CAPITOLUL V Constituirea societăților pe acțiuni și a societăților în comandită pe

acțiuni.

1. Precizări prealabile
Potrivit Legii societăților:
 Societățile pe acțiuni și societățile în comandită pe acțiuni au la bază contractul de societate
și statutul (art. 5 alin. (1)).
Contractul de societate și statutul pot fi încheiate separat sau sub forma unui înscris unic,
denumit act constitutiv (art. 5 alin. (3)).
SA, respectiv SCA se constituie prin două modalități:
1. prin subscriere integrală și simultană a capitalului social de către semnatarii actului
constitutiv;
2. prin subscripție publică. (art. 9 alin. (1))
În cazul constituirii prin subscripție publică, actul constitutiv al SA trebuie să îmbrace forma
autentică (art. 5 alin. (6) lit. c)).
2. Constituirea prin subscriere integrală și simultană
a capitalului social
Potrivit Legii societăților:
 Pentru a se constitui prin subscriere simultană a capitalului, viitoarea societate trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
 Numărul acționarilor nu poate fi mai mic de doi (art. 10 alin. (3)). După constituirea
acesteia, dacă societatea are mai puțin de doi acționari pe o perioadă mai lungă de nouă luni,
orice persoană interesată poate solicita instanței dizolvarea societății. Aceasta nu va fi dizolvată
dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, numărul minim de
acționari prevăzut de Legea societăților este reconstituit.
 Capitalul social vărsat la constituire nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferența de capital social subscris va fi vărsată:
– pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data
înmatriculării societății;
– pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult doi ani de la data
înmatriculării. (art. 9 alin. (2))
Prin această modalitate capitalul social se formează prin aporturile asociaților care înființează
societatea. Capitalul social al SA și SCA nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea
modifica, cel mult o dată la doi ani, valoarea minimă a capitalului social, ținând seama de rata de
schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei a sumei de 25.000 euro (art.
10 alin. (1)).
Cu excepția cazului în care societatea se transformă dintr-o formă juridică în alta, capitalul social
al societăților prevăzute mai sus nu poate fi redus sub minimul legal prin adoptarea unei hotărâri
de majorare de capital în același timp cu hotărârea de reducere a capitalului. În cazul încălcării
acestor dispoziții, orice persoană interesată se poate adresa instanței pentru a cere dizolvarea

1
societății. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii
judecătorești de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea minimului legal prevăzut de
Legea societăților.
După subscrierea integrală a capitalului și efectuarea vărsământului de 30% din capitalul social
subscris, asociații vor putea trece la constituirea SA, prin încheierea actelor constitutive și
îndeplinirea formalităților prevăzute de lege. În cazul acestei modalități capitalul social al
societății se formează în același timp cu încheierea actelor constitutive.
3. Constituirea prin subscripție publică
 Această modalitate de constituire se inițiază de asociații care nu au suficiente mijloace
financiare pentru a vărsa minimul cerut de lege.
Condițiile referitoare la constituirea SA prin subscripție publică sunt prevăzute la art. 21 alin. (1) și
(2) din Legea societăților, după cum urmează:
– existența a minim doi acționari;
– întregul capital social a fost subscris;
– fiecare acceptant – persoană care acceptă subscrierea, denumită acceptant sau subscriitor – a
vărsat în numerar jumătate din valoarea acțiunilor subscrise la CEC SA ori la o bancă sau la
una dintre unitățile acestora. Restul de capital subscris va trebui vărsat în termen de 12 luni
de la înmatriculare;
– acțiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral.
Vărsămintele astfel efectuate pentru constituirea SA prin subscripție publică vor fi predate
persoanelor însărcinate cu încasarea lor prin actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții,
persoanelor desemnate prin decizie a consiliului de administrație, respectiv a directoratului, după
prezentarea certificatului la oficiul registrului comerțului, din care rezultă înmatricularea
societății (art. 29 alin. (1) din Legea societăților).
În cazul în care constituirea societății nu a avut loc, restituirea vărsămintelor se face direct
acceptanților.
Capitalul social se formează astfel prin subscripție publică, procedură inițiată de fondatori prin
oferta de subscriere adresată oricărei persoane care are mijloace financiare și dorește să devină
asociat prin cumpărarea de acțiuni.

 Prospectul de emisiune
Primul act al fondatorilor este întocmirea unui prospect de emisiune, care trebuie să
cuprindă o informare completă asupra datelor ce privesc viitoarea societate și care să permită
publicului ca, în cunoștință de cauză, să facă subscrieri.
Astfel, prospectul de emisiune trebuie să conțină aceleași clauze prevăzute pentru actul
constitutiv (de la art. 8 din Legea societăților), mai puțin cele referitoare la administratori și
directori, respectiv la membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și la
cenzori sau, după caz, la auditorul financiar.
De asemenea, potrivit Legii societăților:
Prospectul de emisiune trebuie să stabilească data încheierii subscripției (art. 18 alin. (1)).

2
Semnat de fondatori în formă autentică, prospectul de emisiune trebuie depus la registrul
comerțului din județul în care se va stabili sediul societății, pentru ca judecătorul-delegat (la
oficiul registrului comerțului) constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege să autorizeze
publicarea lui (art. 18 alin. (3)).
Prospectele de emisiune care nu cuprind toate mențiunile sunt sancționate cu nulitate (art. 18
alin. (4)).
Legea societăților nu reglementează conținutul și forma acestei publicități. În practică,
publicitatea se face în presă.

 Subscrierea acțiunilor
Luând cunoștință, prin faptul publicării, de conținutul prospectului de emisiune, persoanele
interesate își manifestă voința de a deveni acționari ai viitoarei societăți prin cumpărarea de
acțiuni. Actul subscrierii este un contract încheiat între subscriitori și fondatori.
Subscriitorii trebuie să aibă capacitatea deplină de exercițiu pentru a îndeplini un astfel de act.
Potrivit Legii societăților:
Subscrierile de acțiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de
emisiune al fondatorilor, vizate de judecătorul-delegat (art. 19 alin. (1)).
Subscrierea va cuprinde: numele și prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul
subscriitorului; numărul, în litere, al acțiunilor subscrise; data subscrierii și declarația expresă că
subscriitorul cunoaște și acceptă prospectul de emisiune (art. 19 alin. (2)).
În cazul în care subscrierile publice depășesc capitalul social prevăzut în prospectul de
emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligați să supună aprobării
adunării constitutive majorarea sau, după caz, reducerea capitalului social la nivelul
subscripției (art. 22).
Acțiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral.

