3.

INSTALATIA DE GAZ INERT

Sistemul de gaz inert ; constructie , dispunere ,
componenta , intretinere in exploatare

Arderea poate avea loc daca sunt indeplinite cele

trei conditii (triunghiul de foc) : exista un
material combustibil , exista oxigen in cantitate
suficienta pentru a intretine arderea , si exista o
sursa de aprindere . O sursa de aprindere poate
initia arderea numai in cazul in care concentratia
amestecului gazos se situeaza intre anumite limite
, numite limite de inflamabilitate (sau explozie) .
Rezultatul este o crestere brusca a temperaturii si
presiunii . Materialul inflamabil (respectiv insasi
marfa !) nu poate fi inlaturat din triunghiul
focului ; sursele de aprindere existente la bord pot
fi reduse (dar nu eliminate in totalitate !) ; in
schimb cel de al treilea element al triunghiului , si
anume oxigenul , poate fi redus cantitativ pana
sub limita la care sa poate intretine arderea (se
urmareste reducerea la minim a perioadelor in
care concentratia gazelor combustibile din
atmosfera tancului se situeaza intre limitele de
explozie ) . Acest lucru se realizeaza prin
utilizarea sistemului de gaz inert , sistem a carui
principala menire este de a elimina riscul de foc si
1
explozie pe tancurile petroliere si de produse
chimice . Pentru prevenirea si stingerea
incendiilor se pot folosi si alte gaze inerte , cum
ar fi cele rare : heliu (He) , neon (Ne) , argon (Ar)
, Cripton (Kr) insa aceste gaze sunt foarte scumpe
si nu se justifica economic utilizarea lor pentru
inertarea tancurilor . Un alt gaz folosit insa din
motive economice doar la inertarea tancurilor
care transporta gaze lichefiate , este azotul pur
(N2)
Desi sistemul de gaz inert a fost folosit inca din
1925 pe nave petroliere in SUA , de abia dupa
1963 navele noi au inceput sa fie dotate cu
aceasta instalatie si din punct de vedere legal , de
abia din 01 mai 1985 apare obligativitatea
petrolierelor mai mari de 20000 tdw de a fi dotate
cu instalatie de gaz inert . Prin Protocolul SOLAS
1978 si apoi prin Amendamentele din 1981 si
1983 se aduc noi precizari privind proiectarea ,
functionarea , intretinerea , verificarea etc a
sistemelor de gaz inert destinate atat tancurilor
petroliere , cat si tancurilor de produse chimice in
vrac .

Definitii

2
- Combustibil (sau inflamabil) (referitor la un
lichid, amestec gazos sau alt material)-
capabil de a se aprinde sau arde . In cazul
tancurilor ce transporta produse petroliere ,
substantele inflamabile sunt hidrocarburi.
- Domeniu de explozie (interval de
inflamabilitate) – domeniul de concentratii
ale substantelor inflamabile in amestecul
format de acestea (daca sunt gazoase) sau
vaporii acestora cu aerul , domeniu situat
intre limita inferioara de inflamabilitate
(explozie) si limita superioara de
inflamabilitate (explozie). Acest amestec
gazos este inflamabil.
- Limita inferioara de inflamabilitate (de
explozie)(Lower flammable limit LFL sau
Lower Explosive Limit LEL) – concentratia
gazelor inflamabile in amestecul format de
acestea cu aerul sub care substanta
inflamabila (care arde) este in cantitate
insuficienta pentru a putea intretine sau
propaga arderea .
- Limita superioara de inflamabilitate (de
explozie) (Upper Flammable Limit UFL sau
Upper Explosive Limit UEL) – concentratia
gazelor inflamabile in amestecul format de
3
 acestea cu aerul peste care exista insuficient
aer (deci insuficient oxigen) pentru a intretine
sau propaga arderea.
- Conditii inerte (Inert Conditions) referitoare
la atmosfera din tancuri – situatie in care in
atmosfera tancului concentratia oxigenului
este mai mica sau egala cu 8% vol , conditii
realizate prin introducerea unui gaz inert ; in
aceste conditii amestecul gazos nu poate
initia sau propaga arderea
- Gaz Inert (Inert Gas) – un gaz care este
chimic inactiv si care este incapabil de a
reactiona cu alte substante sau de a permite
desfasurarea oricarei reactii chimice . Gazul
inert folosit pentru prevenirea incendiilor in
tancuri este o substanta gazoasa sau un
amestec de gaze , cum ar fi gazele de
evacuare (ardere) , care contin insuficient
oxigen pentru a intretine arderea substantelor
inflamabile (hidrocarburilor)
- Sistem de gaz inert (Inert Gas System) – o
instalatie de gaz inert impreuna cu sistemul
de distributie al gazului inert , mijloacele de
prevenire a patrunderii gazelor din
cargotancuri in sala masinilor , instrumentele

