Sunteți pe pagina 1din 38

UNIVERSITATEA ,,TEFAN CEL MARE, SUCEAVA

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA

Politica fiscala si sistemul fiscal romanesc. Cota unica vs. impozitare progresiva

Student: APETREI GICU-SIMION ECTS I ; Sem II Economie ( macroeconomie) Conf. Univ. Dr. Carmen Nastase Lector univ. Dr. Mihai Popescu

Cuprins

Cap. I Politica fiscala - cheia echilibrului macroeconomic 1.1 Politica fiscala- definitii si obiective 1.2. Politica fiscal a Romniei n perspectiva aderrii la Uniunea European Cap II. Conceptul de sistem fiscal 2.1 Sistemul fiscal din Romania Cap III. Cota unica vs impozitare progresiva. Sistemul de impozitare progresiva vs. cota unica de impozitare 3.1 Argumente i evaluarea impactului cotei unice i a impozitrii progresive 3.2 intele politicii fiscale ale unui stat

Cap. I Politica fiscala - cheia echilibrului macroeconomic

In ansamblul politicilor macroeconomice ale statului, de functionare si dezvoltare de ansamblu a economiei, un loc deosebit de important ocupa politica fiscala.

1.1 Politica fiscala- definitii, obiective, principii


Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un ansamblu de masuri si actiuni privind rolul impozitelor in sistemul veniturilor bugetare, tipurile de impozite, perceperea si modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a cresterii economice, felul in care este gandita eficacitatea fiscala in tara respectiva. Ea consta intr-un set de decizii guvernamentale prin care se urmareste influentarea activitatii economico-sociale cu ajutorul mobilitatii veniturilor si cheltuielilor bugetului public. Politica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul sistemului taxrii i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la nivel agregat. Ea cuprinde totalitatea msurilor referitoare la cuantumul i modul de percepere / utilizare a impozitelor i taxelor ntr-o economie. Politica fiscala se defineste prin : totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor, instrumentelor si institutiilor folosite de stat si celelalte autoritati publice pentru procurarea resurselor financiare fiscale, inclusiv pentru influentarea vietii economico-sociale. Politica fiscala isi poate pune amprenta, influentand asupra derularii proceselor economico-financiare si implicit asupra evolutiei intregii societati. Dar, la randul sau, ea este conditionata de mediul economic, printr-o serie de factori, dintre care se remarca : starea economiei, raporturile dintre sectorul public si cel privat, nivelul veniturilor cetatenilor etc. Politica fiscala se afla in raporturi de interdependenta cu politica bugetara, politica monetara, cu politica valutara, cu politica preturilor, cu politica ocuparii fortei de munca si cu

politica financiara a intreprinderii. Pe de alta parte, politica fiscala are obiective si instrumente proprii de manifestare. Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile .a.). Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice i al investiiilor, avnd menirea de a determina relansarea creterii economice. Principalele obiective ale politicii fiscale constau n dezvoltarea economic si consolidarea clasei de mijloc. Viziunea fiscal trebuie s fie calitativ si activ, prin stimularea initiativei si prin respectul fat de asumarea riscului. Transpunerea in practica a legilor fiscale, asigurarea functionarii corecte a mecanismului fiscal si realizarea creantelor fiscale se realizeaza cu organisme specializate ale statului si prin activitatea unor profesionisti in domeniul fiscal, instruiti in acord cu exigentele fiscalitatii pe plan nationl si international. n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia reducerii gradului de impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a investiiilor. n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de consum i al investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului utilizabile n vederea acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune). Fiscalitatea inteleasa ca sistem de percepere a impozitelor si a altor obligatii fiscale, ca ansamblul legilor, regulilor si practicilor referitoare la fundamentarea, calcularea si perceperea impozitelor, ocupa locul cel mai important in prelevarile obligatorii la bugetul public. La fundamentarea fiscalitatii se tine seama de mai multe principii, cum ar fi: -Pricipiul obligativitatii impozitului; -Principiul argumentarii generale a impozitului; -Principiul unicitatii impunerii; -Principiul eficacitatii impunerii; -Principiul progresivitatii impunerii; -Principiul veridicitatii impunerii; -Principiul simplitatii si accesibilitatii modului de calcul. Prin respectarea unor astfel de principii, fiscalitatea isi indeplineste functiile sale in societate in sensul ca asigua resursele monetare necesare pentru satisfacerea nevoilor comune, asigura o redistribuire a veniturilor printr-un sistem de alocatii etc.

Evidentierea continutului politicii fiscale presupune luarea in considerare a o serie de elemente teoretice si practice de o mare importanta. In primul rand, elaborarea politicii fiscale este un act de decizie deosebit de complex, ghidat de criteriul de eficienta. Aceasta in sensul ca, prin masurile si actiunile promovate, se urmreste reducerea fluctuatiilor , a instabilitatii economice, protejarea veniturilor consumatorilor si stimularea dezvoltarii. Impozitele, ca si alte forme de prelevari, modifica distribuirea initiala a veniturilor, influentand activitatea economica, investitiile si consumul. In al doilea rand , exista o stransa legatura intre sistemul de impunere fiscala , impozite si venit.Impozitul constituie o functie crescatoare a venitului; La un sistem fiscal dat impozitul se mareste o data cu veniturile, insa cresterea impozitului trebuie sa fie inferioara cresterii veniturilor (sa fie subunitara); se maresc totodata incasarile fiscale, si deci, posibilitatile de incasare a cheltuielilor guvernamentale. Daca notam cu r rata de impunere fiscala, cu I impozitul si cu v venitul atunci se poate exprim relatia: i=f(r,v) si deci i=r.v. Raportul dintre cresterea impozitelor si cresterea veniturilor reprezinta rata marginala de impunere fiscala (Img). Astfel , Img= ; Ea arata cu cat creste impozitul pe unitatea suplimentara de venit. Rata presiunii fiscale trebuie apreciata in sens dublu: in sens restrans, ea este egala cu raportul intre dimensiunile impozitelor incasate de stat si PIB; in sens larg, ea este egala cu raportul intre totalitatea impozitelor si contributiilor sociale, pe de o parte, si PIB pe de alta parte. In acet fel, rata presiunii fiscal permite efectuarea unor comparatii international relevante, deoarece asigura obtinerea de informatii privind ponderea impozitelor si contributiilor sociale respective la finantarea protectiei sociale realizate de autoritatea publica. In conditiile cu piata concurential-functionala, impozitele indeplinesc un important rol financiar-monetar si economic-social. Prin diversitatea lor se pot incurja sau descuraja anumite activitati economice. In acest sens, un rol important in tara noastra il are impozitul pe venitul global. Pentru intelegerea si utilizarea presiunii fiscale prezinta interes si analiza curbei fundamentata de catre Arthur Laffer. Aceasta reflecta legatura intre incasarile fiscale totale ale statului si rata impunerii. Laffer considera ca, pornind de la 0 spre 100% (vezi fig 1), o marire a ratei de impunere poate duce la sporirea incasarilor fiscale. Dar exista o rata de impunere optima,

dincolo de care incasarile fiscale totale se vor micsora daca rata de impunere va continua sa sporeasca. Din punctual M al figurii, efectele descurajatoare ale fiscalitatii provoaca o diminuare a productiei, adica ca marirea presiunii fiscale duce la scaderea productiei, nu la cresterea neconditionata si substantiala a incasarilor fiscale.

