COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE

1. Factorii de productie reprezinta resursele atrase si utilizate in cadrul unui proces de productie. Raportul dintre factori de productie si resurse fiind de parte la intreg. Factorii de productie primari sau originari sunt munca si natura (pamantul). Mai tarziu, pe masura dezvoltarii societatii s-a dezvoltat grupa factorilor de productie derivati (capitalul si neofactori de productie). Munca in calitate de factor de productie este reprezentat de populatia activa ocupata (popoarele in varsta de munca, apta de munca si care detine un loc de munca platit). Munca reprezinta factorul de productie activ si determinant. Pamantul reprezentand, in calitate de factor de productie, toate bogatiile solului si subsolului. Capitalul este reprezentat de bunurile obtinute prin activitatea de productie (bunurile intermediare sau prodfactori) si care sunt destinate producerii altor bunuri. In functie de modul in care se consuma, modul in care se inlocuieste si modul in care participa la activitatea economica capitalul tehnic (real) se imparte in: capital fix capital circulant

Capitalul fix participa la mai multe procese de productie, se consuma treptat prin uzura, rezupereaza prin amortizare. Prin amortizare se intelege suma de bani inclusa in costul de productie prin care se recupereaza valoarea capitalului fix. Uzura capitalului fix poate fi: fizica: deprecierea in timp a caracteristicilor tehnico-functionale ale elementelor de capital fix; uzura morala: reprezinta deprecierea morala a caracteristicilor tehnico-functionale datorita progresului tehnic. Capital circulant participa la un singur proces de productie, se consuma integral si se recupereaza prin pretul de vanzare.

2. Combinarea si randamentul factorilor de productie Combinarea factorilor de productie reprezinta un process tehnico-economic specific de unire a factorilor de productie sub raport cantitativ,structural si calitativ in vederea producerii unui bun economic si de alegere a variantei optime de combinare din mai multe posibile, in scopul utilizarii cat mai rationale a factorilor. Pentru a putea fi combinati factorii de productie trebuie sa indeplineasca simultan conditiile: adaptabilitatea factorilor de productie: insusirea factorilor de productie de a putea fi inlocuiti in cadrul unui proces de productie; divizibilitatea factorilor: insusirea factorilor de productie de a se imparti in unitati fara a fi afectata calitatea ansamblului. substituibilitatea factorilor: reprezinta insusirea factorilor de productie de a inlocui o unitate dintr-un factor cu unitati divizibile din alt factor pentru obtinerea aceleeasi productii.

In legatura cu substituirea factorilor de productie se calculeaza rata marginala de substitutie. Rata marginala de substitutie se determina ca raport intre cantitatea dintr-un factor de productie ce este inlocuit si cantitatea din factorul de productie ce il inlocuieste.

Semnul negativ se explica prin faptul ca in timp ce un factor creste, celalalt scade. Elasticitatea substitutiei este pozitiva pentru toate combinatiile normale ale factorilor de productie si variaza de la zero la infinit, in functie de usurinta cu care unul din factori il poate inlocui pe altul,la o productie data. Combinarea factorilor de productie se poate realiza: pe termen scurt pe termen lung

Pe termen scurt pentru realizarea productiei se combina factori de productie fixi cu factori de productie variabili. Factorii de productie fixi sunt acei factori care nu se modifica pe termen scurt (cladirile, forta de munca calificata). Factorii de productie variabili sunt factorii ce se modifica (forta de munca necalificata, utilaje ce nu presupun caracteristici tehnico-functionale performante).

Pe termen scurt combinarea factorilor de productie se afla sub incidenta legii productivitatii marginale descrescande: pentru obtinerea productiei dorite pe termen scurt cantitatea folosita din factorul fix creste pana la un anumit nivel al productiei dupa care incepe sa scada. Pe termen lung toti factorii de productie sunt variabili, cresterea productiei putandu-se realiza pe cale extensiva si/sau pe cale intensiva. Calea extensiva de crestere a productiei presupune cresterea volumului factorilor de productie utilizati iar calea intensiva presupune cresterea randamentului (productivitatii) utilizarii factorilor de productie. Pentru a vedea combinarea optima pentru realizarea productiei trebuie sa analizam alegerile producatorului din punct de vedere tehnic si din punct de vedere economic. Din punct de vedere al posibilitatilor tehnice se analizeaza obtiunea aceleasi productii prin combinarea in proportii diferite a factorilor de productie. Pentru relizarea unui nivel de productie (Q) este necesara combinarea unei cantitati date din factorul de munca (L) cu o cantitate determinata de capital (K). Volumul productiei este functie de munca si capital: Q = f (L,K) Aceasta functie exprima relatia dintre productia de bunuri si cantitatile din cei doi factori:

Q Qma x Q2 Q1

O L1 L2 Lma x L

Graficul 1 Relatia dintre cresterea nivelului ocuparii si al productiei

Izocuanta reprezinta asamblul combinatiilor posibile intre doi sau mai multi factori de productie care pot fi folositi pentru obtinerea aceluiasi volum de productie. Ea este descrescatoare, convexa la origini si nonsecanta.
K

K1

Q1

Q1 K2

L1

L2

Graficul 2 Substituirea factorilor de productie

Din graficul 2 rezulta ca aceeasi cantitate de produse Q1 poate fi realizata atat prin combinarea cantitatilor K1 si L1, cat si prin cea a cantitatilor K2 si L2. Pornind de la aceste elemente, este evidentiata rata marginala de substituire intre doi factori (K,L), reprezentand cantitatea necesara dintr-un anumit factor pentru a compensa reducerea cu o unitate a consumului dintr-un alt factor, astfel incat productia sa se mentina la acelasi nivel si se exprima prin relatia:

Rms L/K = - K/L

Rms L/K rata marginala de substitutie a factorului munca/capital

K Scaderea factorului capital L Sporul factorului munca

Combinarea factorilor de productie ce asigura echilibrul producatorului se realizeaza cand dreapta izocostului este tangenta la izocuanta sau cand sunt indeplinite simultan conditiile:

egalitatea productivitatii marginale pe unitate monetara la cheltuirea integrala a bugetului disponibil.

PK+PLL=CT sau PK+PLL=V Eficienta utilizarii factorilor de productie reprezinta randamentul sau productivitatea factorilor de productie. Atunci cand se analizeaza efectul obtinut prin utilizarea fiecarui factor de productie in parte se determina productivitatea partiala sau productivitatea fiecarui factor de productie iar cand se analizeaza eficienta agregata a factorilor de productie vorbim de productivitate globala. Atat productivitatea partiala cat si productivitatea globala se determina ca marimi medii si marginale.

WL= se determina ca raport intre productia obtinuta prin utilizarea unui anumit numar de muncitori. WK= se determina ca raport intre productia obtinuta prin utilizarea capitalului avut la dispozitie. WP= se determina ca raport intre productia obtinuta pe o anumita suprafata de teren. se determina ca raport intre sporul de productie obtinut prin cresterea numarului de muncitori. se determina ca raport intre sporul de productie obtinut, produs de cresterea capitalului utilizat. sporul de productie obtinut prin cresterea suprafetei de teren utilizate.