Sunteți pe pagina 1din 8

I.1. Ce este piata?

Termenul (notiunea) “piata” surprinde multiplele ipostaze in care o


intalnim si are mai multe acceptiuni. Fiecare acceptiune este corecta, dar
numai multitudinea lor defineste sensul profound al pietei.
 Piata – spatiu in care se desfasoara activitatea economica si in care
actioneaza aceleasi personae fizice si juridice (firme), agenti
economici. Ca spatiu economic, piata are si o determinare fizica, in
sensul ca se delimiteaza printr-o anumita suprafata sau punct de pe
Glob.
 Piata – loc de intalnire a agentilor economici ,grupati in cumparatori si
vanzatori . Aceasta intalnire poate fi fizica, “ face en face” , sau pote
fi intermediata de mijloacele moderne de comunicare: telefon, fax,
comertul electronic, prin corespondenta, etc.
 Piata – forma de exprimare si manifestare a cererii si ofertei, ai caror
purtatori sunt cumparatorii (beneficiarii) si vanzatorii (producatorii).
 Piata – cadrul de formare al pretului la care sunt tranzactionate
bunurile marfare si in functie de care agentii economici se orienteaza
ce si cat sa produca si sa cumpere.
Piata releva intalnirea ,directa sau intermediata, a cererii cu oferta unuia
sau mai multor bunuri , stabilirea pretului de vanzare – cumparare si a
cantitatilor care se schimba.

I.2. Tipuri de piete

Exista mai multe tipuri de piete determinate de o serie de criterii:


a) momentul activitatii de productie :
- piata intrarilor sau a factorilor de productie, pe care se vand si se
cumpara elemente de munca, pamant si capital ;
- piata iesirilor sau a marfurilor si serviciilor ;
b) natura elementului tranzactional :
- piata bunurilor de consum si serviciilor, pe care se manifesta cererea si
oferta de bunuri economice destinate consumului final ;
- piata muncii unde se ofera locuri de munca si se formeaza salariul ;

1
- piata monetara unde se stabileste dobanda ;
- piata financiara pe care se vand si se cumpara actiuni ;
c) spatiul in care se desfasoara tranzactiile economice ;
- piata locala, la nivelul unui oras sau stat;
- piata regionala la nivelul unei regiuni ;
- piata nationala la nivelul economiei nationale ;
- piata internationala la nivelul economiei mondiale ;
d) momentul realizarii transferului
- piata la vedere, cand contractul se incheie la vedere si livrarea are loc in
2 zile
- piata la termen, cand contractul se incheie intr-un moment si livrarea are
loc la o data ulterioara ;
e) raportul dintre cerere si oferta :
- piata a vanzatorului ;
- piata a cumparatorului ;
f) forma concurentei :
- piata cu concurenta perfecta ;
- piata cu concurenta imperfecta .

I.3. Ce este concurenta?

Pe piata, relatiile dintre agentii economici sunt extrem de numeroase si


de diferite sub aspect concret. In cele din urma insa, toate acestea sunt, in
esenta, relatii de vanzare – cumparare si derivate din acestea. Ceea ce-i
determina pe agentii economici sa dezvolte asemenea relatii sunt propriile
interese, pe care nu si le-ar putea realiza altfel; nimeni n-ar putea vinde daca
n-ar avea cumparatori carora sa le convina calitatea, conditiile de livrare si
de plata pe care le propune si nimeni n-ar putea cumpara daca n-ar avea de la
cine (vanzatori) sa primeasca marfuri care sa le convina la pret, calitate etc.
Aceasta-i determina pe agentii economici sa se “caute” reciproc, sa
colaboreze, sa-si cunoasca si sa-si realizeze obiectivele comune.
Acest tip de relatii intre agentii care actioneaza pe piata pentru a-si
realiza propriile interese astfel incat libertatea nici unuia dintre ei sa nu fie
stirbita poarta denumirea de concurenta.
In deplinatatea sa, concurenta exista atunci cand si acolo unde: pretul se
formeaza liber, purtatorii cererii si ofertei sunt numerosi, iar libertatea lor
este aparata si garantata de un sistem democratic.
Ca si piata, concurenta cunoaste o amploare diferita in timp si spatiu, in
functie de:

