Inflatie si indici de pret

Proiect realizat de Ivascu Adrian si Rusu Narcis

Inflatia este un dezechilibru prezent in economia oricarei tari, reprezentat de o

crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a
monedei nationale.
Inflatia este un indicator final, care arata la sfarsitul de an fiscal daca politicile
guvernamentale: monetare, fiscale, bugetare, sociale, legislative se coordoneaza
pentru a mentine preturile la un nivel stabil.
Deflatia este reprezentata de scaderea generala a preturilor pe o perioada
indelungata de timp, iar dezinflatia reprezinta crestera preturilor cu un ritm mai
lent, adica inflatia creste cu rate descrescatoare.
Inflatia nu este intotdeauna ingrijoratoare, de cele mai multe ori aceasta este
naturala si este cauzata de ciclurile economice: expansionist si recesionist. Inflatia
se manifesta sub mai multe forme. De cele mai multe ori, cresterea preturilor este
cauzata de o crestere a activitatii economice.
 Inflatia linstita se refera la cresterea anuala treptata a preturilor de pana la
3%.
 Inflatia rapida se refera la cresterea anuala a preturilor cu 10%
 Criza inflationista este data de cresterea anuala a preturilor cu peste 40%

Cea mai utilizata rata a inflatiei este rata anuala a inflatiei, care reprezinta cresterea
preturilor de consum intr-o luna din anul curent fata de aceeasi luna din anul
precedent (martie 2023 fata de martie 2022). Acest lucru va face ca inflatia sa
inregistreze niveluri din ce in ce mai scazute cu trecerea timpului, in cazul in care
preturile stagneaza. De exemplu, rata anuala a inflatiei din decembrie 2022 fata de
decembrie 2021 a fost de 16,4%. Asadar, rata inflatiei va scadea semnificativ in
decembrie 2023 fata de decembrie 2022, deoarece preturile din acea perioada erau
deja ridicate.
Principalele cauze ale inflatiei sunt:
  Inflatia prin moneda : emisiunea excesiva de moneda peste oferta reala de
bunuri si servicii ;
 Inflatia prin cerere : apare atunci cand cererea este mai mare decat oferta,
astfel, producatorii maresc preturile, deoarece exista o cerere mare pentru
produsele si serviciile lor, iar pentru a putea faca fata cererii, producatorii isi
maresc productia, acest lucru implicand costuri de productie mai mari
(cheltuieli cu forta de munca, cu energia etc) care se reflecta in preturi ;

 Inflatia prin costuri: cresterea costurilor de productie independent de

cererea agregata. De exemplu, prin faptul ca Romania nu mai are acces la
toate ofertele de pe piata de combustibil, acest lucru o determina fie sa
produca combustibil si sa vanda mai scump, deoarece cerera pentru astfel de
produse este inelastica, fie sa cumpere mai scump de la alti furnizori (alte
tari) si automat ca o va vinde mai scump catre populatie. Acest lucru
inseamna preturi mai mari ale combustibilului, creste costul cu transportul,
cresc preturile de productie, cresc preturile produselor si a serviciilor.

Evolutia preturilor poate fi masurata prin analiza indicatorilor de pret

Un prim indicator care masoara evolutia preturilor este IPC (indicele preturilor de
consum)
IPC este un indice lunar şi se calculează numai pentru elemente care intră în
consumul direct al populaţiei, fiind excluse: consumul de bunuri şi servicii din
producţia proprie a gospodăriei casnice, cheltuielile sub forma de investiţii şi
acumulare, dobânzile plătite pentru credite, rate de asigurare, amenzi, impozite
etc., precum şi cheltuielile aferente plăţii muncii pentru producţia (agricolă etc.)
gospodăriilor individuale. IPC măsoară tendinţa generală a evoluţiei în timp a
preţurilor de consum
Elaborarea IPC este realizată de INS în baza datelor cercetărilor selective privind:
1. variaţia preţurilor de consum la principalele mărfuri şi servicii şi

2. bugetele gospodăriilor casnice, care furnizează date necesare calculării

ponderilor cheltuielilor populaţiei pe grupe de mărfuri şi servicii.
 • Calculul IPC se efectuează în baza structurii cheltuielilor gospodăriilor
casnice şi a preţurilor înregistrate lunar la circa 1200 de mărfuri şi servicii.
IPC este diseminat la nivel de grupe majore (produse alimentare, nealimentare şi
servicii).

 CORE_1=IPC-prețuri reglementate (administrate) - energie electrică,

energie termică, gaze naturale, medicamente, apa, canal, salubritate,
transport de călători pe calea ferată, transport urban (de călători).

 CORE_2 = CORE1-prețuri volatile (legume, fructe, ouă și combustibili);

 CORE_2 ajustat = CORE2-tutun și băuturi alcoolice.

