Ivan Daniel ECONOMIE

PRODUCĂTORUL
ŞI COMPORTAMENTUL SĂU RAŢIONAL

Proprietatea şi libera iniţiativă

Economia de piaţă este o economie deschisă bazată pe schimb şi pe proprietatea
privată asupra resurselor de producţie

Caracteristici ale economiei de piaţă:

 proprietatea privată – baza activităţii productive;

 libertate economică (libera iniţiativă şi libertatea de a alege);
 concurenţă – reglează activitatea economică stimulând: creşterea eficienţei în
producţie, creşterea calităţii produselor, reducerea preţurilor;
 motivarea participanţilor la activitatea economică – pentru a-şi realiza propriile
interese;
 preţuri libere;
 intervenţie limitată a statului în economie – doar pentru a elabora cadrul juridic de
desfăşurare a activităţilor economice, garantarea proprietăţii şi corectarea efectelor
negative ale mecanismelor de piaţă.

Proprietatea se referă la drepturile unei persoane sau organizaţii asupra unor bunuri şi
la bunurile respective.
Drepturile de proprietate:
- posesie
- dispoziţie
- folosire
- uzufruct

Formele de proprietate:

 Proprietatea privată (particulară) care poate fi:

- Individuală (firma unui individ, locuinta unei familii, autoturism proprietate
personală, etc.)
- Asociativă (firme particulare asociative)
 Proprietatea de stat (publică) terenuri ale statului, clădiri ale unor instituţii publice,
drumuri naţionale si oraşeneşti, parcuri publice, etc.)
 Proprietatea mixtă (doar sub forma societăţilor pe acţiuni, o parte din acţiuni
deţinându-le statul, cum ar fi Romtelecom, Tarom, etc.)

Producătorul – persoana care utilizează resurse pentru a produce bunuri şi servicii

Întreprinderile – unităţile economice de bază în care se realizează activitatea de producţie şi
distribuţie a bunurilor şi serviciilor.
În funcţie de specializarea lor întreprinderile pot fi: industriale, agricole, comerciale,
prestatoare de servicii.
În funcţie de mărimea lor, întreprinderile pot fi: mici, mari şi mijlocii.
În funcţie de forma de proprietate în care se află întreprinderile pot fi:
- întreprinderi proprietate privată (individuale, asociative sau pe acţiuni)
- întreprinderi de stat (au o pondere foarte mică în economiile de piaţă)
- întreprinderi proprietate mixtă (pe acţiuni)

1
Ivan Daniel ECONOMIE
Factorii de producţie
Întreprinzătorul este cel care ia deciziile esenţiale în cadrul activităţii economice pe
care o conduce obiectivul său fiind acela de a obţine profit. Pentru a obţine profit el trebuie
să producă bunuri şi servicii destinate consumului.

Factorii de producţie
Factorii de producţie –ansamblul resurselor atrase şi folosite în producţie.

Factorii de producţie pot fi:

 primari (resursele naturale şi munca) – cei care nu sunt rezultatul unor procese
economice anterioare – şi
 derivaţi – dacă sunt obţinuţi în cadrul unei activităţi productive.

Factorii de producţie fundamentali sunt:

a) Munca – este o activitate umană ce presupune capacitatea fizică şi intelectuală de a

produce bunuri şi servicii.
 Munca are un caracter eterogen –diferenţierea şi specializarea muncii pe genuri de
activităţi în cadrul unor domenii distincte, ocupaţii, meserii şi calificări diferite.
Aceasta este un element economic pozitiv ducând la creşterea productivităţii muncii.

b) Resursele naturale (pământul) – factor de producţie primar ce constă în bunuriole date

de natură (regenerabile sau neregenerabile) cum ar fi: solul, apa aerul, mineralele,
gazele naturale, pădurile, etc.

c) Capitalul (K) – factor de producţie derivat format din bunuri materiale rezultate din
procese economice anterioare care sunt folosite în producţie.

Capitalul este de două feluri:

a) Capital circulant (Kc ) – bunuri care sunt utilizate la un singur ciclu de producţie. Ex.:
energie, combustibil, apă, materii prime, etc.

b) Capital fix (Kf ) – format din bunuri care participă la mai multe cicluri de producţie.
Ex.: clădiri, maşini, utilaje, instalaţii, drumuri, etc.

Capitalul fix se depreciază prin:

- uzură fizică – ca urmare a folosirii şi a acţiunii factorilor naturali
- uzură morală – prin apariţia unor maşini, instalaţii şi utilaje mai performante
ca urmare a progresului tehnic.

