Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Echilibrul consumatorului
-are n vedere optimizarea procedurilor de alegere a consumatorului, inndu-se cont de preferinele sale i de
resursele limitate de care dispune pentru obinerea maxim a satisfaciei.
Consumatorul va alege acele combinri de bunuri i servicii care s-i asigure maximizarea efectelor utile adic un
grad maxim de satisfacie, avnd n vedere limita resurselor disponibile.
Linia bugetului, ca instrument de analiz, desemneaz ansamblul combinaiilor care arat posibilitile de cumprare
ale consumatorului, n limita resurselor acestuia.
VT=xPX plus yPY daca venitul total se aloca pentru 2 bunuri x si y
X mediu=VT/Px , y=0 daca venitul se aloca pentru un bun x
Y mediu= Vt/Py , x=0
Aceste relatii reflecta punctele in care linia bugetului intersecteaza cele 2 axe ale consumului
[Gr 82]
Linia bugetului:
yPy= T-xPx => y=T/Py-XPx/Py => Y=f(x) a carei derivata de ordin I pune in evidenta panta liniei bugetului
dy/dx= gt/py -gxpx/gxpy => dy/dx= -px/py
Solutia grafica : echilibrul cs va fi atins in punctul in care una din curbele de indiferenta este tangenta la linia
bugetului
[Gr 83]
-dy/dx=px/py=Umx/Umy
Metoda analitica: se tine cont de functia de maximizare a utilitatii si constrangere bugetara
UA=U(x,y) -> max
UT=xpx plus ypy
Maximizarea functiei de uititate UA presupune ca derivata de ordinul I sa fie nula
U'xDx + U'ydy=0 :dx => U'xdx/dx +U'ydy/gx=o => U'x+U'ydy/gx=0
Dar gy/gx=-px/py => U'x+U'y(-px/py)=o |:U'y =>
U'x/U'y + U'y/U'y(-px/py) =0 => U'x/px=U'y/py
Un consumator va alege acea combinatie care sa ii asigure maximum de satisfactie, in punctul in care RMS(panta
curbei de indiferenta) este egala cu raportul preturilor (panta liniei bugetului) si cu raportulo invers al Umg
2.Dinamica echilibrului consumatorului
Efectele modificrii variabilelor exogene n cadrul analizei dinamicii echilibrului consumatorului sunt venitul
consumatorului i preurile bunurilor.
a)efectul modificrii venitului
-pornim de la o situatie initiala T1 in care consumatorul si-a atins echilibrul, in punctul E1
Px, Py=constante, T=variabil
[Gr 86] In T2: daca venitul creste si preturile nu se modifica, atunci s.ar putea consuma mai mult din ambele bunuri,
constrangerea bugetara relaxandu-se, linia bugetului deplansandu-se spre dreapta, fiind paralela cu cea anterioara,
intrucat panta (px/py) a ramas aceeasi. In aceste conditii, echilibrul consumatorul va fi atins in punctul E2, in care
aceasta linie a bugetului va fi tangenta la o alta curba de indiferenta. Analog: daca venitul scade. Curbele E1,E2,E3
reflecta cum variaza programele de consum alese, in raport cu modificarea veniturilor(presuspunandu-se preturile
relativ constante). Ea se numeste curba venit-consum.
b) Efectul modificarii preturilor
Presupunem o situaie de echilibru:
Px=variabil, Py=constant
[Gr 87] Considerand ca in timp pretul bunului x scade, atunci linia bugetului se va deplasa spre dreapta, iar punctul
de echilibru va fi atins de aceasta data in E2. Analog, daca pretul lui x ar fi crescut, atunci linia bugetului se va
deplasa spre stanga
Curba E3,E1,E2 reflecta dinamica ech cs ca urmare a modif de pret. Ea este cunoscuta sub denumirea pret-consum
si arata cum se modifica cererea de consum ca urmare a modif de pret.

