CURS

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

MARKETING AN III
CAP 2. ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI
REZULTATELOR

Partea I
1. Sistemul indicatorilor valorici şi corelaţiile
dintre aceştia

2. Analiza cifrei de afaceri

 1. Sistemul de indicatori valorici specifici activităţii de producţie şi
comercializare
Teoria şi practica economică recomandă utilizarea unui sistem de indicatori
valorici a căror putere cognitivă permite sesizarea şi comensurarea unor aspecte
definitorii privind aprecierea dimensiunilor activităţii întreprinderii, evaluarea
rezultatelor şi performanţelor sale comerciale.
a) Cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază
capacitatea unei întreprinderi de a obţine venituri din operaţiunile comerciale
curente.
CA  Qv  Vzmf
sau
CA  Vzpf  Vps  Vel  Vmf
unde
CA - cifra de afaceri
Qv – Producţia vândută (cifra de afaceri din vânzarea producţiei- indicator
specific activităţii de producţie).
Vmf - venituri din vânzări de mărfuri
Vps - venituri din prestări servicii
Vzpf - venituri din vânzări de produse finite şi semifabricate
Vel- Venituri din executarea de lucrări.
B. PRODUCŢIA VÂNDUTĂ
 Totalitatea veniturilor obţinute din vânzarea de
produse fabricate (produse finite şi semifabricate),
din prestarea de servicii şi executarea de lucrări.
 Relaţie de calcul:
Qv=Vz pf+ V ps+V el

De aici rezultă că cifra de afaceri a unei entităţi

economice este: CA= Qv+Vz mf (atunci când
societatea desfăşoară şi activitate de comerţ şi
activitate de producţie)
 C. PRODUCŢIA OBŢINUTĂ DESTINATĂ LIVRĂRII (Qf)
.

Indicatorul producţia obţinută destinată livrării

(Qf) mai este cunoscut şi sub denumirea de
producţia marfă fabricată.

El reprezintă rezultatul direct şi util al activităţii

industriale productive, exprimând valoarea
produselor fabricate, a lucrărilor executate şi
serviciilor prestate în cursul unei perioade de
timp şi care urmează a fi vândute.
RELAŢIE DE CALCUL:
Qf = Vpf + Vle + Vsp, unde

Vpf = Qv + (Sf – Si)

în care:
 Qf – producţia obţinută destinată livrării;

 Vpf – valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrării şi

produse reziduale);
 Vle – valoarea lucrărilor executate;

 Vsp – valoarea serviciilor prestate;

 (Sf – Si) sau SPF – stocurile de produse destinate vânzării, la sfârşitul şi respectiv la

începutul perioadei sau variaţia producţiei stocate.

Deşi nu se regăseşte printre indicatorii din contul de profit şi pierdere şi nici printre cei ai
tabloului soldurilor intermediare de gestiune, producţia obţinută destinată livrării este
totuşi un indicator util pentru estimarea rezultatului potenţial al exploatării (profit sau
pierdere), deoarece oferă o mai bună corelare cu indicatorii de efort în vederea calculării
eficienţei activităţii întreprinderii.
D) PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI SAU PRODUCŢIA GLOBALĂ (Qe)

Producţia exerciţiului, denumită şi producţia brută (globală), reflectă în expresie valorică

volumul total al activităţii de producţie desfăşurate de către firmă pe perioada
unui exerciţiu financiar, indiferent de nivelul de realizare (producţie finită sau
neterminată).

 Acest indicator îşi dovedeşte necesitatea şi utilitatea, în principal, în analiza activităţii

întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaţie unde producţia neterminată are un volum
însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de timp.

 Producţia exerciţiului este formată din producţia vândută (sau cifra de afaceri din
activitatea productivă, exprimată în preţuri de vânzare, exclusiv TVA), variaţia producţiei
stocate (creşterea/descreşterea producţiei stocate, în care se includ stocurile de produse
finite, semifabricate, producţie neterminată etc.) şi producţia imobilizată (respectiv, costul
imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie.
 Relaţie de calcul:

Qe = Qv + Qs + Qi
în care:
Qv – producţia vândută;
Qs – variaţia producţiei stocate;
E) VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)
 reprezintă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de
la terţi, respectiv bogăţia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane
şi financiare ale întreprinderii.

