3.

5 INSTALATIA DE GAZ INERT

Arderea poate avea loc daca sunt indeplinite cele trei conditii (triunghiul de foc) : exista un material
combustibil , exista oxigen in cantitate suficienta pentru a intretine arderea , si exista o sursa de aprindere .
O sursa de aprindere poate initia arderea numai in cazul in care concentratia amestecului gazos se situeaza
intre anumite limite , numite limite de inflamabilitate (sau explozie) . Rezultatul este o crestere brusca a
temperaturii si presiunii . Materialul inflamabil (respectiv insasi marfa !) nu poate fi inlaturat din triunghiul
focului ; sursele de aprindere existente la bord pot fi reduse (dar nu eliminate in totalitate !) ; in schimb cel
de al treilea element al triunghiului , si anume oxigenul , poate fi redus cantitativ pana sub limita la care sa
poate intretine arderea (se urmareste reducerea la minim a perioadelor in care concentratia gazelor
combustibile din atmosfera tancului se situeaza intre limitele de explozie )

- Gaz Inert (Inert Gas) – un gaz care este chimic inactiv si care este incapabil de a reactiona cu alte
substante sau de a permite desfasurarea oricarei reactii chimice
TIPURI DE SISTEME DE GAZ INERT
In toate cazurile de obtinere a gazului inert , acesta rezulta prin arderea unui combustibil .Cand se folosesc
gazele de evacuare de la caldarile principale sau auxiliare se poate obtine , in general , un gaz inert cu un
continut de oxigen sub 5% vol. , depinde de modul cum este controlata arderea si de gradul de incarcare al
caldarilor . In cazul in care instalatia de gaz inert lucreaza cu un generator independent , continutul de
oxigen poate fi controlat automat si mentinut strict intre anumite limite , in mod uzual 1.5-2.5% vol si in
mod normal nu va depasi niciodata limita de 5% din volum .
Arderea combustibililor marini si in special a celor reziduali are loc cu tendinta de formare de funingine ,
de aceea pentru a obtine o ardere cat mai buna trebuie sa se asigure :
- o pulverizare cat mai fina , pentru a avea o suprafata de evaporare si ardere cat mai mare ; pentru a realiza
acest lucru vascozitatea combustibilului trebuie sa fie suficient de redusa
- un amestec cat mai omogen aer/combustibil
- o vaporizare cat mai eficienta obtinuta prin recircularea gazelor fierbinti in zona conului de pulverizare si
prin preincalzirea aerului introdus in focar
- un exces de aer 10-20% mentinut la valoarea cea mai mica la care arderea are loc fara fum

Combustibilii marini contin pe langa hidrocarburi si compusi cu alte elemente : compusi cu sulf , compusi
cu azot , substante minerale si compusi organo-metalici . Prin oxidarea acestora se formeaza SO2 (dioxod
de sulf) , si in mai mica masura SO3 (trioxid de sulf) , oxizi de azot (NO si NO2) , cenusa .
Oxizii sulfului reactioneaza cu apa rezultand acid sulfuros si acid sulfuric , acizi puternici care ataca
metalele producand corodarea severa a instalatiilor . Eliminarea lor se face prin dizolvare in apa de mare ,
proces ce are loc in epuratorul de gaze (scrubber) . La temperatura de 150C se poate elimina pana la 99%
din cantitatea de oxizi de sulf continuta in gazele de ardere . Pentru eliminarea avansata a oxizilor sulfului ,
cat si pentru neutralizarea apelor de spalare (care devin puternic acide producand coroziune si poluarea
mediului la deversarea peste bord) in unele instalatii se folosesc pentru absorbtie solutii de carbonat de
sodiu (in urma reactiei de neutralizare vor rezulta sulfiti si sulfati de sodiu , nevatamatori pentru mediu).
Monoxidul de azot (NO) si dioxidul de azot (NO2) nu se pot elimina din gazul inert . Desi toxici , acesti
compusi se afla in proportie mica in gazul inert , ponderea cae mai mare avand-o monoxidul de azot care
este mai putin toxic .
La un exces mic de aer se formeaza si monoxid de carbon (CO) – gaz toxic care la 1500-2000 ppm produce
intoxicatii iar la 4000 ppm provoaca moarte rapid . CO nu poate fi redus sub 1000 ppm.
Solidele , sub forma de cenusa sau funingine , sunt nedorite deoarece se pot depune in conducte sau
ventilatoare sau pe scaunele valvulelor . Ele acumuleaza umiditate si devin corozive . Impuritatile solide
pot fi in proportie de 500 mg/m3 dar peste 98.5% din ele pot fi eliminate daca dimensiunile lor sunt mai
mari de 0.001 mm.
Pentru a putea fi trimise in sistemul de distributie , gazele inerte , dupa spalare vor fi uscate si racite.
Temperatura gazului nu trebuie sa depeseasca cu mai mult de 50C temperatura apei de mare folosita in
scrubber .
Compozitia aproximativa a unui gaz inert obtinut din ardere este :
- O2 in concentratie de 3-4% (max 5%) pentru gazele provenite de caldari si poate ajunge pana la 0.5%
pentru celelalte surse de gaz inert
- CO2 intre 13.5 si 15% vol
- SO2 mai putin de 150 ppm (dupa scrubber) - N2 diferenta