 Rolul adunării constitutive și al fondatorilor în procedura de constituire a societății pe

acțiuni prin subscripție publică
Potrivit Legii societăților:
La adunarea constitutivă participă fondatorii și persoanele care acceptă subscripția, numiți
acceptanți sau subscriitori.
Adunarea constitutivă este legală dacă sunt prezenți jumătate plus unu din numărul acceptanților
și ia hotărâri cu votul majorității simple a celor prezenți (art. 25 alin. (4)).
Fondatorii au obligația să întocmească lista acceptanților, cu menționarea numărului acțiunilor
fiecăruia. Lista va fi afișată la locul unde se va ține adunarea, cu cel puțin cinci zile înainte de
adunare. (art. 23)
Adunarea constitutivă alege un președinte și doi sau mai mulți secretari. Participarea
acceptanților la adunare va fi constatată prin liste de prezență, semnate de fiecare dintre ei și
vizate de președinte și de unul dintre secretari. (art. 24 alin. (1))

3
Înainte de a intra în ordinea de zi a adunării, oricare dintre acceptanți are dreptul să facă
observații asupra listei afișate de fondatori, iar adunarea constitutivă este cea care decide asupra
observațiilor.
În adunarea constitutivă, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de acțiunile
subscrise. Acceptantul poate fi prezent la adunare sau reprezentat prin procură specială. (art. 25
alin. (1))
Nimeni nu poate reprezenta mai mult de cinci acceptanți. Acceptanții care au constituit
aporturi în natură nu au drept de vot în deliberările referitoare la aporturile lor, chiar dacă ei sunt
și subscriitorii de acțiuni în numerar ori se prezintă ca mandatari ai altor acceptanți. (art. 25 alin.
(2) și (3))
Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la
constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuni
încheiate de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le ia
asupra sa, fondatorii vor solicita judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor
experți (art. 26 alin. (1)).
Raportul expertului sau experților va fi pus la dispoziția subscriitorilor, la locul unde urmează să
se întâlnească adunarea constitutivă (art. 26 alin. (2)).
Dacă valoarea aporturilor în natură, stabilită de experți, este inferioară cu o cincime
aceleia prevăzute de fondatori în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate
retrage, anunțându-i pe fondatori, până la data fixată pentru adunarea constitutivă (art. 27
alin. (2)).
Acțiunile revenind acceptanților care s-au retras pot fi preluate de fondatori în termen de 30 de
zile sau, ulterior, de alte persoane, pe cale de subscripție publică (art. 27 alin. (3)).
La SA, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la
constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuni încheiate
de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le ia asupra sa,
judecătorul-delegat numește, în termen de cinci zile de la înregistrarea cererii de înmatriculare,
unul sau mai mulți experți din lista experților autorizați. Aceștia vor întocmi un raport, în
condițiile menționate ale art. 38 alin. (1) din Legea societăților.
Fondatorii vor depune raportul la oficiul registrului comerțului în termen de 15 zile de la data
aprobării sale. Registrul comerțului va transmite o notificare cu privire la această depunere către
Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, pentru a fi publicată.
Nu pot fi experți, potrivit art. 39 din Legea societăților:
– rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ori soții acestora care au constituit aporturi
în natură sau ai fondatorilor;
– persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcțiile pe care le îndeplinesc, altele decât
aceea de expert, un salariu ori o remunerație de la fondatori sau de la cei care au constituit
aporturi în natură;
– orice persoană căreia, ca urmare a relațiilor sale de afaceri, de muncă sau de familie, îi
lipsește independența pentru a realiza o evaluare obiectivă a aporturilor în natură, potrivit
normelor speciale care reglementează profesia.
De asemenea, potrivit Legii societăților:

4
În cadrul acestei proceduri, adunarea constitutivă are următoarele obligații:
– verifică existența vărsămintelor;
– examinează și validează raportul experților de evaluare a aporturilor în natură;
– aprobă participările la profit ale fondatorilor și operațiunilor încheiate în contul societății;
– discută și aprobă actul constitutiv al societății, membrii prezenți reprezentând, în acest scop,
și pe cei absenți, și îi desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului
și îndeplinirea formalităților cerute pentru constituirea societății;
– numește primii membri ai consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de
supraveghere, și primii cenzori sau, după caz, primul auditor financiar. (art. 28)
Adunarea constitutivă este cea care va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor
unei societăți care se constituie prin subscripție publică. Cota-parte din profit nu poate depăși
6% din profitul net și nu poate fi acordată pe o perioadă mai mare de cinci ani de la data
constituirii societății. (art. 32 alin. (1) și (2))
Dacă se majorează capitalul social, drepturile fondatorilor pot fi exercitate numai asupra
profitului corespunzător capitalului social inițial (art. 32 alin. (3)).
De cota-parte de 6% din profit beneficiază numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut
calitatea de fondator prin actul constitutiv (art. 32 alin. (4)).
Dacă societatea se dizolvă anticipat, fondatorii au dreptul să ceară daune de la societate numai în
cazul în care dizolvarea s-a făcut în frauda drepturilor lor. Dreptul la acțiunea în daune se
prescrie în termen de șase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a, a hotărârii AGA care a decis dizolvarea anticipată.

 Îndatoririle fondatorilor în procedura de constituire a SA prin subscripție publică.

Răspunderea fondatorilor și a primilor administratori
Fondatorii au un rol determinant în constituirea SA prin subscripție publică deoarece:
– întocmesc și lansează prospectul de emisiune;
– organizează subscrierea acțiunilor;
– convoacă adunarea constitutivă.
Prin îndeplinirea formalităților referitoare la constituirea societății, fondatorii iau asupra lor
consecințele actelor și ale cheltuielilor necesare constituirii acesteia, iar dacă societatea nu se
constituie, din orice cauză, ei nu se pot îndrepta împotriva acceptanților (art. 30 alin. (1) din
Legea societăților).
După constituirea societății, fondatorii sunt obligați să predea în termen de cinci zile consiliului
de administrație, respectiv directoratului documentele și corespondența referitoare la constituirea
societății.
De asemenea, potrivit Legii societăților:
Din momentul constituirii societății, fondatorii și primii membri ai consiliului de
administrație, respectiv ai directoratului și ai consiliului de supraveghere sunt solidar
răspunzători față de societate și de terți pentru:
– subscrierea integrală a capitalului social și efectuarea vărsămintelor stabilite de lege sau de
actul constitutiv;

