Prețurile și evoluția prețurilor

Eseu: Prețurile şi evoluţia prețurilor în România în condițiile existenței și manifestării

concurenței

Sintetizând din multitudinea concepțiilor privind prețul, putem spune că acesta exprimă
cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plătește în schimbul unui bun economic, el fiind
expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul, pentru o unitate
din bunul tranzacționat. Deci, el reprezintă măsurarea unui bun material sau serviciu în
expresie monetară. De asemenea, în mecanismul economic de piață, considerăm că prețul de
vânzare al fiecărui bun sau serviciu rezultă dintr-un compromis între două riscuri
contradictorii: pe de o parte, riscul ca producătorul să-și piardă clientela, dacă prețul crește
prea mult, iar pe de altă parte, riscul de a-și compromite profitul, dacă prețul scade sub
anumite limite.
Prețul este determinat atât de consumul de factori de producție, cât și de utilitatea marginal și
raritatea bunului. Privit prin prisma consumului de factori, prețul exprimă interesele
producătorilor, iar prin prisma utilității și rarității, el exprimă și obiectivele cumpărătorului.
Raportul dintre cele două categorii de interese determină pe piață raportul dintre cerere
și ofertă, care, la rândul lui, generează nivelul și evoluția prețului.
Până la instituirea stării de urgență în România nivelul prețurilor a urmat o tendință
dezinflaționistă. Similar anilor anteriori, cei mai mari factori care au condus la creșterea
prețurilor în economie în perioada ante-criză au fost creșterea cererii agregate, ca urmare a
sporirii veniturilor disponibile ale populației, respectiv creșterea costurilor cu principalii
factori de producție.
Prețurile bunurilor industriale au crescut, în medie cu 0,2% în primele 9 luni din 2020, o
evoluție mult diminuată față de anul anterior (rata medie de creștere a prețurilor bunurilor
industrial a fost de 4,2% în aceași perioadă a anului precedent), urmând o pantă
descendentă ulterior declanșării stării de urgență, pe fondul scăderii cererii agregate
pentru bunuri industriale, așa cum arată indicele cifrei de afaceri din industrie.
Ulterior declanșării stării de urgență, nivelul prețurilor pentru principalele categorii de
bunuri și servicii a urmat evoluții divergente.
Principalul motiv îl reprezintă ajustarea comportamentului de consum la noul context socio-
economic, care a determinat mutații semnificative la nivelul cererii. Astfel, la nivelul
bunurilor nealimentare, creșterea prețurilor a suferit o scădere abruptă începând cu luna
iunie, pe fondul limitării cererii pentru astfel de produse, în timp ce tarifele și-au păstrat
tendința de creștere constant (în jurul valorii de 2,5% la nivelul primelor 9 luni din 2020, față
de aceași perioadă a anului precedent). În schimb, prețurile bunurilor alimentare și-au
accentuat tendința inflaționistă, situație provocată inclusiv de sentimentul de incertitudine
cu privire la disponibilitatea viitoare a produselor de bază.
Modificarea tiparului de consum al gospodăriilor se poate observa și în evoluția
vânzărilor, atât la nivelul economiei românești, cât și la nivel European. Astfel, în timp ce
cantitatea cerută a crescut pentru alimentele de bază (în special cele neperisabile) și
pentru produsele farmaceutice (respectiv alte produse medicale), în cazul serviciilor și al
bunurilor nealimentare, cererea a scăzut cu o rată accelerată. Cele mai mari reduceri de
vânzări s-au înregistrat pentru carburanți, textile, precum și pentru produsele electonice și
electrocasnice, pe fondul incertitudinii economice și al măsurilor de limitare a mobilității
populației.
Un alt factor important care a contribuit la scăderea prețurilor bunurilor nealimentare este
reprezentat de scăderea abruptă a cotației petrolului pe piețele internaționale, pe fondul
acumulării de stocuri, ca urmare a scăderii consumului de carburanți și a producției
industrial la nivel global.
Astfel, la mijlocul lunii aprilie, cotația petrolului a înregistrat cea mai abruptă scădere din
istorie, reflectând șocul major al pandemiei COVID-19 pe piața materiilor prime.
De menționat este și faptul că perspectivele reducerii prețurilor la principalele materii
prime existau și înaintea declanșării crizei sanitare, ca urmare a creșterii tensiunilor
comerciale și a încetinirii producției în economiile emergente (în special China), acestea
afectând în mod negativ cererea, în timp ce oferta de mărfuri a crescut constant (producția de
petrol din SUA a atins niveluri record în 2019, în timp ce majoritatea piețelor de produse
alimentare a înregistrat un nivel ridicat de producție și stocuri).
În cazul mărfurilor alimentare, scăderea cotațiilor internaționale a fost mai mare comparativ
cu cea aferentă celorlalte mărfuri, rezultând într-o contribuție relativ redusă la scăderea
prețurilor pentru consumatori în România. Potrivit datelor Băncii Mondiale, prețurile
mărfurilor agricole a crescut cu proximativ 9% în aprilie 2020 față de ianuarie 2020, fiind
mai puțin afectat de lipsa cererii la nivel global, reflectând totodată un grad de elasticitate a
cererii mai scăzute la modificarea veniturilor. Mai mult decât atât, nivelul prețului a fost
susținut de țările ce au achiziționat volume mari de mărfuri agricole neperisabile. Pe partea
ofertei de mărfuri agricole, cele mai semnificative perturbări ale lanțurilor de producție s-au
manifestat, în principal, prin reducerea accesului la factori de producție esențiali, precum
forța de muncă sau alte inputuri importante.

În concluzie, pandemia are tendința de a genera evoluții economice caracterizate de o

scădere abruptă urmată de o revenire puternică. Atât timp cât numărul infecțiilor este
în creștere, iar instituțiile publice și populația încearcă să limiteze răspândirea virusului
prin decret de stat sau prin măsuri de auto-izolare, economia va stagna. Se vor cumpăra doar
produse absolute necesare, iar producția va scădea semnificativ, dar
imediat ce criza va ajunge în punctual maxim, economia va reveni pe creștere destul de rapid.
Având în vedere scăderea prețurilor, este important ca investitorii să nu piardă din vedere
obiectivele pe termen lung. De asemenea, portofoliul de investiții trebuie diversificat pe mai
multe clase de active pentru alimita riscurile. Acest obiectiv poate fi atins prin investiții în
acțiuni, obligațiuni sau fonduri multi-active, toate administrative active.