Prelegere

TEMA: POLITICA BUGETAR-FISCALĂ

Literatura recomandată:

Manuale, cărţi:

1. Bucur I. Macroeconomie, Bucureşti, 2010.

2. Secrieru A. Finanţele Publice, Chişinău, 2004.
3. Olah G. Repere de politică economică, Bucureşti, 2001.
4. Stuart E. Legislaţia şi politica fiscală: Armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele UE,
Chişinău, 2010.
5. Макконел К.Р., Брю С.Л. Экономикс, Москва, 1997.
6. Агапова Т.А., Серегина С.Ф. Макроэкономика, Москва, 1999 год.

Acte legislative:

1. Codul fiscal al Republicii Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Ediţie Specială, 8 februarie
2007.
2. Legea cu privire la aplicarea Titlului I şi II ale Codului Fiscal din 24.04.1997, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova , ediţie specială, 8 februarie 2007.
3. Alte acte legislative.

Date statistice

1. Anuarul atatistic al Republicii moldova 2012.

2. Site-uri: www.statistica.md, www.mf.gov.md, www.fisc.md.

Cuprins:

1. Politica bugetar-fiscală: noţiune şi obiectivele.

2. Instrumentele politicii bugetar-fiscale.
3. Aplicarea instrumentelor politicii bugetar-fiscale.
4. Stabilizatorii fiscali automaţi.
5. Problemele şi complicaţiile politicii bugetar-fiscale.

1. Politica bugetar-fiscală: noţiune, trăsăturile şi obiectivele.

Politica bugetar-fiscala - ansamblul masurilor iniţiate şi implementate de guvern, prin intermediul bugetelor
publice, în scopul realizării şi menţinerii echilibrului macroeconomic în economia reală.

Politica bugetar fiscală – ansamblul măsurilor, întreprinse de guvern, ce constau în modificarea consumurilor
guvernamentale, impozitării şi stării bugetului de stat cu scop de a asigura ocupaţia deplină a factorilor de producţie şi
o creştere economică neinsoţită de inflaţie.

Trasaturile politicii bugetar-fiscale.

• este o formă de intervenţie indirectă a statului în economie (este o politică de ajustare);

• este responsabilitatea guvernului (prin intermediul, îndeosebi, a ministerului finanţelor);

• este aplicabilă pe piaţa bunurilor şi serviciilor (asupra economiei reale);

• se referă cu precădere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne;

• este relativ rigidă: modificarea ei este dificilă şi lentă;

1 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI

 • este relativ eficace: aplicarea ei este asigurată prin forţa legii;

• efectul aplicarii politicii fiscale este relativ imediat;

• este strict şi total reglementată juridic.

Obiectivele politicii bugetar-fiscale.

1. De scurtă durată.
a. Depăşirea declinului economic;
b. Limitarea creşterii economice excesive, insoţită de inflaţie.
2. De lungă durată.
a. Lărgirea ofertei factorilor de producţie;
b. Creşterea potenţialului economic.

2. Instrumentele politicii bugetar-fiscale.

Principalele instrumente ale politicii bugetar-fiscale sunt:
 impozite;
 taxe;
 cheltuieli guvernamentale.

Rolul impozitelor:
 Financiar;
 Economic;
 Social.

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii,
bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

Clasificările impozitelor sunt numeroase, iar după trăsăturile de fond şi caracter pot fi:
 directe (se incasează direct de la subiectul impozitului).
 indirecte (subiectul şi suportatorul impozitului nu coincid).

Impozitele directe: pe venit, pe profit, pe avere (pământul, clădiri).

Impozitele indirecte (TVA, accizele, taxele vamale etc.).

Metodele de intervenţie în economie pe calea impozitelor:

 Variaţia nivelului prelevărilor (supra- sau sub taxare);
 Multiplicarea sau restrângerea numărului impozitelor;
 Modificarea structurii impozitelor;
 Practicarea de facilităţi fiscale;
 Exonerările (scutirile) de impozite.

