PROIECT

MANAGEMENTUL IMM-urilor

Student: Vieru(Zamfir) Liliana

Marketing ID Anul III

ANALIZĂ S.C. EMILSOFT-NET S.R.L ORADEA
Scurt istoric
Firma a luat naştere în octombrie 2003, pe atunci afacerea cuprinzând doar un club-internet,
din care s-a obţinut un profit sadisfăcător pentru o scurtă durată de timp. În anul 2005 societatea
şi-a extins domeniul de activitate, oferind o largă gamă de servicii în domeniul informtic. Printre
acestea se numără un punct de desfacere a echipamentelor informatice, un serviciu de asistenţă
pe domeniu, a clienţilor societăţii.
În anul 2006 firma a intrat şi pe piaţa internetului, oferind servicii complete de webdesign,
găzduire şi administrare de domenii internet. În prezent societatea dezvoltă un plan de extindere
şi pe alte servicii, în special oferirea de servicii de comunicaţii în localitatea de reşedinţă.
Forma. Denumire. Sediu
Denumire : Societate Comercială ,,EMILSOFT-NET”.S.R.L
Forma juridică : Societatea comercială ,, EMILSOFT-NET” are forma juridică de societate cu
răspundere limitată (S.R.L.) şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu
statutul său. A fost aleasă această formă juridică pentru că se adaptează uşor la cerinţele pieţei,
este mai flexibilă, capitalul de constituire este de numai 200 lei şi asociaţii nu garantează cu
averea propie.
Sediul : România, Jud.Bihor, Localitatea Oradea, B-dul Dacia nr 115.
Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al acestei societăţi cuprinde: comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, în lei,
în spaţiu închiriat şi prestări de servicii, producerea de soft dedicat şi de aplicaţii informatice.
Capitalul social
Capitalul social al unităţii este de 100 000 lei, subscris de cei doi asociaţi care au înfiinţat
societatea. Întregul capital este în numerar şi se află într-un cont deschis la o bancă autorizată.
Capitalul social subscris şi vărsat în bancă se divide în 20 (douăzeci) de părţi sociale egale,
valorând fiecare 50000 lei.
Toate părţile sociale sunt deţinute de cei 2 asociaţi care au înfiinţat societatea, fiecare deţinând
câte 10 părţi sociale, deci 50 % din valoarea capitalului.
Organizarea şi concretizarea relaţiilor comerciale
Societatea desfăşoară relaţii comeriale în procent de 100% cu parteneri locali şi naţionali.
În ceea ce priveşte comerţul cu produse electronice, acesta se concretizează prin existenţa a doua
puncte de vânzare cu amănuntul, activitatea având o pondere de 40% din cifra de afaceri.

2
 Activitatea de outsourcing, producerea de soft dedicat se desfăşoară pentru parteneri
locali şi naţionali cu o pondere de 60% în cifra de afaceri a societăţii. Contractele semnate până
la această dată prevăd contractarea de servicii de la societate păna în anul 2019, ceea ce asigură o
stabilitate mare a firmei.

Aspecte specifice

În contextul integrării, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) sunt mai expuse la