5
– existența aporturilor în natură;
– veridicitatea publicațiilor făcute în vederea constituirii societății. (art. 31 alin. (1))
Fondatorii sunt răspunzători de valabilitatea operațiunilor încheiate în contul societății înainte
de constituire și luate de aceasta asupra sa (art. 31 alin. (2)).
Totodată, alături de reprezentanții societății și de primii membri ai organelor de conducere,
de administrare și de control ale societății, fondatorii răspund nelimitat și solidar pentru
prejudiciul cauzat prin neregularitățile ce rezultă din încălcarea cerințelor legale de constituire a
societății (art. 49):
 Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care
se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru
constituirea societății. În acest caz, judecătorul-delegat, din oficiu sau la cererea oricăror
persoane care formulează o cerere de intervenție, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea
de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități.
Judecătorul-delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. Dacă au fost formulate
cereri de intervenție, judecătorul va cita intervenienții și se va pronunța asupra cererilor
acestora potrivit art. 61 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
 Când fondatorii sau reprezentanții societății nu au cerut înmatricularea societății în termen
legal. În acest caz, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerțului efectuarea
înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere pe
fondatori și aceștia nu s-au conformat în cel mult opt zile de la primire. Dacă înmatricularea
nu s-a efectuat în termenul precizat mai sus, asociații sunt eliberați de obligațiile ce decurg
din subscripțiile lor, după trecerea a trei luni de la data autentificării actului constitutiv, în
afară de cazul în care acesta prevede altfel. Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităților
de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de niciunul dintre ei eliberarea de obligațiile ce
decurg din subscripție.
 Când au fost constatate unele neregularități după înmatriculare. În acest caz, societatea este
obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor în cel mult opt zile de la data constatării acelor
neregularități. Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere
tribunalului să oblige organele societății, sub sancțiunea plății de daune-interese potrivit
dreptului comun, să se regularizeze. Dreptul la acțiunea în regularizare se prescrie prin
trecerea unui termen de un de la data înmatriculării societății. (art. 46-48)
După constituirea societății, adunarea generală nu va putea da descărcare fondatorilor și
primilor administratori, respectiv ai directoratului și ai consiliului de supraveghere pentru
răspunderea ce le revine în cazurile precizate mai sus, timp de cinci ani, inclusiv pentru:
– actele sau faptele pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege. Actele sau
faptele respective nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada că
aceștia le cunoșteau (art. 50 alin. (1));
– operațiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii judecătorului-delegat. Acestea nu sunt
opozabile terților dacă dovedesc că au fost în imposibilitate de a lua cunoștință despre ele
(art. 50 alin. (2)). Terții pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit
publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicității le lipsește de efecte (art. 51).

6
Potrivit art. 52 din Legea societăţilor, în caz de neconcordanţă între textul depus la oficiul
registrului comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în
presă, societatea nu poate opune terţilor textul publicat. Terţii pot opune societăţii textul publicat,
cu excepţia situaţiei în care societatea face dovada că ei cunoşteau textul depus la oficiul
registrului comerţului. Când neconcordanţa intervine din motive ce nu îi sunt imputabile
societăţii, oficiul registrului comerţului sau, după caz, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, la
cererea societăţii, va corecta menţiunea din registru, respectiv va republica textul, pe cheltuiala
sa.
De asemenea, fondatorii, reprezentanții și alte persoane, care au lucrat în numele unei societăți în
curs de constituire, răspund nelimitat și solidar față de terți pentru actele juridice încheiate cu
aceștia în contul societății, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate
juridică, le-a preluat asupra sa. După efectuarea formalităţilor de publicitate în legătură cu
persoanele care, ca organe ale societăţii, sunt autorizate să o reprezinte, societatea nu poate
opune terţilor nicio neregularitate la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea face
dovada că terţii respectivi aveau cunoştinţă de această neregularitate. Societatea nu poate invoca
faţă de terţi numirile persoanelor menţionate sau încetarea funcţiilor acestora, dacă ele nu au fost
publicate în conformitate cu legea.
4. Condițiile de constituire a sucursalelor și filialelor societăților
Înființarea sucursalelor și filialelor poate fi hotărâtă:
– fie în momentul constituirii societății, printr-o clauză expresă în cuprinsul actului constitutiv;
– fie ulterior, după constituirea societății, în cursul existenței acesteia, printr-un act modificator
(act adițional) al actului constitutiv, în condițiile art. 204 din Legea societăților.
4.1. Sucursala
Sucursala constituie o modalitate de extindere a societății fondatoare, menită să producă sau să
înstrăineze bunuri (mărfuri), să facă acte de administrare sau să presteze servicii pentru clientelă,
contribuind la realizarea obiectului ei specific de activitate.
Sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății (art. 43 alin. (1) din
Legea societăților), o modalitate de descentralizare a activității societății-mamă care o
patronează, făcând parte din structura organică a acesteia. Sucursala dispune de o anumită
autonomie, însă în limitele stabilite de societate.
De asemenea, potrivit Legii societăților:
Sucursala se înregistrează, înainte de a-și începe activitatea, în registrul comerțului din
județul în care va funcționa (art. 43 alin. (1)). Dacă este deschisă într-o localitate din același
județ sau în aceeași localitate cu societatea fondatoare, ea se va înregistra în același registru
al comerțului, însă distinct, ca înregistrare separată (art. 43 alin. (2)). Neavând personalitate
juridică, sucursala nu participă în nume propriu la circuitul civil.
Celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt
dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se menţionează numai în cadrul
înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal (art. 43 alin. (3)).
Nu se pot înființa sedii secundare sub denumirea de filială (art. 43 alin. (4)).

7
Reprezentantul sucursalei trebuie să depună semnătura sa la registrul comerțului în condițiile
prevăzute de lege pentru reprezentanții societății (art. 45 alin. (2)).
4.2. Filiala
Spre deosebire de sucursală, filiala este o societate înzestrată cu personalitate juridică (art. 42
din Legea societăților).
Particularitatea filialei față de societatea fondatoare decurge din considerații economice. În acest
sens, capitalul filialei include în mod necesar aportul subscris și vărsat de una sau mai
multe societăți care o tutelează pe cea dintâi. Prin urmare, pe plan economic filiala este
dependentă de societatea fondatoare, deși din punct de vedere juridic este subiect distinct de
drept, autonom. Filiala are, prin urmare, patrimoniu propriu, distinct de cel al societății, încheind
contracte cu terții în numele și pe contul său.
Potrivit art. 43 alin. (4) din Legea societăților, nu se pot înființa sedii secundare sub
denumirea de filială.
Filialele se înființează în una dintre formele juridice prevăzute de art. 2 din Legea
societăților și în condițiile prevăzute pentru acea formă: SNC, SCS, SA, SCA și SRL.
Condițiile de constituire și regimul juridic al filialelor sunt aceleași ca pentru formele
juridice de societate care le înființează. (art. 42 din Legea societăților)

 Sucursalelor, filialelor, agențiilor și reprezentanțelor înființate de societățile străine în

România le sunt aplicabile dispozițiile Legii societăților referitoare la sucursale și filiale.
Societățile străine pot înființa în România astfel de dezmembrăminte numai dacă acest drept este
recunoscut de legea statutului lor organic (art. 44 din Legea societăților).
CAPITOLUL VI Formele juridice ale societăților

1. Precizări prealabile
Am arătat că societatea are două laturi:
– contractuală, care pornește de la dispozițiile art. 1.881 din Codul civil și definește societatea
în sensul de contract de societate1;
– instituțională, adică societatea este persoană juridică, subiect de drept. Latura
instituțională a societății se circumscrie personalității juridice a acesteia, corespunzătoare
formei juridice.
2. Clasificarea societăților
ü Prima clasificare a societăților comerciale de după anul 1989 a fost realizată de Legea nr.
15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți
comerciale. Potrivit acestei legi, clasificarea se face în funcție de titularul capitalului societății.
Astfel, societățile comerciale pot fi:
– societăți cu capital integral de stat;
– societăți cu capital mixt (de stat și privat);
– societăți cu capital integral privat.

