Sunteți pe pagina 1din 23

TEORIA ECONOMICĂ A

PRODUCĂTORULUI
SCOP:

 Ce este funcţia de producţie şi care este utilitatea ei

 Ce sunt producţivităţile medii şi marginale

 Care sunt efectele posibile asupra producţiei în urma


modificării simultane a factorilor de producţie

 Care este condiţia necesară maximizării profitului unui


producător
 Consumatorii si producatorii sunt considerati rationali,
urmarind maximizarea avantajelor –functia obiectiv
(satisfactie, utilitate respectiv profit) in conditiile
constrangerilor (venit si pretul bunurilor, respectiv buget
si pretul factorilor de productie, clienti, concurenti).
PRODUCŢIA
 Reprezintă procesul de folosire şi combinare al
factorilor de producţie cu scopul obţinerii de bunuri şi
servicii utile, a carui nivel este influentat de cantitatea si
calitatea acestor factori.
 Avand in vedere caracterul limitat al resurselor sunt
retinute numai combinatiile de factori de productie,
care genereaza maximul de productie tinand cont
bineinteles de posibilitatea tehnologica
FUNCŢIA DE PRODUCŢIE
 indica relatia dintre cantitatea maxima produsa dintr-un bun si
cantitatile de factori de productie utilizati pentru crearea acestuia, in
conditiile unei tehnologii disponibile.

 x =factor de producţie
Q=outputul,
set de producţie=aria tuturor combinaţiilor posibile tehnologic, cuprinsă între curba producţiei, şi
abscisă.
Funcţie de producţie=Funcţia ce descrie această curbă
PRODUCTIVITATEA MEDIE
PRODUSUL MEDIU
 a unui factor de producţie reprezinta cantitatea de
output obtinut pe unitatea de factor de productie.
 functia de productie Q = f (L,K),

unde L=factorul de productie munca


K=factorul de productie capital.
WmL=
Q
L
WmK=
Q
K
PRODUCTIVITATEA MARGINALA
PRODUSUL MEDIU
RANDAMENTUL FACTORIAL

 a unui factor de productie reprezinta sporul de


productie obtinut in urma cresterii cu o unitate a unui
factor de productie restul ramanand neschimbati
 In cazul in care unul din factorii de productie se modifica
produsul sau productivitatea fizica marginala a
muncii/capitalului va fi:

Q f (L  L, K) - f (L, K) Q
 sau WmgL   f’ L
L L L
Q f (L, K  K) - f (L, K) Q
 sau WmgK   f’ K
K K K
DE EXEMPLU:
Procesul de producţie se realizează prin combinarea celor doi factori de
producţie, muncă şi capital (echipamente). Factorul în raport cu care se
va calcula produsul mediu şi marginal este munca, iar volumul
capitalului va fi menţinut constant (K0 = 5 echipamente).
Unităţi de Unităţi de Producţia
capital muncă totală
(K0) (L) (Q)

5 0 0
5 1 800
5 2 2000
5 3 4640
5 4 6200
5 5 7500
5 6 8400
5 7 8750
5 8 8750
REZOLVARE
Productivitatea Productivitatea
marginală medie a
a muncii muncii
- -
800 800
1200 1000
2640 1546.66
1560 1550
1300 1500
900 1400
350 1250
0 1093.75
 Sporul factorului variabil munca determină creşterea producţiei mai
rapidă (curba producţiei este convexă), după care, producţia continuă să
crească însă cu o rată descrescătoare (curba devine concavă) pentru ca
apoi să stagneze.
 produsul fizic marginal creşte mai întâi, atinge un maxim în punctul b,
după care începe să scadă.
 Punctul b coincide cu cel de schimbare a concavităţii curbei producţiei totale.
 Punctul c reprezintă punctul de maxim pentru produsul mediu, prin care
trece şi curba produsului marginal.
 dincolo de acest punct, produsul marginal devine inferior celui mediu,
determinând şi scăderea acestuia.
ELASTICITATEA
 Producţia are o elasticitate parţială ce masoara modificarea
procentuala a acesteia la modificarea cu un procent a unui factor
de productie. Astfel
Q
Q %Q Q Q WmgL
eL   dar  WmgL si  WmL  eL 
L %L L L WmL
L
Q
Q %Q Q Q WmgK
eK   dar  WmgK si  WmK  eK 
K %K K K WmK
 Elasticitatea
K poate fi:
 eFP>1 – cresterea productiei este mai mare decat a factorului de
productie
 eFP=1 – cresterea productiei este egala cu cea a factorului de
productie
 eFP<1 – cresterea productiei este mai mica decat a factorului de
productie
LEGEA RANDAMENTELOR DESCRESCĂTOARE
 afirma ca productivitatea marginala a fiecarei unitati
suplimentare a factorului de productie va scadea progresiv,
ceilalti factori nemodificandu-se si in conditiile unei tehnologii
date
sau
 cresterea productie este mai lenta cu cat se inregistreaza o
crestere a unui factor de productie.

