Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Se consideră că nu există impozit pe profit, iar celelalte impozite şi taxe sunt incluse în costurile totale. De
asemenea, se consideră că toată cantitatea produsă este vândută (nu există stocuri – market clearing)
2
Pentru ca φ(Q) să fie continuă, cantitatea produsă trebuie să fie infinit divizibilă
2-1
o produsele realizate şi comercializate de aceşti producători sunt NU sunt
identice (de exemplu pe piaţa produsului „pastă de dinţi” produsele
comercializate sunt diferenţiate) – ca urmare, producătorii pot influenţa
decizia de consum (prin publicitate, branding etc.)
max Π = p × Q − CT = p × Q − [ϕ (Q ) + CF ]
∂Π
= 0 ⇒ p − φ ′ ( Q ) = 0 ⇔ p = φ ′ ( Q ) ⇔ p = Cmg (1)
∂Q
p = Cmg = φ ′ ( Q ) ⇒ Q = (φ ′ ) ( p ) ( 2) ⇒
−1
funcţia de ofertă a producătorului.
2-2
creşterea preţului pe piaţă. Vom nota cu S funcţia de ofertă iniţială şi cu S1 funcţia de
ofertă după aplicarea accizei sau a subvenţiei.
( )
De asemenea, vom nota cu p* , Q* preţul şi cantitatea de echilibru înainte de de
( )
impunerea accizei sau a subvenţiei şi cu p** , Q** preţul şi cantitatea de echilibru după
impunerea accizei sau a subvenţiei. În cele ce urmează vom analiza doar cazul
impunerii unei accize, în timp ce acordarea unei subvenţii se studiază analog ţinând
cont de faptul că o subvenţie poate fi considerată o taxă negativă:
!Atenţie! s = −T
2-3
S1
S0
A
p**
E
p* H D
PS(Q**)
B
Q** Q*
!Atenţie! funcţia de cerere rămâne nemodificată la aplicarea accizelor şi subvenţiilor,
ceea ce se modifică este cantitatea consumată.
Se poate observa în graficul de mai sus că diferenţa dintre punctele A şi B este chiar taxa
şi aceasta este egală şi cu p** − p S (Q** ) . Însă p** = p D (Q** ) , ceea ce înseamnă că se
poate obţine următoarea relaţie extrem de importantă:
p D (Q** ) − p S (Q** ) = T (5)
Merită menţionat faptul că preţul efectiv încasat de producător este noul preţ de
echilibru minus acciza adică p** − T = pS (Q** ) .
b) acciza ad-valorem – se calculează ca procent din valoarea cifrei de afaceri şi se scade
din costurile totale. Problema de maximizare a profitului devine:
max Π = p × Q − ϕ (Q ) − CF − T × p × Q = (1 − T ) × p × Q − ϕ (Q ) − CF
∂Π φ ′ (Q )
= 0 ⇒ (1 − T ) × p − φ ′ ( Q ) = 0 ⇔ p S1 =
∂Q 1− T
c) acciza de tip Laffer – este introdusă sub forma unei accize unitare în aşa fel încât să
maximizeze încasările bugetare B.
max B = T × Q**
Deoarece acciza este unitară, taxa se obţine din formula (5) p D (Q** ) − p S (Q** ) = T
2-4
Subvenţiile acţionează în sens invers accizelor, ele crescând profitul total. De exemplu,
pentru o subvenţie unitară, funcţia de profit se rescrie:
max Π = p × Q − ϕ (Q ) − CF + S × Q = ( p + S )× Q − ϕ (Q ) − CF
( )
Pierderea consumatorilor = p ** − p * × Q **
[ (
Pierderea producatorilor = T − p ** − p * × Q **)]
2.1.1.2.c. Pierderea societăţii
Reducerea veniturilor disponibile ale consumatorilor (cărora li se diminuează veniturile
disponibile din cauză că trebuie să plătească un preţ mai mare pentru bunul aflat sub
incidenţa accizei) şi ale producătorilor (cărora li se diminuează profiturile) determină o
pierdere la nivel social (atât producătorii, cât şi consumatorii nu mai pot cumpăra aceleaşi
cantităţi de bunuri şi servicii pe care le achiziţionau înainte de introducerea accizei în
cauză). Este măsurată de suprafaţa delimitată de curba de cerere, vechea curbă de ofertă
şi noua cantitate vândută.