 În analiza-diagnostic, valoarea adăugată prezintă importanţă, pe de o parte,

ca indicator de performanţă economico-financiară a întreprinderii, iar pe de
altă parte, ca indicator în sistemul fiscalităţii.

 Sintetic, în cazul firmelor cu activitate de producţie, valoarea adăugată se

determină prin deducerea din producţia obţinută (globală sau a exerciţiului,
exclusiv subvenţii de exploatare) a consumurilor intermediare (totalul
consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terţi).

 VA = Qe-Ci
 Qe – producţia exerciţiului,
 Ci - consumurile intermediare provenite de la terţi,

 CA - valoarea adăugată
F) VALOAREA ADĂUGATĂ NETĂ (VAN)

exprimă valoarea nou-creată într-o perioadă de

timp şi se determină deducând din valoarea
adăugată cheltuielile cu amortizarea.

Relaţia de calcul:
VAn = VA-A
 A – suma cheltuielilor cu amortizarea
 VAn - valoarea dăugată netă
2. ANALIZA DINAMICII ACTIVITĂŢII PE BAZA INDICATORILOR VALORICI

 Analiza dinamicii indicatorilor valorici permite sesizarea modului de

fundamentare a programelor de producţie şi comercializare, precum şi
stabilirea gradului de realizare a acestora. Pe această bază, se stabilesc
abaterile (în mărime absolută şi în mărime relativă), cauzele acestora, precum
şi măsurile care se impun pentru corectarea unor situaţii nefavorabile.

 Sub aspect teoretic, poate fi admisă egalitatea dintre toţi indicatorii valorici
prezentaţi mai sus, ceea ce semnifică faptul că faţă de o bază de comparaţie
se menţin aceleaşi proporţionalităţi între elementele care diferenţiază
respectivii indicatori.

 Însă o astfel de situaţie nu poate fi întâlnită şi nici nu este de dorit, deoarece,

de la o perioadă la alta, între elementele care diferenţiază indicatorii valorici
intervin atât schimbări cantitative, cât şi calitative.
 Sub aspectul normalităţii, pot fi întâlnite următoarele situaţii:
a) I Qv  I Qf

Egalitatea dintre indicele producţiei vândute ( I Qv ) şi indicele producţiei

obţinute destinate livrării ( I Qf ) semnifică menţinerea ponderii stocurilor de
produse finite în producţia marfă fabricată. Inegalitatea este consecinţa
tendinţei care se manifestă pregnant în sensul reducerii ponderii stocurilor de
produse finite şi semifabricate în producţia marfă fabricată, fiind sinonimă cu
creşterea gradului de valorificare a producţiei obţinute.
b) I Qf  I Qe
Creşterea mai rapidă a producţiei obţinute destinate livrării faţă de
creşterea producţiei exerciţiului reflectă o situaţie pozitivă, respectiv reducerea
ponderii stocurilor de producţie neterminată şi a consumului intern, dar până la
un anumit nivel care să nu afecteze desfăşurarea normală a activităţii de
producţie.
 c) IVA  I Qe
Inegalitatea dintre indicele valorii adăugate şi indicele producţiei
exerciţiului reflectă reducerea ponderii consumurilor provenite de la terţi în
volumul total al activităţii realizate de întreprindere, ceea ce este rezultatul
creşterii gradului de valorificare a resurselor materiale.
d) IVAn  IVA , ceea ce reflectă variaţia cheltuielilor cu amortizarea.
 An curent Indici (%)
Nr. Realizări
Indicatori (3/2) (4/2) (4/3)
crt. an bază Programat Realizat
100 100 100
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Producţia vândută - 13.060 16.978 19.590 130 150 115,4
ML
2. Producţia obţinută
14.200 17.750 22.720 125 160 128
destinată livrării- ML
3. Producţia 15.800 18.170 25.596 115 162 140,9
exerciţiului- ML
4. Valoarea adăugată 10.500 13.860 14.700 132 140 106,1
5. Valoarea adăugată 9.250 12.025 12.785,5 130 135 103,8
netă- ML

Exemplificare: comparaţii între coloana 4 şi coloana 2, respectiv, interpretări pentru coloana a