Exemplul anterior:
 începând cu al patrulea muncitor, producţia creşte cu cantităţi în
scădere, ajungându-se ca aportul ultimului muncitor la producţia
totală să fie practic nul.
CURBA DE IZOPRODUS
IZOCUANTA
 Reprezinta o analiza grafica a combinatiilor de inputuri (factori de productie) ce
ofera acelasi output (volum de productie)
 Presupunem aceeaşi funcţie de producţie bifactorială continuă şi derivabilă Q = f(L,K)
-> exista o infinitate de combinaţii, deci de soluţii (L,K), permiţând obţinerea unui
volum dat de producţie.
 De exemplu, volumul de producţie Q1 se poate obţine fie prin utilizarea unei cantităţi
mai mari de capital şi mai puţină muncă (combinaţia I), fie mai multă muncă şi mai
puţin capital (combinaţiile II şi III).
HARTA IZOCUANTELOR
 reprezinta ansambul curbelor de izoprodus ce
corespund diferitelor niveluri de productie in conditiile
unei tehnologii date.
RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUŢIE
(RMS)
 reprezinta rata de substituire a unui factor de productie prin altul
in conditiile obtinerii aceleasi productii
sau
 cantitatea suplimentara a unui factor de productie necesara
obtinerii aceleasi productii in conditiile diminuarii celuilalt factor
de productie.
 Daca se modifica munca cu ΔL trebuie modificat si capitalul cu ΔK
pentru ca productia sa ramana la acelasi nivel.
K
RMS 
L
f f
dQ  dL  dK  WmgLdL  WmgKdK
L K
WmgL dK
dar pe aceeasi izocuanta dQ  0   -  RMS
WmgK dL
RANDAMENTE DE SCARA

 crescatoare f(mL,mK)>mf(L,K) – productia creste mai mult


decat se majoreaza factorii de productie, costurile unitare scad
concomitant cu cresterea productiei
 constante f(mL,mK)=mf(L,K) - productia creste in aceeasi
proportie cu majorarea factorilor de productie
 descrescatoare f(mL,mK)<mf(L,K) – dezeconomii de scara
ECHILIBRUL PRODUCĂTORULUI
 Presupunem bugetul limitat si preturile factorilor de productie pL si
pk. pL 1
K  -L  B
 Costrangerea bugetara: B=pLL+pKK=> pK pK
 Dreapta de buget sau a izocostului reprezinta ansamblul
combinatiilor posibile de factori de productie achizitionati astfel
incat sa se utilizeze bugetul integral.
ALEGEREA OPTIMĂ A
PRODUCĂTORULUI

 Presupune selectarea celei mai bune combinatii de factori de


productie pentru obtinerea unui bun tinand cont de constrangeri.
 Consideram functia de productie Q=f(L,K) alegerea optima a
producatorului presupune:
 Min C=pLL+pKK pentru Q0=f(L,K)

- minimizarea costului sub constrangere bugetara


 MaxQ=f(L,K) pentru C0= pLL+pKK

– maximizarea cantitatii sub constrangerea costului


 Obiectivul ambelor ecuatii este de maximizare a profitului
PRODUCĂTORULUI
 dreaptă de buget C1 reflectă consum de factori insuficient atingerii
obiectivului,
 C3 cost prea ridicat.

 Combinaţia optimă (C2) va fi cea definită de punctul de tangenţă între o


dreaptă de izocost şi izocuanta de nivel Q0.