Cheltuielile guvernamentale - sume monetare utilizate pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii, cu
titlu gratuit (bunuri publice).
Exemple:
 cumpărări (achiziţii) guvernamentale;
 investiţii guvernamentale;
 subvenţii (ajutoare) guvernamentale;
 transferuri.
Metodele de intervenţie în economie pe calea cheltuielilor guvernamentale:

 Variaţia nivelului achiziţiilor, investiţiilor, subvenţiilor şi transferurilor guvernamentale;

 Multiplicarea sau restrângerea tipurilor de subvenţii sau transferurilor guvernamentale.

2 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI

 3. Aplicarea instrumentelor politicii bugetar-fiscale.

Dacă e necesar de a depăşi declinul economic, atunci va fi aplicată politica bugetar-fiscală stimulativă, care
presupune:

 Micşorarea impozitelor
şi/sau
 Majorarea cheltuielilor guvernamentale.

Dacă e necesar de a limita creşterea economică excesivă, însoşită de inflaţie, atunci va fi aplicată politica
bugetar-fiscală restrictivă, care presupune:

 Majorarea impozitelor
şi/sau
 Micşorarea cheltuielilor guvernamentale.

În perioada de scurtă durată folosirea instrumentelor politicii bugetar-fiscale este însoţită de efectul de
multiplicare a cheltuielilor guvernamentale şi a impozitelor.

Astfel, modificarea PIB-ui în urma modificării cheltuielilor guvernamentale va fi determinată ca:

1
Δ PIB ΔG =m g∗ΔG= ∗ΔG
1−MPC ,
unde, ΔPIBΔG – modificarea PIB-ui, un.m.; ΔG – modificarea cheltuielilor guvernamnetale, un.m.; m g –
multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale; MPC – înclinaţia marginală spre consum.

Efectul de multiplicare a cheltuielilor guvernamentale într-o economie deschisă este relativ mai slab comparativ
cu acelaşi efect într-o economie închisă.

Modificarea PIB în acest caz se va determina ca:

1
Δ PIB ΔG =m g∗ΔG= ∗ΔG
1−MPC+MPI
unde, MPI – înclinaţia marginală spre import.

Modificarea PIB-ui în urma modificării impozitelor va fi determinată ca:

MPC
Δ PIB ΔT =mt∗(−ΔT )= ∗(− ΔT )
1−MPC ,
unde, ΔPIBΔT – modificarea PIB-ui, un.m.; ΔT – modificarea impozitelor, un.m.; m t – multiplicatorul
impozitelor; MPC – înclinaţia marginală spre consum.

Valoarea multiplicatorului cheltuielilor guvernamentale este mai mare decât cea a impozitelor, deci şi efectul de
multiplicare în primul caz va fi mai mare.

Acest fapt, printre altele, este unul important în alegerea instrumentului potrivit al politicii bugetar-fiscale.

Efectul aplicării acestor instrumente este prezentat grafic pe schemele de mai jos (MPC=0,8).

3 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI

 Modificarea cheltuielilor guvernamentale

Modificarea impozitelor

Politica bugetar-fiscală rezultă în modificarea soldului bugetului de stat:

• În cazul celei stimulative va avea lo deficitul bugetului de stat;

• În cazul celei restrictive va avea loc excedentul bugetului de stat.

Grafic aceste efecte sunt prezentate în schema ce urmează.

Mijloacele de finanţare a deficitului bugetului de stat sunt:

 Emiterea hârtiilor de valoare de stat;

 Emisune monetară;
 Majorarea veniturilor fiscale (reducerea cotelor şi lărgirea bazei de impozitare).

4 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI

 Nici-o metodă de finanţare a deficitului bugetului de stat nu exclude apariţia, într-o măsură mai mare sau mai
mică, a inflaţiei.

4. Stabilizatorii fiscali automaţi.

Până la momentul actual implicit s-a avut în vedere politica bugetar - fiscală discreţionară.

Politica bugetar-fiscală discreţionară – presupune modificarea intenţionată a valorii cheltuielilor

guvernamentale, impozitelor şi a soldului bugetului de stat prin deciziile speciale luate de guvern, direcţionate spre
modificarea nivelului de ocupaţie a factorilor de producţie, tempului inflaţiei etc.

