Comportamentul economic al

producătorului
Key words: funcţia de producţie,
optimul porducătorului,
productivitate, costuri
 Ansamblu de producţie
• Totalitatea combinaţiilor de input-uri şi
output-uri realizabile tehnologic de către
firmă;
• Frontiera=funcţia de producţie=output-ul
maxim pe care firma îl poate tehnic realiza
cu input-ul disponibil:
• Y=f(X)
 Ansamblul de producţie
• Y=f(X)
Y

Ansamblul de producţie

Graficul 1. Ansamblul de producţie: o formă posibilă

 Funcţia de producţie
• Arată nivelul maxim al producţiei ce poate
fi obţinut prin combinaţii alternative ale
factorilor de producţie disponibili, de
regulă muncă şi capital:
• Q = f(K,L)
• Factorii de producţie=input-urile utilizate în
producţie.
 Izocuanta=curba de izoproductie
• Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie
pentru care producţia este constantă. Este
asemănătoare curbei de indiferenţă, cu
deosebirea că nivelul producţiei este
preponderent obiectiv determinat de tehnologiile
disponibile.
• Caracteristici:
- Este convexă
- Este descrescătoare
- Panta sa este rata tehnică marginală de
substituţie.
 Izocuanta
• Graficul 2. Izocuanta
K

A
50

30 B

Q=100

10 15 L

RTMS=-(30-50)/(15-10)=4
 Exemplu de funcţie de producţie:
funcţia de producţie Cobb-Douglas
• Fie o firmă care utilizează numai două input-uri, muncă
(L) şi capital (K);
• Funcţia de producţie este: Q=f(K,L)
• Dacă este de tip Cobb-Douglas va fi:
• Q(K,L)=AKaLb, în care:
• A măsoară în general scara producţiei (cât obţinem dacă
utilizăm o unitate din fiecare factor de producţie);
• Parametrii a şi b măsoară sensibilitatea (elasticitatea)
producţiei la modificările input-urilor.
• Q(K,L)=AKaLa-1
 Elasticitatea producţiei la input-uri
pentru o funcţie Cobb-Douglas
• Q=AKaLb

Q K
EQ / K 
K Q
a 1 bK
EQ / K  AaK L a b
a
AK L
 Productivitatea marginală
• Exprimă cantitatea adiţională de output ce
poate fi realizată în condiţiile creşterii cu o
unitate a unuia dintre input-uri, ceilalţi
factori de producţie fiind menţinuţi
constanţi. Unitatea adiţională de input este
relativ mică în raport cu cantitatea totală
utilizată din respectivul input =>
productivitatea marginală este panta
funcţiei de producţie reprezentată în
raport cu respectivul factor.
 Productivitatea marginală
• Fie Q=f(K,L)

Q f ( K  K , L)  f ( K , L)
WmgK  
K K

Q f ( L  L, K )  f ( L, K )
WmgL  
L L

Q
WmgK 
K
Q
WmgL 
L
 Productivitatea marginală
• Q=KL
• Wmgk=L
• WmgL=K

L 1 2 3
Q 10 18 25
• Wmg(1)=10=Q
• Wmg(2)=(18-10)/(2-1)=8
• Wmg(3)=(25-18)/(3-2)=7
• Q= suma productivitatilor marginale
 Rata tehnică marginală de substituţie
(sau rata tehnică de substituţie)
• Este rata la care un input este substituit cu
altul de-a lungul izocuantei. Măsoară
arbitrajul dintre două input-uri pentru
acelaşi nivel al producţiei.
• RTMS=ΔK/ΔL=-WmgK/WmgL.
• RTMS este descrescătoare (dificultatea
substituirii creşte pe măsura substituirii)
• Pentru o funcţie Cobb-Douglas:
• RTMS=(a/b)x(L/K).
Reducerea productivităţii marginale
• Legea randamentelor marginale
neproporţionale exprimă faptul că pe
măsură ce se asociază unităţi sucesive
dintr-un factor de producţie variabil la o
cantitate dată de factor de producţie fix,
productivitatea marginală începe la un
moment dat, inevitabil, să scadă.
 Productivitatea medie
• Exprimă producţia pe unitate de input.

