Reflexie la final de an – Prețurile de Transfer

Economia mondială se confruntă cu o serie de evenimente fără precedent în istoria sa.

Sesizabil este faptul că măsurile elaborate și adoptate de statele lumii și de instituțiile financiare mondiale
în acest timp, cu scopul de a contracara efectele crizelor, nu au avut un impact tocmai pozitiv, iar primele
măsuri de stimulare financiare adoptate pentru stabilizarea economiei lumii au generat o inflație
generalizată.
In acest context, specialiștii Grant Thornton oferă o analiză a impactului generat de aceste instabilități
globale asupra prețurilor de transfer și profitabilității companiilor, alături de potențiale soluții pentru viitor.

Pandemia Covid-19
Conformarea companiilor în ceea ce privește regulile prețurilor de transfer nu a fost niciodată ușoară. Conform
reglementărilor locale, tranzacțiile între părțile afiliate trebuie să respecte principiul valorii de piață, respectiv să fie
realizate în aceleași condiții ca și tranzacțiile cu societăți independente, în condiții economice comparabile.
Astfel, dacă prețul tranzacției între afiliați nu se încadrează în ”intervalul de piață”, se consideră că profiturile
obținute de societățile afiliate nu sunt corecte, distorsionând astfel impozitele și taxele plătite. În practică, acest
lucru conduce fără echivoc la ajustări ale prețurilor de transfer, efectuate de autoritățile fiscale, ajustări care
generează obligații suplimentare de impozit pe profit și accesorii aferente.
Începând cu anul 2020, companiile au suferit un impact economic major în urma pandemiei Covid-19, respectiv a
instalării stării de urgență și carantinării, situație în care complexitatea documentării din perspectiva prețurilor de
transfer a crescut, la fel și nivelul de risc al provocărilor deja existente.
Aspectele identificate și adresate de specialiștii Grant Thornton sunt variate, însă cele mai relevante sunt:
 realizarea unei analize de comparabilitate cât mai corecte care să ia în calcul efectele crizei economice
provocate de pandemia Covid-19 (relevant pentru 2021, dar și pentru anii următori);
 considerarea pierderilor și identificarea în mod realist a tuturor costurilor specifice pandemiei Covid-19;
 identificarea veniturilor realizate prin accesarea programelor de asistență guvernamentală și acordurile de
preț în avans (“APA”) existente sau în curs de negociere.
Având în vedere, provocările practice, în data de 18 Decembrie 2020, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (“OCDE”) a publicat pachetul “Base erosion and profit shifting (“BEPS”), Ghidul OCDE de evaluare a
impactului pandemiei asupra prețurilor de transfer” (”Ghidul”), în completarea Ghidului OECD privind prețurile de
transfer existent. Urmărind Liniile Directoare OCDE, Ghidul abordează câteva arii relevante din punctul nostru de
vedere, la momentul documentării prețurilor de transfer, respectiv:
  Pentru analiza de comparabilitate, Ghidul propune utilizarea oricărei informații disponibile public cu privire
la efectul pandemiei Covid-19 asupra activității, industriei sau tranzacțiilor realizate, în funcție de
relevanța acestora pentru respectarea principiului valorii de piață.
 Referitor la pierderi și alocarea costurilor generate de pandemia Covid-19, care nu au fost nici rare, nici
neglijabile în perioada pandemiei Covid-19, provocate de aspecte precum scăderea cererii și incapacității
de a obține sau de a furniza produse ori servicii, apariției unor costuri operaționale excepționale ( de
ex., cheltuieli cu dezinfectanții, cu măștile de protecție, cu personalul aflat în șomaj tehnic), Ghidul
recomandă documentarea și revizuirea politicilor de prețuri de transfer. Acesta pentru a asigura evidența
necesară susținerii deciziilor de modificare a prețurilor de transfer, ținând cont de noile condiții economice.
 Ghidul include și recomandări privind alocarea veniturilor primite în cadrul programelor de asistență
guvernamentală cu scopul de a gestiona impactul negativ al pandemiei Covid-19 asupra activității și
angajaților, fără a influența prețurile de transfer.
 În ceea ce privește acordurile de preț în avans existente sau aflate în curs de negociere, Ghidul
recomandă evitarea modificărilor, cu excepția situației în care are loc o modificare a prezumțiilor critice ce
pot conduce la anularea sau revizuirea acordului. Întrucât modificările economice semnificative generate
de pandemia de Covid-19, nu s-ar fi putut evalua în mod realist la momentul emiterii APA, suntem de
părere că o abordare flexibilă în scopul modificării unui APA existent sau aflat în curs de negociere este
cea mai bună opțiune.
În acest context, pentru viitor, Grant Thornton Romania recomandă abordarea sistematica a problemelor generate
de pandemia Covid-19, respectiv analizarea prudentă a costurile și/sau pierderilor din această perioada, întrucât
pot conduce la verificări în zona prețurilor de transfer, implicit la ajustării ale bazei de impunere. De asemenea,
este de așteptat ca elementele de noutate să genereze creșterea nevoii de consultanță și asistență privind
restructurarea activităților, menținându-se totodată recomandarea aplicării acordurilor de preț în avans, cu scopul
de a obține certitudine asupra prețurilor practicate pentru tranzacții complexe sau de mare volum.
Totodată, este de luat în considerare dacă asistența guvernamentală primită, acolo unde a fost cazul, este
relevantă din punct de vedere economic sau dacă alte caracteristici ale pieței locale sunt relevante. Implicit,
trebuie urmărit modul în care asistența guvernamentală a modificat alocarea riscului într-o tranzacție controlată.