Adică, sunt operate modificări legislative corespunzătoare ori de câte ori e necesar (în funcţie de situaţia
macroeconomică).

Dar, pentru ca politica bugetar-fiscală să devină mai eficientă proiectarea ei se face astfel, ca ea să conţină
stabilizatori fiscali automaţi.

Stabilizatorul fiscal automat – este un mecanism economic, ce permite de a micşora amplitudinea fluctuaţiilor
nivelului de ocupaţie şi a producţiei fără a avea nevoie de modificări permanente a politicii economice a guvernului.

Exemple de stabilizatori fiscali automaţi: impozitarea progresivă a veniturilor, sistemul de transferuri sociale,
sistemul de participare la profituri.

Impozitarea progresivă presupune creşterea cotei a impozitului odată cu creşterea venitului (de exemplu, 7%
pentru un venit anual de până la 26700 lei şi 18% pentru un venit mai mare de 26700 lei anual).

Deci există şi alt tip de politică bugetar-fiscală – non-discreţionară, care presupune modificarea automată a
valorii cheltuielilor guvernamentale, impozitelor şi a soldului bugetului de stat ca rezultat al fluctuaţiilor economice.

Puterea autostabilizării depinde de gradul de sensibilitate a modificării impozitelor la modificarea veniturilor,

adică de gradul de progresivitatea sau de rate marginale ale impozitării.

Ilustrarea grafică urmează.

Efectele funcţionării stabilizatorilor fiscali automaţi sunt prezentate în tabelele de mai jos.

Declinul economic:

PIB0 Venituri Şomajul Impozite Cheltuielile Bugetul PIB1

guvernamentale

Scade Scad Creşte Scad Cresc Deficitar Creşte

V1=28 mln.un.m. Ş1=2% Im1=5,04 mln.un.m G1=2 mln.un.m Deficit = 2,1
V2=20 mln.un.m Ş2=3,5% Im2=1,4 mln.un.m. G2=3,5 mln.un.m mln.un.m

5 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI

 Creşterea economică excesivă (inflaţionistă).

PIB0 Venituri Şomajul Impozite Cheltuielile Bugetul PIB1

guvernamentale

Creşte Cresc Scade Cresc Scad Excedent Scade

V1=26 mln.un.m. Ş1=4,5% Im1=1,82 mln.un.m G1=3 mln.un.m Excedent = 5,34
V2=38 mln.un.m Ş2=2,5% Im2=6,84 mln.un.m G2=1,5 mln.un.m mln.un.m

5. Problemele şi complicaţiile politicii bugetar-fiscale.

1. Alegerea nivelului potrivit de presiune fiscală (curba Laffer).

2. Problema decalajului de timp.

1. Perioada de timp necesară pentru examinarea problemei;
2. Întârziere administrativă;
3. Întârziere funcţională.

3. Factorul politic.
1. Prioritatea altor obiective (comportament al menajelor, investorilor);
2. Prefefinţa unor măsuri stimulative;
3. Dezvoltarea ciclică, determinată de motive politice.

4. Efectul de evicţiune (compensat prin politica monetară).

Rata
dobânzii, %

7%

5
% I
d

Id2=10 Id1=20 Investiţii, u.m

00 00

6 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI

5. Efectele asupra exportului net.

Declin economic, creştere lentă

Politica bugetar-fiscală stimulativă

Creşterea ratei dobânzii (de la 4,5% până la 5,5%)

Cererea externă pentru valută în creştere

Aprecierea valutei (de la 1 USD=12 MDL, până la 1 USD=10 MDL)

Micşorarea exportului net (Ex ▼, iar Im ▲)

Deficit al balanţei comerciale

Creştere economică excesivă (inflaţionistă)

Politica bugetar-fiscală restrictivă

Micşorarea ratei dobânzii (de la 5,5% până la 4,5%)

Cererea externă pentru valută în scădere

Deprecierea valutei (de la 1 USD=10 MDL, până la 1 USD=12 MDL)

Micşorarea exportului net (Ex ▲, iar Im ▼)

Proficit al balanţei comerciale

7 Cuslii Eugeniu, UTM, FIEB, cat.EMI