Q*
[
Pierderea societatii = ∫ ** f −1 (Q ) − g −1 (Q ) dQ
Q
]
2.1.2. Aplicaţii
2-5
CT = 150 × Q − 5000 × ln Q + 50 . Funcţia cererii este Q D = 800 − 3 × p .
Să se determine:
a. cantitatea vândută şi preţul de vânzare;
b. mărimea profitului şi rata profitului;
c. se aplică o acciză unitară de 40 de unităţi monetare. Să se determine variaţia
profitului;
d. se aplică o acciză ad-valorem de 30%. Să se determine noua rată a profitului;
e. se aplică o acciză unitară de tip Laffer. Să se determine valoarea accizei, profitul
şi efectele aplicării taxei asupra producătorului, consumatorului şi societăţii.
Rezolvare:
a. funcţia de costuri totale şi funcţia de cerere trebuie să fie pozitive atunci când p şi Q
sunt pozitive:
CT = 150 × Q − 5000 × ln Q + 50 > 0
∂CT 1
= 150 − 5000 × . Pentru ca funcţia de costuri să fie crescătoare 3 , derivata întâi
∂Q Q
trebuie să fie pozitivă:
1 1 1
150 − 5000 × ≥ 0 ⇔ 150 ≥ 5000 × ⇔ ≤ 0.03 ⇔ Q ≥ 33, (3) 4
Q Q Q
Q D
= 800 − 3 × p ≥ 0 ⇔ p ≤ 266 , ( 6 ) ⇒ p ∈ (0 , 266 , ( 6 ) )
5000
QS ≥ 0 ⇔ ≥ 0 ⇔ p < 150 ⇒ p ∈ (0, 150)
150 − p
3
Atunci când producţia creşte, costurile necesare obţinerii sale cresc şi ele. Funcţia de costuri totale este,
aşadar, crescătoare.
4
Bunurile sunt considerate perfect divizibile
2-6
5000
QS = QD ⇔ = 800 − 3 × p ⇔ 3 × p 2 − 1.250 × p + 115.000 = 0
150 − p
Δ = 1.250 2 − 4 × 3 ×115.000 = 182.500
1.250 ± 182.500 p1 = 137,133302 ∈ (0, 150)
p= ⇒ p * = 137,133302
2×3 p2 = 279,533365 ∉ (0, 150)
Q * = 800 − 3 *137,133302 = 388,600094 ≥ 33, (3)
∂CT 1
= 190 − 5000 × . Pentru ca funcţia de costuri să fie crescătoare 5 , derivata întâi
∂Q Q
trebuie să fie pozitivă:
1 1 1
190 − 5000 × ≥ 0 ⇔ 190 ≥ 5000 × ⇔ ≤ 0.038 ⇔ Q ≥ 26,315789
Q Q Q
5
Atunci când producţia creşte, costurile necesare obţinerii sale cresc şi ele. Funcţia de costuri totale este,
aşadar, crescătoare.