Fig. nr. 1 Curba fundamentata de catre Arthur Laffer Rezulta existenta a doua zone, delimitate prin punctele OMP, astfel:

Zona admisibila normala OMP0, in care agentii economici accepta marirea presiunii fiscale, deoarece vor o cantitate mai mare de utilitati publice.Incasarle fiscale sporesc, cu toate ca are loc o diminuare treptata a activitatii economice si a bazei de impunere; anumiti agenti economici opteaza pentru cresterea timpului liber in defavoarea timpului pentru munca, iar alti agenti economici procedeaza invers.Astfel, ritmul de crestere a incasarilor fiscale tinde sa se reduca odata ce sporeste presiunea fiscala;

Zona inadmisibila sau prohibitive P0MP hasurata, este aceea in care un segment tot mai mare din venitul factorilor factorilor de productie este preluat de stat.De aceea, agentii economici isi diminueaza activitatile impozabile, iar baza de impunere scade.Agentii economici reudiaza noi utilitati publice, agreandu-le pe cele private; in timp ce presiunea

fiscala se accentueaza are loc reducerea productiei si amplificarea activitatilor subterane, si se micsoreaza incasarile fiscale. Pentru Arthur Laffer, o fiscalitate dura si inegala genereaza dificultati mari in evolutia productiei, astfel ca in economia actual se impugn o diminuare a ratei de impozare si o reducere progresiva a impozitului pe venit, in vederea favorizarii relansarii activitatii economice.Fata de o asemenea situatie sunt necesare eforturi teoretico-ractice pentru determinarea nivelului maxim al presiunii fiscale admisibile si a zonei in care se gaseste economia nationala.Dar, un astfel de demers este diferit, ingreunand anticiparea urmarilor pe care le are o politica de diminuare a fiscalitatii. In al treilea rand , este importanta luarea in calcul a efectelor probabile atat ale reducerii, cat si ale majorarii impunerii fiscale , atat pe termen scurt cat si pe termen lung.In cazul in care se recurge la finantarea cresterii cheltuielilor publice prin marirea impozitelor , se diminueaza veniturile agentilor economici dar se atenueaza si inflatia,etc. Atunci cand se actioneaza in sensul reducerii impozitelor si deci al micsorarii presiunii fiscal se poate ajunge la deficit bugetar sau la accentuarea acestuia,care, se finanteaza prin imprumuturi care inseamna datorie publica si alte consecinte. Luarea in considerare a efectelor pe termen lung conduce la concluzia ca , desi nivelul mai ridicat al impozitelor mareste veniturile totale din impozite , totusi, reducerea impozitelor are ca efecte marirea veniturilor bugetare , deoarece, in masura in care stimuleaza investitiile , ea duce la largirea bazei asupra careia se aplica rata de impunere respcetiva.Daca, spre exemplu , o reducere a impozitelor de 8% stimuleaza marirea cu 2% a venitului impozabil, reducerea impozitului se plateste singura in decurs de 4 ani.Efectele probabile ale reducerii sau majorarii impozitelor trebuie comparate cu efectele totale ale deficitelor bugetare. In al patrulea rand, perceperea impozitelor se realizeaza sub doua forme: Impozite directe : se suporta nemijlocit de catre cei care le platesc , ca ,de exemplu , impozitul pe profit, impozitul pe salarii , impozitul pe sumele din vanzarea activelor societatilor comerciale cu capital de stat , impozitele pe dividende la societatile comerciale, etc.

Impozite indirecte : acelea care sunt cuprinse in preturile marfurilor incasate odata cu vanzarea acestora , insa suportate de consumatorii finali , la cumpararea marfurilor ca de exemplu tax ape valoarea adaugata , accize si impozit pe circulatie, taxe vamale etc.

Anul Impozite directe Impozite indirecte

2000 56.5

2001 56.1

2002 55.5

2003 53.1

2004 53.8

2005 51.1

2006 50.1

36.1

36.7

37.9

40.8

40.3

42.7

43.2

Tabel nr. 1 Analiza legaturii dintre impozitele directe si impozitele indirecte ca pondere in veniturile fiscala (%) Teoretic, impozitul pe venitul global descurajeaza economisirea si stimuleaza consumul prezent, in timp ce impozitul pe cheltuieli este stimulativ pentru cei care economisesc. Modificarile ulterioare ale sistemului fiscal din tara noastra trebuie sa ia in considerare atat aspecte pozitive ale impozitului pe venitul global, dar si pe cele negative. In prezent, actualul sistemul de impunere a veniturilor obtinute de persoanele fizice se apropie foarte mult de asa-numitul impozit ,,cashflow, prin faptul ca o serie de venituri de capital (dobanzi, dividende, etc.) nu sunt globalizate, ci impozitate final prin retinere la sursa. In Romania, ca si in multe alte tari, consumul este deja impozitat indirect, prin taxa pe valoarea adaugata sau alte impozite indirecte. Spre exemplu , in bugetul de stat al Romaniei in anul 1994, din totalul veniturilor de 9870,1 miliarde lei , impozitele directe reprezinta 4606,1 miliarde lei, adica 46,6%; in cadrul impozitelor directe , impozitul pe profit ete de 2072,0 miliarde lei, adica 44,9%, iar impozitul pe

salarii este 2476.0 miliarde lei, adica 53,7%; impozitele indirect sunt in suma de 5044,3 miliarde lei , adica 51,1% din totalul veniturilor bugetare. In al cincilea rand , politica fiscala se caracterizeaza prin progresivitatea

impozitelor.Aceasta vizeaza impozitele directe si presupune ca rata de impunere sa se mareasca pe masura ce venitul impozabil creste.Progresivitatea impozitelor constituie un instrument de redistribuire si de justitie fiscal si, in acelasi timp , elemnt cheie al sustineii cererii facand sa beneficieze de venituri suplimentare paturile sociale mai sarace , finantate prin prelevarile asupra veniturilor celor bogati.Rata de impunere nu poate fi insa marita oricat de mult cu efecte poziive.exista un prag de presiune fiscala sau o rata optima de presiune fiscala dincolo de care orice impunere este vatamatoare economiei.Aceasta deoarece marirea ratei de impunere , de la un anumit punct , limiteaza stimularea agentilor economici ,descurajeaza realizarea de investitii, ingusteaza bazele de impozitare ; totodata printr-o rata de impozitare ridicata peste o anumita limita , se pot antrena si actiuni de avaziune fiscal ca si orientarea spre activitati ce beneficiaza de avantaje fiscale ,fraude fiscal, diminuarea P.N.B. , si desigur, scaderea incasarilor fiscal.Este posibil ca volumul incasarilor sa creasca , chiar prin reducerea ratei de impunere, insa aplicata la o masa mai mare a venitului impozabil.In acest sens , reforma fiscala Americana propusa in septembrie 1986, a prevazut ca, incepand din ianuarie 1988, sa se remanieza rata maxima de impunere , de la 50% la 33%-pentru particulari , si de la 45% la 39% , -pentru intreprinderi, fara a se schimba , insa, volumul incasarilor statului, prin suprimarea a o serie de derogari, de scutiri si exonerari

1.2. Politica fiscal a Romniei n Uniunea European


Politica fiscal actual a Romniei se integreaz n interiorul bandei trasate de politica fiscal a tarilor memebre UE att pentru impozite indirecte, ct si pentru contributiile sociale (privite ca pondere n PIB). ns ponderea veniturilor obtinute din impozitele directe este inferioar minimului nregistrat n uniune. Tinnd cont si de cota unic relativ redusa a impozitelor pe venit si profit, Romnia apare ca un paradis fiscal n comparatie cu tarile membre UE, iar aceasta, contravine obiectivelor de politic fiscal la nivel european si n special cel viznd concurenta fiscal. Aceast deviatie era evident la nivelul anului 2004, fiind accentuat n 2005 ca efect al aplicrii cotei unice pentru impozitarea veniturilor si profiturilor.

