TUDORIE DUMITRU LAURENTIU

ANUL II – SESIUNEA Iulie 2020

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
– SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICA, ID

IV. MICROECONOMIE SI MACROECONOMIE

POLITICI ANTISOMAJ

Socurile si perturbatiile din economie, daca se manifesta o perioadasuficient de lunga, fac

ca industrii intregi sa devina redundante, in sensulca sufera un declin permanent al productiei.
Drept urmare, sunt disponibilizati muncitori, acestia nu-si gasescslujbe in alte industrii s.a., deci
apare un somaj masiv, facand ca rata somajului sa creasca mult peste rata de echilibru.

Obiectivul principal al politicilor antisomaj este acela de a proteja

veniturile obtinute de gospodarii de fluctuatiile inacceptabil de mari
determinate de trecerea in somaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei gospodarii.

"Politicile antisomaj pot fi impartite in doua mari categorii :

- politici passive
- politici active.

Politicile pasive

Sunt acele politici prin care statul sustine direct nivelul de trai al indivizilor ale caror
sanse de angajare in munca au scazut considerabil prin plata directa a somerilor. Politicile pasive
cresc, insa, cheltuielile statului, deci deficitul bugetarsi datoria publica, fapt ce constituie o sursa
inflationista destul de puternica, avand in vedere ca deficitul bugetar se acopera sporind, de
regula, ofertade bani, masura cu efect inflationist direct. Principala deficienta a politicilor pasive
consta in aceea ca ele sunt adoptate dupa ce o persoana a devenit somer. Adeptii unor astfel de
politicimotiveaza necesitatea acordarii ajutoarelor de somaj prin doua argumente. Primul ar fi
acela al acoperirii costurilor sociale ale somajului pentru care,pana ia urma, somerii nu sunt
vinovati. Al doilea este legat de evitarea distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piata fortei de
munca interventiadirecta a statului. Nu toate acestea, tot mai putine tari, mai ales dintre cele mai
putin bogate, sunt dispuse sa acorde usor ajutoare de somaj. Ajutoarele de
somaj pot fi facute mai putin atractive prin micsorarea valorii lor, prin reducerea duratei lor sau
prin ambele masuri. Nu toate acestea, nu s-a pus inca problema renuntarii complete la astfel
de politici.
 Politicile pasive se refera, dintr-un puct de vedere, la indemnizatia de somaj. In opinia
multor economisti, aceasta din urma nu face decat sa scada presiunea financiara care apasa
asupra persoanelor disponibilizate, fara a avea un efect pozitiv asupra volumului global al
somajului. Din alt unghi, ele vizeaza reducerea numarului populatiei active prin pre-pensionari,
cresterea perioadei de formare a tinerilor s.a.;

Politicile active

Presupun o interventie clara pe piata muncii, influentand real nivelul global al ocuparii,
prin subventii, in scopul reducerii costului salarial al firmelor si al promovarii crearii de noi
locuri de munca, dar si prin stagii de formare profesionala.

In ansamblul masurilor antrenate de intentia reducerii efectelor somajului, evidentiem ca:

a) Politicile de sustinere a cresterii economice sunt necesare, deoarece se accepta faptul

ca una din cauzele principale ale somajului este insuficienta preocuparilor pentru o crestere
economica vizibila. Rolul determinant revine, din aceasta perspectiva, statului, care prin
mecanisme financiare, monetare si fiscale trebuie sa impulsioneze progresul general, asigurand
conditii propice dezvoltarii economiei moderne de piata.

Politica fiscala are rolul de a asigura impunerea diferentiala pe categorii de venituri si de

persoane, in functie de fazele ciclului economic si in raport cu contributia agentilor economici la
cresterea gradului de ocupare a fortei de munca. In perioadele de criza, statul are datoria de a
reduce taxele si impozitele, in vederea utilizarii capitalului suplimentar pentru investitii
productive. Rodul acestora trebuie sa se regaseasca, insa, cel putin partial, in crearea de noi
locuri de munca, in sectoare in care exista atat cerere, cat si oferta corespunzatoare;

Politica monetara a statului are rolul de a fi gandita in asa fel incat sa impulsioneze
revitalizarea economiei. Rata dobanzii mentinandu-se la nivele real pozitive, permite apelarea cu
relativa usurinta la credite, din partea intreprinzatorilor care doresc sa contribuie la cresterea
nivelului ocuparii. Pot fi practicate si rate diferentiate ale dobanzilor, in raport cu destinatia
imprumuturilor.

b) Crearea de noi locuri de munca trebuie sa se justifice mai ales din perspectiva
eficientei, si ca atare, nu se recomanda o crestere fortata sau arbitrara a cerereii de mana de lucru.
Chiar daca, in prezent, cele mai motivate spre a investi sunt firmele cu rate inalte ale profiturilor,
trebuie sprijiniti si agentii care manifesta disponibilitati in directia sporirii numarului de angajati;

c) Programele desfasurate in directia formarii si calificarii somerilor se refera la

evidentierea justa a sanselor de reangajare avute de persoanele concediate. Ele presupun
acordarea, de catre stat si sectorul particular, a anumitor fonduri destinate reconversiei sociale a
celor vizati. Ne referim la desfasurarea unor cursuri sau pregatirii in domenii pentru care exista
sanse de gasire a unui loc de munca;

d) Se impune eficientizarea economiei, prin accentuarea a trei relatii:

 - intre procesul cresterii economice, productivitate, cererea de munca si durata specifica a
zilei de lucru;

- intre oferta si cererea de munca;

- intre rata salariilor si rata inflatiei prin intermediul puterii de cumparare.

e) Masurile avand in vedere populatia ocupata se refera la:

- redistribuirea sarcinilor celor ocupati;

- rationalizarea muncii in sectoarele care permit ca prin acest element, sa se creeze sansa
pentru noi angajari;

- reducerea timpului de munca;

- programe de reconversie, inclusiv concedii de recalificare pentru muncitorii vizati de

restructurari;

- solutia unui nou sector in economie, cel destinat activitatilor de utilitate colectiva si
sociala care functioneaza in tari avansate, avand doua obiective: atat crearea de locuri de munca
suplimentare, cat si raspunsul la o serie de probleme care nu se pot realiza altfel;

f) Reducerea ofertei de munca inseamna masuri care vizeaza prepensionarea,

reducerea varstei legale de pensionare, precum si cresterea duratei de scolarizare a tinerilor;

g) Actiunile generale asupra factorilor de pe piata muncii au in vedere:

- flexibilitatea externa, in scopul adaptarii efectivelor de lucratori la variatiile mai mici

sau mai mari ale cererii de munca;

- flexibilitatea interna, prin redimensionarea timpului de lucru efectiv;

- restructurari ale proceselor tehnologice;

- policalificari anticipate;

- modificari ale grilelor de salarizare;

h) Masurile concrete, de tipul politicii stop and go, constau in alternarea actiunilor
propuse pe plan macroeconomic: cresterea economica, nivel cat mai inalt de ocupare, stabilitate
in sectorul preturilor si echilibru exterior.

Date fiind masurile amintite anterior, esential apare faptul ca nu exista o singura solutie
in cazul somajului. Nu avem de-a face cu idei pure si perfecte, ci doar cu programe de ansamblu,
corelate, integrate in sistemul politicilor anti-criza.