2-7
5000
QS = QD ⇔ = 800 − 3 × p ⇔ 3 × p 2 − 1.370 × p + 147.000 = 0
190 − p
Δ = 112.900
p1 = 172,332341∈ ( 0, 190 )
p ⇒ p** = 172,332341
p2 = 284,334325 ∉ ( 0, 190 )
Q** = 800 − 3*172,332341 = 283, 002976 ≥ 26,315789
Π ** = 23.177, 286991
ΔΠ = Π ** − Π * = −1.585, 466851
Π ** − Π *
%ΔΠ = = −6, 402627%
Π*
5000
QS = QD ⇔ = 800 − 3 × p ⇔ 2,1× p 2 − 1.010 × p + 115.000 = 0
150 − 0, 7 × p
Δ = 54.100
p1 = 185, 096651∈ ( 0, 214, 285714 )
p ⇒ p*** = 185, 096651
p2 = 295,855730 ∉ ( 0, 214, 285714 )
Q*** = 800 − 3*185, 096651 = 244, 710048
Π *** = 22.450,370206
RΠ = 49,564776%
2-8
(
max B = T × Q = p D − p S × Q )
800 − Q Q 2 350
Q D = 800 − 3 × p ⇒ p D = ⇒B=− + × Q + 5000
3 3 3
5000 5000
QS = ⇒ p S = 150 −
150 − p Q
∂B 2 350
= 0 ⇒ − ×Q + = 0 ⇒ Q **** = 175
∂Q 3 3
p **** = p D = 208, (3)
⇒ T = 86,904762
p S = 121,428571
Π **** = 20.773,929795
Pierderea consumatorilor:
( )
p **** − p * × Q **** = 12.460,005425
Pierderea producătorilor
[ ( )]
T − p **** − p * × Q **** = 2.748,327925
Pierderea societăţii:
388.6 ⎛ 800 − Q 5000 ⎞ 388.6 ⎛ Q 350 5000 ⎞
∫175 ⎜⎜⎝ 3 − 150 + Q ⎟⎟⎠ dQ = ∫175 ⎜⎜⎝ − 3 + 3 + Q ⎟⎟⎠ dQ =
Q 2 388,6 350 388,6 388,6
=− + ×Q + 5000 × ln Q = 8.844,662815
6 175 3 175 175
Cerinţe:
a. să se determine cantitatea vândută, preţul de vânzare şi profitul obţinut dacă se
3
2
cunosc costurile fixe ale firmei: CF = × 625 2 ;
37,5
b. valoarea accizei unitare care, după instituire, determină reducerea cantităţii
vândute la 800 de unităţi;
c. pierderea producătorilor şi a consumatorilor în situaţia de mai sus.
2-9
Rezolvare:
Q S = 0, 08 × p 2 − 4 × p = (φ ′ ) ( p)
−1
0, 08 × p 2 − 4 × p − Q = 0
Δ = 16 + 0,32 × Q
4 ± 16 + 0,32 × Q
p= = 25 ± 25 1 + 0, 02 × Q
0,16
Q ≥ 0 ⇒ 1 + 0, 02 × Q ≥ 1
p > 0 ⇒ p = 25 + 25 1 + 0, 02 × Q = φ ′ ( Q ) ⇒
2 1 3
⇒ CT = ∫ ⎡⎣ 25 + 25 1 + 0, 02 × Q ⎤⎦ dQ = 25 × Q + 25 × × × (1 + 0, 02 × Q ) 2 + C
3 0, 02
3
2.500 2
CF = φ ( 0 ) = +C = × 625 2 = 833, (3) ⇒ C = 0
3 37,5
2.500 3
CT = 25 × Q + × (1 + 0, 02 × Q ) 2
3
Q = Q ⇔ 0,1× p 2 + 2 × p − 2550 = 0
D S
p1 = −170 < 0
p ⇒ p * = 150 ⇒ Q * = 0,08 × 150 2 − 4 ×150 = 1200
p2 = 150 ∈ (50, 237,298335)
Π * = 45.833, (3)
b. Pentru a determina valoarea accizei, trebuie determinată formula pD:
2-10
Q D = −0,02 × p 2 − 6 × p + 2.550 ⇔ −0,02 × p 2 − 6 × p + 2.550 − Q = 0
Δ = 36 + 0,08 × (2550 − Q ) = 240 − 0,08 × Q ≥ 0 ⇒ Q ≤ 3.000
6 ± 240 − 0,08 × Q
p= = −150 ± 100 × 15 − 0,005 × Q > 0 ⇒
− 0,04
p D = −150 + 100 × 15 − 0,005 × Q > 0 ⇒ 15 − 0,005 × Q > 1,5 ⇔ Q < 2.550
Acciza se determină ca diferenţă între preţul de cerere şi cel de ofertă, cunoscând
cantitatea vândută:
T = pD − pS
p D = −150 + 100 × 15 − 0,005 × Q
⇒ T = 53,584838
p = 25 + 25 × 1 + 0,02 × Q
S
( )
