Piata cu concurenta imperfecta

Monopolul: reprezinta alternative extrema la concurenta perfecta. Piata cu structura de monopol

presupune un singur ofertant pentru un bun sau serviciu. Monopolistul dispune de posbilitatea
controlului asupra pretului de vanzare. Concurenta nu exista decat prin intermediul bunurilor
substituibile. Accesul pe piata de monopol este difcil din cauza restrictiilor la intrare.
Monopol asupra unei resurse: consta in a dispune de o resursa la care alti producatori nu au acces. O
asemenea situatie se intalneste in cazul resurselor naturale, unde un producator controleaza intreaga
oferta.
Monopol creat prin lege: un operator pe o anumita piata beneficiaza de acordarea drepturilor exclusive
privind producerea sau vanzarea unui bun sau serviciu.
Monopol natural: un producator se afla in aceasta situatie daca poate oferi un bun consumatorilor la un
cost inferior altor producatori. Existenta monopolului natural depinde de dimensiunea pietei.
Cererea catre firma:
Firma aflata in pozitie de unic producatori/vanzator poate controla piata, in sensul determinarii cantitatii
oferite si a pretului de vanzare. In cazul monopolului curbeele cererii pietei si cererii catre firma sunt
identice. Curba cererii are panta negativa, cantitatea ceruta modificandu-se in sens opus modificarii
pretului.
Echilibrul monopolului
Obiectivul monopolistului este de isi maximiza profitul (grafic 9.3). Productia corespunzatoare profitului
maxim este Q*, ceea ce constituie nivelul productiei de echilibru. Cresterea Q* conduce la profituri
marginale negative si la o reducere a profitului total. Producatorul ajusteaza productia pana se ajunge la
nivelul Q*, la care incasarea marginala este egala cu costul marginal. Astfle, productia care maximizeaza
profitul este determinata de intersectia curbelor incasarii marginale si a costului marginal.
Monopolul discriminatoriu: discriminarea prin pret apare atunci cand preturile la care sunt vandute
produsele sunt diferite, fara a fi justificate prin pret.
Concurenta monopolstica: reprezinta acea structura de piata in care oferta pietei provine de la un
numar mare de firme, ale caror produse sunt diferentiate. Acest tip de concurenta se intalneste in
domeniul vanzarilor cu amanuntul. Fiecare producator satisface o parte mica din cererea pietei.
Numarul mare de firme ce actioneaza pe aceasta piata si proportia redusa in vanzarile totale reduc
interdependenta dintre deciziile firmelor. Concurenta monopolstica se caracterizeaza si prin accesul
realtiv liber intr-o ramura data.
Echilibrul producatorului pe termen scurt in conditii de concurenta imperfecta (grafic 9.5)
Productia corespunzatoare maximizarii profitului este determinata de interesectia curbelor costului
marginal si a incasarii marginale. Pe termen scurt frmele pot obtine profituri normale si economice.
Profitul total obtinut de firma este produsul dintre profitul unitar si productia optima.

Echilibrul producatorului pe termen lung in conditii de concurenta imperfecta (grafic 9.6)

Intrarea de noi firme in ramura are doua consecinte majore. In primul rand curba cererii pt frmele
existente se va deplasa spre stanga, datorita cresterii si diversificarii ofertei. In al doilea rand frmele
care-si vad diminuta puterea pe piata vor face eforturi pt a remedia situatia.
Conditia de maximizare a profitului pe termen lung ramanea aceea de egalitate dintre incasarea
marginala si costul marginal. Pe t lung, pretul este egal cu costul mediu.
Oligopolul: apare in situatia in care cateva firme mari care realizeaza un produs omogen sau diferentiat
domina piata. Intre aceste firme exista relatii de interdependenta, adica fiecare trebuie sa aiba in vedere
reactiile rivalilor. Pe piata de oligopol produsele pot fi omogene sau diferentiate. Profitul fiecarei
companii depinde si de strategia de pret a rivalilor. Patrunderea pe o piata cu structura oligoplica este
dificila. Oligopolul poate fi creat si prin fuziune intre companii. Oligopolul conduce la o intelegere pt a
fixa strategiile de fixare a preturilor.