4
 de masura fixe si portabile si aparatele de
control
- Instalatia de gaz inert (Inert Gas Plant) –
toate echipamentele special instalate pentru
producerea , racire , comprimarea ,
supravegherea si controlul debitarii gazului
inert spre cargotancuri
- Sistem de distributie al gazului inert (Inert
Gas Distribution System) – toate conductele ,
valvulele si armaturile ce folosesc la
distributia gazului inert in cargotancuri si la
evacuarea gazului in atmosfera , pentru a
proteja tancurile de suprapresiune sau de vid
excesiv
- Gaz petrolier (Petroleum Gas) – amestecul de
substante gazoase degajate de titei sau de
produsele petroliere obtinute din titei . Este
format in principal din hidrocarburi dar poate
contine si alte gaze ca : hidrogen sulfurat ,
alchil de plumb etc.
- Presiune reala de vapori (True Vapour
Pressure) – presiunea absoluta exercitata de
gazele produse prin evaporarea unui lichid ,
atunci cand se atinge , la temperatura
respectiva , starea de echilibru si raportul
gaz/lichid este efectiv zero . Este presiunea
5
 maxima a vaporilor ce poate fi atinsa la
temperatura respectiva
- Presiunea de vapori Reid (Reid Vapour
Pressure) – presiunea vaporilor in echilibru
cu lichidul , determinata in conditii standard ,
cu aparatul Reid , la temperatura de 37.80C
(1000F) si la un raport volumetric 4 : 1
(citirea manometrului se face dupa de 20
minute)
- Temperatura (punctul) de inflamabilitate
(Flashpoint) – temperatura cea mai scazuta la
care , in conditii determinate si la presiune
760 torri (mm Hg) , lichidul elibereaza
suficienti vapori pentru a forma un amestec
cu aerul ce se aprinde de la o flacara
deschisa . Pentru determinarea in laborator a
temperaturii de inflamabilitate se folosesc
aparate cu vas inchis (closed cup) sau cu vas
deschis (open cup). La exprimarea
temperaturii de inflamabilitate se va preciza
obligatoriu tipul de aparat cu care s-a facut
determinarea .
- Produse petroliere volatile (Volatile
petroleum) – titei sau produse obtinute din
titei ce au un punct de inflamabilitate sub
600C , determinat cu aparat cu vas inchis .
6
 Din aceasta categorie fac parte cele mai multe
sortimente de titei , combustibili pentru
turboreactoare , benzinele )
- Produse petroliere nevolatile (Non-volatile
petroleum) – titei sau derivate ale acestuia ce
au un punct de inflamabilitate mai mare de
600C, determinat cu aparatul cu vas inchis .
Aceste lichide produc , la echilibru , la
temperaturile obisnuite de depozitare ,
transport si manipulare , concentratii ale
amestecurilor gazoase ce se situeaza sub
limitele lor inferioare de inflamabilitate . In
aceasta categorie intra combustibili reziduali
si combustibili distilati folositi in motoarele
Diesel . Presiunea de vapori Reid a acestor
produse este sub 0.007 bar si din acest motiv
nu este uzual masurata si evidentiata in
buletinul de analiza .