Conflictul militar actual și Inflația

În cursul anului 2022, conflictele geopolitice existente în apropierea României au acaparat interesul internațional,
având în vedere rolul pe piața internațională a celor două state disputante, respectiv al unora dintre cei mai
importanți exportatori de mărfuri și materii prime.
Acest conflictul militar a generat, și este de așteptat să genereze în continuare, o creștere exponențială a prețurilor
cu energia electrică, gazele naturale și alimentele de bază, declanșând crize ale lanțului de aprovizionare și crize
energetice fără precedent. Chiar dacă economiile Rusiei și Ucrainei reprezintă mai puțin de 2% din produsul intern
brut al lumii, ambele țări sunt declarate producători de bază pentru mărfuri precum grâul, potasiul și gazele
naturale.
Țările membre OCDE anticipează faptul că aceste conflicte geopolitice vor slăbi economia globală, inflația
depășind actualmente 9% în țările membre OCDE, cu un impact covârșitor asupra venitului real disponibil și
nivelului de trai al gospodăriilor, completate de scăderea consumului. Prin urmare, este practic imposibil ca astfel
de evenimente să nu influențeze prețurile de transfer, conducând la imposibilitatea unui consens fiscal la nivel
global.
Inflația are efecte puternice, contribuind pe de-o parte la reducerea datoriei unei țări, inclusiv a datoriei publice, iar
pe de altă parte, erodând veniturile reale, economiile și puterea de cumpărare a populației.
În același timp, inflația riscă să afecteze profiturile și capacitatea societăților de a investi și de a crea locuri de
muncă, motiv pentru care ar trebui împărțită în mod echitabil între oameni și societăți, respectiv între profit și
salarii.
Un rol important în sprijinirea unei situații critice creată de un episod cu inflație semnificativă îl joacă guvernele,
care ar trebui să îi sprijine pe cei mai vulnerabili, urmărind minimizarea consecințelor umanitare, economice și
sociale, cu o politică monetară și fiscală adaptate acestor circumstanțe extraordinare.
Actualul consens fiscal global se concentrează asupra a doi piloni, considerați elemente cheie pentru soluționarea
problemelor fiscale globale:
 drepturi de impozitare pentru țările care servesc drept locații de marketing ale societăților multinaționale -
orice societate multinațională, cu un venit global de peste 20 de miliarde de euro, trebuie să aloce mai
mult de 25% din profiturile sale în jurisdicția în care se află clienții sau utilizatorii de servicii, denumit în
cele ce urmează Pilonul 1;
 eforturi comune depuse în vederea evitării eroziunii fiscale globale, cunoscută și sub denumirea de
eroziune globală anti-bază (“GloBE”) - impune aplicarea impozitului pe profit cu o cotă minimă de 15%, iar
taxa minimă vizează orice multinațională cu venituri de peste 750 de milioane de euro pe an, denumit în
cele ce urmează Pilonul 2.
Grupul celor douăzeci de miniștri ai finanțelor și ai guvernatorilor băncilor centrale (G20), au convenit asupra celor
doi piloni ai impozitării globale, ce ar urma să fie implementați în anul 2023. Ca prim pas, autoritățile din România
trebuie să adapteze legislația locală, prin introducerea noilor reguli de impozitare și să pregătească o serie de
norme clare care să acopere situații specifice ce pot fi întâlnite în practică. De exemplu, la acest moment, având în
vedere conflictele geopolitice, precum și faptul că Pilonul 1 și Pilonul 2 ar urma să fie introduși în acorduri
multilaterale la care și Rusia este parte, rămâne de văzut în ce măsură planificarea de implementare a celor doi
piloni mai poate fi respectată.
Deși legislația locală și internațională privind prețurile de transfer nu s-a modificat, odată cu apariția crizelor
anterior analizate, acestea au îngreunat aplicarea prevederilor legislative și cântăresc în buzunarul societăților.
Totuși, există soluții care, odată identificate și documentate, pot conduce la justificarea rezultatelor deviate
obținute.
Secretul constă în identificarea factorilor și interpretarea impactului acestora la nivel de activitate / sector, soluția
fiind la îndemâna specialiștilor în domeniul prețurilor de transfer, precum specialiștii Grant Thornton, care dețin
cunoștințele și experiența necesare documentării acestor instabilități globale asupra prețurilor de transfer, în
sensul temperării unor eventuale ajustări.