CAPITOLUL 6.

INFLATIA SI SOMAJUL

Lector univ. dr. Madalina Popescu

Academia de Studii Economice – Bucuresti

- suport curs CSIE an 2 -

2014
6.1. Inflatia

 Inflaţia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări,

reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea
simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale (a cantităţii de
bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi
monetare).

O creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1% anual nu e

considerată inflaţie.
inflația târâtoare (liniștită) = creșterea prețurilor între 1 şi 3% pe an;
inflația rapidă = ritmul anual de creștere a prețurilor e aprox. 10%;
inflația galopantă = creșterea prețurilor depășește 10% anual;
Hiperinflatia - reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună.

inflaţia anticipată vs. inflaţia neanticipată

6.1. Inflatia

Măsurarea inflaţiei se poate face prin intermediul mai multor indicatori:

 indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);

 indicele preţurilor de producţie (IPP);
 indicele general al preţurilor (IGP);
 deflatorul PIB.

Cele mai generale măsuri pentru inflaţie sunt IGP şi deflatorul PIB.

Diferenţa dintre IGP şi deflatorul PIB provine din structura diferită a

bunurilor şi serviciilor care sunt incluse în fiecare dintre aceştia. Dacă
deflatorul PIB se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor produse în
interiorul ţării, IGP se calculează ţinând cont şi de produsele importate.
6.1. Inflatia

În aprecierea indicatorilor care descriu inflaţia apar diverse probleme:

pentru toţi indicatorii, pe parcursul perioadei analizate ponderile

cantităţilor consumate se presupun a fi nemodificate.
creşterea calităţii bunurilor şi serviciilor
problema produselor noi, care nu au existat în perioada anterioară, dar
vor intra în uzul curent în perioada curentă, iar estimarea influenţei
acestora asupra modificării preţurilor este dificil de evaluat
în cazul IPC apare problema reprezentativităţii coşului de bunuri
selecţionat pentru a face calculele. Chiar dacă la începutul perioadei
acesta este reprezentativ, pe parcurs este posibil ca structura consumului
să se modifice.
6.1. Inflatia
Principalele cauze ale inflației sunt:

 Inflatia prin salarii si prin costuri

creșterea salariilor=> cresterea costurilor de producție=> cresterea
preturilor=> inflatie
 Inflatia importata (in economiile dependente de mediul extern)

cresterea preturilor mondiale (combustibili, materii prime) => inflatie

 Inflatia prin cerere

cresterea cererii agregate peste oferta agregată=> cresterea preturilor =>

Gap-ul inflationist indica cat de repede se ajusteaza oferta la cerere
 Inflatia prin politica monetara (prin moneda)

emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și servicii=>

daca oferta de bunuri nu se adapteaza suficient de repede=> inflatie
M*v= p * y
Atata timp cat nivelul outputului real şi respectiv viteza de rotaţie a banilor
rămân nemodificate, orice creştere a masei monetare nominale se
transformă în creştere a preţurilor, deci în inflaţie.
6.1. Inflatia
Politici antiinflationiste:

1) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:

politica monetara riguroasă, care să evite excedentul de monedă în
economie;
politica bugetara, orientată spre reducerea DB, spre menținerea la un
nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în
anumite limite, a nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze creșterea
cererii și a prețurilor;
politica dobanzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o
micșorare artificială a ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;

2) Masuri de stimulare a creșterii ofertei:

politica de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin
muncă, prin care să se evite creșterea costurilor medii;
stimularea dezvoltarii potențialului de producție, prin investiții de
capital în mijloacele de producție performante, prin forța de muncă într-o
structură de calificare nouă, inovații, prin creșterea productivității FDP.
6.2. Somajul
Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul
sunt de două feluri:

Indicatori absoluti = numărul efectiv de şomeri (mii pers.)

Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă
erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu
alocaţie de sprijin, ajutor de şomaj, sau alte forme de protecţie socială.

