CURS 1

PROCEDEE DE SUDARE PRIN TOPIRE

Sudarea este procedeul tehnologic prin care se realizează îmbinarea nedemontabilă a

două sau mai multe piese metalice. Îmbinarea sudată este rezultatul producerii unor fenomene
pe baza cărora se realizează forţele de coeziune locală, interatomică între piesele supuse
sudării. Coeziunea locală are loc printr-un aport de energie introdusă sub formă de căldură
(cantitatea de energie depinde de natura materialului sau aliajului supus sudării), presiunea de
contact sau prin combinaţii între acestea.
Ca o măsură a energiei necesare pentru sudare se poate prezenta corelaţia dintre
temperatură şi presiune într-o diagramă de tipul celei din figura 1.1. Din corelaţia temperaturii
cu presiunea locală aplicată se pun în evidenţă două domenii:
- I – în care are loc sudarea;
- II – în care nu are loc sudarea, energia introdusă la locul de îmbinare fiind
insuficientă.
T, (C)

Tt A

II
T0
B

p0 p
Fig. 1.1. Corelaţia temperatură-presiune la realizarea îmbinărilor sudate

Punctul A din figura 1.1 reprezintă cazul când sudarea se face la temperatură cel puţin
egală cu temperatura de topire (Tt) şi la o presiune egală cu cea a mediului înconjurător. Acest
caz corespunde procedeelor de sudare prin topire.
Punctul B corespunde situaţiei în care sudarea se realizează la temperatura mediului
ambiant şi la o anumită presiune de contact p 0 şi corespunde procedeului de sudare prin
presiune la rece.
Situaţiile limită care se găsesc pe linia AB între cele două situaţii descrise se ref eră la
domeniul sudării prin presiune.

1
 Sudura este produsul operaţiei de sudare, care mai poartă denumirea de îmbinare
sudată. Cusătura sudată (fig. 1.2) reprezintă zona în care se realizează efectiv îmbinarea între
componentele supuse sudării.

MD
MB ZIT ZIT MB

Fig. 1.2. Alcătuirea îmbinării sudate

Peste limitele cusăturii de sudură, care s-a format în urma proceselor de topire şi
solidificare, apare o zonă a cărei temperatură se află sub temperatura de topire, însă la valori
ridicate, capabile să producă transformări structurale în oţel, numită zonă de influenţă termică
(ZIT). Cusătura de sudură este rezultatul topirii electrodului (care poartă denumirea de metal
de adaos sau metal depus MD) şi amestecării lui cu o parte din metalul supus sudării. Metalu l
pieselor supuse asamblării prin sudare poartă denumirea de metal de bază (MB). Gradul de
amestecare al celor două materiale depinde de procedeul de sudare şi regimul utilizat şi se
apreciază cu ajutorul noţiunii de coeficient de participare sau de diluţie, a cărei valoare este:
B
k MB = 100, ( % )
A+B
(1.1)
A
k MA = 100, ( % )
A+B
în care:
B - metalul de bază care participă la formarea cusăturii;
A – metalul depus prin topirea electrodului (fig. 1.3).

A
B B

Fig. 1.3. Schema pentru determinarea coeficientului de participare

1.1. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE SUDARE

Procedeele de sudare se clasifică după următoarele criterii (STAS 5555/2 -80):

1. După scopul urmărit:
- sudare de îmbinare;
- sudare de încărcare.
2. După modul de desfăşurare a procesului de sudare:
- sudare prin presiune;
- sudare prin topire.
3. După modul de execuţie:
- sudare manuală;
- sudare semimecanizată;
- sudare mecanizată;
- sudare automată.
2
 În figura 1.4 se prezintă schematizat clasificarea procedeelor de sudare prin topire.

Descoperit şi
neprotejat

Cu arc electric Acoperit

Cu energie
electrotermică
În baie de zgură Protejat

Strangulat
Procede de Cu flacără oxigaz (plasmă)
sudare Cu energie
prin topire termochimică
Cu termit