Q( K , L)
WK 
K
Q ( K , L)
WL 
L
Legea productivităţii marginale
descrescătoare

5000
4000
Productivitate totala,
medie si marginala

3000
2000
1000
0
-1000 1 2 3 4 5 6 7 8
Lucratori
L 1 2 3 4 5 6 7

W 10 11 12,33 13 12,4 11,16 9,57

medie

Wmg 10 12 15 15 10 5 0

Q 10 22 37 52 62 67 67

Wmg>Wmedie => W medie creste

Wmg<Wmedie => W medie scade
Wmg=Wmedie => Wmedie constanta
Wmg>0=>Q creste
Wmg=0=>Q constanta si maxima
Wmg<0=>Q scade
Termenul scurt şi termenul lung
• Termenul scurt: există factori de producţie fixaţi
la un nivel predeterminat.
• Termenul lung: toţi factorii de producţie sunt
variabili.
• Legea randamentelor marginale descrescătoare
acţionează pe termen scurt.
• Formulele anterioare demonstrează că
productivităţile medii şi marginale depind de
volumul tuturor factorilor de producţie utilizaţi.
 Randamentele de scară
• Descriu modificarea producţiei, atunci când toţi
factorii de producţie variază.
• A. Smith a identificat două efecte ale creşterii
producţiei pe seama creşterii consumului de
factori de producţie:
- Adâncirea diviziunii muncii şi creşterea gradului
de specializare;
- Pierderi de productivitate datorate unui
management mai dificil aferent unei scale mai
mari de producţie.
 Randamentele de scară
• Fie variaţia producţiei când cei doi factori variază:
• f(γK, γL)= αγQ, cu γ mai mare decât 1, iar α
reprezentând randamentul de scară obţinut.
• F(2K, 2L)=α2Q
• În funcţie de valorile lui α vom avea:
• randamente de scară constante, dacă α=1;
• randamente de scară crescătoare dacă α este
supraunitar
• randamente de scară descrescătoare, dacă α este
subunitar.
 Randamentele de scară
• Sintetic, avem:
Efect asupra Randamente de
output-ului scara
f(tK,tL) = tf(K,L) Constant
f(tK,tL) < tf(K,L) Descrescator
f(tK,tL) > tf(K,L) Crescator
 Randamentele de scară pentru
funcţiile Cobb-Douglas
• Avem: Q  K a Lb
Q(tK , tL)  t a K a t b Lb
Q(tK , tL)  t a b K a Lb
Q(tK , tL)  t a b Q( K , L)
Ceea ce înseamnă că:
a) Dacă a+b=1, randamentele de scară sunt consante
b) Dacă a+b>1, randamentele de scară sunt crescătoare
c) Dacă a+b<1, randamentele de scară sunt descrescătoare
Izocostul

CT=KPk+LPL
Panta izocostului = -PL/PK
Deplasarea dreptei izocostului
 Pp. Ca pretul muncii scade (scad
K salariile => CT/PL creste si
panta izocostului se modifica

CT/Pk Daca producatorul cumpara o

cantitate mai mare de factori de
productie => creste costul, dar
panta sa nu se modifica

CT/PL CTfinal/PL CT/Plfinal mai micL

 Optimul producătorului
• Curba de izoproducţie sau izocuanta:
ansamblul combinaţiilor de factori de
producţie pentru care firma obţine aceeaşi
producţie.

• Izocostul: ansamblul combinaţiilor de

factori de producţie pe care producătorul
le poate realiza cu aceeaşi cheltuială:
• CT=KPK+LPL
 Optimul producătorului
Capital
CT4

CT3

3
CT2

CT1
2

E
1
Muncă

Minimizarea costurilor unitare. Fiecare dintre punctele 1;2;3; sau E pot fi puncte de producţie
pentru producător linia izocostului atingând curba de izoproducţie. Eficient pentru producător este să
aleagă acel nivel al costului şi acel nivel de producţie dictat de către punctual E. Oricare alt punct,
altul decât E desemnează un cost total mai mare decât cel dictat prin alegerea punctului E.
 Optimul producătorului
CT PL
• Cunoaştem că: K  L
PK PK

• În punctul de optim vom avea:

K WmgL PL
RTMS   
L WmgK PK
Optimul producătorului pe termen
scurt şi pe termen lung
Capital

Q1

Calea de expansiune

5
4 A
Q=300 buc
Muncă
Q=200 buc
5 7 10
Paralela producător-consumator
Întreprindere Individ
Obiectiv de maximizare Profit Utilitate
Inputuri Capital, Munca, în Consum, timp liber
gen.factori de producție
Alegere motivată de Tehnologie Preferințe
Curbe Izocuantă Curba de indiferență
Marginal Venit marginal/W mg Utilitate marginală
Concept cheie RTMS RMS
Optim RTMS=cost relative=CO RMS=pret relative=CO
Incertitudine Neutru la risc Adversar la risc
Relații Bazate pe contracte Bazate pe contracte

Sursa: prelucrare dupa Wasmer, E (2010). Microeconomie, pag. 247