Şomerii în sens B.I.M. (Biroul International al Muncii) sunt persoanele de 15

ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan
următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară activitati generatoare de venit
- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite
metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la
agenţii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont
propriu, publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni,
sindicate etc;
- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat
un loc de muncă;
6.2. Somajul
 Indicatori relativi = rata şomajului, ce se determină prin raportarea
numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente.
 Nivelul ratei şomajului reprezintă unul din barometrii în funcţie de care
se iau măsuri de protecţie socială si decizii de politică economică.

 Relaţiile de calcul pot să difere în practică, în funcţie de legislaţia

naţională sau de informaţiile disponibile. Diferenţele care apar sunt
determinate de elemente cum sunt:
 Termenii de raportare (populaţia activă/ populaţia în limitele vârstei de
muncă)
 Conţinutul indicatorilor primari luaţi în calcul;
 Sursele de colectare a informaţiilor: recensământ, ancheta prin sondaj,
prelucrarea datelor oferite de instituţii guvernamentale, ca INS şi
Ministerul Muncii
 Metodologia de calcul.
6.2. Somajul
Tipologia somajului
 Somajul de scurta durata vs. Somajul de lunga durata
 Somajul involuntar vs. Somajul voluntar (rata naturala a somajului)

In functie de natura si cauzele somajului exista:

 Somaj conjunctural generat de reducerea volumului activităţii
economice a întreprinderilor ca urmare a deteriorării conjuncturii
economice interne sau a variaţiilor conjuncturale ale cererii şi ofertei de
bunuri şi servicii, care provoacă o reducere a necesarului de forţă de
muncă.
 Şomajul fricţional generat de perioada necesara în mod normal
pentru a găsi un alt loc de muncă. (cea mai răspândită formă de şomaj
care poate apare chiar şi în condiţia ocupării depline a forţei de muncă).
Şomajul structural (de neadaptare) apare când schimbări importante
în cererea de muncă determină o nepotrivire între calităţile şi
competenţele profesionale ale muncitorilor, cerute şi oferite pe piaţa
muncii. Dacă salariile ar fi flexibile şi costurile mobilităţii geografice şi
ocupaţionale ar fi reduse, atunci acest tip de şomaj ar fi rapid eliminat.
6.2. Somajul
In functie de raportul cerere-ofertă pe diverse pieţe şi de impactul
acestora asupra pieţei muncii, exista:
Somaj clasic (prin eficienţă a producţiei) ca urmare a reţinerii firmelor
de a produce o cantitate mai mare de B&S (fie costuri de producţie mari,
fie riscuri mari)
Somajul ciclic este asociat cu fluctuaţiile în ciclul afacerilor şi apare
atunci când cererea de bunuri şi servicii din toate sectoarele economiei
este mai mică decât oferta. Consecinţa este o ofertă de forţă de muncă
mai mare decât cererea.
Şomajul sezonier este similar celui ciclic, în sensul că este determinat
de fluctuaţiile cererii de forţă de muncă, care insa pot fi anticipate şi
urmează un model sistematic de-a lungul anului. De exemplu, cererea de
muncă în agricultură sau construcţii scade în lunile de iarnă.
6.3. Somajul si inflatia
Economiştii afirmă existenţa unei corelaţii negative între rata inflaţiei şi
rata şomajului din economie. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale şomajului
sunt asociate cu nivele scăzute ale inflaţiei şi invers.

Relaţia este reprezentată grafic prin curba Philips, după numele primului
economist care a observat această legătură:
6.3. Somajul si inflatia
O varianta a curbei Phillips pe termen scurt pentru un nivel al
preturilor stabilit:

O varianta a curbei Phillips pe termen scurt pentru preturi:

6.3. Somajul si inflatia

Curba Phillips în cazul anticipării creşterii preţurilor

rs= rata cresterii salariului

Chiar dacă în primele perioade anticipările nu vor fi corecte, teoria

aşteptărilor raţionale arată faptul că agenţii economici învaţă din propriile
greşeli şi după o anumită perioadă anticipările vor deveni corecte.

Dacă agenţii economici observă că acţiunile guvernului nu corespund

realităţii, atunci aşteptările acestora se adaptează realităţii şi nu
anunţurilor, şi de aici imposibilitatea guvernului de a implementa politici
credibile de dezvoltare economică.