PRODUCĂTORUL/

ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI COMPORTAMENTUL SĂU

RAŢIONAL 5. PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE
PRODUCȚIE

Orice întreprinzător dispune de resurse limitate (cantități limitate de factori de producție). Pentru
ca întreprinzătorul să câștige mai mult, el trebuie, de regulă, să mărească volumul producției realizate
și vândute. Acest fapt impune creșterea eficienței utilizării factorilor de producție a raționalității
activității sale.
Productivitatea (rodnicia sau randamentul factorilor de producție utilizați) este expresia
sintetică a eficienței utilizării factorilor de producție. Aceasta poate fi determinată la nivel de firmă,
ramură economică și economie națională.
Cu ajutorul nivelului productivității se apreciază cât de mare este randamentul factorilor de
producție.
Nivelul (mărimea) productivității se determină ca un raport între rezultatele obținute de
producător (producția) și eforturile depuse pentru a obține aceste rezultate (cantitatea de factori de
producție utilizați). Relația prin care se exprimă nivelul productivității este:

Q
W =
Fp

unde:
∙ W- nivelul productivității;
∙ Q - volumul bunurilor economice produse, exprimat după caz, în unități fizice naturale (kg, m, bucăți) și unități natural-
convenționale (kWh, CP) sau unități monetare (lei, dolari, euro) ca valoare a producției; ∙ Fp - factorii (factorul) de producție
utilizați (utilizat) exprimați și ei, după caz, în unități fizice naturale și natural convenționale și/sau în unități monetare (ca
valoare);
∙ i = 1,2,3......,n- factorii de producție utilizați.

O productivitate mai mare are o importanță economică deosebită pentru că

astfel: ∙ se reduce costul total mediu (unitar sau pe produs);
∙ este atenuată tensiunea dintre nevoi și resurse;
∙ se mărește competitivitatea internă și externă a produselor naționale;
∙ se poate mări salariul fără a genera inflație;
∙ se pot diminua prețurile și se poate mări salariul real;
∙ se asigură creșterea bunăstării, a standardului de viață al oamenilor.

În teroria și practica economică contemporane sunt consacrate două forme de determinare și

analiză a acesteia:
✔ productivitatea parțială;
✔ productivitatea globală.
 1
I. Productivitatea parțială exprimă eficiența unui factor de producție (muncă, natură sau
capital tehnic), considerat a fi la originea producției și a modificării acesteia (ceilalți factori de
producție fiind constanți).
În funcție de factorul reținut, productivitatea parțială se prezintă, după caz,
ca: ✔ productivitate a muncii;
✔ productivitate a capitalului;
✔ productivitate a pământului.

II. Productivitatea globală exprimă eficiența agregată a tuturor factorilor de producție implicați
în obținerea unui rezultat. Aceasta arată performanța de ansamblu a factorilor de producție din a căror
combinare a rezultat efectul util.
Nivelul ambelor forme ale productivității se exprimă prin productivitatea medie și
productivitatea marginală.

A. Productivitatea medie exprimă eficacitatea medie obținută prin utilizarea fiecărui factor de
producție în parte sau a tuturor (luați împreună) la un moment dat.
1. Astfel productivitatea medie a muncii arată eficiența medie cu care este consumat factorul muncă. Se
determină ca raport între producția totală (Q) și cantitatea totală de muncă utilizată (L). Se poate
exprima, după caz, prin numărul de salariați, numărul de ore-muncă etc, conform relației: WL Q
L
=
2. Productivitatea medie a capitalului arată eficacitatea medie cu care este utilizat factorul
capital. Se calculează ca raport între rezultatele obținute într-o anumită perioadă (Q) și capitalul tehnic
utilizat (Ktehn) după relația:
Q
WK =
K

3. Productivitatea medie a pământului arată eficacitatea medie cu care este utilizat factorul
pământ. Se calculează ca raport între efectul util obținut (Q) și suprafața totală de teren (P) folosită
pentru obținerea producției respective, după relația:
Q
WP =
p
4. Productivitatea medie globală a factorilor de producție ne arată eficiența agregată a
factorilor de producție utilizați. Se determină ca raport între rezultatul total obținut și totalul factorilor
de producție utilizați (evaluați în expresie valorică) după relația:
Q Wg
++
= LPK

B. Productivitatea marginală exprimă variația rezultatelor obținute prin modificarea cu o unitate

a unuia, mai multor sau a tuturor factorilor de producție.
Ea fundamentează decizia producătorului privind oportunitatea și viabilitatea modificării
(creșterea sau scăderea) cantității factorilor de producție utilizați.

2
Corespunzător formelor productivității se pot determina și analiza:
1. productivitatea marginală a muncii - (WmgL) exprimă eficiența ultimei unități de muncă
implicate în activitatea economică. Se determină ca raport între variația absolută a rezultatelor obținute
(∆Q) și variația cantității de muncă utilizată (∆L), după relația:

WmgL
−−
Δ Q QQ10
= =
Δ
L LL10

2. productivitatea marginală a capitalului - (WmgK) exprimă randamentul ultimei unități de

capital tehnic atras și utilizat în activitatea economică. Se determină ca un raport între variația absolută
a rezultatelor obținute (∆Q) și variația absolută a capitalului tehnic utilizat (∆K), după relația:

WmgK
−−
= Q = QQ10
Δ
Δ K KK10

3. productivitatea marginală a pământului - (WmgP) exprimă randamentul ultimei unități de

teren atras și utilizat în activitatea economică. Se determină ca un raport între variația absolută a
rezultatelor obținute (∆Q) și variația absolută a suprafeței de teren (∆P), după relația:
WmgP
−−
Δ Δ =
= Q QQ10
P PP10

4. productivitatea globală marginală - (WmgG) exprimă eficiența ultimei unități din toți factorii
de producție utilizați în activitatea economică. Se determină ca raport între variația absolută a
rezultatelor obținute (∆Q) și variația absolută a tuturor factorilor de producție (∆L+∆P+∆K), după
relația:
Δ Q

WmgG
Δ+Δ+Δ
= LPK
 Dacă productivitatea crește sau scade de la o perioadă la alta se poate afla prin determinarea
dinamicii acesteia, calculând indicele productivității (Iw) ca raport între nivelul productivității în
perioada curentă (W1) și cel din perioada de bază (W0), după formula:

Iw = 1 0
WW *100

3
Factorii care pot influența productivitatea (randamentul) activității economice a
producătorului sunt foarte diferiți:
1. factori naturali
∙ condițiile pedoclimatice;
∙ concentrația în substanța utilă a unui zăcământ mineral;
∙ abundența sau raritatea resurselor de apă;
2. factori tehnici
∙ tehnica și tehnologiile utilizate;
∙ combinarea factorilor de producție;
∙ modul de organizare a activității de producție;
3. factori sociali
∙ gradul de pregătire și calificare al lucrătorilor;
∙ relațiile dintre sindicate și patronate;
4. factori psihologici
∙ motivația muncii;
∙ climatul la locul de muncă;
∙ climatul familiali;
5. factori internaționali
∙ calitatea relațiilor economice cu partenerii externi;
∙ nivelul productivității în celelalte țări.

În cadrul formelor productivității locul central îl ocupă productivitatea muncii (medie și

marginală), pentru că factorul muncă are rolul determinant în ansamblul factorilor de producție.
4