3.1 TIPURI DE SISTEME DE GAZ INERT

In toate cazurile de obtinere a gazului inert ,
acesta rezulta prin arderea unui combustibil .
Calitatea gazului va depinde atat de natura
combustibilului cat si de conditiile de ardere .
Cand se folosesc gazele de evacuare de la
caldarile principale sau auxiliare se poate ontine ,
7
in general , un gaz inert cu un continut de oxigen
sub 5% vol. , depinde de modul cum este
controlata arderea si de gradul de incarcare al
caldarilor . In cazul in care instalatia de gaz inert
lucreaza cu un generator independent , continutul
de oxigen poate fi controlat automat si mentinut
strict intre anumite limite , in mod uzual 1.5-2.5%
vol si in mod normal nu va depasi niciodata limita
de 5% din volum .
Arderea combustibililor marini si in special a
celor reziduali are loc cu tendinta de formare de
funingine , de aceea pentru a obtine o ardere cat
mai buna trebuie sa se asigure :
- o pulverizare cat mai fina , pentru a avea o
suprafata de evaporare si ardere cat mai
mare ; pentru a realiza acest lucru
vascozitatea combustibilului trebuie sa fie
suficient de redusa
- un amestec cat mai omogen aer/combustibil
- o vaporizare cat mai eficienta obtinuta prin
recircularea gazelor fierbinti in zona conului
de pulverizare si prin preincalzirea aerului
introdus in focar
- un exces de aer 10-20% mentinut la valoarea
cea mai mica la care arderea are loc fara fum

8
Combustibilii marini contin pe langa hidrocarburi
si compusi cu alte elemente : compusi cu sulf ,
compusi cu azot , substante minerale si compusi
organo-metalici . Prin oxidarea acestora se
formeaza SO2 (dioxod de sulf) , si in mai mica
masura SO3 (trioxid de sulf) , oxizi de azot (NO si
NO2) , cenusa .
Oxizii sulfului reactioneaza cu apa rezultand acid
sulfuros si acid sulfuric , acizi puternici care ataca
metalele producand corodarea severa a
instalatiilor . Eliminarea lor se face prin
dizolvare in apa de mare , proces ce are loc in
epuratorul de gaze (scrubber) . La temperatura de
150C se poate elimina pana la 99% din cantitatea
de oxizi de sulf continuta in gazele de ardere .
Pentru eliminarea avansata a oxizilor sulfului , cat
si pentru neutralizarea apelor de spalare (care
devin puternic acide producand coroziune si
poluarea mediului la deversarea peste bord) in
unele instalatii se folosesc pentru absorbtie solutii
de carbonat de sodiu (in urma reactiei de
neutralizare vor rezulta sulfiti si sulfati de sodiu ,
nevatamatori pentru mediu).
Monoxidul de azot (NO) si dioxidul de azot (NO2)
nu se pot elimina din gazul inert . Desi toxici ,
acesti compusi se afla in proportie mica in gazul
9
inert , ponderea cae mai mare avand-o monoxidul
de azot care este mai putin toxic .
La un exces mic de aer se formeaza si monoxid
de carbon (CO) – gaz toxic care la 1500-2000
ppm produce intoxicatii iar la 4000 ppm provoaca
moarte rapid . CO nu poate fi redus sub 1000
ppm.
Solidele , sub forma de cenusa sau funingine ,
sunt nedorite deoarece se pot depune in conducte
sau ventilatoare sau pe scaunele valvulelor . Ele
acumuleaza umiditate si devin corozive .
Impuritatile solide pot fi in proportie de 500
mg/m3 dar peste 98.5% din ele pot fi eliminate
daca dimensiunile lor sunt mai mari de 0.001
mm.
Pentru a putea fi trimise in sistemul de
distributie , gazele inerte , dupa spalare vor fi
uscate si racite. Temperatura gazului nu trebuie sa
depeseasca cu mai mult de 50C temperatura apei
de mare folosita in scrubber .
Compozitia aproximativa a unui gaz inert obtinut
din ardere este :
- O2 in concentratie de 3-4% (max 5%) pentru
gazele provenite de caldari si poate ajunge
pana la 0.5% pentru celelalte surse de gaz
inert
10
 - CO2 intre 13.5 si 15% vol
- SO2 mai putin de 150 ppm (dupa scrubber)
- N2 diferenta