Criteriul de convergent - Maastricht Din acest unghi de vedere Romnia a respectat aproape n fiecare an acest criteriu, cu exceptia anului 2001. Totusi aceast politic subordonat unui criteriu care nu se aplic Romniei a avut drept cost de oportunitate nefinantarea unor investitii profitabile din punct de vedere economic si/sau social. n cazul anului 2005, pe fondul frnrii cresterii economice (a unei cresteri economice inertiale) si al reducerii veniturilor fiscale s-a nregistrat o reducere a deficitului, care ns se datoreaz amnrii unor investitii n infrastructur care ar fi fost benefice pentru cresterea economic. La 12 februarie 2008 Consiliul a examinat programul actualizat de convergent al Romniei pentru perioada 2007-2010. Romnia a nregistrat o crestere economic puternic, de ordinul a 6,5 % n medie anual, ntre 2003 si 2006. Cu toate acestea, economia sa foarte

performant d semne clare de supranclzire, prezentnd un deficit extern ridicat si n crestere (estimat la aproape 13 % din PIB n 2007) si o reducere a finantrilor provenite din ISD (investitii strine directe), n pofida nivelului ridicat al investitiilor altele dect cele legate de privatizri, dar totusi atenuate datorit unei proportii mai mari a aporturilor de capital pe termen mediu si lung, potrivit informatiilor disponibile n prezent pentru anul 2007. Deficitul tot mai ridicat de fort de munc, cresterea puternic a salariilor care mpiedic concurenta si dezvoltarea rapid a mprumuturilor contractate de gospodrii reprezint alte semne ale supranclzirii. Cresterea brusc a inflatiei, dup o lung perioad de dezinflatie reusit, a fost declansat n principal de socuri asupra factorilor de ofert, cauzate de performantele slabe ale sectorului agricol n 2007, n urma intemperiilor. Aceasta a fost agravat de efectele asupra cererii globale ale cresterii veniturilor si creditelor, ale politicilor nerestrictive n materie fiscal si de salarizare a sectorului public si ale deprecierii leului ncepnd cu luna august 2007 (dup aprecierea din ultimii ani). Pentru a continua s se apropie rapid de PIB-ul mediu pe cap de locuitor al UE-27, este imperativ ca Romnia s remedieze dezechilibrele externe crescnde. n acest context, politica fiscal are un rol cheie prin moderarea cererii interne, mbunttind totodat calitatea finantelor publice, n special printr-o reorientare spre investitii de accelerare a cresterii economice. Scenariul macroeconomic care st la

baza programului prevede o accelerare a cresterii PIB-ului, acesta urmnd a se fixa la 5,8 % n 2010. Pe baza informatiilor disponibile n prezent cresterea prevzut n 2009 este oarecum optimist. n special, este neclar modalitatea potrivit creia se va putea realiza reducerea contributiei negative a exporturilor nete la crestere ntr-un context caracterizat de cresterea costurilor unitare ale fortei de munc si de puternice presiuni ale cererii, accentuate datorit unei politici fiscale nerestrictive. Amploarea si agravarea rapid a dezechilibrelor externe sunt ngrijortoare, dup cum o dovedeste tendinta de depreciere a leului ncepnd cu mijlocul anului 2007, n contextul unei reevaluri generale a riscurilor de pe pietele financiare internationale. Previziunile programului n ceea ce priveste inflatia par a fi, de asemenea, foarte pesimiste. Presiunile inflationiste puternice datorate evolutiei salariilor (inclusiv salariile functiilor publice), cresterii rapide a preturilor internationale ale produselor alimentare si bunurilor de larg consum, precum si cursului de schimb mai sczut (dup o lung perioad de apreciere) sugereaz existenta unei ncetiniri mai pronuntate a procesului de dezinflatie. Astfel, se estimeaz c diferentialul de inflatie (IAPC) fat de UE-27 se va stabiliza sau nu se va reduce dect usor pe parcursul perioadei analizate. n ansamblu, exist posibilitatea ca combinatia de politici expuse n program s nu determine progresul pe calea convergentei nominale.

Fig. nr. 2 In tara noastra tranzitia la economia de piata este organic legata de procesele financiare, de politica statului privind veniturile si cheltuielile bugetare. In programul de reforma se arata ca, in acest proces, se are in vedere angajarea directa a instrumentelor financiare, de credit si monetare in conducerea activitatii economice. Prin cote de impunere diferentiate , se urmareste incurajarea dezvoltarii unor anumite activitati economice, infiintarea de intreprinderi mici si mijlocii, extinderea intreprinderilor private si mixte, incurajarea penetrarii de capital strain in economie, prin cote diferentiate pe ramuri, pentru a orienta investitiile spre sfera productive si servicii utile. Se urmareste deasemenea, simplificarea relatiilor dintre bugetul de stat si intreprinderile de stat, care va stimuli autonomia, initiative, raspunderea si eficienta. Alocarea optim a resurselor, distribuirea veniturilor i averilor ntre membrii societii, precum i stabilizarea macroeconomic reclam din partea statului eforturi financiare deosebite. Astfel, funcia fiscal a finanelor publice trebuie s permit acoperirea cheltuielilor publice efectuate de ctre autoritile statului, prin colectarea de resurse financiare. Deci, prin politica fiscal adoptat randamentul fiscal trebuie s fie ridicat. n literatura de specialitate, randamentul fiscal reprezint un indicator de stare care ilustreaz raportul dintre efectul (veniturile fiscale mobilizate) i efortul depus (cheltuielile nregistrate cu mobilizarea veniturilor fiscale) pentru obinerea unui anumit cuantum al fiscalitii. ,0< unde: <1 (1) - randamentul fiscal;

O alt modalitate de determinare a randamentului fiscal este reprezentat ca raport dintre fiscalitatea efectiv i cea potenial, inclusiv cheltuielile ocazionate de administrarea i gestionarea impozitelor i taxelor.

(2)

unde:

- fiscalitatea efectiv, reprezentnd impozitele, taxele i contribuiile efectiv ncasate;

- fiscalitatea potenial, reprezentnd impozitele, taxele i contribuiile poteniale a fi ncasate; Analiza randamentului fiscal poate fi realizat cu ajutorul urmtorilor indicatori fiscali: venituri fiscale ncasate la bugetul de stat, venituri fiscale previzionate ale bugetului de stat, cheltuieli ale autoritilor publice, randament fiscal, rata de noneficien a randamentului i dinamica randamentului fiscal (vezi Tabel 2).

