şi central al Mării Negre. Consecinţele acestui vânt foarte rece şi uscat asupra navigaţiei
constau în geruri mari şi îngheţuri intense, viscole puternice în timpul cărora viteza vântului poate
depăşi 120 km/oră.

Băltăreţul este un vânt umed specific bălţilor Dunării, datorat ciclonilor mediteraneeni sau
celor dezvoltaţi sau regeneraţi deasupra Mării Negre. Frecvenţa mai mare se înregistrează toamna şi
primăvara din direcţie sud-estică sau estică iar vremea asociată se caracterizează prin ploi mărunte şi
calde de scurtă durată.

Suhoveiul este tipic pentru sudul şi sud-estul României în sezonul cald. Direcţia dominantă
este din est şi determină creşterea temperaturii, secete şi uneori şi furtuni de praf (denumirile frecvente
sunt vântul negru în Dobrogea şi sărăcilă în Câmpia Română).