METODE DE INLOCUIRE A GAZELOR

DIN TANCURILE DE MARFA

Exista trei operatiuni in care se impune inlocuirea

gazelor existente din tancurile de marfa cu altele :
- inertarea – introducerea de gaz inert in scopul
obtinerii unei atmosfere inerte
- purjare – introducerea de gaz inert
suplimentar in scopul reducerii continutului
de hidrocarburi sub o anumita limita (daca se
urmareste degazarea tancurilor , atunci
purjarea se va face pana la obtinerea unei
concentratii de hidrocarburi sub 1%)
- degazarea tancurilor – se introduce aer
proaspat pana la indepartarea tuturor gazelor
de hidrocarburi si atingerea unei concentratii
de oxigen de 21 % . De regula sunt necesare
3-5 schimburi de volum complete pentru a
atinge conditia de gas free
In toate situatiile de mai sus , inlocuirea gazului
existent in tancuri se poate realiza prin dilutie sau

11
prin dislocuire. (vezi Spalarea tancurilor –
Operatii de gas free + fig 2)

Cerinte impuse instalatiilor de gaz inert

Destinatia principala a instalatiei de gaz inert o
constituie protectia tancurilor de marfa impotriva
incendiilor si exploziilor . In plus se asigura o
reducere a coroziunii si o crestere a capacitatii de
pompare . Navele prevazute cu instalatie de gaz
inert :
- trebuie sa fie in conditii inerte tot timpul , cu
exceptia situatiilor cand este necesara
degazarea tancurilor in vederea inspectiei sau
lucrului in tanc
- trecerea de la atmosfera inerta la conditia de
gas free trebuie sa se faca fara a se traversa
domeniul de inflamabilitate , aceasta
insemnand ca inainte de a se trece la
introducerea aerului , atmosfera din tanc
trebuie purjata cu gaz inert pana cand
concentratia hidrocarburilor trece sub linia de
dilutie critica cu aer (HC<5%) , mai exact
HC<2%
Cerinte impuse instalatiilor de gaz inert :
- sa fie capabila sa inerteze toate tancurile
goale
12
 - sa functioneze pe toata durata descarcarii ,
debalastarii , spalarii cu titei , curatirii
tancurilor
- sa poata purja tancurile inainte de degazare
- sa mareasca presiunea in tancuri atunci cand
pe timpul voiajului apare aceasta necesitate

COMPONENTA SISTEMULUI DE GAZ INERT

OBTINUT DIN GAZE DE ARDERE
Principial , un sistem de gaz inert (v.fig 5) este
compus din :
1. sursa de gaz de ardere (flue gas source)
(gaz obtinut prin ardere)
2. scrubber (curatitorul de gaze/absorber)
3. demister (deumidificator/uscator)
4. ventilatoare pentru livrare gaz inert spre
coverta (IG blowers)
5. valvula regulatoare de presiune (pressure
regulating valve)
6. supapa hidraulica (inchizatorul hidraulic)
(deck seal)
7. valvula unisens (non return valve)
8. valvula de izolare de pe punte (isolation
valve)
9. supapa de presiune/vacuum (P/V valve)
(valvula plaman)
13
10. magistrala de gaz inert(IG main line) +
ramificatiile pe fiecare cargotanc (IG
branches)
11. valvulele de izolare ale fiecarui cargotanc
12. cosul de aerisire prova (mast riser)