Pierderea consumatorilor: p ** − p * × Q ** = 25.329,983228
[ ( )]
Pierderea producătorilor: T − p ** − p * × Q ** = 17.537,8872
Rezolvare:
a) Echilibrul pe piaţa se stabileşte prin egalitatea dintre cerere şi ofertă:
QD = QS ⇒ −0,1 p 2 − 10 p + 30.000 = 0,2 p 2 + 10 p − 375 ⇒ 0,3 p 2 + 20 p − 30375 = 0 ⇒
− 20 ± 20 2 + 4 ⋅ 0,3 ⋅ 30375 ⎧ p1 = 286,6
p1, 2 = =⎨
2 ⋅ 0,3 ⎩ p 2 = −353,26
2-11
Se alege valoarea pozitivă p * = 286,6 . De aici cantitatea de echilibru este:
Q * = 0,2 ⋅ (286,6) 2 + 10 ⋅ 286,6 − 375 = 18919
b) pornim de la faptul că, pe piaţa cu concurenţă perfectă, funcţia de ofertă se obţine din
egalitatea dintre costul marginal şi preţ adică p S = Cmg . Integrând această relaţie
obţinem:
∫ p S dQ = ∫ CmgdQ = CT (Q) . Astfel, vom inversa funcţia de ofertă pentru a obţine preţul
exprimat în funcţie de cantitate:
− 10 ± 400 + 0,8Q
QS = 0,2 p 2 + 10 p − 375 ⇒ 0,2 p 2 + 10 p − 375 − QS = 0 ⇒ p1, 2 =
0,4
− 10 − 400 + 0,8Q
Păstrăm soluţia pozitivă p S =
0,4
⎛ − 10 + 400 + 0,8 ⎞
⎜
CT (Q) = ∫ p S dQ = ∫⎜ ⎟ − 10 (400 + 0,8Q )
1/ 2
c) Faptul că volumul vânzărilor s-a redus cu 35% înseamnă că noul preţ de echilibru
reprezintă 65% din fostul preţ de echilibru adică: Q ** = 0,65Q * = 12297 . Vom determina
din funcţiile de cerere şi de ofertă preţul producătorului şi preţul consumatorului. Acesta
din urmă va fii şi noul preţ de echilibru pe piaţă. Taxa se obţine ca diferenţă între preţul
consumatorului şi preţul producătorului.
2 2
Q ** = −0,1 p D − 10 p D + 30.000 ⇒ 0,1 p D + 10 p D − 30.000 + 12297 = 0 ⇒ p D = p ** = 373,7
2
Q ** = 0,2 p S + 10 p S − 375 ⇒ 0,2 p S2 + 10 p S − 375 − 12297 = 0 ⇒ p S = 227,95
T = p D − p S = 145,75
Rezolvare:
Q 2 4Q
a) idee identică cu cea de la problema 3. Rezultatul este: CV (Q) = −
6 3
2-12
De asemenea merită să determinăm în acest moment şi echilibrul pe piaţă:
p * = 1,618 Q * = 8,854
b) faţă de situaţia iniţială de la punctul a), după impunerea accizei unitare cantitatea de
echilibru pe piaţă devine Q ** = 0,9Q * = 7,97 . Logica determinării accizei este identică cu
cea de la problema 3: T = p D − p S = 3,015 − 1,32 = 1,695
c) faţă de situaţia iniţială de la punctul a), după impunerea accizei unitare preţul de
echilibru pe piaţă devine p ** = 0,95 p * = 1,54 , iar cantitatea de echilibru de pe piaţă se
determină de pe funcţia de cerere, deoarece noul preţ de pe piaţă este preţul
consumatorului Q ** = −(1,54) 2 + 4 ⋅ 1,54 + 5 = 8,78
Ca la orice problemă legată de taxa ad-valorem trebuie să pornim de la funcţia de profit a
producătorului după aplicarea taxei:
Q 2 4Q
Profit = pQ − CT (Q) − t ⋅ pQ = (1 − t ) pQ − + unde t este acciza ad-valorem care se
6 3
aplică la cifra de afaceri a producătorului.