2
Ivan Daniel ECONOMIE
Combinarea factoruilor de producție:

Factorii de producţie sunt utilizaţi împreună în producţie, în diferite combinaţii.

Combinarea optimă este aleasă pe baza unor calcule de eficienţă în acest sens fiind
posibilă şi substituirea unor factori de producţie. Ex. Înlocuirea unui nr. de muncitori cu un
utilaj.
Substituirea este exprimată şi calculată prin rata marginală de substituţie RmgS care
reprezintă suplimentul dintr-un factor (capital) pentru a reduce cu o unitate cantitatea utilizată
dintr-un alt factor (munca) fără ca producţia să scadă.
x
RmgS  unde x  varia' ia factorului x; y  variatia factorului y
- y
Exemplu: un întreprinzător achiziţionează un utilaj nou şi reduce cu 2 numărul
lucrătorilor din secţie. Deci RmgS = 1/2.

3
Ivan Daniel ECONOMIE
Eficienţa economică şi productivitatea

Eficienţa economică – raportul dintre rezultatele obţinute într-o activitate economică şi

eforturile depuse.

Productivitatea – eficienţa factorilor de producţie.

Costul – exprimă valoric consumul de factori de producţie.
Profitul – exprimă rentabilitatea activităţii economice.

Productivitatea – producţia raportată la factorii de producţie specifici.

a) Productivitatea medie a muncii WL:

Q Q – producţia;
WL  L – numărul de lucrători (sau numărul de ore lucrate)
L
Exemplu: dacă 5 lucrători realizează 100 de piese pe zi atunci
100 piese
WL   20 piese / lucrator
5 lucratori

b) Productivitatea medie a capitalului WK:

Q Q – producţia;
WL  K – capitalul utilizat
K
Exemplu: cu 3 utilaje se realizează 630 de piese pe zi atunci
630 piese
WK   210 piese/util aj
3 utilaje

c) Productivitatea medie a pământului WP:

Q Q – producţia;
WP  P – suprafaţa de teren
P
Exemplu: de pe 15 ha de teren agricol se recoltează 60 de tone de porumb boabe
60 tone porumb boabe
WP   4tone/ha
15 ha
Productivitatea marginală – variaţia producţiei raportată la variaţia factorului de producţie
(ceilalţi factori rămânând constanţi).
Q ΔQ = Q1 – Q0;
a) WmgL  ΔL = L1 – L0
L
Q ΔQ = Q1 – Q0;
b) WmgK  ΔK = K1 – K0
K
Q ΔQ = Q1 – Q0;
a) WmgP  ΔP = P1 – P0
P

Exemplu: mărind echipa de muncitori de la 5 la 7 producţia de piese creşte de la 100 de piese

la 132 de piese.
Q 144 piese  100 piese 44 piese
WmgL     22 piese/lucr ator
L 7 lucratori  5 lucratori 2 lucratori

4
Ivan Daniel ECONOMIE
Costul de producţie

Costul de producţie – expresia monetară a consumului de factori de producţie

 Amortizarea (A) – recuperarea treptată a valorii capitalului fix.

Are două forme de exprimare:
Amortizarea anuală A Rata anuală a amortizării Ra
Kf A
A Ra   100 [%]
TA Kf

Kf = Valoarea capitalului fix achiziționat

TA = Timpul de amortizare (în ani)

 Consumul total de capital:

K = Kf + Kc unde Kf = capitalul fix iar Kc = capitalul circulant
 Capitalul consumat:
Kconsumat = A + Kc
 Cheltuielile salariale Cs – reprezintă consumul de muncă
 Consumul de resurse naturale este asociat celui de capital sau sub forma de rentă sau
de preţ al pământului.
 Cheltuieli materiale de producţie Cm – consumul de capital şi de factori de producţie
naturali.
CT = Cm + Cs dar Cm = A + Kc deci CT = A + Kc + Cs

 Costuri fixe CF – cheltuielile care nu depind de volumul producţiei (pe termen

scurt). Acestea sunt: chiria, iluminatul, încălzitul, amortizarea, salariile fixe (ale
personalului administrativ şi de întreţinere)

 Costuri variabile CV – sunt cele care depind de volumul producţiei: materii prime
şi materiale, combustibil, energie, salarii variabile (personalul direct productiv).