numeroasele schimbări din mediul de afaceri, provocate de restructurarea economică. În special,
vor fi afectate IMM-urile din domeniile unde acquis-ul comunitar prevede obligativitatea
implementării standardelor de mediu, calitate, igienă, siguranţă alimentară, securitate a
produselor, a normelor de protecţia muncii. Societatea EMILSOFT fiind creată şi funcţionând
după norme moderne de management şi organizare a muncii nu va întâmpina probleme pe acest
sector.
De asemenea, unele IMM- uri pot fi afectate de aplicarea regulilor compatibile cu acquis-
ul comunitar privind ajutorul de stat, eliminarea subsidiilor fiscale şi cvasi – fiscale şi
consolidarea disciplinei financiare. Nici în acest domeniu societatea nu întâmpină dificultăţi,
nefăcând obiectul acestora.
Societatea va trebui să valorifice aspectele forte de care beneficiază: costuri reduse ale
forţei de muncă, calificarea înaltă a forţei de muncă şi noutatea produselor româneşti pe piaţa
europeană. Vor trebui depuse eforturi din parte societăţii pentru a minimiza sau elimina aspectele
negative în principal tehnologice.
Începând din 1990, Guvernul român, beneficiind de asistenţă din partea UE şi a altor
donori şi instituţii financiare, a pus în practica a serie de măsuri menite să accelereze creşterea
sectorului IMM. Aceste măsuri au condus la rezultate semnificative. în anul 2002: aportul
sectorului IMM la PIB a crescut la 60%, ponderea IMM în totalul forţei de muncă angajate a
ajuns la 50,5%, iar valoarea exporturilor la 24,4% din total.
Societatea nu va avea un mare şoc în momentul aderării, pe plan local firma având o piaţă
de desfacere, a produselor sale, stabilă. În acelaşi timp, va putea profita de oportunităţile oferite
de o piaţă extinsă, putând considera extinderea şi pe pieţe externe, apropierea de graniţa de vest
constituind un atuu în acest sens. Contractele de outsourcing pe care le are în derulare îi asigură
acesteia o stabilitate crescută în ceea ce priveşte lichidităţile. Deschiderea pieţei conferă
societăţii oportunităţi de intrare spre piaţa vestică pe sectorul oferirii de servicii de outsourcing,
specificul activităţii nenecesitând investiţii de proporţii.
Pentru ca acestea să obţină beneficii în astfel de condiţii, va fi necesar să aibă capacitatea
şi dorinţa de a inova. Cu alte cuvinte, vor trebui să-şi adapteze strategiile, produsele şi serviciile
la noul mediu de lucru. Pentru a putea profita de aceste noi oportunităţi, ele vor trebui de
asemenea să se conformeze noilor cerinţe legislative din domeniu, asa cum ar fi spre exemplu
standardele şi certificarea calităţii, precum şi respectarea legiilor europene. Ponderea investiţiilor
planificate de către firmă sunt cu preponderenţă de mică anvergură.

3
Producţie, produse, servicii
Este impetuos necesară orintarea spre avantajele oferite de tehnologiile avansate şi/sau
creativitate.
Activitatea de cercetare se desfasoara pe cateva tronsoane principale. Toti componentii firmei
sunt insa foarte atenti la directiile de actiune, deoarece managerul firmei i-a atentionat in
nenumarate randuri asupra resurselor limitate pe care le are firma la dispozitie si necesitatea ca
acestea sa fie consumate cu maximum de eficienta. Asa cum mentiona unul dintre salariati, „este
ceva obisnuit in acest domeniu ca doar 15-20% dintre proiectele la care lucrezi sa aiba succes.
Lucrul acesta este valabil pentru firmele mari, care nu au un istoric si o putere financiara care sa
le permita sa sustina astfel de investitii. Noi nu putem sa ne permitem o rata de succes asa de
mica pentru ca nu avem forta necesara de a incepe alte proiecte. De aceea fiecare miscare este
atent chibzuita si exista chiar multe emotii pana la finalizarea sa.”
IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei în toate ţările şi experienţa UE arată
că sectorul IMM poate aduce o contribuţie esenţială la PIB şi la reducerea şomajului (60% din
PIB şi aprox. 70% din totalul forţei de muncă). IMM-urile au capacitatea de a răspunde în mod
flexibil cerinţelor unei pieţe puternic concurenţiale şi de a se adapta rapid la schimbările ciclice
şi structurale ale economiei globale.
Este important de subliniat faptul că numărul de întreprinderi mici a descrescut continuu
în ultima perioadă (în 1998 existau 295.486 de întreprinderi mici active din punct de vedere
economic, iar în 2005 numai 285.589), în timp ce numărul de întreprinderi mijlocii a crescut.
Aceasta evoluţie indică maturizarea sectorului IMM din România.
Din punct de vedere al domeniilor de activitate, se poate observa o schimbare în ultimii
ani, în sensul creşterii numărului întreprinderilor industriale, ponderea acestora sporind, începând
cu anul 2001. Ponderea firmelor ce activează exclusiv în domeniul comerţului a scăzut de la
62,2% în 1999 la 50,2% în 2005, cel mai scăzut prag atins, deşi cel mai mare număr de IMM-uri
active se află în domeniul comerţului, urmate de cele industriale şi din sfera „altor servicii”.
Aceste trei sectoare de activitate acoperă aprox. 90% din numărul total de IMM-uri.
Implicarea unui număr tot mai mare de IMM-uri în activităţi de producţie arată că
sectorul IMM în ansamblu a ajuns într-o nouă fază de dezvoltare, având în vedere că IMM-urile
din industrie sunt mai mari şi au o durată de funcţionare mai îndelungată, în comparaţie cu IMM-
urile din sectorul serviciilor.
O parte a microîntreprinderilor din sfera comerţului cu amănuntul şi a mserviciilor au
sarcina de a oferi locuri de muncă unui număr mare de şomeri. Ponderea IMM-urilor implicate în
sfera serviciilor a crescut de la 13% în 1999 la 25% în 2005. Numărul IMM-urilor din sectorul
transporturilor a crescut de asemenea de la 3% în 2000 la 8% în 2002. Aceasta constituie o
importantă schimbare a tendinţelor specifice mediului de afaceri, având în vedere inevitabila şi
apropiata aderare a României la UE.
Începând din 1990, Guvernul român, beneficiind de asistenţă din partea UE şi a altor
donori şi instituţii financiare, a pus în practica a serie de măsuri menite să accelereze creşterea
sectorului IMM. Aceste măsuri au condus la rezultate semnificative. În anul 2005: aportul
sectorului IMM la PIB a crescut la 68%, ponderea IMM în totalul forţei de muncă angajate a
ajuns la 50,5%, iar valoarea exporturilor la 29,4% din total.