2
 numarul agentilor economici (vanzatori si cumparatori);
 gradul de diferentiere a ofertei si preferintelor;
 capacitatea societatii de a stimula initiative, creativitatea si spiritul de
competitie al agentilor economici.
Cand se desfasoara cu respectarea regulilor si mijloacelor considerate
corecte si recunoscute ca atare prin reglementari in vigoare in fiecare
tara, concurenta este loiala sau corecta. Cand se desfasoara cu mijloace
si prin actiuni contrare uzantelor comerciale legale, concurenta este
incorecta, neloiala.

I.4. In ce consta concurenta perfecta?


Virtutile concurentei, potentialul de progres al acesteia sunt puse in
evidenta prin modelul teoretic al concurentei perfecte. Aceasta constructie
teoretica ofera o imagine asupra a ceea ce “ar trebui sa fie” o lume
economica in care “o mana invizibila” asigura alocarea si utilizarea cea mai
buna, optimala, a resurselor. Ea este in acelasi timp model spre care trebuie
sa tinda pitele reale.
Acest tip de piata se bazeaza pe o serie de caracteristici care, in
interactiunea lor, constituie mecanismul perfect de functionare a pietei.
 Atomicitatea pietei – desemneaza situatia in care agentii cererii si ai
ofertei sunt numerosi si fiecare are o forta economica redusa. Ca atare,
prin deciziile si actiunile proprii, niciunul nu poate sa exercite un efect
semnificativ asupra cererii, ofertei si pretului.
 Omogenitatea perfecta a bunurilor marfare – inseamna ca toate
bunurile de acelasi fel sunt perfect identice, indiferent de producatorul
sau vanzatorul de la care provin. In baza acestei caracteristici,
cumparatorul nu are niciun motiv sa prefere un producator sau altul.
 Transparenta pietei – caracteristica ce presupune ca informatiile
privind piata sunt larg difuzate, corect si permanent cunoscute de catre
toti agentii cererii si ofertei, fapt care le permite sa ia cele mai bune
decizii.
 Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei, consta in:
- libertatea de a intra si de a iesi de pe piata oricarui bun,
exclusiv pe criterii de eficienta economica. Ofertantii intra pe
piata cand costul marfii lor este mai mic dacat pretul si ies cand
pretul devine mai mic decat costul;

3
- adaptarea spontana a ofertei la cerere cand exista un aflux de
cumparatori si determina cresterea pretului si adaptarea cererii
la oferta in situatia cand preturile scad semnificativ;
- mobilitatea perfecta a factorilor de productie – capacitatea
acestora de a se deplasa in mod liber si oricand de la o firma la
alta si de la o piata la alta;
- absenta barierelor de orice fel – economice, administrative
sau politice care, din diferite motive, ar putea afecta libertatea
de actiune a agentilor economici pe piata.

I.5. Rezultatele unei piete perfect concurentiale

Acest model este, in cele mai multe cazuri, o aproximatie distanta a


pietelor reale, cu o posibila exceptie a anumitor piete largi. In general exista
putine piete perfect concurentiale, daca oricare dintre conditiile de mai sus
se aplica pietelor reale, de exemplu, firmele nu vor avea niciodata informatii
complete unele despre celelalte si vor exista intotdeauna anumite costuri de
tranzactie. Intr-o piata perfect concurentiala va exista o eficienta alocativa si
o eficienta productiva.
Eficienta productiva apare atunci cand firma produce in punctul cel mai
de jos de pe curba costurilor medii totale, aceasta insemnand ca bunurile nu
se pot produce in niciun fel mai ieftin.
Eficienta alocativa apare atunci cand pretul este egal cu costurile
marginale, iar bunul este pus la dispozitia consumatorului, la cel mai mic
pret posibil. Acest lucru este posibil numai atunci cand exista concurenta
perfecta.
Spre deosebire de monopol sau oligopol, unei firme ii este imposibil sa
obtina un profit anormal in conditiile concurentei perfecte, pe termen lung,
mai precis, o firma nu poate caştiga mai multi bani decat este necesar pentru
a-si acoperi pierderile. Daca o firma inregistreaza profituri anormale pe
termen scurt, aceasta se va comporta „ca un tragaci“ pentru ca alte firme sa
nu intre pe piata. Ei se vor intrece cu prima firma, reducand pretul pietei
pana cand toate firmele vor obtine profituri normale.