3.Capitalul. Factor derivat de producie


In prezent notiunea de capital este folosita cu acceptiuni extrem de diverse, si anume : capital productiv, capital
banesc, capital real, capital fictiv, capital nominal, capital tehnic, capital cultural, capital uman etc. Capitalul ca
factor de productie exprima totalitatea bunurilor economice produse, eterogene si reproductibile, utilizate in
producerea altor bunuri materiale sau servicii destinate pietei
Capitalul, ca factor de productie se delimiteaza de celelalti factori de productie cu care se combina in vederea
obtinerii bunurilor si serviciilor cat si alte forme de capital (capital lichid, capital fictiv, capital nominal, capital
social). Capitalul nominal reprezinta ansamblul patrimoniului intreprinderii, fonnat din : bunuri, bani, creante,
capital fictiv ( hartii de valoare). Capitalul social este suma subscrisa de proprietarul unei societati pe actiuni.
Capitalul lichid este capitalul banesc.
Capitalul ca factor de productie este considerat un factor de productie derivat, el provenind din procese de productie
anterioare. La randul lor, bunurile capital sunt considerate ca fiind acele bunuri care sunt produse nu pentru a
satisface nevoile directe de consum ale oamenilor ci pentru a fi folosite in productie . Din acest motiv elementele
care formeaza capitalul sunt denumite capital tehnic. In cadrul capitalului tehnic sunt cuprinse urmatoarele elemente:
-constructii de natura diferita ( fabrici, mine , cai ferate, drumuri, scoli...)
-masini, utilaje , instrumente, echipamente de orice fel.
- stocuri de materii prime si produse finite
-tehnica electronica de calcul
-licente etc
Capitalul tehnic (real) , corespunzator comportarii lui in productie, resprectiv dupa modul cum participa , se
consuma si se inlocuieste se grupeaza in capital fix si capital circulant
Capitalul fix este acea parte a capitalului tehnic format din bunuri de lunga durata ce servesc ca instrumente ale
muncii oamenilor, participand la mai multe cicluri de productie, care se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai
multi ani de utilizare .
Capitalul fix cuprinde : cladiri, utilaje , instalatii, masini, mijloace de transport etc.
Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de productie are ca efect pierderea treptata a capacitatii lui de
functionare ca urmare a uzurii. Uzura este deci deprecierea caracteristicilor tehnico- functionale ale capitalului fix.
Uzura capitalului fix este un proces normal.
Capitalul circulant = acea parte a capitalului tehnic reprezentat de stocurile de materii prime, materiale , combustibil,
semifabricate, apa tehnologica care participa si sunt consumate sau profund transformate in cursul unui singur ciclu
de productie si trebuie inlocuite cu fiecare nou ciclu de productie.
Consumandu-se intr-un singur ciclu de productie capitalul circulant se regaseste integral in costul productiei
respective. Bunurile produse devin capital fix sau circulant numai cand sunt atrase in activitatea productiva prin
intelmediul tranzactiilor de piata, in scopul obtinerii de profit.
4. Circuitul i rotaia capitalului
Capitalul real, fix i circulant, apare ca o parte a capitalului n funciune. Acesta, alturi de celelalte forme ale
capitalului total explorat, particip la un circuit n care parcurge trei stadii.
Stadiul 1 il constituie procesul prin care capitalul lichid al unei firme se transform n capital real productiv. Astfel,
are loc o transformare n condiiile n care firma se prezint n calitate de cumprtor pe piaa bunurilor de capital.
Concomitent aceasta se prezint n acelai mod i pe piaa muncii pentru atragerea de resurse.
Stadiul 2 l constituie utilizarea productiv a capitalului real n combinaie cu ceilali factori de producie pentru a
se obine bunuri ce au ca destinaie vnzarea sub form de mrfuri pe pia.
Stadiul 3 const n trecerea acestuia din forma marf n forma bneasc prin vnzarea de bunuri produse.
Capitalul firmei mbrac trei forme: bani, marf i bunuri-capital. Dintre acestea, bunurile-capital reprezint
capitalul real care funcioneazca factor de producie. Funcionarea capitalului are un caracter continuu cu circuit
repetitiv. Astfel, reluarea parcurgerii celor trei stadii reprezint rotaia capitalului, timpul necesar reprezent nd viteza
de rotaie a capitalului.