Exista trei operatiuni in care se impune inlocuirea gazelor existente din tancurile de marfa cu altele :
- inertarea – introducerea de gaz inert in scopul obtinerii unei atmosfere inerte
- purjare – introducerea de gaz inert suplimentar in scopul reducerii continutului de hidrocarburi sub o
anumita limita (daca se urmareste degazarea tancurilor , atunci purjarea se va face pana la obtinerea unei
concentratii de hidrocarburi sub 1%)
- degazarea tancurilor – se introduce aer proaspat pana la indepartarea tuturor gazelor de hidrocarburi si
atingerea unei concentratii de oxigen de 21 % . De regula sunt necesare 3-5 schimburi de volum complete
pentru a atinge conditia de gas free
In toate situatiile de mai sus , inlocuirea gazului existent in tancuri se poate realiza prin dilutie sau prin
dislocuire.

Componenta sistemului de gaz inert obtinut din gaze de ardere este:

1. Sursa de gaze de ardere : gazele de ardere se pot obtine de la una din caldarinele navei , de la motoarele
auxiliare sau de la un generator de gaz inert .
2. Scrubberul : are rolul de a absorbi (absorbtia fiind operatiunea de difuziune-transfer de masa- intre o faza
gazoasa si o faza lichida , bazata pe solubilitatea gazului lichid . Prin absorbtie unul sau mai multi dintre
componentii unui amestec gazos se separa prin dizolvarea intr-un lichid) dioxidul de sulf din gazele de
ardere , de racire a gazelor si de eliminare a impuritatilor solide (funingine, cenusa) . In instalatiile de gaz
inert de la bordul navelor lichidul absorbant este apa de mare ingeneral dar pot fi si alte lichide care insa
implica cheltuieli mai mari . Tipuri de scrubbere :
- cu talere – in acest tip de scrubber gazele care circula de jos in sus prin clopote sunt obligate sa barboteze
prin lichid , pe fiecare taler avand loc absorbtia oxizilor de sulf si antrenarea , de catre lichid a particulelor
solide .
- cu umplutura – la acest tip talerele sunt inlocuite cu unul sau mai multe straturi de umplutura , calculate ca
talere echivalente . Umplutura poate fi piatra , cuartz sau materiale plastice .
- cu pulverizarea apei – au doua variante constructive : cele care folosesc duze pentru pulverizarea apei si
cele care folosesc placi sau conducte perforate . Aceste absorbere au in general eficienta scazuta la
indepartarea particulelor solide . O mai buna separare a acestora se obtine in scrubberul centrifugal (tip
JAKO)
- combinate – folosesc doua sau mai multe trepte de prelucrare a gazelor si au o eficienta sporita atat in
eliminarea oxizilor de sulf cat si a impuritatilor solide .