Ani Explicaie Venituri ncasate fiscale ale mld. lei 114.394,5 137.271,0 167.752,4 236.022,7 302.526,7 u.m 2000 2001 2002 2003 2004

bugetului de stat (preuri curente) Venituri fiscale ale mld. lei 108.696,0 139.711,2 167.071,3 228.601,2 287.261,0

previzionate

bugetului de stat Gradul colectare de al

veniturilor fiscale % Cheltuieli autoritilor publice Randamentul fiscal* Rata noneficien de a % ale

105,243

98,253

100,408

103,246

105,314

mld. lei 7703,3

11070,6

14154

21694,2

24092,3

0,983

0,910

0,926

0,943

0,972

randamentului** % Dinamica randamentului fiscal %

0,017

0,090

0,074

0,057

0,028

- 7,37

1,68

1,87

3,04

Tabel nr. 2 Randamentul fiscal aferent bugetului de stat n Romnia

Obs: * Randamentul fiscal = [Venituri fiscale ncasate/(venituri fiscale previzionate + cheltuieli ale autoritilor publice)] * 100 ** Rata de noneficien a randamentului = 100% - Randamentul fiscal (%) Sursa: date prelucrate din Anuarul Statistic al Romniei pe anii 2000-2005

Din analiza acestor date se observ c dinamica randamentului fiscal este oscilant, nregistrnd un trend descendent n primii doi ani ai perioadei (2000-2001) i un trend ascendent n ultimii trei ani ai perioadei analizate (2002-2004). O explicaie pentru aceast evoluie rezid n creterea cheltuielilor autoritilor publice care nu s-a regsit i n ritmul de cretere a veniturilor fiscale ncasate la bugetul de stat. Reducerea randamentului fiscal a fost nsoit de creterea ratei de noneficien a randamentului care atinge un nivel maxim n anul 2001. Acest fapt demonstreaz c organele cu atribuii n colectarea veniturilor bugetare nu au putut identifica msuri adecvate de prevenirea i combaterea fenomenului de evaziune fiscal. n ceea ce privete gradul de colectare al veniturilor fiscale, opinia Ministerului Finanelor Publice este c acest indicator se poate calcula, n dou moduri i anume, ca raport procentual ntre: Veniturile ncasate i datorate - n acest caz fiind un indicator care arat mai curnd nivelul blocajului financiar, lipsa de lichiditi sau indisciplina financiar; Veniturile realizate efectiv i veniturile programate (prin legea bugetului de stat). La acest mod de calcul al gradului de colectare se pot face o serie de observaii, ntre care: a. metoda de la punctul 1, care este n realitate modul corect de calcul, nu se aplic deoarece se consider ca nefiind posibil calcularea sumelor datorate (sau nu se dorete acest lucru); b. metoda de calcul de la punctul 2 este incomplet, destul de incorect, depinznd foarte mult de caracterul suma propune programat. n prudent Acesta este mai permanen al i buna motivul evalurilor pentru prin care, acest colectare, ce dei mod se de tie determin c se n calcul,

fiecare an se nregistreaz depiri. Mai buna colectare a datoriilor restante la bugetul statului presupune atragerea la buget a acelor venituri nedeclarate de agenii economici prin practicarea fraudei i evaziunii fiscale sau prin ntrzierea plii precum i a sanciunilor stabilite n urma identificrii evaziunii fiscale. Din

pcate, structura actual de raportare a datelor primare privind identificarea i combaterea evaziunii fiscale este nc deficitar ceea ce nu permite o analiz de finee i mpiedic predictibilitatea fenomenului n cauz. Lipsa datelor ne-a determinat s utilizm n cadrul acestui demers tiinific a doua metod de calcul, observnd c n anul 2001 s-a nregistrat cel mai sczut grad de colectare de 98,253%.

Fig. Nr. 3 Randamentul fiscal i rata de noneficien fiscal Sursa: date prelucrate din Anuarul Statistic al Romniei pe anii 2000-2005 Analiza dinamicii randamentului fiscal arat c n anul 2001, acesta scade cu 7,37% fa de anul 2000, dar trendul se va modifica n perioada 2002-2004, nregistrnd o cretere fa de anul anterior cu 1,68%, respectiv cu 3,04% n anul 2004 fa de anul 2003 (a se vedea Graficul 2).

Fig. Nr. 4 Dinamica randamentului fiscal al bugetului de stat n Romnia Sursa: date prelucrate din Anuarul Statistic al Romniei pe anii 2000-2005 Dac realizm o analiz a costului colectrii veniturilor fiscale n perioada 2005-2006 (a se vedea tabelul 3) se observ c n aceast perioad s-a nregistrat o cretere a costului total al colectrii veniturilor fiscale de la 2,27% la 2,51% . Totui creterea de 0,107% a costului colectrii veniturilor fiscale la bugetul de stat a determinat o cretere de 16,19% a nivelului veniturilor, ceea ce ne determin s afirmm c n perioada analizat s-a nregistrat o mbuntire a activitii de colectare a veniturilor fiscale.

Ani Explicaie Venituri fiscale ncasate ale bugetului de stat (preuri curente) Cheltuieli colectarea fiscale totale ncasate cu ale lei RON 25.255.169 32.473.226 lei RON 1.112.496.607 1.292.638.763 u.m 2005 2006

veniturilor

bugetului de stat (preuri curente), din care: a) Cheltuieli totale ale Ministerului Finantelor Publice b) Cheltuieli totale ale Curtii de Conturi Costul total al colectrii veniturilor % 2,270 2,512 lei RON 24.011.718 31.183.605 lei RON 1.243.451 1.289.621

Tabel nr. 3 Costul colectrii veniturilor fiscale Sursa: date prelucrate din Buletinele Ministerului Finanelor Publice, anul 2005-2006 n Romnia, datorit parcurgerii perioadei de tranziie, politica fiscal a vizat creterea ponderii impozitelor indirecte n totalul veniturilor fiscale datorit randamentului lor fiscal mai ridicat dect cel al impozitelor directe. Acest fapt a determinat ca sarcina fiscal s apese cu precdere pe umerii persoanelor fizice, att prin nivelul ridicat al impozitrii muncii, ct i prin

impozitarea indirect, ceea ce a generat o scdere important a gradului de conformare fiscal a acestei categorii de contribuabili. Eficientizarea politicii fiscale n condiiile unor economii n tranziie, cu o dinamic fluctuant, cum ar fi i cea a Romniei contemporane, ar trebui s aib n vedere i o ct mai bun armonizare a factorului politic - statul, instituiile sale cu atribuii n materie fiscal - cu factorul social societatea cu toate trsturile sale specifice la un moment dat - n sensul completrii contiinei fiscale a contribuabililor, respectiv a disponibilitii acestora de a ceda o parte din veniturile proprii statului, cu un sistem de control fiscal operaional, riguros, bazat pe corectitudine i cu un nivel al sanciunilor, prevzute pentru abateri de la legislaia fiscal, descurajator; toate acestea n conformitate cu principiul complementaritii i invers-proporionalitii ncredere control. Pentru autoritile publice centrale sau locale, creterea i maximizarea randamentului fiscal trebuie s fie o prioritate care se poate realiza prin: includerea la impozitare a ntregii materii impozabile; reducerea fenomenului de evaziune i fraud fiscal; reducerea cheltuielilor de percepere, colectare, urmrire i gestionare a impozitelor i stabilirea riguroas a prelevrilor i vrsmintelor.