Maximizarea profitului de obţine egalând derivata profitului în funcţie de cantitate cu
∂Profit Q 4 Q−4
zero. = 0 ⇒ (1 − t ) p − + = 0 ⇒ (1 − t ) p = . Noua funcţie de ofertă este
∂Q 3 3 3
Q−4
pS = . Ştim faptul că pe noua funcţie de ofertă se află şi noul punct de echilibru
3(1 − t )
8,78 − 4
( p ** , Q ** ) = (1,54; 8,78) ⇒ 1,54 = ⇒ t = 0,035 ⇒ t = 3,35% .
3(1 − t )
Rezolvare:
a)
QD = QS ⇒ 1702,88e −0, 05 pD = 845,6257e 0,05 pS ⇒ ln 1702,88 − 0,05 p D = ln 845,6257 + 0,05 p S ⇒
1702,88
0,1 p = ln = 0,6999 ⇒ p * = 7
845,6257
Q * = 1702,88e −0, 05⋅7 = 1200
b)
2-13
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ:
∂QD p p
ED / p = = 1702,88e −0,05 p (−0,05) = −0,05 p
∂p QD 1702,88e −0,05 p
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ:
∂QS p p
ED / p = = 845,6257e 0, 05 p (0,05) = 0,05 p
∂p QS 845,6257e 0,05 p
c) acizza Laffer este o acciza unitară care maximizează veniturile bugetare
V B (Q) = Q **T (Q ** ) unde Q ** reprezintă noua cantitate de echilibru pe piaţă. Ca orice
acciză unitară însă, acciza Laffer este diferenţa dintre preţul consumatorului şi preţul
producătorului T (Q) = pD ( Q ) − pS ( Q ) .
QD = 1702,88e −0,05 pD ⇒ ln Q = ln 1702,88 − 0,05 p D ⇒ p D = −20 ln Q + 148,8
QS = 845,6257e 0,05 pS ⇒ ln Q = ln 845,6257 + 0,05 p S ⇒ p S = 20 ln Q − 134,8
T (Q) = p D − p S = 40 ln Q + 283,6
V B = QT (Q) = 40Q ln Q + 283,6Q
∂VB
max V B ⇒ = 0 ⇒ 40 ln Q = 243,6 ⇒ Q ** = 441,42
Q ∂Q
Noul preţ de echilibru se obţine din funcţia de cerere:
p ** = p D = −20 ln 441,42 + 148,8 = 27
d)
calculăm preţul încasat de producător şi observăm că acesta este negativ:
p S = 20 ln Q ** − 134,8 = 20 ln 441,42 − 134,8 = −13
Subvenţia este chiar -13.
Rezolvare:
2-14
a.1. QD > 0 ⇒ −2 p 2 + 180 p + 25.000 > 0 . Calculăm rădăcinile trinomului de gradul II şi
obţinem p1 = 165,52 p 2 = −75,52 .
Trinomul de gradul II are semnul invers lui a (-2) între rădăcini ⇒ p ∈ (−75,52;165,52) .
Dar este necesar ca preţul să fie pozitiv deci ⇒ p ∈ (0;165,52) .
∂QD
a.2. = −4 p + 180 < 0 ⇒ p > 45 ⇒ p ∈ (45, ∞)
∂p
a.1. ∩ a.2. ⇒ p ∈ (45;165,52) (*)
Cerinţele ca o funcţie să fie funcţie de ofertă:
a.3. Cantitatea oferită trebuie să fie pozitivă QS > 0
∂QS
a.4. Funcţia de ofertă trebuie să fie crescătoare >0
∂p
a.3. QD > 0 ⇒ − p 2 + 350 p − 14.000 > 0 . Calculăm rădăcinile trinomului de gradul II şi
obţinem p1 = 303,94 p 2 = 46,065 . Trinomul de gradul II are semnul invers lui a (-1)
între rădăcini ⇒ p ∈ (46,065;303,94) .
