Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONCURENȚA
Cluj-Napoca
2020
Definiție
reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenţii economici (vânzători-ofertanţi)
pentru a atrage de partea lor clientela (cumpărători solicitanţi) prin preţuri mai
convenabile, prin calitatea mai bună a mărfurilor, în vederea obţinerii unor profituri cât
mai mari şi cât mai sigure.
Exprimă, totodată, comportamentul specific, interesat al tuturor subiecţilor de proprietate,
comportament ce se realizează diferit, în funcţie de cadrul concurenţial şi particularităţile
diverselor pieţe.
este o confruntare deschisă, loială, în cadrul căreia vânzătorii şi cumpărătorii urmăresc să-
şi amelioreze situaţia pe piaţă, printr-o serie de strategii şi acţiuni ce vizează “testarea şi
tatonarea” forţelor pieţei. De aceea, concurenţa este considerată calea de satisfacere a
intereselor tuturor participanţilor la viaţa economică.
Instrumentele luptei de concurenţă sunt:
- de natură economică,
- şi de natură extraeconomică.
Concurenţa loială se caracterizează prin folosirea nediscriminatorie de către vânzători a unora dintre
instrumentele amintite, în condiţiile accesului liber pe piaţă şi ale deplinei posibilităţi de cunoaştere a
mijloacelor de reglementare a relaţiilor vânzătorcumpărător.
Concurenţa neloială constă în acordarea unor stimulente deosebite clienţilor, în utilizarea anumitor
mijloace extraeconomice de pătrundere şi menţinere pe piaţă etc.
În ţările cu economie de piaţă s-au adoptat reglementări speciale care incriminează actele de concurenţă
neloială, cum sunt:
- faptele de a crea confuzie în legătură cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent,
- afirmaţiile false în exercitarea comerţului de natură a discredita produsele concurentului etc.
Funcţiile concurenţei
Factorii şi condiţiile care fac să se contureze mai multe tipuri de concurenţă sunt:
- numărul şi puterea economică a participanţilor la tranzacţii;
- gradul de diferenţiere a bunului care satisface o anumită nevoie umană;
- facilităţile acordate sau restricţiile ridicate în calea celor care intenţionează să intre într-o
ramură, pe o anumită piaţă;
- gradul de transparenţă a pieţei;
- raportul dintre oferta şi cererea de bunuri;
- complexitatea şi funcţionalitatea reţelei pieţelor într-o ţară sau alta;
- conjunctura politică internă şi internaţională.
Tipuri de concurenţă
.
concurenţa perfectă sau pură presupune asemenea raporturi de piaţă încât toţi vânzătorii
(producătorii) sunt capabili sa-şi vândă toată producţia, toate mărfurile oferite la preţul pieţei, fără
a putea influenţa hotărâtor acest preţ, iar cumpărătorii (consumatorii) pot să cumpere tot ceea ce
au nevoie, în cantităţile dorite, la acelaşi preţ al pieţei, de asemenea, fără a-l influenţa după bunul
lor plac;
concurenţa monopolistică este un tip de piaţă care prin elementele pe care leconţine combină
doua forme opuse de piaţă: concurenţa pură şi monopolul.
concurenţa imperfectă sau reală presupune asemenea raporturi de piaţă în care agenţii economici
vânzători sau cumpărători pot să influenţeze prin acţiuni unilaterale, raportul dintre cererea şi oferta
de mărfuri, precum şi nivelul şi dinamica preţurilor.
În funcţie de numărul şi forţa economică a agenţilor economici producători (vânzători) şi
consumatori (cumpărători), acest tip de concurenţă se prezintă în următoarele forme:
- monopol
- duopol
- oligopol.
Tipuri de concurenţă
monopol, respectiv monopson, dacă un vânzător, respectiv un cumpărător
domină în relaţiile sale cu concurenţii, impunîndu-şi condiţiile sale de preţ sau
calitate;
duopol, dacă doi vânzători domină piaţa şi oferă bunuri similare unui număr
mare de cumpărători cu putere economică relativ egală; dacă piaţa este
dominată de doi cumpărători, situaţia este denumită duopson ;
oligopolul este cea mai răspândită formă de piaţă în economiile dezvoltate,
piaţă dominată de un număr de producatori-vânzători puternici care se
adresează unui număr mare de cumpărători mici si dispersaţi. Dacă pe piaţă
există un număr mic de cumpărători, piaţa se numeşte oligopson;