1. Sursa de gaze de ardere : gazele de ardere

se pot obtine de la una din caldarinele navei ,
de la motoarele auxiliare sau de la un
generator de gaz inert .
2. Scrubberul : are rolul de a absorbi
(absorbtia fiind operatiunea de difuziune-
transfer de masa- intre o faza gazoasa si o
faza lichida , bazata pe solubilitatea gazului
lichid . Prin absorbtie unul sau mai multi
dintre componentii unui amestec gazos se
separa prin dizolvarea intr-un lichid) dioxidul
de sulf din gazele de ardere , de racire a
gazelor si de eliminare a impuritatilor solide
(funingine, cenusa) . In instalatiile de gaz
inert de la bordul navelor lichidul absorbant
este apa de mare ingeneral dar pot fi si alte
lichide care insa implica cheltuieli mai mari .
Tipuri de scrubbere :
- cu talere – in acest tip de scrubber gazele care
circula de jos in sus prin clopote sunt obligate
14
 sa barboteze prin lichid , pe fiecare taler
avand loc absorbtia oxizilor de sulf si
antrenarea , de catre lichid a particulelor
solide .
- cu umplutura – la acest tip talerele sunt
inlocuite cu unul sau mai multe straturi de
umplutura , calculate ca talere echivalente .
Umplutura poate fi piatra , cuartz sau
materiale plastice .
- cu pulverizarea apei – au doua variante
constructive : cele care folosesc duze pentru
pulverizarea apei si cele care folosesc placi
sau conducte perforate . Aceste absorbere au
in general eficienta scazuta la indepartarea
particulelor solide . O mai buna separare a
acestora se obtine in scrubberul centrifugal
(tip JAKO)
- combinate – folosesc doua sau mai multe
trepte de prelucrare a gazelor si au o eficienta
sporita atat in eliminarea oxizilor de sulf cat
si a impuritatilor solide .
Scrubberul trebuie prevazut cu cu aparatura
de masura comanda si alarma pentru :
- controlul presiunii apei de racire
- controlul nivelului apei in absorber
- controlul temperaturii gazelor
15
 De notat ca dupa oprirea instalatiei de gaz
inert , apa trebuie sa mai circule in scrubber
pentru o
perioada de inca cel putin o ora pentru a
curata resturile corozive din interior.
SOLAS prevede ca scrubberul trebuie sa
raceasca gazele si sa elimine oxizii de sulf si
impurita-
tile in proportie de 98% .
Deschiderea scrubberului pentru inspectie
interna se va face la urcarea pe doc .
3. Deumidificatorul (demister) – are rolul de
a usca gazul “curatat” iesit din scrubber dar
care prezinta un grad de umezeala in urma
procesului de curatare
4. Ventilatoarele – au rolul de a prelua gazul
inert si a-l transmite mai departe catre
tancurile de marfa . SOLAS – debitul
ventilatoarelor trebuie sa fie 125% din
capacitatea maxima de descarcare a navei .
Caracteristicile presiune/volum ale
ventilatoarelor sunt determinate de cerintele
maxime ale sistemului astfel incat in orice
situatie de descarcare si cu toate pierderile de
presiune din intregul sistem de gaz inert , sa
se mentina in tancuri o presiune minima de
16
 200 mmH2O . Ventilatoarele sunt prevazute cu
:
- sistem de spalare cu apa dulce a partilor
interioare
- scurgeri , pentru fiecare camera , conectate la
tubulatura de efluent a scrubberului
- guri de inspectie
- valvule de recirculare a gazului inert spre
scrubber , atunci cand lucreaza la presiuni
scazute , pentru evitarea supraincalzirii sau
pentru reglarea debitului , cand ambele
ventilatoare functioneaza
Ventilatoarele trebuie sa functioneze lin , fara
vibratii anormale . Se vor verifica in timpul
functionarii iar dupa oprire se vor spala cu
apa . La fiecare sase luni se va face inspectia
interna prin deschiderea capacelor iar revizia
generala va avea loc o data la doi ani .
5. Valvula regulatoare de presiune – are
urmatoarele roluri : de a regla debitul de gaz
in magistrala de gaz inert in functie de cerinte
si de a preveni reintoarcerea gazelor din
tancuri in situatia in care ar aparea vre-o