Cu fascicul de
Cu energie electroni
radiantă
Cu fascicul laser

Fig. 1.4. Clasificarea procedeelor de sudare prin topire

1.2. SIMBOLIZAREA PROCEDEELOR DE SUDARE

Simbolurile procedeelor de sudare se utilizează în mod obişnuit în desenele tehnice de

reprezentare şi notare a îmbinărilor sudate. Conform STAS ISO 4063:1993 se prevăd
următoarele simboluri în funcţie de procedeele de sudare:
1. Sudare cu arc electric
101 – sudare cu arc electric cu electrod fuzibil
111 – sudare cu arc electric cu electrod învelit
112 – sudare gravitaţională cu electrod învelit
113 – sudare cu arc electric cu electrod neînvelit
114 – sudare cu arc electric cu sârmă tubulară
115 – sudare cu arc electric cu sârmă învelită
118 – sudare cu arc electric cu electrod culcat
12 – sudare sub strat de flux
121 – sudare sub strat de flux cu electrod sârmă
122 – sudare sub strat de flux cu electrod bandă
13 – sudare cu arc electric în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil
131 – sudare MIG
135 – sudare MAG
136 – sudare MAG cu sârmă tubulară
137 – sudare MIG cu sârmă tubulară
14 – sudare în mediu protector de gaz cu electrod nefuzibil
141 – sudare WIG (TIG)
149 – sudare cu hidrogen atomic
15 – sudare cu plasmă
151 – sudare plasma-MIG

3
 2. Sudare electrică prin presiune; sudare prin rezistenţă prin presiune
21 – sudare în puncte
22 – sudare în linie
221 – sudare în linie prin suprapunere
222 – sudare în linie prin strivire
225 – sudare în linie cu bandă
23 – sudare în relief
24 – sudare prin topire intermediară
25 – sudare cap la cap în stare solidă
3. Sudare cu gaze prin topire
31 – sudare oxigaz
311 – sudare oxiacetilenică
312 – sudare oxipropanică
313 – sudare oxihidrică
32 – sudare aerogaz
321 – sudare aeroacetilenică
322 – sudare aeropropanică
4. Sudare prin presiune
41 – sudare cu ultrasunete
42 – sudare prin frecare
43 – sudare prin forjare
44 – sudare cu energie mecanică mare
441 – sudare prin explozie
45 – sudare prin difuzie
47 – sudare cu gaze prin presiune
48 – sudare prin presiune la rece
7. Alte procedee de sudare
71 – sudare aluminotermică, sudare cu termit
72 – sudare electrică în baie de zgură
73 – sudare electrogaz
74 – sudare prin inducţie
75 – sudare cu radiaţii luminoase
751 – sudare cu laser
752 – sudare cu fascicul de lumină
753 – sudare cu radiaţii infraroşii
76 – sudare cu fascicul de electroni
78 – sudare a bolţurilor
781 – sudare cu arc electric a bolţurilor
782 – sudare electrică prin presiune a bolţurilor

2.3. CRITERII DE ALEGERE A PROCEDEELOR DE SUDARE PRIN

TOPIRE LA REALIZAREA CONSTRUCŢIILOR SUDATE

Calitatea construcţiilor sudate şi costul acestora sunt în mare măsură influenţate de

metoda de sudare aplicată având în vedere faptul că aceasta influenţează direct timpul de
sudare, consumul de material de adaos şi de energie, productivitatea de topire şi calif icarea
personalului care efectuează lucrările de sudare.
4
 La alegerea procedeului de sudare este necesar să se ţină seama de următorii factori:
- calitatea şi dimensiunile materialului de bază;
- dimensiunile şi alcătuirea cusăturii sudate;
- condiţiile de solicitare în timpul exploatării;
- condiţiile şi posibilităţile de execuţie;
- seria de fabricaţie;
- productivitatea impusă şi preţul de cost.
Alegerea procedeelor de sudare pentru o producţie determinată de structuri sudate se
face folosind trei grupe de factori decizionali:
- factorii tehnici FT care definesc caracteristicile îmbinărilor ce se vor realiza prin
sudare;
- factorii economici FE care definesc cheltuielile necesare producţiei de structuri
sudate;
- factorii umani FU care definesc problemele asigurării forţei de muncă pentru
respectiva producţie.

Factorii tehnici FT sunt următorii:

T.1. lungimea cusăturii Lc, cu nivelele:
T.1.1. cusături scurte cu Lc  200 mm;
T.1.2. cusături medii cu 200 < Lc  1000 mm;
T.1.3. cusături lungi cu Lc > 1000 mm.

T.2. grosimea componentelor ce se sudează s, cu nivelele:

T.2.1. componente subţiri cu s  5 mm;
T.2.2. componente medii cu 5 < s  30 mm;
T.2.3. componente groase cu 30 < s  60 mm;
T.2.4. componente foarte groase cu s > 60 mm.

T.3. poziţiile în care se pot face suduri cu procedeul respectiv:

T.3.1. orizontal şi în jgheab;
T.3.2. vertical;
T.3.3. în cornişe şi pe plafon.

T.4. părţile din care se poate suda, cu nivelele:

T.4.1. din ambele părţi;
T.4.2. dintr-o parte.

T.5. tipul de îmbinare, cu nivelele:

T.5.1. îmbinări cap la cap;
T.5.2. îmbinări de colţ.