4
 Totuşi, dezvoltarea sectorului IMM reprezintă încă o provocare pentru România. Recent
ANIMMC a elaborat o strategie care vizează consolidarea sectorului şi pregătirea IMM pentru
competiţia pe piaţa unică. Există o nevoie acută de instruire în domeniul antreprenorial, de
mecanisme care să poată evalua mai eficient implementarea programelor şi proiectelor pentru
IMM, iar dimensiunile regionale ale strategiei IMM trebuie dezvoltate în continuare. Resursele
limitate şi instabilitatea legislativă continuă să provoace dificultăţi IMM-urilor în elaborarea
planurilor de afaceri.
Acest lucru constituie o piedică în calea capacităţii IMM-urilor de a se dezvolta pe o piaţa
restrânsă, de ex.: activităţile industriale/afacerile cu valoare adaugată mare. Dezvoltarea IMM-
urilor este încă concentrată în sectorul comerţului cu amănuntul şi serviciilor şi doar în mică
măsură în sectorul productiv. Îmbucurător este faptul că spiritul antreprenorial se manifestă în
rândul tinerilor care văd în dificultăţile unei economii de piaţă oportunităţi de succes.
Dezvoltarea IMM din România a fost influenţată de o serie de factori care trebuie avuţi în vedere
şi în continuare în elaborarea politicilor şi măsurilor se stimulare a sectorului.
Stabilizarea macroeconomică are un rol cheie în dezvoltarea IMM-urilor deoarece
acestea sunt mai sensibile faţă de fluctuaţiile pieţei şi de stabilitatea economică în general.
Accesul la surse de finanţare este un aspect cheie al dezvoltării sectorului. Starea
sistemului bancar din anii’90 nu a permis accesul IMM-urilor la fonduri pentru dezvoltare. Şi în
prezent, unele bănci continuă să manifeste rezerve faţă de micile întreprinderi „din cauza
gradului înalt de risc şi a costului ridicat al creditelor”. Până la un punct această reţinere este
justificată. Băncile comerciale nu pot accepta drept garanţii ale creditelor: planuri de afaceri slab
pregătite, indicatori de lichiditate egali cu sau mai mari decât nivelurile uzuale, lipsa de
aptitudini manageriale/expertiza la implementarea planurilor.
Dificultăţile privind accesul la finanţare au la origine şi necunoaşterea principiilor ce stau
la baza relaţiilor de afaceri. În general, se pare că este nevoie de instruire în domeniul elaborării
planurilor de afaceri, bugetelor, situaţiilor financiare şi analizei lichidităţilor. Pentru a contracara
aceste situaţii, băncile au tendinţa de a solicita garanţii suplimentare, iar ratele dobânzilor
depăşesc nivelurile acceptate pe plan internaţional.
O mare parte a managerilor/întreprinzătorilor din România nu au nici o pregătire în
domeniul managementului afacerilor, în condiţiile unei economii de piaţa liberă. Drept urmare,
ei nu au abilităţi pentru găsirea surselor de finanţare, elaborarea planurilor de afaceri,
achiziţionarea de echipamente, derularea relaţiilor cu băncile şi diferenţierea fondurilor destinate
afacerilor de cele personale.
Cererea de locuri de muncă pare a fi o oportunitate considerabilă în sectorul IMM. Pe
lângă şomaj, continuă să existe o categorie importantă de salariaţi angajaţi sub nivelul lor de
calificare şi care, în consecinţă, caută locuri de muncă care să le asigure o viaţă mai bună. Pe de
altă parte, este nevoie de instruire şi pregătire tehnică care să ofere posibilitatea forţei de muncă
disponibile să facă faţă cererilor la nivelul economiei mondiale. Spre exemplu, este nevoie de o
solidă pregătire tehnică în cadrul sistemului educaţional pentru a crea forţa de muncă la
standardul minim de eficienţă tehnică solicitat chiar şi de întreprinderile mici.
Barierele tehnice lovesc direct în miezul relaţiilor de afaceri afectând politicile firmelor
privind pregătirea activităţilor de producţie, producţia în sine, vânzările şi marketing-ul. Nevoia
de a adapta permanent faza de proiectare a produselor, de a reorganiza sistemul de producţie,

