Teoria inflaiei lui Keynes, determinat de cererea excesiv.

Adepii acestei teorii

(J.M.Keynes, B.Hunson) reiese din analiza veniturilor i cheltuielilor ale agenilor
economici i influenei lor asupra creterii cererii. Ei consider, c mrirea cererii
din partea statului i oamenilor de afaceri aduce la creterea produciei i ocupaiei.
n acelai timp creterea cererii din partea populaiei, n cazul cnd ea are un
caracter neproductiv, conduce la inflaie. Ei recomand s fie stimulate investiiile
statului i cele private, concomitent limitnd fondurile de salarizare. n aceast
concepie, n conformitate cu Keynes, rolul activ l are cererea eficient de bani,
care e capabil s formeze masa monetar. Keynes evideniaz dou tipuri de
inflaie:
inflaia parial (moderat sau nceat), creterea masei monetare n condiiile
omajului, care nu prezint pericol precum contribuie la atragerea omerilor n
cmpul muncii i puin se reflect n creterea preurilor;
inflaia real (galopant) are loc cnd rata omajului este egal cu zero. n
acest caz creterea masei monetare n ntregime se reflect n creterea preurilor
de marf i servicii.

Reieind din cele expuse n lucrarea sa Teoria general a omajului, procentului i banilor
(1936) Keynes recomanda evitarea reducerii salariilor bneti, leznd drepturile angajailor.
Soluia, n conformitate cu Keynes, const n efectuarea unei politici inflaioniste monetare
flexibile, chemat s diminueze salariile reale.
n baza teoriei inflaioniste lui Keynes a aprut aa numita curba lui Philips, care reflecta
relaia invers n formarea preurilor i a omajului n Marea Britanie. Cercettorul din Noua
Zeland, Philips, n baza analizei tendinelor n economia Marei Britanii ntre 1861-1957 a ajuns
la concluzia c cu ajutorul inflaiei aproape 100 de ani s-a reuit s confrunte cderea produciei
i stimularea ocupaiei forei de munc; iar stabilizarea preurilor era nsoit de reducerea ratei
ocupaiei forei de munc i activitii economice. n conformitate cu curba lui Philips au fost
elaborate propuneri pentru stpnirea inflaiei, meninnd-o la un nivel moderat. ns crizele
economice n anii 1974-1975 i 1980-1982 au evideniat un fenomen nou stagflaia, care neag
curba lui Philips, precum n aceste perioade, perioadele de stagnare sau criz, ratele inflaiei nu
se micorau, dar se mreau.


Intervalul inflationist
Pentru a analiza corect inflatia prin cerere cel mai simplu este sa se faca referire la schema
echilibrului Keynesian
Presupunem pe graficul din prezentare ca economia nu poate sa produca mai mult, date fiind
resursele de forta de munca si capital; si fiindca OY zero este productia in conditiile unei depline
utilizari a factorilor de productie.
Sa admitem la un prim timp ca cererea totala este reprezentata de dreapta D1. Venitul de
echilibru determinat de intersectia curbelor ofertei toatale cu a cererii totale, se stabileste in Y1.
Presupunem intr-un al doilea timp, ca o crestre a cererii are drept consecinta deplasarea curbei
D1 in D2. Noul venit de echilibru va fi in Y zero. Venitul national a sporit cu cantitatea Y1Y0 si
in masura in care economia nationala nu a deposit limitele utilizarii depline a factorilor de
productie, aceasta crestere s-a efectuat in cea mai perfecta stabilitate a preturilor.
Analiza keynesiana presupune ca cresterea ofertei este perfect elastic, in timp ce economia se
gaseste intr-o situatie de sub-utilizare a factorilor de productie(in timp ce venitul national este
inferior lui Y zero).
Sa presupunem, intr-un al treilea timp, ca o noua crestere acererii totale deplaseaza curba D2 in
D3. Pe ordonata, corespunzind punctului Y zero, se remarca faptul ca productia maxima este Y
zero B( EGALA CU OYzero ) si ca cererea totala Y zero A este superioara ofertei totale, cu
cantitatea AB . Segmentul AB se numeste intervalul inflationist( gao inflationist)
Venitul de echilinru determinat de intersectia curbelor ofertei totale si a cererii totale, nu se va
stabili in Y3. Ve nitul de echilibru va fi Y zero, caci este imposibil, data fiind utilizarea deplina
a factorilor, sa se produca mai mult. Echilibrul intre cererea totala si oferta se va realize printr-o
crstere a preturilor bunurilor de consum si investitiilor.
Graficul completeaza analiza prezentata si permite mai buna intelegere a realitatii cresterii
preturilor. Pe abcisa este reprezentat volumul productiei sip e ordonata, nivelul preturilor.
Forma curbei ofertei semnifica ca nivelul general al preturilor este stabil atita timp cit productia
este inferioara cererii in conditii de utilizare deplina a factorilor de productie.
Indata ce oferta atinge Y zero economia atinge un virf. Productia nu mai poate sa creasca in
volum , ea nu poate sa se dezvolte decit ca valoare , printr-o crstere a nivelului general al
preturilor.