8
În temeiul Legii nr. 15/1990, regiile autonome au luat ființă prin reorganizarea unităților
economice de stat în ramuri strategice ale economiei naționale. Ele au personalitate juridică și
desfășoară o activitate comparabilă cu cea a societăților comerciale.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome s-a
modificat fundamental existența acestora. Astfel, o parte dintre regii s-au desființat, o altă parte
s-au reorganizat sub formă de societăți naționale sau companii naționale, deoarece obiectul
activității lor este de interes public, iar cele considerate a funcționa în domenii esențiale ce
privesc interesele statului au continuat să existe în forma inițială. Potrivit Legii nr. 15/1990,
societățile naționale și companiile naționale sunt societăți.

ü Potrivit art. 2 din Legea societăților, societățile cu personalitate juridică se constituie în una
dintre următoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acțiuni;
d) societate în comandită pe acțiuni;
e) societate cu răspundere limitată.
Art. 3 alin. (2) și (3) din Legea societăților instituie un criteriu de clasificare a celor cinci forme de
societăți, acestea fiind după întinderea obligațiilor pe care asociații și le asumă pentru
datoriile contractate de societate în cursul activității.
Astfel, potrivit Legii societăților, deși obligațiile sociale, indiferent de forma juridică a societății,
sunt garantate cu patrimonial social (art. 3 alin. (1)), întinderea lor este diferită după cum
urmează:
F Asociații în SNC și asociații comanditați în SCS sau în comandită pe acțiuni răspund
nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Creditorii societății se vor îndrepta mai întâi
împotriva acesteia pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de
cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor
asociați. (art. 3 alin. (2))
F Acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în SRL răspund numai până la
concurența capitalului social subscris. (art. 3 alin. (3))
Deosebim, prin urmare, societăți cu răspundere nelimitată, al căror prototip este SNC, și societăți
cu răspundere limitată, categorie din care fac parte SA și SRL.
Din punctul de vedere al răspunderii asociaților, societățile în comandită au o poziție
intermediară datorită prezenței celor două categorii de asociați/acționari care răspund diferit:
– comanditații, care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale; și
– comanditarii, a căror răspundere este limitată până la concurența capitalului subscris.

ü În literatura de specialitate s-au propus și alte criterii de clasificare:

F În funcție de structura capitalului, sunt societăți al căror capital este fracționat în părți
sociale și societăți al căror capital este fracționat în acțiuni.

9
Prin parte socială se înțelege cota din capitalul social care se cuvine asociatului, în schimbul
aportului său în societate. Capitalul social al SRL este divizat în părți sociale (art. 7 lit. d), art.
193, 202 și 203 din Legea societăților), iar cel al SNC și SCS, în părți de interes.
Partea de interes este un drept de creanță al asociaților împotriva societății, pentru
dividende și pentru cota-parte corespunzătoare din patrimoniul social, în caz de lichidare.
Regimul juridic al părților de interes este prevăzut la art. 1.900 și 1.901 din Codul civil cu privire
la societățile simple. Aceste dispoziții reprezintă dreptul comun în materia părților de interes ca
fracțiuni de capital al SNC și SCS.
Pentru aceste societăți, respectiv SNC și SCS, Legea societăților nu prevede un minim de
capital social la constituire.
În principiu, deosebirea dintre părțile sociale și părțile de interes constă în posibilitatea de
transmitere a acestora (în orice caz, pentru ambele, transmiterea se face în condiții restrictive față
de acțiuni), și anume:
– părțile de interes, în principal, nu se pot transmite nici între vii – inter vivos, nici pentru cauză
de moarte – mortis causa. Acestea se pot transmite în condițiile art. 1.901 din Codul civil;
– părțile sociale se pot transmite între vii, în condițiile art. 202 alin. (2) și (3) din Legea
societăților, între asociați, iar către alte persoane din afara societății numai dacă există
aprobarea asociaților care reprezintă cel puțin trei pătrimi din capitalul social, și prin
succesiune în condițiile art. 202 alin. (4) din Legea societăților.
Acțiunile reprezintă fracțiuni de capital social ale SA și SCA. Prin contrast cu părțile de
interes / părțile sociale, acestea sunt transmisibile și negociabile. Ele sunt reprezentate prin
înscrisuri sau titluri de valoare.
Acțiunile se transmit:
– fie pe calea cesiunii, în condițiile dreptului comun;
– fie prin modalități specifice dreptului comercial, prin predarea lor materială noului titular,
denumită și tradițiune, în cazul acțiunilor la purtător, și prin înscrierea operațiunii în registrul
societății emitente, în cazul acțiunilor nominative.
Atât părțile sociale / părțile de interes, cât și acțiunile conferă asociaților/acționarilor
dreptul de a participa la luarea hotărârilor în organele de conducere ale societății, dreptul
de a încasa dividende la finele fiecărui an de gestiune, iar în caz de retragere, excludere, ca
și în ipoteza dizolvării și lichidării societății, dreptul, în schimbul aportului pe care l-au
vărsat, la contravaloarea corespunzătoare.

F În funcție de obiectul de activitate, corespunzător activității economice desfășurate,

societățile se împart în: societăți de producție, de administrare, de înstrăinare de bunuri, de
prestări servicii (de transport, de consultanță) etc.
Acest criteriu de clasificare cuprinde o compartimentare mai detaliată a societăților, în societăți
cu obiect special de activitate guvernate de legi speciale: instituții de credit, societăți de servicii
de investiții financiare, societăți de asigurări, organisme de plasament colectiv, societăți de
administrare a investițiilor, fonduri de pensii etc.

F În funcție de posibilitatea emiterii unor titluri de valoare, societățile se împart în:

societăți emitente și societăți neemitente, respectiv societăți care nu emit titluri comerciale de

10
valoare. Astfel, SA și SCA emit acțiuni și obligațiuni, SRL emite certificate de părți sociale, care
nu sunt însă titluri comerciale de valoare, iar SNC și SCS sunt entități juridice neemitente.