Scrubberul trebuie prevazut cu cu aparatura de masura comanda si alarma pentru:

- controlul presiunii apei de racire
- controlul nivelului apei in absorber
- controlul temperaturii gazelor

De notat ca dupa oprirea instalatiei de gaz inert , apa trebuie sa mai circule in scrubber pentru o
perioada de inca cel putin o ora pentru a curata resturile corozive din interior.
SOLAS prevede ca scrubberul trebuie sa raceasca gazele si sa elimine oxizii de sulf si impurita-
tile in proportie de 98% .
Deschiderea scrubberului pentru inspectie interna se va face la urcarea pe doc .
3. Deumidificatorul (demister) – are rolul de a usca gazul “curatat” iesit din scrubber dar care prezinta un
grad de umezeala in urma procesului de curatare
4. Ventilatoarele – au rolul de a prelua gazul inert si a-l transmite mai departe catre tancurile de marfa .
SOLAS – debitul ventilatoarelor trebuie sa fie 125% din capacitatea maxima de descarcare a navei .
Caracteristicile presiune/volum ale ventilatoarelor sunt determinate de cerintele maxime ale sistemului
astfel incat in orice situatie de descarcare si cu toate pierderile de presiune din intregul sistem de gaz inert ,
sa se mentina in tancuri o presiune minima de 200 mmH2O . Ventilatoarele sunt prevazute cu :
- sistem de spalare cu apa dulce a partilor interioare
- scurgeri , pentru fiecare camera , conectate la tubulatura de efluent a scrubberului
- guri de inspectie
- valvule de recirculare a gazului inert spre scrubber , atunci cand lucreaza la presiuni scazute , pentru
evitarea supraincalzirii sau pentru reglarea debitului , cand ambele ventilatoare functioneaza