I.6. Exemplu de concurenta perfecta


Se spune cz agricultura, cu un numzr mare de ofertanti, o cerere relativ
inelastica si produse aproape perfect substituibile, este o aproximare a
modelului concurentei perfecte. Acest lucru poate fi adevarat in anumite

4
locuri si perioade istorice, dar nu este adevarat in cazul economiilor
moderne. De exemplu, pe piata globala a agriculturii, agricultorilor europeni
sau americani li se ofera subventii, iar acestia isi exporta produsele la preturi
de dumping, preturi sub costurile de productie. Orice forma de interventie
guvernamentala, cum ar fi subventiile, deformeaza piata, ceea ce duce la
disparitia concurentei perfecte.
Concurenta perfecta este o teorie absoluta, deoarece nu exista exemple de
piata perfect competitiva.

II.1. Forme de concurenta imperfecta

In teoria economica, concurenta imperfecta, este situatia de pe piata


in care conditiile necesare pentru existenta concurentei perfecte nu sunt
satisfacute. Astfel exista mai multe forme de concurenta imperfecta:
 Monopol, situatie in care exista un singur vanzator al unui bun
economic.
 Oligopol, situatie in care exista un numar redus de vanzatori ai unui
bun economic.
 Concurenta monopolistica, situatie in care exista multi vanzatori de
bunuri total diferite.
 Monopson, situatie in care exista un singur cumparator al unui bun
economic.
 Oligopson, situatie in care exista un numar restrans de cumparatori ai
unui bun economic.
Concurenta imperfecta poate aparea pe anumite piete din cauza lipsei de
informare a cumparatorilor si vanzatorilor despre preturi si despre bunurile
de pe piata.

II.2. Monopolul

5
II.2.1. Caracteristici

Piata de monopol sau cu situatie de monopol reprezinta acel tip de piata


in care oferta unui bun este concentrata in forta unui singur agent economic
avand putere economica ridicata. El se confrunta cu o cerere atomizata, fiind
in masura sa controleze piata. Monopolul impune dominatia producatorului
asupra consumatorului.
De aceea, in legislatia statelor cu economie de piata si regimuri
democratice sunt promovate masuri legislative antimonopoliste, pentru
limitarea tendintei de monopolizare a productiei unor bunuri si reducerea
puterii pe care o detin producatorii aflati in situatie de monopol.
In practica economica, pietele avand caracteristici de monopol sunt
foarte diverse. Intre acestea se remarca existenta monopolului absolut sau
pur, bazat pe exclusivitatea producerii unui anumit bun economic.
In functie de situatie, monopolul poate fixa pretul marfurilor la un
nivel superior celui de concurenta, iar productia este cea pe care o cere piata
in functie de pretul respectiv. Alteori, monopolul fixeaza insa volumul
productiei si lasa pietei libertatea de a impune pretul in functie de raportul
cerere-oferta.

II.2.2. Exemplu de monopol: Posta Romana

1. Lupta pentru piata

Posta Romana este compania de stat care are monopolul pentru


corespondenta de pana la 50 de grame. Adica este singura firma care poate
asigura difuzarea scrisorilor in Romania.
Aceasta piata monopolista este deja amenintata de companii tinere de
curierat care au incheiat contracte cu firmele mari de telefonie pentru care
distribuie in orase plicurile cu facturi.
Pentru ca isi vede monopolul amenintat, Posta Romana incerca sa
iasa la lupta. O face insa in acelasi stil invechit si dogmatic ce-i este
caracteristic.
Tariful pentru o scrisoare este de 0.8 ron la Posta Romana si de 10
ron la firmele private. Acestea sunt tarifele de lista. Pornind de aici se pot
negocia reduceri functie de volum, zona de distributie etc.
Directorul operational al Postei Romane, dl Mihai Cristian Buciu,
acuza celelalte firme implicate in piata ca ataca monopolul postal pe care