∂QS
a.4. = −2 p + 350 > 0 ⇒ p < 175 ⇒ p ∈ (0;175)
∂p
a.3. ∩ a.4. ⇒ p ∈ (46,065;175) (**)
Intersectăm (*) cu (**) ⇒ p ∈ (46,065;165,52)
b) p ** = p D = 150 , Q ** = 7000 , p S = 76,9 , T = p D − p S = 73,1 .
Rezolvare:
a) p * = 2200; Q * = 5600
b) T=1666,67; p D = p ** = 3600 ; Q ** = 2800
1000 Q2
c) CV (Q) = Q+
3 6
2-15
b) funcţia de cost variabil a producătorului.
Rezolvare:
a) p * = 42,24; Q * = 845,23
b) CV (Q) = −18,52Q + 1,143(163,72 + 1,08Q )
3/ 2
− 2394,41
Rezolvare:
a) p * = 10; Q ** = 63
b) E D / p = −1,2 E S / p = 0,8
c) Acciza Laffer este
c.1. o acciză unitară deci T (Q) = p D (Q) − p S (Q)
∂VB
c.2. cea care maximizează veniturile bugetare adică max V B = Q ⋅ T (Q) ⇒ =0
Q ∂Q
inversăm funcţiile de cerere şi ofertă astfel încât să exprimăm preţul în funcţie de
cantitate.
−
1
⎫
−1, 2 ⎛ Q ⎞ 1, 2
⎪
Q D = 1000 p ⇒ pD = ⎜ ⎟ 1 1
⎝ 1000 ⎠ ⎪⎪ −
⎛ Q ⎞ 1, 2 ⎛ Q ⎞ 0,8
1 ⎬ ⇒ T = pD − pS = ⎜ ⎟ −⎜ ⎟
⎪ ⎝ 1000 ⎠ ⎝ 9,985 ⎠
⎛ Q ⎞ 0 ,8
QS = 9,985 p 0,8 ⇒ p S = ⎜ ⎟ ⎪
⎝ 9,985 ⎠ ⎪⎭
1 1
1− 1+
⎛ Q ⎞ 1, 2 ⎛ Q ⎞ 0 ,8
V B (Q) = Q ⋅ T (Q) = ⎜ ⎟ −⎜ ⎟
⎝ 1000 ⎠ ⎝ 9,985 ⎠
2-16
1 1
1− 1 1+
∂V ⎛ 1 ⎞ 1
⎛ 1 ⎞ 1,2 ⎛ 1 ⎞ 0,8 ⎛ 1 ⎞ 0,8
( Q ) 1,2 ⎜
−
max VB ⇒ B = 0 ⇒ ⎜1 − ⎟ ⎟ − ⎜1 + ⎟ Q ⎜ 9,985 ⎟ =0⇒
Q ∂Q ⎝ 1, 2 ⎠ ⎝ 1000 ⎠ ⎝ 0,8 ⎠ ⎝ ⎠
0,2
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1,2
⎜1 − 1, 2 ⎟ ⎜ ⎟ 1 1
⇒⎝ ⎠ ⎝ 1000 ⎠ = Q 0,8 Q 1,2 ⇒ 415, 25 = Q 2,08333 ⇒ Q** = 18, 06
( ) ( )
⎛ 1 ⎞ 1,8
1 +
⎜ 0,8 ⎟ ⎛ 1 ⎞ 0,8
⎝ ⎠ ⎜ 9,985 ⎟
⎝ ⎠
1 1
−
⎛ Q** ⎞ 1,2 ⎛ Q** ⎞ 0,8
T =⎜ ⎟ −⎜ ⎟ = 26, 26
⎝ 1000 ⎠ ⎝ 9,985 ⎠
max Π = p × Q − ϕ (Q ) − CF
⇒ max Π = p × f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF
Q D = f ( p)
∂Π f ( p)
= 0 ⇒ f ( p ) + p × f ′( p ) − ϕ ′( f ( p ))× f ′( p ) = 0 ⇔ p = ϕ ′( f ( p )) −
∂p f ′( p )
f ( p)
pc _ monopolista = φ ' ( f ( p ) ) − > φ ' ( f ( p ) ) = pc _ perfecta
f '( p)
2-17
⎛ f ( p) ⎞
⎜ ⎟
f ( p) f ( p) f '( p) ⎟
pm = φ ' ( f ( p ) ) − = pp − ⎜
= pp × 1− = p p × (1 − ED / p ) ,
f '( p) f '( p) ⎜ p ⎟
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ⎠
unde ED/p este elasticitatea cererii în funcţie de preţ. Diferenţa dintre preţul de pe piaţa
monopolistă şi piaţa cu concurenţă perfectă creşte cu atât mai mult cu cât elasticitatea
cererii în funcţie de preţ este mai mare.