Cap II. Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei, actiunii factorului uman, ca urmare a evolutiei societatii umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare, la care, ulterior, s-au adaugat si obiective de natura economico-sociale. Sistemul fiscal este componenta esentiala a acestei politici, incluzand toate impozitele si alte venituri pe care statul le incaseaza prin organele sale specializate, potrivit unor reglementari legislative corespunzatoare.Impozitele si taxele constituie dreptul de creanta fiscala al statului asupra contribuabililor, dimensionandu-se si incasandu-se cu ajutorul unui mecanism fiscal specific. Un sistem fiscal inseamna, totodata, un compromis intre necesitatea de randament a politicii fiscale (adica aceea de a face sa intre cat mai multi bani in casieriile publice ) pe de o parte, si grija de a asigura echitate, de a proportiona contributia fiecaruia in raport cu capacitatea pe care o are, pe de alta parte.Sistemul fiscal determina, in mare masura, veniturile statului, capacitatea acestuia de a finanta cheltuieli si de a-i proteja pe cei slabi. Unii economisti considera sistemul fiscal ca totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoane juridice care alimenteaza bugetele publice, sau totalitatea impozitelor instituite intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un rol regulator in economie. O alta abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului in general si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma relatiilor dintre elementele care formeaza acest sistem, astfel : sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali etc) intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii obiectivelor sistemului . Aceasta ultima abordare este mai riguroasa, deoarece abordarea sistematica are un rol ordonator, contribuind la : explicarea unor concepte; sistematizarea cunostintelor; intelegerea

interconexiunilor dintre economia de schimb; prelevarile fiscale si economia publica;identificarea si eliminarea distorsiunilor prin reglarea complexa in domeniul fiscal. Sistemul fiscal este, asadar, un sistem complex, alcatuit dintr-un ansamblu de elemente si anume : -materia impozabila; -subiectii sau actorii sistemului fiscal; -elementele modificabile.

2.1 Sistemul fiscal din Romania


Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege. In Romania sarcina creerii unui sistem fiscal si a unei strategii fiscale revine legislativului (Parlamentului) si executivului (Guvernului). Sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de reforma sociala si economica aflata in plina desfasurare. De asemenea, sistemul fiscal din Romania trebuie sa aiba criterii precise si sa existe o manifestare de vointa din ambele parti, inclusiv vointa politica. Prin reforma fiscala ce se infaptuieste in Romania se tinde la imbunatatirea structurii impozitelor : prin cresterea rolului (ponderii) impozitelor indirecte, in principal, prin cresterea rolului accizelor, taxei pe valoarea adaugata si taxelor vamale. In acelasi timp, urmeaza ca ponderea impozitelor directe sa scada (impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe dividende etc) in raport cu cea a impozitelor indirecte. Reforma fiscala urmareste, pentru realizarea unei cat mai bune structuri a impozitelor, aplicarea principiilor declarative, in detrimentul principiilor impunerii. In acest sens, in cadrul reformei fiscale se tinde ca noul sistem fiscal sa permita o administrare eficienta si nearbitrara, si sa fie pe intelesul contribuabililor. La elaborarea politicii fiscale trebuie sa se urmareasca : criterii de eficienta; costul de oportunitate al fiscalitatii;

veniturile contribuabililor si protejarea acestora; dezvoltarea impozitelor sau a altor forme de prelevari si stimularea acestora; distribuirea initiala a veniturilor, care trebuie sa influenteze activitatea economica,

investitiile si consumul. Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este necesara o cat mai buna admninistratia fiscala pe care, de regula, trebuie sa o faca Ministerul Finantelor Publice (pentru sursele bugetului de stat) si respectiv organele administrativ-teritoriale (pentru sursele bugetelor locale). In cadrul administratiei fiscale, la Ministerul Finantelor Publice sunt in curs de elaborare : Codul Fiscal; Codul de Proceduri Fiscale.

Cap III. Cota unica vs impozitare progresiva. Sistemul de impozitare progresiva vs. cota unica de impozitare
Istoria postrevolutionara a impozitarii persoanelor fizice romane sau straine care realizeaza pe teritoriul Romaniei venituri sub forma de salarii si alte drepturi salariale incepe cu H.G. nr.52 din 18.01.1991. Hotararea de guvern a anulat Legea nr.1/1997 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unitatilor de stat, a reintrodus in Romania acordarea drepturilor salariale in sume brute si impozitul individual pe salariu. Conform acestei hotarari, venitul lunar impozabil cuprindea orice fel de : salarii, sporuri, indemnizatii, indexari, compensari, stimulente, recompense, premii, precum si orice alte castiguri in bani sau in natura primite de catre salariati ca plata a muncii efectuate. La vremea respectiva aproape toate veniturile obtinute de catre persoanele fizice erau asimilate, in vederea impozitarii, cu salariile. Nu erau considerate salarii si ca atare nu au facut obiectul impozitarii prin hotararea de guvern, pensiile de orice fel, ca si bursele elevilor, studentilor si doctoranzilor. Faptul ca cineva se putea gandi totusi ca pensiile sau bursele studentesti pot fi considerate salarii si ar putea fi prin exces de zel impozitate denota conventionalitatea reglementarilor fiscale. Impozitul pe salarii se calculeaza lunar, pe fiecare loc de munca, asupra totalitatii venitului realizat in luna expirata de fiecare salariat , pe baza a 13 trepte de impozitare prin aplicarea unor cote procentuale de la 6% pna la 45%, direct asupra venitului brut. Impozitul pe salarii se reducea cu 20% in cazul persoanelor cu unul sau mai multi copii sau al salariatilor fara copii dar cu varsta pana la 25 de ani, precum si pentru unele categorii defavorizate de salariati. Odata cu adoptarea constitutiei si a primei legi a finantelor publice taxele si impozitele au trebuit sa fie stabilite prin lege. In acest sens, parlamentul a adoptat legea nr. 32 din 29.03.1991 privind impozitul pe salarii. Legea a reluat in linii mari prevederile hotararii de guvern anterioare, profesionalismul comisiilor juridice spunandu-si insa cuvantul. Cu cateva modificari si republicari, legea a functionat pe durata aproape a unui deceniu , numarul de trepte crescand de la 13 la 14, la care se adauga o treapta impozitata cu 60 % pentru partea din salarii care depasea o anumita limita.

Un progres privind impozitarea veniturilor in general, a salariilor in particular, il realizeaza Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 care introduce in Romania conceptual de globalizare a veniturilor. Impozitul pe salariu s-a calculate progresiv corespunzator unui numar de 5 trepte de impozitare, cu cote cuprinse intre 18 si 40 % stabilite prin Hotarare de Guvern. Globalizarea si regularizarea au fost adoptate pentru impozitarea anuala cumulata a mai multor venituri din locuri diferite cu un nivel de impozitare mai redus la sursa. Impozitarea presupunea o cota procentuala mai ridicata, corespunzator venitului anual global dar tine cont si de indicele de inflatie. Odata cu generalizarea cotei unice si considerarea veniturilor salariale cu impunere finala, sensul natural al cuvantului, ca de altfel asa cum se petrec de obicei lucrurile din punct de vedere fiscal se pierde, ajungand sa se regularizeze chiar si o singura categorie de venit care poate fi foarte bine declarat final. Codul fiscal intrat in vigoare la 01.01.2004 a adoptat impozitarea salariilor pe 5 trepte de impozitare ( intre 18-42 %). Prin Ordonanta Guvernului nr. 83 din 19.08.2004 pentru modificarea si completarea legii nr. 571|2003 privind codul fiscal s-a stabilit ca incepand cu 01.01.2005, impozitarea veniturilor din salarii ( si pensii ) sa fie realizata pe 3 trepte progresive astfel :

Venit lunar impozabil (lei) Pana la 2.700.000 2.700.001-14.500.000 Peste 14.500.000 Tabel nr. 4

Impozit lunar (lei) 14% 378.000+26% 3.446.000+38%

Acest mod de impozitare prezinta doar importanta teoretica deoarece impozitarea pe 3 trepte nu a mai fost pusa in practica fiind inlocuita cu impozitarea cu cota unica (16%). Codul fiscal a instituit, la vremea respectiva , prin articolul 45 un sistem complex de deduceri la calculul impozitului la functia de baza, sub forma de deducere personala de baza si deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare luna a perioadei impozabile.

