Solutii financiar-contabile în vreme de criză

Acuala criză economico-financiara, generată de un colaps din sectorul imobiliar

american, s+a propagat ca o undă de instabilitate de la un sector la altul, mai întâi din sectorul
imobiliar în cel bancar şi în alte pieţe financiare, iar apoi în toate domeniile economiei reale.
Valul de criză a depăşit graniţa dintre domeniul public şi cel privat, dat fiind că lovitura primită
de situaţiile financiare ale firmelor private a impus noi cerinţe împovărătoare asupra finanţelor
din sectorul public.
În contextul acestei realităţi, administraţia publică dispune de doua instrumente
macroeconomice principale de reacţie la şocurile negative cu care se confruntă : politica
monetarp şi politica fiscala..
Ca politică monetară, pentru relansarea creditelor, apare necesitatea reducerii ratei
dobânzii şi încurajarea investiţiilor in sectoarele în care este cel mai probabil ca retehnologizarea
industrială să producă profit.
În privinţa politicii fiscale, administraţia poate reacţiona folisind anumite stimulente
fiscale bine proiectate în economia internă pentru a genera o cerere la nivel intern care să poată
compensa declinul cererii de pe pieţele externe. O asemenea necesitate este cea de construire a
infrastructurii, în special după o perioadă în care creşterea sectorului privat a depăşit, uneori,
capacitatea sectorului publuic de a asigura infrastructura. De asemenea, investiţiile publice în
turism şi agricultură, pot duce la o relansare a economiei interne.
Solutia optima de ajustare pentru Romania vizeaza cheltuielile publice, in sensul
reducerii celor salariale si materiale si concentrarii pe investitii..
Tot în cadrul politicii fiscale, o cale sigură pentru ieşirea din criză ar fi reducerea
presiunii statului asupra secotului privat, sectorul dinamic si activ din economie, prin reducerea
cotei unice de impozitare ( pentru a atrage investiţiile externe in Romania), renunţarea la
impozitul forfetar, sprijinirea dezvoltării întreprinderilor prin neimpozitarea profitului reinvstit,
scăderea cotei de TVA asupra produselor de bază.
 Agentia pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Intreprinderi Mici si
Mijlocii a pus la dispoziţia mediului de afaceri intern peste 11 milioane de leiîn anul 2009 in
cadrul unor programe care vizeaza, in principal, sprijinirea activitatii sectorului intreprinderilor
mici si mijlocii.
Programul a urmărit sprijinirea operatorilor economici, societati comerciale si societati
cooperative, prin facilitarea accesului la achizitionarea de maşini, utilaje, instalaţii de lucru,
aparate şi instalaţii de masurare, control si reglare cu scopul îmbunatăţirii performanţelor
economice şi tehnice ale operatorilor economici. Prin intermediul acestui program, beneficiarii
eligibili au primit o alocatie nerambursabila de maximum 60% din valoarea totala a cheltuielilor
eligibile efectuate (exclusiv TVA). Valoarea maxima a alocatiei financiare nerambursabile nu a
putut depaşi suma de 50.000 lei pentru fiecare beneficiar.
În sectorul social, prima îndatorire a administraţiei, este aceea de a asigura locurile de
muncă, pentru a putea nenţine echilibrul ecomoniei : cerea şi ofrta. Fără un loc de muncă,
populaţia nu va putea consuma, nu va mai exista cerere pentru produsele de pe piaţă.
In acest context, reducerea salariilor este una dintre soluţiile menţinerii locurilor de
muncă, şi a consumului intern. De asemena, educarea populaţiei de a recurge la consumul
autohton va sprijini efortul firmelor locale de creştere economică proprie şi implicit a statului.
Un pas important în domeniul social a fost facut prin reducrerea contribuţiilor de
asigurări sociale începând cu anul 2009.

Soluţii la nivel de întreprindere

Orice întreprindere privată a înţeles că pentru a putea ieşi din criză, va trebui să recurgă
în mod eficient la scăderea cheltuielilor.
Primele cheltuieli la care s-a renunţat au fost cele legate pe personal privind primele, a
cheltuielilor de deplasare (diurnă şi cazare). Apoi reducerea salariilor, au scăzut nivelul
cheltuielilor legate de contribuţiile de asigurări sociale, şi a cheltuielilor de personal.
Planurile de investiţii au fost şi ele blocate temporar, până la stabilizarea sistemului
financiar din România.
Introducerea conceptului de impozit amânat la plată, a încurajat firmele cu probleme să
recurgă pentru o scurtă perioadă la această soluţie, pentru că lichidităţile să fie concentrate către
bunurile generatoare de venituri (producţie, achiziţie de mărfuri, platile restante către furnizori).
 De asemena, pentru întreprinderile de producţie, scutirea de impozit a profitului reinvestit
ar putea însemna o relansare a investiţiilor în retehnologizare.
În plan contabil, unele dintre micile întreprinderi au găsit convenabilă trecerea de la
întreprinderea plătitoare de impozit pe profit la PFA, a însemnat ocolirea sistemului de impozit
forfetar, care a dus la închiderea sau suspendarea a peste 200000 de firme în România în anul
2009.
Tot ca o reducerea a costurilor, a fost regândită politica de stocuri, conform căreia, malte
firme funcţionează cu stoc minim la produsele comercializate, de teama că acestea nu se vinde in
timp util şi se va împovăra sistemul de plăţi către funizori Urmărirea cu atenţie a scadenţelor
facturilor către clienţi şi recuperarea creanţelor a devenit prioritară, dublată de sistemul de
penalizări pentru zilele de întârziere la plată.
Politica de evaluare justă practicată în evaluarea activelor, in condiţiile în care în anul
2009 nu a existat o piaţă reală , a dus la o înrăutăţire a crizei creditelor, transformând criza de
lichiditate într-una de solvabilitate, de accea s-a cerut „omogenizarea” 1 valorii activelor la preţul
de piaţă mediu din ultimele 12 luni, pentru a ieşi din panta de cădere.
Ca o altă măsură specială , aproape 80% din firmele româneşti au recurs la reducerea
costurilor cu servicii furnizate de terţi şi reducerea costurilor cu utilităţile, pentru a trece cu bine
peste această criză.
Ca strategie de menţinere pe piaţă, companiile româneşti şi-au stabilit obiective legate de
consolidarea portofoliului de clienţi.
În domeniul retailerilor, a fost găsită metoda încurajării comercializătii mărcilor proprii
pentru creşterea profitului. Această metodă a dus la scăderea cu 20% a preţului produselor sub
marcă proprie, ceea ce a însemnat o creştere a consumului şi o stimulare a pieţei interne
(majoritatea celor cu care s-au semnat contracte de producere a acestor produse sunt firme
autohtone printre care Reinart Romania, Scandia Sibiu, Farmec, European Drinks).

Bibliografie
1
http://www.financiarul.com/articol_15068/solutii-contabile-pentru-criza-imbunatatirea-administrarii-
riscului.html
 1.http://www.financiarul.com/articol_15068/solutii-contabile-pentru-criza-imbunatatirea-
administrarii-riscului.html
2. www.wall-street.ro/.../Efectul-vizitei-FMI-Au-inceput-taierile-din-aparatul-de-stat.html
3. www.dailybusiness.ro/.../isteria-insolventelor-de-ce-ajung-numele-mari-la-tribunal