5
testările multiple şi costurile de atestare pot antrena costuri însemnate (sau bariere comerciale)
pentru furnizorii de mărfuri la export, iar după integrare, şi pentru furnizorii pieţei interne.
Chiar şi în faţa acestor provocări, sectorul IMM din România a demonstrat deja existenţa
unor progrese şi avantaje, cum ar fi:
- activităţile productive din sectorul IMM au înregistrat uşoare creşteri. Acestea constituie
chiar esenţa creşterii economice şi a progresului. În momentul angajării în activităţi de producţie,
întreprinzătorul joacă un dublu rol. Primul se referă la descoperirea de surse de profit
neexploatate anterior care să impingă producţia dintr-o poziţie ineficientă din punct de vedere
economic (şi tehnic), într-o poziţie eficientă din punct de vedere economic (şi mtehnic). Al
doilea rol se referă la inovaţii, ţinând cont de faptul că rezultatele inovaţiei se concretizează într-
o utilizare mai eficientă a resurselor, împingând astfel frontiera posibilităţilor de producţie (FPP).
Această deplasare reprezintă esenţa creşterii economice, o creştere reală a producţiei datorate
creşterii reale a productivităţii. Pe scurt, un antreprenoriat productiv cuprinde acele activităţi de
pe urma cărora beneficiază atât antreprenorul, cât şi societatea per ansamblu, antreprenorul
obţinând beneficii pentru sine în timp ce beneficiază şi alţii.
- domeniul de succes în dezvoltarea IMMurilor a fost sectorul tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor (TIC) unde au fost create sute de locuri de muncă prin apariţia furnizorilor de
servicii Internet şi a investiţiilor marilor firme de software cum sunt: Microsoft, Oracle.
Eforturile susţinute ale Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, sprijinite de
asociaţiile profesionale din domeniul TCI, au condus la crearea unui cadru legislativ propice
dezvoltării sectorului în continuare.
Chiar dacă IMM-urile deţin în România o ponderea de circa 90% din totalul companiilor
înregistrate oficial şi furnizează statului 70% din totalul taxelor şi impozitelor încasate de acesta,
starea lor este critică. Printre principalele probleme cu care se confruntă
- IMM-urile fac în principal investiţii mici;
-Resursele proprii rămân principala sursă de finanţare, urmată de creditele bancare ;
-IMM-urile nu se finanţează de pe piaţa de capital;
-Doar 1/3 dintre IMM-uri au reuşit să introducă produse noi pe piaţă;
-Introducerea managementului calităţii rămâne încă o provocare majoră;
-Achiziţia de noi tehnologii în sectorul IMM este scăzută ;
-Participare scăzută a IMM-urilor pe piaţa internaţională;
-Principalul obstacol: „lipsa de informaţii despre pieţele externe”;
-În Certificările din categoria standard prevalează şi sunt mult rămase în urmă la
categoria managementului mediului;
-Optimism echilibrat al IMM-urilor cu privire la evoluţia afacerilor lor;
-Calitatea reglementărilor legislative este sub-satisfăcătoare, iar nivelul de impozitare este
destul de mare;
-Firmele mijlocii fac faţă mai bine procedurilor de lucru decât micro-întreprinderile;
-Ministerul Finanţelor Publice şi ANIMMC sunt percepute ca instituţiile guvernamentale
responsabile pentru starea de lucruri;
-Participare redusă a IMM-urilor în organizaţii de afaceri;
-IMM-urile preferă asocierea pe criterii profesionale;

6
-IMM-urile doresc un pachet de beneficii şi nu avantaje singulare sau izolate de la
organizaţii;
-Slaba cuprindere a managerilor şi angajaţilor în programe de instruire;
-Majoritatea IMM-urilor nu au solicitat niciodată servicii de consultanţă.