 Costul total al producției CT

CT = CF + CV

CT
Costuri

CV CV

CF

Producţia (Q)
Variaţia costurilor în funcţie de volumul producţiei

5
Ivan Daniel ECONOMIE
 Costurile unitare (costurile medii)
Reprezintă costurile ce revin în medie pe o unitate de produs
a) Costul fix mediu:
CF
CFM 
Q
b) Costul variabil mediu
CV
CVM 
Q
c) Costul total mediu
CT CF  CV CF CV
CTM      CFM  CVM
Q Q Q Q

CT
CTM   CFM  CVM
Q

CTM reprezintă costul ce revine în medie pentru o unitate de produs.

 Costul marginal Cmg

CT CT1  CT0 CT0 = costul total inițial
Cmg   CT1 = costul total ulterior (după
Q Q1 - Q 0
modificarea producției)
Costul marginal reprezintă de fapt costul Q0 = cantitatea inițială
ce revine în medie pentru fiecare unitate Q1 = cantitatea ulterioară
de produs realizat în plus

CT0 = CF0 + CV0 iar CT1 = CF1 + CV1 deci

CT1 – CT0= (CF1 + CV1) – (CF0 + CV0)
Dar CF1 = CF0 deoarece CF este constant, nu de pinde de volumul producției,
Ca urmare putem înlocui CF1 și CF0 cu CF:
CT1 – CT0= (CF + CV1) – (CF + CV0) = CF + CV1 – CF – CV0 = CV1 – CV0
Deci putem spune că:
CT1 – CT0= CV1 – CV0 (adică ΔCT = ΔCF). Deci formul finală devine:

CT1  CT0 CV1  CV0

Cmg  
Q1  Q 0 Q1  Q 0

Calcularea costurilor este necesară pentru a putea decide preţul produselor astfel încât
veniturile să fie mai mari decât cheltuielile.
Principala modalitate de reducere a costului este creşterea productivităţii, în special a
productivităţii muncii.

Căi de creştere a productivităţii muncii:

 Promovarea progresului tehnic

 Angajarea unor lucrători cu calificare superioară
 Motivarea şi stimularea lucrătorilor
 Asigurarea unor condiţii optime de muncă
 Îmbunătăţirea organizării activităţii.

6
Ivan Daniel ECONOMIE
Profitul
Profitul – diferenţa dintre venituri (încasări) şi
cheltuieli (costul total)

Pr = V – CT = Q P – CT
Pr – masa profitului
Q – cantitatea de produse
P – preţul de vânzare brut al unui produs
Q P = CA (cifra de afaceri sau încasările)

Formele profitului:

a) Profitul unitar – profitul ce revine pentru o unitate de produs

Pr
Pru 
Q
b) Rentabilitatea – capacitatea unei firme de a obţine profit.
Gradul de rentabilitate este exprimat prin rata profitului

Rata profitului (Rpr) poate fi calculată prin raportarea exprimată procentual a masei
profitului la veniturile totale Vt (Vt reprezintă cifra de afaceri a firmei CA = Vt = Q P)
sau capitalul investit (K) sau la costul total (CT).
Astfel putem avea trei variante de calcul:
Rata profitului raportată la Rata profitului raportată Rata profitului raportată
costul total al producției (CT) la CA (CA= Vt = Q ) la capitalul investit (K)
Pr Pr Pr
Rpr  100[%] Rpr   100 [%] Rpr  100[%]
CT QP K

Exemplu:
O firmă are încasări de 5000 u.m. utilizând un capital de 1000 u.m. şi având costuri
totale de 4000 u.m.
Pr = 5000 – 4000 = 1000 u.m.
Rata profitului indică eficienţa activităţii desfăşurate permiţând compararea
activităţilor din punctul de vedere al rentabilităţii lor.

c) Profit normal – câştigul minim ce motivează continuarea afacerii

d) Profit suplimentar – acea parte din profit care depăşeşte profitul normal

Factori care influenţează mărimea profitului:

 Preţul şi costul
 Volumul, structura şi calitatea producţiei
 Viteza de rotaţie a capitalului – perioada necesară de la începerea producţiei până la
încasarea veniturilor pentru ea.
 Mărimea salariilor, a rentei şi a dobânzii

7
Ivan Daniel ECONOMIE
Temă:
O firmă care produce o cantitate de piese Q0 = 5.000 de piese pe an are următoarele cheltuieli
anuale:
a. Chirie – 12.000 u.m.
b. Întreţinerea căldurii – 6.000 u.m.
c. Materii prime şi materiale – 24.000 u.m.
d. Combustibil, energie, apă tehnologică – 12.000 u.m.
e. Salariile lucrătorilor din secţii – 24.000 u.m.
f. Salariile lucrătorilor din compartimentul administrativ – 6.000 u.m.
g. Firma utilizează capital fix în valoare de 120.000 u.m. cu durată de funcţionare de 20 de
ani