Deducerea personala de baza, incepand cu luna ianuarie 2005, a fost fixata la suma de 2.000.000 lei pe luna. Deducerea personala suplimentara pentru sotul/sotia, copii sau alti membrii de familie, aflati in intretinere a fost de 0.5 * cu deducerea personala de baza. Contribuabilii au mai beneficiat de deduceri personale suplimentare diferentiate pentru invalizii de gradul I ( 1* deducerea de baza ) si pentru invalizii de gradul II si persoanele cu handicap accentuat ( 0.5* deducerea personala de baza ). Deducerile personale acordate se insumau. Suma deducerilor personale admisa pentru calculul impozitului nu putea depasii de 3 ori deducerea personala de bazasi s-a acordat in limita venitului realizat la functia de baza. Odata cu deducerea personala de baza aferenta fiecarei luni, s-a acordat cu titlu de cheltuieli profesioanale si o cota de 15 % din deducerea personala de baza, la locul de munca unde se afla functia de baza. La vremea respectiva, in Romania moneda nationala a fost leul vechi. Pentru analiza si comparabilitatea sumelor, leii vechi au fost transformati in RON , cu mentiunea ca daca acest sistem ar fi fost mentinut in prezent, cu siguranta ca deducerea, limitele domeniilor de impozitare si salariul mediu brut la nivel national ar fi fost actualizate, asa cum de fapt prevedea si codul fiscal. Fig. Nr.5
Venitul brut lunar Contributii ale angajatorului

S.Net Impozit Contr.


CASJ CASS

Contr.soc.unitate
CAS CASS

CAMBP

ITM1

Rest 9.5%

16%

1%

6.5%

22% 7%

3%

0.5-4%

0.75%

Baza de aplicare a cotelor procentuale, cu unele exceptii, a reprezentat-o salariul brut, iar :

CASJ contributia de asigurari sociale impotriva riscului de somaj ; CASS contributia pentru asigurari sociale de sanatate ; CAS contributia pentru asigurari sociale ; CAMBP contributia de asigurare in caz de accidente de munca si boli profesionale ; ITM 1, ITM2 comisioane datorate Inspectoratelor Teritoriale ale Muncii.

Actele normative care au reglementat, la timpul respectiv, contributiile sociale, mai ales ca, in linii mari, acestea s-au aplica si in 2006. Pentru anul 2005, in baza art. 29 din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost stabilite urmatoarele cote ale contributiilor: a) contributia individuala de asigurare pentru somaj, datorata de catre personalul angajat, conform art. 27 din lege, a fost de 1% ; b) contributia pentru somaj, datorata de angajatori, conform art. 26, a fost de 3%; c) contributia datorata, conform art. 28 din lege de catre persoanele asigurate in baza contractului de asigurare pentru somaj, a fost de 4%. Cota contributiei individuale de asigurari sociale, datorata art. 21 alin.(2) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost de 9,5%, indiferent de conditiile de munca. In baza art. 18 alin. (1)si (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru anul 2005 cotele de contributie de asigurari sociale s-au stabilit, dupa cum urmeaza : a) pentru conditii normale de munca 31,5% (31,5% - 9,5% = 22%); b) pentru conditii deosebite de munca 36,5% (36,5% - 9,5% = 27%); c) pentru conditii speciale de munca 41,5% (41,5% - 9,5% = 32%). Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor de stat pe anul pe anul 2005 a fost de 9.211.000 (921,1 RON). Contributia pentru asigurari sociale de sanatate retinuta de la sigurati de catre angajator, a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote procentuale de 6,5% , in timp ce persoanele juridice sau fizice la care isi desfasoara activitatea asiguratii au obligatia sa calculeze si sa vireze casei de asigurari o contributie procentuala de 7%.

Pentru anul 2005 cota contributiei pentru asigurare in caz de accidente de munca si boli profesionale, datorata de angajatori si de persoanele fizice care incheie contracte individuale de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, se stabileste in functie de riscuri, pe sectoare economice, intre limitele de 0,5 si 4%, nivelul fiind regelementat prin Hotarare a Guvernului, conform prevederilor Legii nr. 346/2002, cu modificarile si completarile ulterioare . Discuiile privind reforma fiscal iau n calcul, de obicei, trei variante: cota unica, sistemul progresiv i sistemul dual, o combinaie ntre primele dou. Dac cota unic era o regul n toate statele industrializate n prima jumtate a secolului al XIXlea, primele cereri pronunate rspicat pentru un sistem puternic progresiv sau gradual de taxe" au aprut n manifestul comunist al lui Karl Marx din 1848. Ulterior, statele capitaliste au fost cele care au adoptat un astfel de sistem. Cu toate c, la nivelul ntregii lumi, contribuabilii pierd circa 8 miliarde de ore anual pentru a-i completa declaraiile de venit, pn astzi, nici o economie occidental major" nu a trecut napoi la cota unic. Ultimele tendine din rile est europene se manifest prin introducerea cotei unice de impozitare, iniiate de ctre Estonia n 1991, urmat de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004), Romnia (2005) i Bulgaria (2007). Cota unic este prevzut i n programul de guvernare al autoritilor din Cehia. Eficiena unui sau altui sistem de impozitare a fost mrul discordiei ntre diferii cercettori. n context, Comisia European este de prere c nu este nevoie de o armonizare transfrontalier a taxelor statelor membre. Cu condiia s respecte regulile comunitare, statele membre sunt libere s i aleag sistemele de taxe pe care le consider cele mai potrivite i conforme cu preferinele lor. Totodat, economitii FMI afirmau recent c lipsesc dovezile care ar indica care sistem de impozitare este cel mai oportun. Deci, este evident c economitii pot dezbate acest subiect la nesfrit i c veniturile guvernamentale cresc atunci cnd impozitele scad i viceversa.

3.1 Argumente i evaluarea impactului cotei unice i a impozitrii progresive


Cota unic, introdus n mai multe ri din regiune n ultimii civa ani i demonstreaz viabilitatea.