T.6. forma geometrică a axei cusăturii, cu nivelele:

T.6.1. cusături drepte;
T.6.2. cusături circulare;
T.6.3. cusături oarecare.

T.7. metalele şi aliajele metalice se pot suda cu procedeul respectiv:

T.7.1. oţeluri nealiate cu puţin carbon şi oţeluri slab aliate cu Mn;

5
T.7.2. oţeluri slab aliate speciale (cu grăunţi fini, întărite prin precipitare dispersă, călite şi
revenite);
T.7.3. oţeluri aliate şi placate;
T.7.4. metale şi aliaje neferoase.
Definirea factorilor tehnici FT şi a nivelelor lor are, ca orice definiţie, un anumit grad
arbitrar. Dacă se ia fiecare procedeu de sudare şi i se acordă un punct pentru fiecare nivel la
care procedeul se aplică, respectiv jumătate de punct la fiecare nivel unde se poate folosi, însă
eficienţa este mai redusă, se obţine situaţia prezentată în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
Definirea procedeelor de sudare cu arc electric funcţie de factorii tehnici FT
Nr. T1 T2 T3 T4 T5 T6 T7
Procedeul Uv 
crt. 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 1 2 1 2 1 2 3 1 2 3 4
1 SE 1 1 ½ 1 1 ½ ½ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ½ 0.905 19
2 SF - ½ 1 ½ 1 1 ½ 1 ½ - 1 1 1 1 1 1 - 1 1 ½ ½ 0,714 15
3 MAG 1 1 1 1 1 ½ - 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 - - 0,833 17,5
4 WIG 1 1 ½ 1 1 - - 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ½ 1 1 1 0,857 18
5 MIG 1 1 1 1 1 1 ½ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ½ 1 1 1 0,952 20
6 SE1 1 1 ½ - 1 1 ½ 1 - - 1 - 1 1 1 1 1 1 1 ½ - 0,690 14,5
7 SE2 - - 1 1 1 - - 1 - - 1 1 1 1 1 - - 1 1 - - 0,524 11
8 SE3 - - 1 1 1 - - 1 - - - 1 - 1 1 - - 1 1 - - 0,428 9
9 MAG1 1 1 1 1 1 1 - 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 - - 0,857 18
10 MAG2 1 1 1 1 1 - - 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ½ - - 0,786 16,5
11 SF1 - - 1 - 1 1 1 1 - - 1 1 1 ½ 1 - - 1 1 ½ - 0,571 12
12 SF2 - ½ 1 - 1 1 ½ 1 - - 1 1 1 ½ 1 1 - 1 1 ½ - 0,619 13
13 SF3 - - 1 - 1 1 ½ 1 - - - 1 1 - 1 1 - 1 1 - - 0,500 10,5
14 SI1 - ½ 1 - 1 1 - 1 - - - 1 1 1 1 - - 1 1 - - 0,500 10,5
15 SI2 - - 1 - 1 1 ½ 1 - - - 1 1 - 1 - - 1 1 - - 0,452 9,5
16 SI3 - - 1 - - 1 1 1 - - - 1 1 - 1 - - 1 ½ - - 0,405 8,5
17 SI4 - - 1 - - 1 - 1 - - - 1 1 - 1 - - 1 ½ - - 0,357 7,5
18 SV - - 1 - 1 1 - - 1 - - 1 1 - 1 - - 1 ½ - - 0,405 8,5
19 SBZ - - 1 - - 1 1 - 1 - - 1 1 - 1 - - 1 1 ½ - 0,452 9,5

Universalitatea procedeelor de sudare, U v, se defineşte ca fiind raportul dintre suma