Indicele Armonizat al Preţurilor de Consum (IAPC) măsoară modificările
survenite în nivelul preţurilor şi tarifelor aferente bunurilor şi serviciilor care fac
obiectul comerţului cu amănuntul pe teritoriul României, coeficienţii de ponderare
fiind derivaţi din structura cheltuielilor realizate în acest scop de consumatorii
români şi străini.
Definiţia acestui indice impune nu numai luarea în considerare a consumului
rezidenţilor, ci şi a cheltuielilor efectuate de vizitatorii străini în România (caracter
intern). În IAPC se utilizează conceptul de „cheltuieli nete de rambursări” în cazul
medicamentelor (se deduc sumele compensate) şi al primelor de asigurare (se
deduc despăgubirile).
Deflatorul PIB arată evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi
serviciilor incluse în PIB. Deflatorul PIB este o măsură a schimbării prețurilor
tuturor produselor noi, produse într-o anumită țară, produse finite și servicii

PIB nominal (prin metoda cheltuielilor) = Consum final + Investitii brute + Export-
Import
PIB real = PIB ajustat pe baza nivelului preturilor
Indicele preţurilor de producţie (IPP) măsoară evoluţia preţurilor în stadiile
anterioare consumului final (incluzând preţurile materiilor prime şi
semifabricatelor)
Deosebiri între IPC şi Deflator:
 deflatorul include un grup de bunuri şi servicii mult mai mare decât cel
utilizat în calculul IPC;
 IPC măsoară evoluţia preţurilor unui coş dat de bunuri, acelaşi în fiecare an
(ceea ce nu este cazul pentru deflator);
 IPC include şi preţurile produselor importate, în timp ce deflatorul include
doar preţurile bunurilor produse în interiorul ţării
Ri = Deflator PIB/IPC – 100
 Consecințele inflației

 scăderea puterii de cumpărare a populației;

 redistribuirea veniturilor și avuției;

 stimularea înclinației spre consum și descurajarea înclinației spre

economisire;

 avantajarea debitorilor (în moneda națională);

 rata inflației care influențează rata dobânzii.

Pentru a face fata presiunilor inflationiste, statul utilizeaza politici guvernamentale,
in general politica monetara, celelalte politici fiind pentru prevenire si
reglementare, nu au un efect direct asupra evolutiei inflatiei.
Masuri de politica monetara de reducere a inflatiei:

- Cresterea ratei dobanzii : acest lucru va reduce accesul la credite al

populatiei, iar consumul si investitiile vor fi restranse

- Cresterea ratei rezervei minime obligatorii : fiecare banca trebuie sa

constituie o rezerva minima obligatorie ( de regula 8% pentru lei si 5%
pentru valuta) : acest lucru va forta bancile sa ofere mai putine credite catre
populatie, iar activitatea economica se va restrange

- Vanzarea titlurilor de stat si a obligatiunilor din partea bancilor

Inflaţia anuală a urmat o traiectorie ascendentă pe parcursul anului, similar cu
evoluţiile la nivel global, manifestată mai pregnant începând cu a doua parte a
anului, depăşind anticipaţiile iniţiale.
Cauza presiunilor inflaţioniste a provenit, în principal, din partea componentei
energetice, cotaţiile internaţionale depăşind cu mult estimările globale din
prognozele iniţiale. Deşi dinamica preţurilor la energie electrică şi gaze naturale a
înregistrat o temperare spre finalul anului, determinată de măsurile guvernamentale
de compensare şi plafonare a preţurilor pentru consumatorii casnici, peste 50% din
creşterea anuală a preţurilor de consum la sfârşit de an (8,19%) a fost determinată
de preţurile produselor energetice.
Presiuni suplimentare s-au manifestat în ultima parte a anului şi din partea
mărfurilor alimentare, în contextul majorării cotaţiilor materiilor prime
agroalimentare şi a produselor energetice la nivel global. Avansul peste estimările
iniţiale a fost susţinut şi de amplificarea sincopelor în lanţurile de aprovizionare
care, pe fondul unei reveniri a cererii, a condus la majorări suplimentare de preţ, în
special pentru materiile prime.
Ca medie anuală, inflaţia a înregistrat un nivel ridicat, de 5,05%, creşteri
pronunţate regăsindu-se la grupa mărfurilor nealimentare (7,08%), în timp ce
preţurile produselor alimentare şi tarifele serviciilor au crescut cu 3,24%, respectiv
3,10%.

Recomandări pe plan intern în vederea reducerii inflaţiei:

• Reducerea gradului înalt de tensionare a pieței muncii, cu potențial de a alimenta

suplimentar excedentul de cerere agregată din economie.
• Din perspectiva finanțelor publice, rămâne dezirabilă menținerea unui echilibru
între setul de măsuri fiscale și de venituri cu rol de stimulare a cererii agregate și,
respectiv, cele de potențare a capacității productive a economiei.
• Prevenirea reorientării surplusului de cerere, atât din sectorul privat, cât și din cel
public, către importul de bunuri și servicii, cu consecințele inerente asupra
dezechilibrului extern
 • Impactul economic al crizei de sănătate publică asupra configurației atât a
mediului intern, cât și a celui extern va continua să contureze surse apreciabile de
riscuri și incertitudini în perioadele viitoare.
• Politica fiscală și cea de venituri își mențin relevanța ca sursă de incertitudini.
Riscuri specifice provin dintr-un volum mai amplu de cheltuieli bugetare,
ocazionate de o eventuală prelungire a crizei de sănătate publică, fie ca urmare a
unei escaladări a situației medicale nefavorabile de pe plan local, fie asociate unei
posibile amplificări a pandemiei la nivel global.
• Liberalizarea pieței energiei (ceea ce s-a realizat)