Asupra vitezei de rotaie acioneaz o serie de factori, incluznd structura capitalului productiv utilizat.
Intreprinderile cu capital fix ridicat tind s nregistreze o vitez de rotaie mai mic i invers.

5. Formarea capitalului
Dinamica factorului capital poate fi explicat prin procesul de formare brut a capitalului real, care cuprinde:
1 Formarea brut de capital = reprezint procesul prin care bunurile de capital fix sunt achiziionate de firme pentru
utilizarea acestora n producie. Acest proces conine: achiziionarea de pe pia sau producerea de bunuri de capital
i punerea lor n funciune, precum i intervenii asupra bunurilor de capital fix existente n vederea ameliorrii
performanelor i creterii duratei de via.
2 Variaia stocurilor = reprezint diferena dintre intrrile n stocuri i ieirile din stocuri n cursul unei perioade.
Capitalul fix se formeaz prin intermediul investiiilor. Investiiile se definesc prin totalitatea cheltuielilor fcute de
firme pentru crearea de noi capaciti de producie i pentru dezvoltarea celei existente.
Investiia brut reprezint investiia total fcut ntr-o anumit perioad pentru formarea brut de capital fix. Pe
parcursul utilizrii capitalului fix, aceasta se depreciaz conducnd la scoateerea din funciune a bunurilor de capital
fix i la nlocuirea acestora.
Deprecierea se datoreaz uzurii fizice i morale. Ea este de doua feluri:
a)uzura fizica
b)uzura morala
Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in procesul
de productie sau datorita actiunii distructive a agentilor naturali.
Pierderea treptata a capacitatii de productie este insotita de procesul amortizarii, ce presupune transimterea treptata a
cotei parti din pretul de cumparare a capitalului fix asupra bunurilor produse. Amortizarea este deci procesul de
recuperare a pretului initial de cumparare al capitalului fix. Amortizarea constituie expresia baneasca a uzurii
capitalului fix.
Amortizarea pune in evidenta in cadrul costului de productie, consumul factorului capital fix. Prin amortizare se
asigura constituirea, in cadrul fiecarei intreprinderi, a unui fond de amortizare, pe seama caruia va fi posibila
inlocuirea capitalului fix, cand va sosi sfarsitul vietii sale tehnice.
Uzura morala apare sub incidenta progresului tehnic si a conditiilor pietei care asigura elemente de capitai fix mai
ieftine decat cele in functiune si/sau cu performante tehnico- economice superioare.
6.Maximizarea produciei la un cost dat
n acest caz productorul are opiunea de a produce ct mai mult posibil la un cost de producie determinat.
A.Optimul productorului: soluia grafic
Se presupune c ntreprinztorul utilizeaz doi factori de producie: munca (L) si capitalul (k).
[Gr 118] Domeniul opiunilor posibile este reprezentat de triunghiul AOB. Astfel, se poate realiza nivelul de
producie Q1, dar i Q2, maximul produciei fiind atins n punctul M. Acest punct permite s se carcaterizeze at t
nivelul maxim al produciei (Q3) ct i combinaia de factori utilizai.
B.Optimul productorului: soluia analitic
Prin folosirea metodelor analitice se poate obine acelai rezultat. Astfel, productorul trebuie s maximizeze nivelul
produciei avnd n vedere restriciile bugetare: Q=f(L,K).
7. Minimizarea costului pentru o producie determinat pg. 121
In acest caz se studiaz comportamentul productorului pornind de la opiunea de minimizare a costului pentru un
nuvel de producie dat.
A.Optimul productorului: soluia grafic
Productorul caut s minimieze costul de producie (C=T=LPL+KPK) pentru un nivel de producie Q=Q0. Funcia
este Q=f(L,K).