punctelor realizate de procedeele de sudare pe nivelele FT şi 21:
suma punctelor pe nivelele FT
Uv = (1.2)
21
Considerându-se ca procedee universale cele la care U v  0,65 şi ca procedee
specializate pe cele cu U v < 0,65, rezultă:
a) Procedee universale: MIG – SE – WIG – MAG1 – MAG – MAG2 – SF – SE1,
adică 8 procedee.
b) Procedee specializate: SF2 – SF1 – SE2 – SF3 – SI1 – SBZ – SI2 – SE3 – SI3 – SV
– SI4, adică 11 procedee.
S-au utilizat următoarele notaţii:
SE - sudarea electrică manuală cu electrozi înveliţi;
SF - sudarea sub strat de flux;
MAG - sudarea în mediu protector de gaz activ;
MIG - sudarea în mediu protector de gaz inert;
WIG - sudarea cu electrod nefuzibil în mediu protector de gaz inert;
SBZ - sudarea în baie de zgură;
SE1 - sudarea cu arc electric şi electrozi înveliţi groşi;
SE2 - sudarea cu arc electric şi electrozi culcaţi în rostul dintre componente;
SE3 - sudarea gravitaţională;
SF1 - sudarea sub flux cu mai multe sârme;
6
SF2 - sudarea sub flux cu sârmă preîncălzită;
SF3 - sudarea sub flux cu pulberi metalice în rostul dintre componente;
MAG1 - sudarea în mediu de CO 2 cu sârmă tubulară;
MAG2 - sudarea cu sârmă tubulară fără protecţie de CO 2;
SI1 - sudarea MAG cu electrozi înveliţi culcaţi în rost;
SI2 - sudarea MAG cu mai multe sârme în rosturi adânci;
SI3 - sudarea MAG în rosturi adânci şi neprelucrate a componentelor cu grosimi de până
la 500 mm;
SI4 - sudarea cu 2 capete de sudură unul după altul, primul MAG şi al doilea SF;
SV - sudarea MAG automată pe verticală dintr-o parte.
În figura 1.5 s-au reprezentat procedeele de sudare în universalitatea lor, grupându -se
procedeele cu domeniu restrâns de aplicaţie în jurul procedeelor din care au derivat ele. Se
observă că procedeele derivate dintr-un procedeu cu domeniu larg de aplicaţie au U v mai mic
decât procedeul din care au provenit. Excepţie face MAG1 care are un U v puţin mai mare
decât MAG, ceea ce explică răspândirea rapidă a acestui procedeu de sudare.

Uv 

Universale
0,952 20

0,714 15
0,650

Specializate
0,476 10
MAG

WIG
SF

MAG1
SE1

SF1

5
MIG

0,238
MAG2
SE2

SBZ
SI3
SI1
SI2

SI4
SV
SF2
SE

SE3

SF3

SE SF MAG

Fig. 1.5
Reprezentarea universalităţii procedeelor de sudare U v
pe grupe de procedee

Factorii economici FE sunt următorii:

- productivitatea:
- investiţii;
- cheltuieli de producţie;
- tipul producţiei.
Productivitatea muncii în domeniul sudării are două nivele şi se exprimă ca raportul
dintre productivitatea oricărui procedeu de sudare raportată la productivitatea procedeului SE.
Procedeul de sudare manuală cu electrozi înveliţi are cea mai mică productivitate.
Factorul de investiţie, cu trei nivele, se va determina analog cu factorul de
productivitate, deoarece dacă se sudează cu procedeul SE, investiţiile în echipamente,
materiale şi spaţii pentru sudare sunt minime.

7
 Şi la factorul de cheltuieli de producţie (cu trei nivele) se va proceda analog. Având în
vedere că la sudarea SE timpii de sudare sunt cei mai lungi şi cum procedeul este manual,
manopera este cea mai mare.
Tipul de producţie are şase nivele: primele trei definesc stabilitatea produselor şi
următoarele trei, stabilitatea în timp a producţiei.
Factorii umani FU sunt următorii:
- investiţia necesară satisfacerii necesităţilor fizice ale oamenilor;
- investiţia necesară satisfacerii necesităţilor de activitate ale oamenilor;
- investiţia necesară satisfacerii necesităţilor de programare a timpului liber al
oamenilor;
- educaţia de comportament individual şi social ale oamenilor;
- organizarea navetei atunci când o parte din angajaţi locuiesc în afara localităţii unde
se află întreprinderea.
Factorii umani sunt greu de definit cantitativ, sunt variabili în timp şi deci mai greu de
controlat.
Selecţia procedeelor de sudare pentru o fabricaţie dată de structuri se face în mai multe
etape:
1. Procedeele de sudare prin sita factorilor tehnici FT şi a nivelelor lor. În urma acestei
etape se selectează un număr N 1 de procedee cu care este posibil să se sudeze îmbinările
respectivei structuri.
2. Cele N1 procedee sunt analizate prin sita factorilor economici, FE în urma căreia vor
rămâne numai N2 procedee (N2 < N1).
3. Cele N2 procedee rămase vor fi analizate prin prisma factorilor umani FU. Se va
vedea în ce măsură se dispune de forţa de muncă bine calificată pentru fiecare din cele N 2
procedee, ce nevoi de forţă de muncă nouă sunt şi ce implicaţii are aducerea oamenilor în
localitatea respectivă. După ordonarea celor N 2 procedee de sudare după dificultăţile de
rezolvare ale problemelor umane, vor rămâne N 3 procedee (N3 < N2 < N1) şi dintre acestea se
va decide care vor fi folosite în fabricaţie.