F În funcție de preponderența elementului personal – subiectiv sau a celui patrimonial –

obiectiv, societățile se împart în societăți de persoane și societăți de capitaluri. Prima categorie
cuprinde SNC și SCS, iar cea de-a doua, SA și SCA.
Această clasificare nu trebuie absolutizată, deoarece nu există tip de societate în care să nu existe
îmbinat elementul patrimonial cu cel personal. Problema este cea a prevalenței elementului
personal sau patrimonial.
Alături de aceste societăți, Legea societăților reglementează societatea cu răspundere limitată,
care împrumută atât caracteristici ale societăților de persoane, cât și ale celor de capitaluri. SRL
îmbină atât elementul personal, cât și cel patrimonial într-o măsură aproape egală.
3. Societățile de persoane
ü Societatea în nume colectiv. Trăsături caracteristice
F Temeiul juridic al SNC este contractul de societate (art. 5 alin. (1) din Legea societăților);
contractul are caracter intuitu personae, asociații constituind societatea în baza cunoașterii și
încrederii reciproce.
F Firma societăților de persoane cuprinde numele a cel puțin unuia dintre asociați (art. 32 din
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului); prin urmare, componența firmei dovedește
preponderența elementului personal al societății.
F Legea societăților prevede un număr mic de asociați, minim doi și maxim 50.
SNC sunt considerate societăți închise datorită preponderenței elementului personal. În sprijinul
acestei afirmații stau și dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea societăților, potrivit căruia cesiunea
aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă în actul constitutiv, deoarece cesiunea
aportului presupune înlocuirea asociatului (titularului aportului) cu o altă persoană, fapt care
aduce atingere caracterului intuitu personae al societății.
F Legiuitorul nu prevede un minim de capital social, deși societatea trebuie să aibă un capital
pentru a dobândi calitatea de persoană juridică.
F Asociații pot aduce orice tip de aport: în numerar, în natură și chiar prestații în muncă
sau servicii. În legătură cu prestațiile însă, Legea societăților face, la art. 16 alin. (5)), precizarea
că asociații în SNC și asociații comanditați în SCS se pot obliga la prestații în muncă cu titlu de
aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social.
În schimbul acestui aport, asociații au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la
împărțirea beneficiilor și a activului social, rămânând, totodată, obligați să participe la pierderi.
F Capitalul social este divizat în părți de interes care nu sunt, în principiu, transmisibile.
Partea de interes se poate transmite doar pentru cauză de moarte. Astfel, dacă un asociat a
decedat și în actul constitutiv este prevăzută o clauză de continuare a activității societății cu
moștenitorii asociatului decedat, partea acestuia se poate transmite prin moștenire
succesorului/succesorilor (art. 230 alin. (1) din Legea societăților). Această dispoziție se aplică
SNC și SCS, în caz de deces al singurului asociat comanditat sau comanditar (art. 229 alin. (1)
din Legea societăților). Deci moștenitorul/moștenitorii poate/pot rămâne în societate în calitate
de asociat.

11
De asemenea, părțile de interes nu sunt și negociabile.
F Legea societăților obligă SNC, SCS și SRL să verse integral la data constituirii capitalul
social subscris (art. 91), această prevedere găsindu-și rațiunea în faptul că Legea societăților nu
prevede un minim de capital la constituire.
F Asociații în SNC răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale:
– Răspund nelimitat în sensul că fiecare asociat răspunde și cu bunurile sale personale,
însă numai după ce creditorii sociali se vor îndrepta împotriva societății și numai dacă
aceasta nu plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere (art. 3
alin. (2) din Legea societăților). Prin urmare, în cazul în care asociații se văd acționați de
creditorii sociali înainte de a fi fost acționată societatea, aceștia pot invoca beneficiul de
discuțiune.
– Al doilea aspect al răspunderii este solidaritatea asociaților față de creditorii sociali.
Creditorii pot urmări pe oricare asociat pentru acoperirea creanței lor. Între asociați
însă, obligațiile sunt divizibile, în sensul că asociatul care a plătit va avea acțiune în
regres împotriva celorlalți coasociați (debitori), fiecare urmând să răspundă în funcție
de modul în care au convenit să participe la beneficii și pierderi. În lipsa unei asemenea
stipulații contractuale, asociații răspund proporțional cu cota de participare la capitalul social.
F Legea nu instituționalizează o adunare generală propriu-zisă. Voința societății este
reprezentată de hotărârile adunării generale a asociaților. Hotărârile adunării asociaților se
adoptă de regulă cu unanimitate de voturi.
Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, administrarea societății se face de către unul sau mai
mulți administratori ales/aleși de către asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social (art. 77 alin. (1) din Legea societăților). Administratorii sunt aleși dintre asociați. Potrivit
art. 75 din Legea societăților, fiecare administrator are dreptul să reprezinte societatea, în afară
de cazul în care există o stipulație contrară în actul constitutiv.
F Controlul de gestiune se realizează de către asociații care nu au calitatea de administratori,
prin urmare nu sunt necesari cenzori ai societății.
F Potrivit Legii societăților, dizolvarea SNC se face atât pentru cauze generale, comune
tuturor societăților (art. 227), cât și pentru cauze specifice (art. 229 alin. (1)). Acestea sunt
cauze care privesc exclusiv calitatea asociatului, deci elementul personal al societății, și
anume: falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când,
din aceste cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur.

ü Societatea în comandită simplă. Trăsături caracteristice

F Societatea în comandită simplă prezintă multe analogii cu SNC. Deosebirea față de aceasta
constă, potrivit Legii societăților, în prezența a două categorii de asociați care au răspundere
diferită:
– asociații comanditați, care răspund nelimitat și solidar pentru pasivul social și cărora li
se aplică regimul juridic al asociaților din SNC (art. 3 alin. (2));
– asociații comanditari, care răspund până la concurența capitalului social subscris (art. 3
alin. (3)).
F Fiecare categorie de asociați are o poziție juridică specifică în organizarea funcțională a
societății, și anume:

12
– firma societății se compune din numele a cel puțin unuia dintre asociații comanditați
(art. 33 din Legea nr. 26/1990);
– numai asociatul sau asociații comanditați pot avea calitatea de administratori ai
societății (art. 88 din Legea societăților);
– asociații comanditari au puterea de comandă a societății și o finanțează fără să
participe direct la coordonarea și administrarea patrimoniului acesteia.
Societatea în comandită simplă este valabil constituită dacă are cel puțin doi asociați, dintre care
unul comanditat și altul comanditar. Societatea se dizolvă pentru aceleași cauze specifice ca și
SNC (faliment, incapacitate, excludere, retragere sau decesul unuia dintre asociați) dacă acele
cauze îl privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar (art. 229 alin. (3) din Legea
societăților).
4. Societățile de capitaluri
ü Societatea pe acțiuni. Trăsături caracteristice
Potrivit Legii societăților:
F Temeiul juridic al SA este contractul de societate și statutul (art. 5 alin. (1)). Contractul
are caracter intuitu pecuniae, elementul personal, chiar dacă există în acest tip de societate,
este mult diminuat în favoarea elementului patrimonial, capitalul. Contractul și statutul pot fi
încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv (art. 5 alin. (3)).
F SA se constituie prin subscriere integrală și simultană și prin subscripție publică pe baza
unui prospect de emisiune (art. 9). Aceste modalități de constituire privesc numai SA și SCA.
F Firma SA sau a SCA se compune dintr-o denumire proprie de natură a o deosebi de
firma altor societăți (art. 35 din Legea nr. 26/1990). Prin urmare, numele asociaților nu intră în
componența acesteia, datorită irelevanței elementului personal.
F SA și SCA sunt construite pe noțiunea de capital, de unde și nevoia de a avea un număr mare
de acționari; legiuitorul prevede un număr minim de doi acționari și un maxim nelimitat (art.
10 alin. (3) din Legea societăților).
Totodată, potrivit Legii societăților:
F Este prevăzut un minim de capital la constituire, de 90.000 lei, echivalentul a 25.000 euro
(art. 10 alin. (1)).
F Ca urmare a limitării elementului personal, prestațiile în muncă nu pot fi aduse ca aport în
societate, permițându-se numai aporturile în numerar sau în natură (art. 16 alin. (1) și (2)).
F Capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate (art. 91 alin. (1)). Acțiunile
sunt titluri de valoare, negociabile și transmisibile, atât pe piețe financiare organizate (cum sunt
bursele de valori), cât și pe piețe organizate atunci când acțiunile nu sunt cotate la bursă. Acestea
se pot transmite numai dacă au fost în întregime liberate, adică atunci când aporturile au fost
vărsate integral (art. 91-109).
F SA este o societate emitentă. Ea emite ca titluri de valoare, pe lângă acțiuni, și obligațiuni.
Obligațiunile încorporează o îndatorire a societății de a rambursa o sumă împrumutată de
aceasta. Ca și acțiunile, obligațiunile sunt reprezentate prin titluri de valoare negociabile și
transmisibile (art. 167-176).

13
F Răspunderea acționarilor este limitată până la concurența capitalului social subscris
(art. 3 alin. (3)).
F Voința societății este reprezentată de adunarea generală a acționarilor, prin hotărârile
sale. AGA poate fi ordinară și extraordinară. Hotărârile adunării generale se adoptă pe
principiul majorității voturilor acționarilor (art. 110-1361).
F SA poate adopta unul dintre cele două sisteme de administrație, sistemul unitar sau
dualist.
Conform sistemului unitar, societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori.
Când sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație (art. 137 alin. (1)).
Acesta poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre
ei director general (art. 143 alin. (1)).
În condițiile sistemului dualist, SA este administrată de un directorat și de un consiliu de
supraveghere. Conducerea societății revine în exclusivitate directoratului. Directoratul
reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție (art. 1533 alin. (1)). Acesta își exercită
atribuțiile sub controlul consiliului de supraveghere, care reprezintă societatea în raport cu
directoratul.
F Controlul gestiunii administratorilor se face de către trei cenzori și un supleant, dacă
prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare (art. 159 alin. (1)).
Situațiile financiare ale societăților supuse obligației legale de auditare vor fi auditate de către
auditori financiari, persoane fizice sau juridice (art. 160 alin. (1)).
F SA care optează pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar
(art. 160 alin. (11)).
La societățile ale căror situații financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar,
adunarea generală a acționarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor,
după caz.
F Pe lângă cauzele generale, comune de dizolvare ale societăților, SA se dizolvă și din
cauze specifice. Acestea sunt următoarele:
– dacă în urma unor pierderi constatate de consiliul de administrație, respectiv directorat
activul net, determinat ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor societății,
s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris. În această
situație, consiliul de administrație, respectiv directoratul va convoca de îndată adunarea
generală extraordinară, pentru a decide dacă societatea trebuie dizolvată (art. 15324);
– când capitalul social se reduce sub 90.000 lei (minimul prevăzut de lege) pentru o perioadă
mai lungă de nouă luni (art. 10 alin. (1) și (2));
– când SA are mai puțin de doi acționari pe o perioadă mai lungă de nouă luni (art. 10 alin. (3)).
F În primele două situații, societatea se dizolvă dacă în termen de nouă luni de la data
constatării pierderii sau reducerii capitalului social acesta nu este reîntregit sau redus la
suma rămasă ori la minimul legal ori societatea nu se transformă într-o altă formă la care
capitalul social existent corespunde.
F În a treia situație, societatea se dizolvă în termen de nouă luni de la data constatării
reducerii numărului de acționari.

14
ü Societatea în comandită pe acțiuni. Trăsături caracteristice
Potrivit Legii societăților:
SCA este reglementată de dispozițiile referitoare la SA, cu excepția celor referitoare la
sistemul dualist de administrare (art. 187).
Asociații comanditați răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale și numai ei pot fi
administratori ai societății (art. 188 alin. (1)).
Asociațiilor comanditați li se aplică dispozițiile referitoare la asociații din SNC (art. 80-83), iar
comanditarilor, dispozițiile cu privire la comanditarii din SCS (art. 89-90).
5. Societatea cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată este entitatea juridică ce îmbină în egală măsură elementul
personal cu cel patrimonial. Din acest motiv a fost numită în literatura juridică un tip hibrid de
societate, deoarece are atât trăsături ale societăților de persoane, cât și ale societăților de
capitaluri.
ü Asemănări cu societățile de persoane
F Contractul de societate are caracter intuitu persoane, asociații se cunosc și au încredere
între ei.
F Numărul de asociați este de minim doi și de maxim 50.
F Asociații în SRL răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
De asemenea, potrivit Legii societăților:
F Capitalul social este împărțit în părți sociale care nu sunt reprezentate prin titluri de
valoare, negociabile. Ca principiu, nu sunt transmisibile, legea prevăzând condiții restrictive în
acest sens (art. 202).
F Capitalul social subscris se varsă integral la constituire (art. 91).
F Societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau
neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală (art. 197 alin. (1)).
Dispozițiile referitoare la administrarea SNC (art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79) se aplică în mod
corespunzător și la SRL.
F SRL se dizolvă pentru cauze generale, comune tuturor societăților, dar și pentru cauze
specifice societăților de persoane, și anume: faliment, incapacitate, excludere, deces al unui
asociat dacă societatea rămâne cu un singur asociat și în actul constitutiv nu există clauză de
continuare a activității societății cu moștenitorii asociatului decedat sau dacă nu se hotărăște
transformarea (art. 227).