[Gr 122] Nivelul de cost reprezentat de C1 este exclus. Nu se poate produce Q0 cu ajutorul unei combinaii oarecare
de factori pornind de la cheltuiala C1. Optimul productorului este atins n punctul M. Astfel, n acest punct raporul
productivitilor marginale este egal cu raportul preurilor factorilor.
B. Optimul productorului: soluia analitic
n aceast situaie minimizarea costului se scrie: C=C (L,K)=LPL+KPK. Astfel, C=C[L,K(L)].

8. Tipologia costurilor i evoluia lor n funcie de modificarea produciei


In practica economic se utilizeaz urmtoarea tipologie a costurilor:
1 In funcie de procesul tehnologic, elementele de cost se grupeaz n:
a. costuri de baz (materii prime, salariile personalului productiv, amortizare, apa i combustibil);
b. costuri de regie, conducere i organizare;
2 Dup gradul de omogenitate i complexitate:
a.costuri simple;
b.costuri complexe
3 In funcie de purttorul de cost:
a.costuri directe
b.costuri indirecte
4. In funcie de momentul consumului factorilor i cel al efecturii cheltuielilor:
a.costuri curente, aferente perioadei
b.costuri peliminare, care se efectueaz n viitor
c.costuri anticipate, ce nu aparin perioadei de cheltuial
5. Dup natura activitii economice:
a.costuri productive
b.costuri neproductive
Gruparea ce reprezint interes deosebit pentru ntreprinztor este aceea care mparte costurile n:global, mediu i
marginal.
Costul global cuprinde costurile corespunztoare unui volum de producie dat. Costurile se disting ca elemente
structurale n costuri fixe, variabile i totale.
Costuri fixe=independente de volumul produciei, C.variabile=sunt variabile n funcie de cantitatea de produse
obinute (Cv=f(Q)), C.totale=suma cf i cv (Ct=Cf+Cv).
Costul mediu = reprezint costul pe unitatea de produs: CF mediu=CF/Q; CV mediu=CV/Q; CT mediu=CT/Q
Costurile medii se calculeaz prin raportarea costurilor globale respective la cantitatea de bunuri produse.
Mrimea costului mediu variaz n timp i spaiu.
Costul marginal (Cm) reprezint sporul de cost necesar pentru a obine o unitate suplimentar de produs. Acesta
msoar variaia costului total pentru o variaie infinit. Costul marginal se determin astfel:
Cm=/\Ct//\Q=Ct1-Ct0/Q1-Q0
Costul marginal are o importan mare n luarea de decizii privind mrimea ofertei de bunuri.
9. Pragul de rentabilitate
Pragul de rentabilitate sau punctul mort indic volumul de producie sau cifra de afaceri de la care producatorul
pornete n obinerea de profit. n acest punct, ncasrile totale sunt egale cu costul total, profitul fiind nul. Pragul de
rentabilitate poate fi exprimat prin formula:
It=Q*pv; Q*CTM=CT => Q*pv=Q*CTM => pv=Q CTM/Q=CTM
Pragul de rentabilitate nu poate fi meninut pe termen lung fr ca firma s nu fie nevoit s se retrag din afacere.
Acest prag este un concept pe termen scurt.
Exista dou metode de determinare a nivelului pragului de rentabilitate:
Metoda liniar = costul variabil total evolueaz direct proporional cu volumul produciei. Rezult c toate
elementele produciei se reprezint prin linii drepte.
[gr 145] Calculul pragului de rentabilitate pornete de la ecuaia Pvqr = CT. De asemenea, din grafic se observ c
n intervalul n care costurile totale depesc ncasrile totale, se nregistreaz pierderi.
Metoda neliniar= are loc n situaia n care costul variabil total are o evoluie neproporionat fa de volumul
produciei. Acest fenomen este ntlnit n realitate. Costul total global este astfel neliniar.
[Gr 146] In grafic se pot observa: o zon de pierdere, o zon de profit, urmat de alt zon de pierderi, atunci cnd
volumul produciei este ridicat. Astfel, profitul maxim se obine la acel volum al produciei la care venitul marginal
este egal cu costul marginal.