• Panta dreptei bugetului dK pL


 -
dL pK
• Panta izocuantei este RMS egala cu inversul productivitatilor marginale. Deci
dK WmgL
-
dL WmgK
• Conditia de optim este WmgL pL
  RMS
WmgK pK
GRILE
1. Raportul dintre creşterea producţiei şi creşterea cu o unitate a unui factor de
producţie, în condiţiile în care ceilalţi rămân nemodificaţi reprezintă:
a) producţia totală;
b) productivitatea marginală;
c) productivitatea medie globală;
d) productivitatea medie factorială;
e) randamente de scară.
2. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte:
a) funcţia de producţie pune în evidenţă relaţiile dintre factorii de producţie;
b) funcţia de producţie descrie relaţia dintre cantitatea produsă dintr-un bun şi cantitatea dintr-
un factor de producţie folosit la producerea acestuia;
c) funcţia de producţie descrie relaţia dintre cantitatea maximă produsă dintr-un bun şi
cantităţile utilizate din factori de producţie diferiţi necesari fabricării sale;
d) funcţia de producţie este o expresie matematică a fenomenelor tehnice.
3.Caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii in calitate de factor de productie
a) Factor activ si determinant
b) Activitate constienta
c) Resursa productiva conservabila si recuperabila
d) Consum concomitent de effort fizic si intelectual
GRILE
4. Rata marginală de substituire între factorii de producţie exprimă:
a) modificarea volumului producţiei la creşterea cu o unitate a unui factor de producţie;
b) modificarea unui factor de producţie, atunci când un altul se diminuează cu o unitate, volumul
producţiei menţinându-se constant;
c) productivitatea marginală a factorului substituit raportată la productivitatea marginală a
factorului de substituire;
d) productivitatea marginală a factorului de substituire raportată la productivitatea marginală a
factorului substituit.
5. Dacă toţi factorii de producţie dintr-o combinaţie productivă sporesc cu 100%, iar
producţia înregistrează o creştere cu 125%, atunci:
a) randamentele de scară sunt descrescătoare;
b) randamentele de scară sunt crescătoare;
c) randamentele de scară sunt constante;
d) productivităţile marginale cresc;
e) productivităţile marginale cresc.
6. Afirmatiile de mai jos referitoare la pamant nu sunt corecte:
a) Factor de productie limitat
b) Factor de productie primar
c) Principalul mijloc de productie in agricultura
d) Factor de productie neregenerabil
e) Factor de productie originar
GRILE
7. Capitalul ca factor de productie se refera la:
a) Bunuri reproductibile in general
b) Bunuri produse si destinate producerii altor bunuri
c) Bunuri economice care fac obiectul tranzactiilor pe piata
d) Banii investiti in afacerile unei firme
8. Componentele capitalului productiv se clasifica in capital fix si capital
circulant dupa:
a) Modul cum participa la activitatea economica, se consuma si se inlocuiesc
b) Forma materiala a bunurilor
c) Durata de existenta fizica a acestor bunuri
d) Mobilitatea lor in spatiu
9. Combinarea factorilor de productie se prezinta grafic prin:
a) isocost
b) Curba posibilitatilor de productie
c) Curba de indiferenta
d) isocuanta
GRILE
10. In cazul unui randament crescator al utilizarii factorilor de
productie, dublarea volumului productiei presupune:
a) O crestere proportionala a consumului de factori
b) O reducere a cantitatii de factori
c) O crestere mai putin decat proportionala a consumului de factori
11. Productivitatea globala a factorilor d eproductie este definita ca:
a) Produsul total obtinut
b) Productia obtinuta ca urmare a folosirii unui factor de productie
c) Eficacitatea combinarii si consumarii ansamblului factorilor de productie
d) Performanta factorilor de productie
12. Productivitatea marginala a unui factor de productie exprima:
a) Suplimentul de productie obtinut cu ultima unitate utilizata dintr-un fcator
de productie, ceilalti ramanand constanti
b) Raportul dintre productie si factorul de productie consumat
c) Cresterea productiei in conditiile utilizarii aceluiasi volum de factori de
productie.

S-ar putea să vă placă și