ü Asemănări cu societățile de capitaluri

Potrivit Legii societăților:
F Temeiul juridic al societății cu răspundere limitată este contractul de societate și statutul
(art. 5 alin. (1)).
F Firma se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau al
mai multor asociați, această mențiune nefiind obligatorie (art. 36 din Legea nr. 26/1990).

15
F Este prevăzut un minim de capital social la constituire, respectiv 200 lei, mult mai mic
decât la SA (art. 11 alin. (1)).
F Aporturile la capitalul social pot fi în numerar și în natură. Nu sunt admise aporturile în
creanțe și prestațiile în muncă sau servicii (art. 16 alin. (3) și (5)).
F Hotărârile asociaților se iau în adunarea generală (art. 191 alin. (1)).
F Dispozițiile pentru cenzorii SA se aplică și cenzorilor SRL (art. 199 alin. (4)). Dacă însă
numărul asociaților trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie (art. 199 alin. (3)).

ü Societatea cu răspundere limitată cu unic asociat

Potrivit Legii societăților:
F SRL se poate constitui și prin actul de voință al unei singure persoane (art. 5 alin. (2)), în acest
caz fiind vorba despre o societate unipersonală, a cărei denumire corectă, de întreprindere
unipersonală cu răspundere limitată, a adoptat-o legislația franceză.
F Temeiul juridic al SRL cu unic asociat îl constituie numai statutul (art. 5 alin. (2)).
F Asociatul unic în SRL:
– are drepturile și obligațiile ce revin adunării generale a asociaților (art. 13 alin. (1));
– dacă este administrator, are obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate (art. 13 alin.
(2)).
F Dacă asociatul unic aduce la constituirea capitalului aporturi în natură, valoarea lor va trebui
stabilită pe baza unei expertize de specialitate (art. 13 alin. (3)).

CAPITOLUL VII Funcționarea societăților. Reguli comune

1. Precizări prealabile

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea societăților, societățile (SNC, SCS, SA, SCA, SRL) cu sediul
în România sunt persoane juridice române. În această calitate, ele întrunesc cele trei elemente
constitutive ale personalității juridice: patrimoniu, organizare și scop.
ü Patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul asociaților. Bunurile constituite ca aport în
societate ies din patrimoniul asociaților și trec în patrimoniul societății, devin proprietatea
acesteia, determinându-i pe creditorii personali ai asociaților să nu mai poată exercita niciun
drept de urmărire asupra acestor bunuri. Deci creditorii sociali nu vor veni în concurs cu
creditorii personali. Se realizează astfel separarea patrimoniului asociaților de acela al societății.
În sprijinul acestei afirmații vin dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea societăților, care prevăd:
F Pe durata societății, creditorii personali ai asociaților pot să-și exercite drepturile
numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după
dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare.
Alin. (2) al aceluiași articol confirmă acest lucru:

16
F Creditorii personali ai asociatului pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce
s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile ori părțile sociale
ale debitorului lor.
Prin posibilitatea popririi părților sociale sau a sechestrării acțiunilor, după dizolvarea societății,
creditorul personal nu face decât să exercite un drept asupra unui bun propriu al asociatului.
O ultimă precizare referitoare la bunurile aduse ca aport de către asociați este aceea că formează
gajul general al creditorilor sociali. Din momentul constituirii societății, aceste bunuri formează
garanția creditorilor a căror creanță s-a născut dintr-o obligație directă a societății.

ü Organizare de sine stătătoare. Structura organizatorică a societății, indiferent de forma

juridică a acesteia, presupune:
F organe reprezentate prin adunarea generală a asociaților/acționarilor, care formează voința
societății; adunarea generală este organul deliberativ al acesteia; adunările generale sunt
ordinare și extraordinare (art. 110 alin. (1) din Legea societăților);
F organe de gestiune curentă sau organe de administrație; administratorii / consiliul de
administrație / consiliul de supraveghere, care pot delega atribuții de conducere către directori
sau, după caz, directorat (în cazul societăților pe acțiuni);
F organele de control, reprezentate de cenzori sau, după caz, de auditori interni sunt organe
chemate să verifice respectarea legii, a actelor constitutive și a deciziilor adunării generale a
asociaților/acționarilor.
Funcționarea societății este asigurată de organele deliberative, executive și de control.

ü Un scop determinat. Scopul constituirii oricărei societăți este obținerea de profit, prin
desfășurarea unei activități cu scop lucrativ, a unei activități economice.

2. Reguli comune privind funcționarea societăților

Funcționarea societăților este reglementată de titlul III din Legea societăților, care cuprinde dispoziții comune
pentru toate tipurile de societăți (în capitolul I) și dispoziții specifice cu privire la fiecare tip de societate în parte (în
capitolele II-VI) referitoare la funcționarea societăților.
Dispozițiile comune cuprind prevederi referitoare la:
– regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societate;
– dreptul asociaților la dividende;
– fondul de rezervă;
– administratorii societății;
– obligațiile societății cu privire la anumite acte emise de aceasta.

ü Regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societate. Patrimoniul societății este format din totalitatea
drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial care aparțin societății.
În activul patrimonial intră drepturile patrimoniale reale și drepturile de creanță. Aceste drepturi privesc:
– bunurile aduse ca aport de asociați la constituirea societății; din momentul intrării lor în patrimoniul
societății formează gajul general al creditorilor sociali;
– bunurile dobândite de societate ulterior constituirii;

17
– beneficiile nedistribuite.
În pasivul patrimonial intră obligațiile patrimoniale ale societății, denumite și obligații sociale. Acestea pot fi
contractuale sau extracontractuale.
Potrivit Legii societăților:
Bunurile aduse ca aport de asociați devin proprietatea societății din momentul înmatriculării ei în registrul
comerțului, în afară de cazul în care s-a convenit altfel prin contractul de societate (art. 65 alin. (1)). În schimbul
acestor bunuri, asociații primesc părți de interes, părți sociale sau acțiuni, în funcție de forma juridică a societății.
Dacă asociatul întârzie să depună aportul social, acesta este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost
stipulat în numerar, asociatul este obligat și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să se facă vărsământul
(art. 65 alin. (2)).
Aportul asociaților la capitalul social, indiferent de obiectul său, nu este purtător de dobândă (art. 68).
Bunurile dobândite de societate ulterior constituirii sunt rezultatul desfășurării activității cu scop lucrativ, de
producere, de administrare, de înstrăinare de bunuri sau de prestare de servicii.
Bunurile societății pot face obiectul unor acte de dispoziție încheiate de reprezentanții societății în temeiul puterilor
conferite prin actul constitutiv sau prin hotărârile organelor statutare ale societății. Pentru aceste acte legea nu
solicită o procură specială și autentică, chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentică (art. 70 1).
Beneficiile nerepartizate sau profitul net al societății reprezintă scopul asociaților și unul dintre elementele
esențiale ale contractului de societate.
O cotă-parte din profit se plătește fiecărui asociat și constituie dividend (art. 67 alin. (1)), iar cel puțin 5% din acest
profit se va prelua în fiecare an pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea
parte din capitalul social (art. 183 alin. (1)).