Analitii citai de Forbes consider c sistemul prin care toat lumea pltete acelai nivel al impozitului elimin att de complicata birocraie i stimuleaz oamenii s munceasc mai mult i s-i economiseasc veniturile. Acelai studiu realizat de Forbes relev c principalul motiv pentru care Romnia a trecut la acest sistem de taxare l-a constituit scoaterea la suprafa a muncii la negru i a economiei subterane. Dublat de intensificarea controalelor poliiei economice i majorarea pedepselor pentru infraciunea de evaziune fiscal, rezultatele nregistrate au fost pozitive, mai puin Ungaria, unde se analizeaz n prezent o majorare a impozitelor. Totodat, statele unde cota unic este sczut, compenseaz prin taxe de consum mai mari. Considerm c msurarea impactului introducerii cotei unice poate fi realizat n baza mai multor indicatori. Pentru dup stimularea diminurii muncii la negru cotei acetia sunt: unice;

Evoluia numrului de contracte de munc nregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munc introducerea Tendinele nregistrate n evoluia fenomenului muncii la negru constatate n urma

controalelor Inspeciei Muncii. Pentru evaluarea eficienei colectrii impozitelor (proceduri simplificate de colectare, urmrire i ncasare a impozitelor, reducerea evaziunii fiscale i a economiei subterane): venit); Creterea sau descreterea randamentului fiscal (gradului de colectare voluntar i prin a impozitelor i taxelor datorate); Opinia angajailor administraiilor financiare privind noul sistem de colectare, urmrire i controale Creterea, stagnarea sau descreterea veniturilor declarate (bazei de impozitare) la financiare pentru veniturile estimate pe anul respectiv; Creterea, stagnarea sau descreterea numrului de contribuabili nregistrai (declaraii de administraiile

ncasare a impozitelor comparativ cu vechiul sistem. O problem important ine de modul n care cota unic favorizeaz investiiile. Teoretic, impozite mai mici pentru cei cu venituri mari ar duce la formarea unor capitaluri favorabile investiiilor. n practic surplusul de venituri s-ar putea redireciona ctre consumul de lux, n special, ctre importuri de lux, ntorcndu-se mpotriva economiei, diminund investiiile

productive. Consumul plus valorii din economie este de dorit s fie unul ct mai echitabil pentru membrii ei, ns important este i felul n care aceste venituri se ntorc n economie sub form de investiii, genernd dezvoltare economic. Intrm astfel ntr-o zon n care este poate nevoie de o reglementare suplimentar -impozitarea bunurilor de lux - imobilelor i automobilelor scumpe etc. Ct privete impozitarea progresiv, amintim eforturile economitilor americani Robert Hall i Alvin Rabuska care au cerut o singur tax de impozitare, fr excepii. ns aceasta nu a fost introdus n SUA niciodat. n prezent, impozitul pe venitul final se departajeaz att pe trane de venit, ct i, mai ales, pe categorii de contribuabili: necstorii, vduve i contribuabili care au optat pentru impozitarea pe familie, contribuabili cstorii, dar ale cror venituri se percep separat, contribuabili cstorii care sunt singurii susintori financiari ai familiei. Deci, principalul atu al impozitrii progresive este c ea nu pune n pericol echilibrul bugetar i nu presupune majorri ale altor impozite i taxe, introducerea unor taxe noi, creteri ale preurilor utilitilor i reduceri ale cheltuielilor bugetare. Indiferent n cte trane s-ar socoti, actualul sistem ce const n aplicarea de cote progresive este nestimulativ i conduce, n special n zona veniturilor mari, la implementarea de scheme de evitare sau chiar de evaziune fiscal. Toate statele care au introdus cota unic cunosc un succes bun, n special, prin creterea bazei de calcul a impozitului (declararea real a veniturilor), ct i prin creterea numrului de contribuabili (reducerea muncii la negru). n context, scopul sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice nu este unul economic, ci mai degrab social. Totodat, sub aspect economic, acest sistem contribuie la apariia i dezvoltarea evaziunii fiscale i a muncii la negru. Ct privete acuzaia cum c prin introducerea unei cote unice vor beneficia numai cei bogai, argumentul este uor de combtut pornind chiar de la formularea lui. Oamenii bogai nu vor avea un avantaj din cota unic, fiindc acetia nu pltesc impozit pe salariu. Salariile, dac exist, sunt mici, iar bogia le vine din profituri (dividende). n consecin, msura va fi benefic n special clasei mijlocii, despre care se vorbete c trebuie creat i stimulat s devin o for motrice n economie.

Alte state, precum Costa Rica, Cehia, Mauritius, Mongolia, Polonia sau Slovenia iau n calcul introducerea cotei unice de impozitare. Popularitatea acesteia a fost, ns, influenat de adoptarea cotei unice, n 2001, n Rusia, cnd sumele obinute din impozitul pe venit au crescut, n termeni reali, cu peste 25%. Foarte rar ntr-o economie se poate gasi acel optim fiscal, adica pe de o parte pe placul contribuabilului cel care plateste impozite, de cealalta parte a statului, cel care le colecteaza. Cu alte cuvinte, ce sistem fiscal este mai bun, cel bazat pe impozitarea progresiva care exista la noi sau cel al cotei unice de impozitare care este aplicat n mai multe state europene ramne de vazut. Bugetul statului are o pondere de putin peste 30% din PIB. n restul Europei, acest procent trece de 60%. Cel putin deocamdata, politica fiscala nu a reusit sa creasca ceea ce se cheama baza de impozitare. n pofida unor declaratii de acum doi ani si ceva precum ca Guvernul examineaza perspectiva de a introduce cota unica de impozitare pe venitul persoanelor fizice, recent oficialii Ministrului Finantelor au declarat ca pledeaza pentru mentinerea actualului sistem de impozitare progresiva a veniturilor persoanelor fizice. Mai mult, sistemul de impozitare progresiva va fi mentinut si pentru anii 20092011. n unele tari, inclusiv Romnia, Estonia etc., aplicarea cotei unice de impozitare a aratat ca veniturile au reusit sa acopere n mare parte cheltuielile bugetului general consolidat. Necesitatea implementarii n Moldova a unui astfel de sistem fiscal ar rezulta nu din gradul nalt al fiscalitatii, el fiind unul mediu fata de tarile din UE, ci mai degraba din varietatea impozitelor existente, facnd grea urmarirea si prelevarea lor la diferitele bugete si ntretinnd un aparat administrativ destul de numeros. Aplicarea cotei unice este atractiva prin faptul ca este simpla si convenabila datorita costurilor sale reduse. Pe de alta parte, implementarea acesteia ar putea duce la cresterea polarizarii sociale, deoarece cei cu salarii si venituri mici ar avea de suferit, pe cnd cei cu salarii mari ar avea de profitat. Slaba disciplina a colectarii impozitelor la inceputul actualului deceniu facea ca sistemul fiscal din Romania sa incaseze venituri mai mici cu aproximativ 7-10 puncte procentuale din PIB decat in alte tari central-europene, la cote ale impozitarii similare. La finele anului 2000, datoriile neachitate ale agentilor economici din Romania catre Bugetul de stat se ridicau la cca 95.000 de miliarde lei, reprezentand 43,3% din totalul obligatiilor de plata ale agentilor economici, se arata in