defectiune la ventilatoare , pompa
scrubberului etc dar si in situatia in care
instalatia de gaz inert fuctioneaza corect dar
17
 au aparut defectiuni la supapa hidraulica
si/sau valvula unisens si presiunea gazului in
tanc depaseste presiunea de iesire a
ventilatoarelor . Valvula poate fi actionata si
manual si trebuie sa fie prevazuta cu mijloace
de indicare a pozitiilor inchis si deschis .
Valvula se va demonta si verifica inainte de
urcarea pe doc sau cand este posibil .
Pozitionarea corecta a clapetului se verifica la
cel mult 6 luni
6. Supapa hidraulica (inchizatorul hidraulic)
(v.fig 1) – impreuna cu valvula unisens
actioneaza ca sisteme automate de prevenire a
curgerii inverse a gazelor (dinspre tancurile
de marfa spre ventilatoare, scrubber etc).
Supapa hidraulica blocheaza intoarcerea
gazelor din tancuri chiar si atunci cand
instalatia de gaz inert nu functioneaza (motiv
pentru care alimentarea cu apa nu va fi
intrerupta decat in cazul necesitatii unei
inspectii) . Exista trei tipuri de supape
hidraulice : tip umed , tip semi uscat si tip
uscat . Supapele hidraulice trebuie astfel
dimensionate incat presiunea coloanei de
lichid sa nu fie mai mica decat presiunea de
deschidere a valvulei presvacuum . Supapa
18
 hidrulica trebuie prevazuta cu gura de vizitare
si vizoare rezistente la soc (eventual sticla de
nivel) pentru a observa nivelul apei in timpul
functionarii instalatiei de gaz inert . SE va
deschide pentru inspectie generala la
fiecare12 luni
7. Valvula unisens (non return valve) – este
primul dispozitiv automat care impiedica
circulatia inversa a gazelor , dinspre
cargotancuri spre ventilatoare .in situatia in
care s-au oprit ventilatoarele si supapa
hidraulica nu are destul tump pentru umplerea
cu apa . Presiunea din instalatie fiind scazuta
valvula trebuie sa opuna o rezistenta mica .
Din acest motiv partile mobile trebuie sa fie
usoare iar sectiunea de trecere a gazelor cat
mai mare . Aceasta valvula se va deschide
pentru inspectie cel putin o data la 12 luni
(dar nu mai mult de 18 luni)
8. Valvula de izolare de pe punte – are rolul
de a deschide distributia de gaz inert spre
magistrala de pe coverta sau , prin inchidere
(pe timpul voiajului) , de a preveni
intoarcerea gazelor din tancuri spre
ventilatoare . Aceasta valvula se va demonta
pentru inspectie la cel mult 12 luni .
19
9. Supapa de presiune / vacuum (v.fig 3) -
are rolul de a proteja cargotancurile in cazul
in care in acestes apare presiune excesiva sau
se creeaza vid. ( valoarea la suprapresiune
trebuie sa fie mai mica decat presiunea de
incercare a tancurilor de marfa si –700
mmH2O pentru vacuum) . Debitul posibil de
deversat prin supapa trebuie sa fie cel putin
egal cu debitul maxim al ventilatoarelor
instalatiei de gaz inert . Volumul de lichid
necesar se calculeaza in functie de conditiile
de presiune impuse si de densitatea
lichidului . Lichidul folosit poate fi un ulei
mineral sau un amestec apa dulce/glicol
(antigel). Supapa este prevazuta cu sticla de
nivel si robinet de drenare .
10. Magistrala de gaz inert – prin intermediul
ramificatiilor distribuie gazul inert In fiecare
tanc. Magistrala de gaz inert se poate conecta
cu magistrala de marfa prin intermediul a
doua valvule sau cele doua flanse (de la
tubulatura de marfa si cea de gaz inert) sunt
inchise prin flanse oarbe si in cazul in care
este nevoie se face legatura dintre cele doua
linii prin intermediul unor “mosoare”
(tronsoane de legatura).
20
 11. Valvulele de izolare ale tancurilor sunt de
tip “fluture” . In cazul in care oxizii de sulf
nu sunt indepartati in mod corespunzator in
scrubber , scaunele acestor valvule pot fi
afectate pana la a nu mai realiza inchiderea
etansa . E recomandabil ca periodic sa se
desfaca una-doua valvule si sa li se verifice
conditia .