Se cere:
a) Aflaţi amortizarea anuală (A)
b) Calculați rata anuală a amortizării (Ra)
c) Calcualți: Costul fix CF; Costul variabil CV; Costul total CT; Costul fix mediu CFM;
Costul variabil mediu CVM; Costul total mediu CTM.
d) Reprezentaţi grafic evoluţia CF, CV, şi CT considerând evoluţia lor liniară între
valoarea Q = 0 piese şi Q0 = 5000 de piese.
e) Calcualți costul marginal Cmg când producţia crește de la Q0 = 5.000 de piese pe an la
Q1= 5.500 de piese pe an, iar costurile variabile se modifică în aceeaşi proporţie cu
producţia.
f) Aflați profitul total al firmei Pr (masa profitului), și profitul unitar Pru, pentru Q0
(înainte de creșterea producției)
g) Calcualți rata profitului raportată la costuri și rata profitului raportată la cifra de
afaceri a firmei (Rpr), înainte de creşterea producţiei (pentru Q0) , dacă preţul de
vânzare al pieselor produse este de 22 u.m.
h) Calculați profitul total al firmei Pr (masa profitului), și profitul unitar Pru, pentru Q1
(după creșterea producției)

8
Ivan Daniel ECONOMIE
FORMAREA OFERTEI PE PIAŢĂ

Oferta - cantitatea dintr-un bun pe care producătorii sunt dispuşi să o vândă pe o

piaţă, într-o perioadă de timp şi la un anumit preţ.

Oferta poate fi privită fie ca ofertă a unei singure firme fie la nivelul întregii
pieţe (oferta agregată) prin însumarea ofertelor tuturor firmelor la nivelul unei pieţe.

Legea ofertei: vânzătorii vor oferi spre vânzare o cantitate mai mare dintr-un bun la un
preţ mai ridicat şi o cantitate mai mică la un preţ mai scăzut.

Preţul
Curba ofertei

Cantitatea Q
Explicaţia: la un preţ mare agenţii economici vor fi stimulaţi să producă o cantitate
mare de produse deoarece pot obţine profit mare.

Elasticitatea ofertei (în funcţie de preţ)

Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ reprezintă modificarea ofertei ca urmare a

modificării preţului.

Eof – coeficientului de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ

P0 – prețul inițial
P1 – prețul ulterior
Q0 – cererea inițială (cantitate cerută corespunzătoare lui P0
Q1 – Cererea ulterioară (corespunzătoare lui P1)

În funcţie de valoarea Eof oferta poate fi:

Ofertă elastică Ofertă inelastică Ofertă de elasticitate unitară
Eof  1 Eof  1 Eof = 1

Ex.: pentru un bun economic o creştere a preţului de la 1000 u.m. la 2000 u.m.
antrenează o creştere a ofertei de la 1000 la 4000 de bucăţi. Să se calculeze Eof
4000 - 1000
1000 3
Eof    3 deci oferta este elastic ă
2000 - 1000 1
1000

9
Ivan Daniel ECONOMIE
Factori determinanţi ai elasticităţii ofertei

Pe lângă preţ, oferta unui bun este influenţată şi de alţi factori:

 Preţul factorilor de producţie;

 Preţul altor bunuri;
 Tehnologia folosită;
 Costul producţiei;
 Condiţii naturale.
În condiţiile în care preţul creşte elasticitatea ofertei va reacţiona şi în funcţie de perioada de timp ce a
trecut de la modificarea preţului, astfel:
 Perioadă foarte scurtă  ofertă inelastică
 Perioadă scurtă  ofertă unitară sau apropiată de unitară
 Perioadă lungă  ofertă elastică
Temă: manual p. 58 ex. 3, 4, 5.

Aplicaţii, exerciţii, probleme:

1. Completaţi tabelul următor pe baza formulei de calcul a Eof și pe baza clasificărilor
tipurilor de ofertă în funcție de valoarea lui Eof:

Preţul unitar Oferta/buc.

Bunul Eof Tipul ofertei
T0 T1 T0 T1
A 40 32 500 400
B 100 500 750 2
C 60 54 1700 1,5
D 1500 1860 200 236

2. Reprezentaţi grafic (prin puncte unite de o curbă) curba ofertei pentru fiecare tip de
produs din tabelul anterior.

10