6
compania pe care o reprezinta il detine: „Nu exista nici o explicatie logica
pentru care o companie ar plati cu 150% mai mult pe factura, daca nu ar fi
ceva putred la mijloc”( sursa Adevarul).
Deci in opinia directorului sus amintit firmele private se inteleg pe
pretul minim pentru firme fara monopol ( pret reglementat) si apoi incheie
un contract de publicitate pe plicuri prin care dau inapoi clientilor o parte din
bani astfel incat sa ajunga la sumele tarifului monopolist.
Sa zicem ca acest lucru este valabil.Ce este ilegal in asta? Pentru ambele
contracte se plateste TVA si impozite? Da! Ambele firme presteaza serviciul
platit ?Da! In logica curenta un astfel de contract este perfect legal.
Intrebarea care se pune este de ce o firma ar apela la un astfel de artificiu
cand poate plati direct tariful Postei Romane? Pai tocmai aici este problema
pe care directorul respectiv o omite. Serviciile privatilor sunt mai bune.

Posta Romana va pierde monopolul scrisorilor cat de curand, conform


legilor in vigoare iar firmele private deja se pregatesc pentru ai lua piata.
Fara monopolul impus de stat, Posta Romana ar pierde singurul atu pe care il
mai are.
De ce trebuie sa cautam o Posta Romana pentru a cumpara un timbru
cand ele ar trebui sa se gasesca la toate chioscurile de ziare?
Fenomenul pierderii pietei s-a petrecut pe zona de coletarie unde
firmele private dominau din punct de vedere al volumelor si sumelor
incasate.
Astfel Posta Romana a pierdut oportunitati clasice in domeniul ei de
activitate. Pensiile incep din ce in ce sa fie distribuite tot mai mult pe carduri
deci si pensionarii, clientii traditionali ai postei, scad. Ziarele se pot
contracta de mult la companii private care garanteaza primirea exemplarului
platit la ore rezonabile si nu cand trece postasu’. Deci o alta sursa pierduta!
In ultimul timp, Posta Romana a devenit mai mult un ghiseu de
servicii diverse care nu au nici o legatura cu activitatea de posta : vinderea
de pixuri, cartele telefonice, incasare de facturi diverse, transferuri de bani ,
plati de rate etc. Unde mai este aici activitatea de posta?
Asa ca pierderea in viitor a monopolului va duce Posta Romana la
mari probleme financiare.
Personalul angajat este mare ca numar, slab pregatit si slab platit (daca
550 roni e un salariu mediu intr-o companie nationala !). Pe langa asta
sistemul informatic imbunatatit este slab. Programele sunt slabe calitativ si
birocratice. In schimb, managementul companiei este platit regeste la nivel
de mii de ron.

7
2. Monopol pana in 2012
  Compania Nationala Posta Romana a înregistrat în 2006 un profit brut
de 43,4 milioane de lei, in crestere cu 9,7% fata de aceeasi perioada a anului
2005, potrivit datelor furnizate de societate. Cifra de afaceri a fost de 814,98
milioane de lei (231 milioane de euro) pe 2006, iar estimarile pentru 2007
indica o cifra de afaceri de peste 300 de milioane de euro.
Posta detine prin lege dreptul de serviciu universal. Pe baza acestui
avantaj, compania a majorat cu 60% tarifele de la 1 august, si a anuntat ca le
va dubla pana la sfarsitul anului 2008.
La nivelul UE s-a stabilit ca liberalizarea completa a pietei serviciilor
postale sa fie facuta din anul 2012. In prezent, doar Suedia, Germania,
Finlanda, Estonia, Olanda si Marea Britanie au eliminat monopolul de stat
asupra acestor servicii. Uniunea a inceput eforturile de deschidere a pietei
serviciilor postale inca din 1997.