Ventilatoarele trebuie sa functioneze lin , fara vibratii anormale . Se vor verifica in timpul functionarii iar
dupa oprire se vor spala cu apa . La fiecare sase luni se va face inspectia interna prin deschiderea capacelor
iar revizia generala va avea loc o data la doi ani .
5. Valvula regulatoare de presiune – are urmatoarele roluri : de a regla debitul de gaz in magistrala de gaz
inert in functie de cerinte si de a preveni reintoarcerea gazelor din tancuri in situatia in care ar aparea vre-o
defectiune la ventilatoare , pompa scrubberului etc dar si in situatia in care instalatia de gaz inert
fuctioneaza corect dar au aparut defectiuni la supapa hidraulica si/sau valvula unisens si presiunea gazului
in tanc depaseste presiunea de iesire a ventilatoarelor . Valvula poate fi actionata si manual si trebuie sa fie
prevazuta cu mijloace de indicare a pozitiilor inchis si deschis . Valvula se va demonta si verifica inainte de
urcarea pe doc sau cand este posibil . Pozitionarea corecta a clapetului se verifica la cel mult 6 luni
6. Supapa hidraulica (inchizatorul hidraulic) – impreuna cu valvula unisens actioneaza ca sisteme automate
de prevenire a curgerii inverse a gazelor (dinspre tancurile de marfa spre ventilatoare, scrubber etc). Supapa
hidraulica blocheaza intoarcerea gazelor din tancuri chiar si atunci cand instalatia de gaz inert nu
functioneaza (motiv pentru care alimentarea cu apa nu va fi intrerupta decat in cazul necesitatii unei
inspectii) . Exista trei tipuri de supape hidraulice : tip umed , tip semi uscat si tip uscat . Supapele hidraulice
trebuie astfel dimensionate incat presiunea coloanei de lichid sa nu fie mai mica decat presiunea de
deschidere a valvulei presvacuum . Supapa hidrulica
trebuie prevazuta cu gura de vizitare si vizoare rezistente la soc (eventual sticla de nivel) pentru a observa
nivelul apei in timpul functionarii instalatiei de gaz inert . SE va deschide pentru inspectie generala la
fiecare12 luni
7. Valvula unisens (non return valve) – este primul dispozitiv automat care impiedica circulatia inversa a
gazelor , dinspre cargotancuri spre ventilatoare .in situatia in care s-au oprit ventilatoarele si supapa
hidraulica nu are destul tump pentru umplerea cu apa . Presiunea din instalatie fiind scazuta valvula trebuie
sa opuna o rezistenta mica . Din acest motiv partile mobile trebuie sa fie usoare iar sectiunea de trecere a
gazelor cat mai mare . Aceasta valvula se va deschide pentru inspectie cel putin o data la 12 luni (dar nu
mai mult de 18 luni)
8. Valvula de izolare de pe punte – are rolul de a deschide distributia de gaz inert spre magistrala de pe
coverta sau , prin inchidere (pe timpul voiajului) , de a preveni intoarcerea gazelor din tancuri spre
ventilatoare . Aceasta valvula se va demonta pentru inspectie la cel mult 12 luni .
9. Supapa de presiune / vacuum - are rolul de a proteja cargotancurile in cazul in care in acestes apare
presiune excesiva sau se creeaza vid. ( valoarea la suprapresiune trebuie sa fie mai mica decat presiunea de
incercare a tancurilor de marfa si –700 mmH2O pentru vacuum) . Debitul posibil de deversat prin supapa
trebuie sa fie cel putin egal cu debitul maxim al ventilatoarelor instalatiei de gaz inert . Volumul de lichid
necesar se calculeaza in functie de conditiile de presiune impuse si de densitatea lichidului . Lichidul folosit
poate fi un ulei mineral sau un amestec apa dulce/glicol (antigel). Supapa este prevazuta cu sticla de nivel si
robinet de drenare .
10. Magistrala de gaz inert – prin intermediul ramificatiilor distribuie gazul inert In fiecare tanc. Magistrala
de gaz inert se poate conecta cu magistrala de marfa prin intermediul a doua valvule sau cele doua flanse
(de la tubulatura de marfa si cea de gaz inert) sunt inchise prin flanse oarbe si in cazul in care este nevoie se
face legatura dintre cele doua linii prin intermediul unor “mosoare” (tronsoane de legatura).
11. Valvulele de izolare ale tancurilor sunt de tip “fluture” . In cazul in care oxizii de sulf nu sunt
indepartati in mod corespunzator in scrubber , scaunele acestor valvule pot fi afectate pana la a nu mai
realiza inchiderea etansa . E recomandabil ca periodic sa se desfaca una-doua valvule si sa li se verifice
conditia
Cerinte impuse instalatiilor de gaz inert
Destinatia principala a instalatiei de gaz inert o constituie protectia tancurilor de marfa impotriva
incendiilor si exploziilor . In plus se asigura o reducere a coroziunii si o crestere a capacitatii de pompare .
Navele prevazute cu instalatie de gaz inert :
- trebuie sa fie in conditii inerte tot timpul , cu exceptia situatiilor cand este necesara degazarea tancurilor in
vederea inspectiei sau lucrului in tanc
- trecerea de la atmosfera inerta la conditia de gas free trebuie sa se faca fara a se traversa domeniul de
inflamabilitate , aceasta insemnand ca inainte de a se trece la introducerea aerului , atmosfera din tanc
trebuie purjata cu gaz inert pana cand concentratia hidrocarburilor trece sub linia de dilutie critica cu aer
(HC<5%) , mai exact HC<2%
- sa fie capabila sa inerteze toate tancurile goale
- sa functioneze pe toata durata descarcarii , debalastarii , spalarii cu titei , curatirii tancurilor
- sa poata purja tancurile inainte de degazare
- sa mareasca presiunea in tancuri atunci cand pe timpul voiajului apare aceasta necesitate
Cerinte impuse instalatiei de gaz inert
Solas solicita ca sistemele de gaz inert sa fie capabile sa furnizese gazul inert cu un continut de oxygen de
cel mul 5 % volum la orice debit necesar si sa mentina tancurile inertate in orice moment. O alta cerinta
Solas este mentinerea unei presiuni positive in tancurile de marfa in orice moment cu o atmosfera cu un
continut de oxygen de cel mult 8 % volum cu exceptia cazurilor in care tancurile trebuie sa fie gas free. (
tancurile trebuie sa fie degazate ).
Codul IGC Inertarea se referă la procesul de asigurare a unui "mediu necombustibil" prin adăugarea
de gaze compatibile, care pot fi transportate în recipiente de stocare sau fabricate la bordul navei sau
furnizate de pe țărm.
Spațiile de depozitare / încarcare trebuie să fie umplute cu gaz inert pentru a preveni crearea unei
atmosfere inflamabile în cazul scurgerilor primare de barieră.
Sistemul de gaz inert se folisete la navele LNg pentru:
În timpul gazării / fără gaz - Pentru a vă asigura că există o condiție non-inflamabilă.
Pentru a reduce riscul de oxidare sau pentru a elimina umiditatea în rezervor, atunci când încărcați
încărcătură sensibilă la apă pentru controlul calității.
Pentru a scoate metanul din rezervoare.
Pentru a preveni reacțiile chimice periculoase.
Pentru uscarea rezervorului.
Pentru a preveni incendiile și a elimina riscul de explozie