ALARME SI AUTOMATIZARI CONFORM

SOLAS – REG 62

19.1 Alarme vizuale si auditive

1.-presiune /debit scazut apa in scrubber
2.-nivel maxim apa in scrubber
3.-temperatura maxima gaz inert (650C- alarma
; 750C-Stop)
4.-avarie ventilatoare
5.-continut crescut de oxigen
6.-avaria sistemului de alimentare cu energie a
valvulei regulatoare de presiune si a sistemului
de inregistrare al calitatii gazului inert
7.-nivel minim in deck seal (supapa hidraulica)
8.-presiune minima gaz inert (100 mmH2O)
9.-presiune maxima gaz inert

21
19.2 Alarme pentru generatorul de gaz inert
1.-insuficient combustibil
2.-alarma alimentare cu energie
3.-alarma alimentare sisteme de
automatizare

19.3 Inchiderea automata pentru ventilatoare

si valvula regulatoare de presiune (pt conditiile
19.1.1, 19.1.2, 19.1.3, 19.1.4)
19.4 Defectarea ventilatoarelor de gaz inert
19.5. Depasire continut oxigen – actionare
asupra valvulei izolatoare de pe punte si oprirea
operarii
19.6 Alarmele montate in spatiile instalatiilor
si in camera control incarcare (CCR)
19.7 Alarma nivel apa in supapa hidraulica
(deck seal) atunci cand nu se opereaza GI
19.8 Oprirea automata a pompelor de marfa la
presiune minima GI

ALTE PREVEDERI SOLAS

- Navele prevazute cu instalatie fixa de gaz inert
trebuie sa fie dotate cu sistem de ulaj inchis .

22
TOXICITATEA GAZULUI INERT
Gazul inert prezinta pericol pentru om datorita
faptului ca in loc de oxigen exista alte elemente
precum CO2 , N2 , S etc . O data cu scaderea
procentului de oxigen sub 21% , respiratia omului
se accelereaza , devine mai greoaie si mai
profunda insa omul nu simte lipsa decat atunci
cand e prea tarziu (sub 14-15%). In cazul in care
continutul de oxigen se afla sub 10% , omul isi
pierde cunostinta fulgerator si se va produce
moartea prin asfixie .
Alti compusi ai gazului inert prezinta de
asemenea pericol pentru organismul uman . Astfel
:
- monoxidul de azot (NO) – este un gaz incolor
cu miros slab avand valoarea de treapta
(TLV) de 25 ppm
- dioxidul de azot (NO2) este mult mai
periculos avand valoarea de treapta de 5
ppm !! Dioxidul de azot reactioneaza in
contact cu apa rezultand acizi nitrici si nitrati
- dioxidul de sulf (SO2) e periculos si toxic si
reactioneaza cu apa rezultand acid sulfuros si
in final acid sulfuric
- monoxidul de carbon (CO) este periculos
avand valoarea de treapta 200 ppm si in
23
 concentratie produce asfixie chimica prin
reducerea oxigenului din sange si formarea
carboxihemoglobinei (se formeaza cheaguri
de sange care vor bloca vasele sanguine)
- dioxidul de carbon (CO2) are TLV 50 ppm si
in concentratie produce asfixie mecanica

fig 1 Supapa hidraulica tip umed

24
fig 2 Dilutia cu aer a atmosferei din cargotanc

fig 3 Supapa presvacuum – modul de functionare

fig 4 Schema a unnui sistem automat de control

presiune

25
26
fig 5 Schema a instalatiei de gaz inert

27