În cazul accizei de tip Laffer, optimizarea încasărilor bugetare se face tot în funcţie de
preţ:
max B = T × Q = T × f ( p ),
max Π = ( p − T )× f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF
∂B
=0⇒T
∂p
Aplicaţii
Rezolvare:
a. Condiţiile pentru p şi Q:
2-18
∂CV
= 800 − 0,4 × Q + 0,02 × Q 2 ≥ 0
∂Q
Δ = −63,84 ⇒ CV sunt crescatoare in Q deoarece coeficientul lui Q 2 este pozitiv
CV minim se înregistrează pentru Q minim: Q = 0. CVmin = 0.
max Π = p × f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF
max Π = p × (1.680 − 0,2 × p ) − 800 × (1.680 − 0,2 × p ) + 0,2 × (1.680 − 0,2 × p ) −
2
∂Π
= 0 ⇒ 1.680 − 0,2 × p − 0,2 × p + 160 − 0,08 × (1.680 − 0,2 × p ) +
∂p
(
+ 0,006 × 2.822.400 − 672 × p + 0,04 × p 2 = 0 ⇔ )
⇔ 0,00024 × p 2 − 4,416 × p + 18.640 = 0
Δ = 1,606656
11.840,706976 ∉ (0, 8.400]
p ⇒ p * =6.559,293024
6.559,293024 ∈ (0, 8.400]
Q * = 368,141395
Π * = 1.648.404,796371
b. Acciza Laffer
max Π = p × f ( p ) − ϕ ( f ( p )) − CF − T × f ( p )
max Π = p × (1.680 − 0,2 × p ) − 800 × (1.680 − 0,2 × p ) + 0,2 × (1.680 − 0,2 × p ) −
2
∂Π
= 0 ⇒ 1.680 − 0,2 × p − 0,2 × p + 160 − 0,08 × (1.680 − 0,2 × p ) +
∂p
( )
+ 0,006 × 2.822.400 − 672 × p + 0,04 × p 2 + 0,2 × T = 0 ⇔
⇔ 0,00024 × p 2 − 4,416 × p + 18.640 + 0,2 × T = 0 ⇒
T = −0,0012 × p 2 + 22,08 × p − 93.200
2-19
( )
B = − 0,0012 × p 2 + 22,08 × p − 93.200 × (1.680 − 0,2 × p )
∂B
= 0 ⇒ (− 0,0024 × p + 22,08) × (1.680 − 0,2 × p ) −
∂p
(
− 0,2 × − 0,0012 × p 2 + 22,08 × p − 93.200 = 0 ⇔ )
⇔ 0,00072 × p 2 − 12,864 × p + 55.734,4 = 0
Δ = 4,967424
c. Impactul accizei:
( )
Pierderea consumatorilor: p ** − p * × Q ** = 167.640,222058
[ ( )]
Pierderea producătorilor: T − p ** − p * × Q ** = 728.590,93479
Pierderea societăţii:
QS =
20
3
( )
× 1 + 1,5 × p − 6.899 ⇒ p S =
6899 ⎛ 3 ⎞ 1
+ ⎜ × Q − 1⎟ ×
1,5 ⎝ 20 ⎠ 1,5
p S = 4.598,666667 + 0,1× Q
1680 − Q
pD = = 8.400 − 5 × Q
0,2
(8.400 − 5 × Q − 4.598,666667 − 0,1× Q ) dQ =
368,141395
∫202 ,88498
2. Funcţia costului total al unei firme ce operează pe piaţa cu concurenţă monopolistă este
CT (Q) = 100Q + 1000 . Funcţia de cerere cu care se confruntă această firmă pe piaţă este
QD = 800 − 3 p . Să se determine:
a) Cantitatea vândută şi preţul pe piaţă;
b) Să se determine profitul şi rata profitului;
c) Se aplică o acciză unitară de 50 u.m. să se determine cantitatea vândută şi noul preţ;
d) Cantitatea vândută creşte cu 5,53% ca urmare a acordării unei subvenţii unitare. Să se
determine mărimea subvenţiei;
2-20
e) Se aplică o acciză unitară de tip Laffer. Să se determine mărimea accizei şi valoarea
încasărilor bugetare;
f) Se aplică o acciză ad valorem de 23%. Să se determine cantitatea vândută şi preţul.