ü Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel (art. 67 alin. (2) din Legea societăților). Termenul de plată al dividendelor este
stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de șase luni de la data
aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
Dividendele nu se vor putea distribui decât din profituri determinate potrivit legii (art. 67 alin. (3) din Legea
societăților).
Dividendele care se plătesc cu încălcarea dispozițiilor legale se restituie dacă societatea dovedește că asociații au
cunoscut neregularitatea distribuirii sau trebuia să o cunoască, date fiind împrejurările existente. În acest sens,
legiuitorul prevede și un drept de restituire a dividendelor, care se prescrie în termen de trei ani de la data distribuirii
lor.
În cazul transmiterii acțiunilor prin cesiune, dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin
asociatului, dacă părțile nu au convenit altfel.
Deși legea folosește expres „transmiterea acțiunilor”, considerăm că se pot asimila acestei dispoziții și părțile
sociale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 202 din Legea societăților, ținând cont de faptul că aceste
prevederi fac parte din capitolul I „Dispoziții comune”, referitoare la toate formele juridice de societate.
Potrivit Legii societăților:
Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile
asociatului, după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare (art.
66 alin. (1)).
În timpul duratei societății, creditorii asociatului pot popri părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot
sechestra și vinde acțiunile ori părțile sociale ale debitorului lor (art. 66 alin. (2)).

18
ü Fondul de rezervă. Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micșorat din orice cauză, legea cere
reconstituirea lui, tot prin preluarea a minimum 5% din profit, până la valoarea corespunzătoare plafonului
legal, respectiv la o cincime din capitalul social (art. 183 alin. (2) din Legea societăților).
În fondul de rezervă se include excedentul obținut prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor
nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor (art.
183 alin. (3) din Legea societăților).
Fondul de rezervă prevăzut la art. 183 din Legea societăților este numit și rezervă legală și are caracter
obligatoriu. Legiuitorul nu arată destinația rezervei legale și nici natura sa juridică.
Literatura juridică precizează însă că fondul de rezervă este destinat să umple pierderile de capital social și să ajute
societatea în anumite împrejurări. Astfel, rezerva:
– reprezintă, ca și capitalul, gajul general al creditorilor sociali;
– nu poate fi folosită decât la acoperirea golurilor capitalului social în anii deficitari, cu condiția ca, de îndată ce
în exercițiile financiare ulterioare anilor deficitari se înregistrează beneficii, fondul de rezervă să fie completat
până la atingerea plafonului stabilit de lege (a cincea parte a capitalului social);
– nu poate fi folosită pentru distribuirea de dividende în anii în care nu se înregistrează profit, ci pierderi, pentru
că s-ar aduce atingere capitalului social;
– figurează în bilanț la pasiv, pentru că are aceeași natură juridică precum capitalul social.
Rezerva legală este o prelungire a capitalului social:
F Dacă asociații/acționarii se retrag din societate, aceștia au dreptul să ceară să fie calculată cota lor asupra
întregului activ social, cuprinzându-se în acesta și rezervele.
Rațiunea prevederii rezervei legale nu stă numai în tendința de ocrotire a acționarilor (spre exemplu, în cazul
pierderii capitalului social), ci și în cea de protecție a creditorilor, deoarece în societățile în care asociații au
răspundere limitată privind valoarea capitalului social creditorii nu au altă garanție decât existența reală a acestuia.
Alături de rezervele legale, actul constitutiv poate să prevadă și constituirea unor rezerve denumite facultative.
Rezervele facultative nu fac parte din capitalul social, ci din activul patrimonial. Ele sunt profituri raportate,
mai precis partea din profit nerepartizată sub formă de dividende, a căror împărțire a fost amânată pentru anii în care
profitul nu este îndestulător. Destinația lor este hotărâtă de adunarea generală fie pentru realizarea de investiții, fie
pentru desfășurarea unor activități de marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial generate
de împrejurări obiective care implică un risc.

ü Administratorii societății
Gestiunea curentă a societății o asigură administratorii.
Potrivit Legii societăților:
Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al
societății, în afară de restricțiile prevăzute în actul constitutiv (art. 70 alin. (1)). Ei sunt obligați să ia parte la toate
adunările generale, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora (art. 70 alin. (2)).
Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la contractul de
mandat și de cele special prevăzute în Legea societăților (art. 72).
Obligațiile administratorilor sunt:
F Obligația de a participa la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere
statutare, adică sunt implicați în structura organizatorică a societății, care, indiferent de forma juridică a acesteia,
cuprinde fără distincție:
– organele reprezentate de voința asociaților/acționarilor, respectiv de adunarea generală;

19
– organele de gestiune curentă sau organele de administrație;
– organele de control, respectiv cenzorii sau auditorii.
F Obligația pentru administratorii care reprezintă societatea de a nu transmite acest drept, cu excepția situației în
care această facultate li s-a acordat în mod expres. În cazul nerespectării acestei interdicții, societatea poate pretinde
de la cel substituit beneficiile rezultate din operațiune. Dacă își substituie altă persoană fără dreptul de a o face,
administratorul răspunde în solidar cu persoana substituită pentru eventualele pagube produse societății.
Potrivit Legii societăților:
Răspunderea administratorilor constă în faptul că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru:
– realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;
– existența reală a dividendelor plătite;
– existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
– exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
– stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun. (art. 73 alin. (1))
Persoanele care potrivit legii nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de
supraveghere și ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi
(art. 731).

ü Obligațiile societăților cu privire la anumite acte emise de acestea

Art. 74 alin. (1) din Legea societăților prevede că în orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente
întrebuințate în activitatea economică ce emană de la o societate trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică,
sediul și codul de identificare fiscală / codul unic de înregistrare.
De la această obligație sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde
elementele prevăzute de legislația în domeniu.
Va trebui să se menționeze, de asemenea:
– pentru SRL, capitalul social;
– pentru SA și SCA, capitalul social, din care cel efectiv vărsat potrivit ultimei situații financiare anuale
aprobate.
Prin intermediul mențiunilor cuprinse în actele societății, terții iau cunoștință de elementele de identificare ale
societății și de garanțiile pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea obligațiilor asumate.
Dacă societatea deține o pagină de internet proprie, toate informațiile precizate anterior trebuie să fie publicate și pe
pagina de internet a societății.

20
21