Raportul pe anul 2000 al Curtii de Conturi a Romaniei. Potrivit documentului, un numar de numai 100 de companii au cumulat datorii la Bugetul de stat cifrate la peste 43.780 de miliarde lei. La aceste datorii se adaugau si cele catre bugetele locale, asigurari sociale si catre fondurile speciale, in acest caz cuantumul datoriilor depasind 80.000 de miliarde lei. In fruntea listei se afla Combinatul Sidex Galati, cu datorii totale la aceste bugete cifrate la 20.182,6 miliarde lei, urmat de Compania Nationala a Huilei Hunedoara, cu 11.081 miliarde, Compania Nationala a Lignitului Gorj, cu 6.458 miliarde, SC Electrica Bucuresti, cu 4.873 miliarde lei, SNCFR, cu 2.571 miliarde lei si RAFO Bacau, cu 2.389 miliarde lei. Statul roman pierdea astfel, din veniturile bugetare, peste 10% din PIB. Existau foarte multe firme si persoane fizice care nu isi plateau impozitele, fie pentru ca beneficiau de reglementari legale mai putin drastice, fie pentru ca practicau evaziunea fiscala. Reforma fiscala din Romania a adus multe schimbari care ne apropie de legislatia din statele membre ale Uniunii Europene. In ceea ce priveste impozitul pe profit, dupa reforma fiscala de la inceputul anului 2000, cand rata s-a redus de la 38% la 25%, Romania se situa atunci aproape de media celorlalte state (cea mai mica rata era atunci 18%, in Ungaria si cea mai mare - 31%, in Cehia). Totodata, nivelul ratelor de impozitare a venitului global era de 18% minim si 40% maxim; in Slovacia, cota maxima era de 42%, iar in Slovenia - intre 17% si 50%. Pentru stimularea resurselor umane si evitarea muncii la negru era nevoie ca ratele maxime de impozitare a venitului sa fie mai mici. La depozitele bancare se percepeau venituri din dobanzi de 1%, la dividende - un impozit de 5%, iar veniturile din titluri de stat erau scutite de impozitare. Comparativ cu celelalte state candidate la integrarea in UE, autoritatile romane trebuiau sa ridice impozitele aplicate pana la un nivel de 15%-20%. Per ansamblu, Romania avea un regim mai restrictiv de impozitare decat in alte state candidate la aderare. In ceea ce priveste impozitarea indirecta, TVA aplicata in Romania era de 19%, in timp ce in Ungaria sistemul aplicabil includea TVA redusa de 12% si TVA standard de 25%. Eliminarea la noi a ratei reduse de TVA la inceputul anului 2000 a afectat un numar relativ mic de produse - circa a noua parte din totalul valorii adaugate la nivelul economiei. In paralel, statul roman pierdea alte doua-trei procente din PIB ca venituri neincasate in sfera contributiilor de asigurari sociale, pentru ca aveam cea mai inalta rata de impozitare contributii pentru asigurari sociale (CAS) de 60,7% din salariu, nivel care stimula masiv evaziunea fiscala si munca la negru. Desi se redusese cu 5% de la inceputul anului 2003, impozitarea salariilor se mentinea printre cele mai ridicate din Europa, sistemul fiind caracterizat de o impunere la cote mari chiar si pentru veniturile mici sau medii.

De la 1 ianuarie 2005 si in tara noastra, toate impozitele au devenit 16% - impozitele pe venitul global, dobanzile bancare, castigurile la bursa si castigurile din tranzactiile imobiliare ale firmelor si particularilor. Romania s-a inscris astfel printre primele tari membre UE care au marsat la cota unica de impozitare europeana. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) a scos in evidenta principalele diferente intre standardele romanesti de contabilitate (SRC) si cele internationale (IAS): inflatia nu era luata in calcul in sistemul romanesc; IAS 29 solicita ca situatiile financiare ale oricarei societati care facea raportarea in moneda unei economii care a cunoscut inflatia sa fie ajustate astfel incat sa ia in considerare efectele inflatiei; reevaluarile de patrimoniu pe baza unor hotarari ale Guvernului roman nu au condus la evaluarea activelor la pretul corect al pietei si, deci, erau privite cu circumspectie; castigurile sau pierderile in valuta trebuiau raportate ca parte a profiturilor sau pierderilor din anul respectiv; castigurile sau pierderile legate de reevaluarea elementelor monetare ce fac parte sau sunt folosite pentru a proteja investitia neta a societatii in actiuni trebuiau individualizate in capitalul social, ceea ce nu era cerut in SRC; potrivit IAS, trebuie specificata metoda de amortizare folosita si apoi aplicata consecvent in gestiune, in timp ce in SRC se stabilesc, in general, durate mai lungi de amortizare a activelor decat cele acceptate la nivel international.

3.2 intele politicii fiscale ale unui stat


a.) n domeniul cheltuielilor: mrimea (volumul): norme de cheltuieli ; destinaia: folosite; obiectiv: minimizarea cheltuielilor; eficienta lor b.) n domeniul veniturilor: mrimea (volumul) ramura, proiectul ;

structura: optim (alegerea prioritilor) instrumente, prghii

proveniena: metoda de prelevare;

cine

sunt

pltitorii;

obiectivele: echilibrare, o stabilitate macroeconomic.

Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

CORDUNEANU C. - , Sistemul fiscal n tiina finanelor TULAI C. Finane publice i fiscalitate, POPESCU CTIN. , Teorie economica generala ***Articol: Varujan Vosganian, doctor n economie *** Anuarul statistic al Romniei, anul 2000 2005; ***Buletinele Ministerului Finanelor Publice, anii 2005 i 2006. *** http://www.eco.md/article/5070/ *** http://www.curierulnational.ro/Finante Banci/2009-0206/Sistemul+fiscal+romanesc,+teren+minat+pentru+fondurile+de+investitii 9. ***http://www.uvvg.ro/studia/economice/index.php? categoryid=14&p2_articleid=193 10. ***http://www.uvvg.ro/studia/economice/plugins/p2_news/printarticle.php? p2_articleid=193

ANEXA nr. 1
Deosebirile i asemnrile dintre diferitele tipuri de state Caracteristica STATUL LIBERAL Baza statului COMUNIST CORPORATIST FAMILIAL

Indivizii, egali n Suma cu scopul lui violenei politice

indivizilor Grupurile elitei acelai scop

omogene Familia trinitar de snge

faa legii, fiecare (poporul)

supui de indivizi urmrind bazat pe legturi

Principiul funcionare statului

de Profitul individual Bunurile a maxim dobndit i inspirate cheltuit liber Deciziile majoritii, democraia

publice Datoria fa de neam Datoria fa de din i naiune familie

morala cretin Deciziile elitei Deciziile corporaiilor, plutocraia Etic Social Deciziile familiilor, meritocraia Sngele

Puterea de stat

politice, oligarhia

Criteriul organizare Gradul

de Economic

de Nimic

Maxim

Mediu

Mediu

organizare Rolul proprietii private Natura statului Controlul puterii de stat Criteriul validare deciziilor Motorul funcionrii societii Substana statului Rolul statului Paznicul indivizilor Poziia persoanei civile Baza relaiilor Contractul sociale Rolul onoarea statului Minim Maxim Minim i Dosarul Statusul social Statusul economic Mediu Scopul nemijlocit Mijlocul nemijlocit Prilejul nemijlocit Paznicul elitei Paznicul naiunii Indivizii Elita societii Corporaiile Familiile simultane Paznicul familiilor Indiferen nemijlocit Iniiativa indivizilor Iniiativa dictatorului Idealul naionalist Iniiativa familiilor Internaionalist Grupurile presiune Comanda antevalidat unic Compromisul postvalidat Comanda postvalidat unic Colectivist de Dictatorul Naionalist Corporaiile Naionalist Familiile Maxim Zero Limitat Maxim

de Anarhia a postvalidat

n societate Legimitatea publice Unic, egalitatea n Dubl, persoanelor particulare, alta, a elitei Poziia Cultul majoritii Cultul dictatorului Cultul naiunii Cultul familiei a Multipl, a reelei de Multipl, corporaii familiilor simultane a

(sursa) puterii faa legii

individului societate