Rezolvare:
b)
Π = p *Q * − 100Q * − 1000 = 183,33 ⋅ 250 − 100 ⋅ 250 − 1000 = 19832,5
Pr ofit 19832,5
Rata _ profitului = = = 0,4327
Cifra _ afaceri 183,33 ⋅ 250
T = 50 ⎪
⎭
Q ** = 800 − 3 ⋅ 208,33 = 175
d)noua cantitate de echilibru este cu 5,53% mai mare ca urmare a acordării subvenţiei:
Q *** = 1,0553Q * = 1,0553 ⋅ 250 = 263,825
Q *** = 800 − 3 p *** ⇒ p *** = 178,725
Rescriem profitul incluzând subvenţia unitară
Π = p ⋅ Q( p ) − CT (Q( p )) + s ⋅ Q( p ) = p ⋅ Q( p ) − 100Q( p ) − 1000 + s ⋅ Q( p )⎫
⎬⇒
QD = Q( p ) = 800 − 3 p ⎭
⇒ Π = −3 p + (1100 − 3s ) p − 81.000 + 800 s
2
2-21
Preţul optim se determină maximizând funcţia de profit a producătorului:
∂Π 1100 − p *** 1100 − 6 ⋅ 178,725
max Π ⇒ = 0 ⇒ −6 p + 1100 − 3s = 0 ⇒ s = = = 9,22
∂p 6 3
e) notăm cu T acciza unitară Laffer şi rescriem profitul incluzând acciza:
Π = p ⋅ Q( p ) − CT (Q( p)) − T ⋅ Q( p ) = −3 p 2 + (1100 + 3T ) p − 81.000 − 800T
∂Π 6 p − 1000
max Π ⇒ = 0 ⇒ −6 p + 1100 + 3T = 0 ⇒ T =
∂p 3
Acciza Laffer este cea care maximizează veniturile bugetare.
Probleme propuse
1. Funcţia de cost total al unei firme ce operează pe piaţa cu concurenţă monopolistă este
CT (Q) = 0,555Q + 1000 . Funcţia de cerere cu care se confruntă această firmă pe piaţă
este: D : Q = 250 + 2 p − p 2 .
a) să se determine cantitatea vândută şi preţul pe piaţă;
b) se aplică o acciză unitară de 2 um. Să se determine cantitatea vândută şi preţul.
c) cantitatea vândută creşte cu 5,53% ca urmare a acordării unei subvenţii unitare. Să se
determine mărimea subvenţiei.
d) se aplică o acciză ad valorem de 23% .Să se determine cantitatea vândută şi preţul.
2-22
c. În cazul în care piaţa devine monopolistă, să se determine noul punct de echilibru
( )
Q ** , p ** , profitul şi rata profitului.
d. Pe piaţa cu concurenţă monopolistă se aplică o acciză ad-valorem de 30%. Să se
determine modificarea preţului monopolist şi modificarea procentuală a profitului faţă de
punctul c.
e. Să se determine preţul şi profitul în situaţia unei pieţe monopoliste dacă pe piaţă se
aplică o acciză unitară de 100.000 u.m.
2-23