6- a:
 IQv<IQf , au crescut stocurile de productie fabricata destinata vanzarii; stocaj
 IQv<IQe, a crescut stocurile de produse finite si/ sau productie neterminata: au crescut
stocurile de productie imobilizata (orice combinatie este posibila, cu mentiunea ca per
total, vanzarile au crescut mai putin decat productia, indiferent de nivelul de
finisare/executie),
 IQf<IQe, au crecut stocurile de productie neterminata si/sau imobilizata,
 IVA<IQe, a crescut ponderea consumurilor de la terti in totalul productiei exercitiului,
 IVAn<IVA, ponderea cheltuielilor cu amortizarea a crecut fie datorita noilor investitii,
fie datorita aplicarii metodei de amotizare progresive.
 ANALIZA CIFREI DE AFACERI

 Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor

obţinute din activităţi comerciale curente, fiind unul
dintre cei mai importanţi indicatori de măsurare a
performanţelor economice ale unei întreprinderi.
 Practic, cifra de afaceri permite determinarea poziţiei
pe piaţă a unei societăţi, oferă informaţii despre
dinamica activităţii, şansele de extindere a afacerii
sau importanţa întreprinderii în cadrul sectorului.
 1. Indicatori operaţionali
În analiza economico-financiară sunt operaţionali următorii
indicatori:
a) Cifra de afaceri netă (CA) reprezintă, conform Legii
227/2015, un indicator al contului de profit şi pierdere,
format din totalitatea veniturilor obţinute din vânzarea de
bunuri, lucrări şi servicii aflate în categoria activităţilor
curente ale unei întreprinderi, inclusiv subvenţiile pentru
exploatare, după scăderea reducerilor comerciale. Este
indicatorul cel mai utilizat în diagnosticarea activităţii pe
baza cifrei de afaceri.
b) Cifra de afaceri medie, denumită şi preţ mediu de vânzare,
constituie venitul obţinut pe o unitate de produs sau serviciu
CA
şi se determină pe baza relaţiei: CA  , în care Q reprezintă
Q
volumul fizic al vânzărilor.
 a) Cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variaţia veniturilor din
vânzări generată de creşterea cu o unitate a volumului fizic al
CA CA1  CA0
vânzărilor: CAm  
Q Q1  Q0
b) Cifra de afaceri critică (CAcr) evidenţiază pragul de rentabilitate a
întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări
necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare. Relaţia de
calcul a fost stabilită pornind de la ipoteza de bază, conform căreia
profitul este nul în momentul atingerii pragului de rentabilitate, iar
cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupează în
cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile:
Chf
CAcr 
1  Rv
în care:
Chf – suma cheltuielilor fixe;
Rv –rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la
Chv
un leu cifră de afaceri, respectiv: Rv  .
CA
 2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Caracterizarea evoluţiei cifrei de afaceri în timp se
realizează pe baza metodelor statistice cunoscute. Analiza
în dinamică a cifrei de afaceri, pentru o anumită perioadă
de timp (0; n), se realizează pe baza:
a) modificărilor (abaterilor) absolute cu bază fixă (BF)
sau în lanţ (BL):
CABF  CAn  CA0 sau CABL  CAn  CAn 1

b) indicilor cu bază fixă sau în lanţ:

CAn CAn
I CA BF  100 sau I CA BL  100
CA0 CAn 1
 c) ratelor de creştere cu bază fixă sau în lanţ:
RBF  I CA BF  100 sau RBL  I CA BL  100
d) ritmului mediu anual de creştere:
 CAn 
R   n 1  1  100
 CA0 
Studiul cifrei de afaceri (vânzărilor) pe o perioadă mai mare de timp
oferă informaţii despre activitatea întreprinderii şi tendinţa ei, prin încadrarea
acesteia sau a obiectului de activitate (produs/serviciu) în una dintre fazele
ciclului de viaţă: lansare, creştere, maturitate, declin.

Pentru a avea relevanţă în stabilirea strategiei de dezvoltare a întreprinderii,

dinamica societăţii analizate trebuie comparată cu dinamica pieţei, respectiv a
sectorului de activitate. Dacă sectorul este mai dinamic
 2. Analiza structurii cifrei de afaceri

Structura cifrei de afaceri evidenţiază ponderea deţinută de

anumite elemente componente în totalul încasărilor unei
întreprinderi. Analiza structurală se poate realiza pe diverse trepte:
 pe tipuri de activităţi; în acest caz, se determină contribuţia
activităţilor întreprinderii la realizarea cifrei de afaceri (de
exemplu, producţie, prestări servicii, turism, comerţ ş.a.);
 pe grupe de produse/mărfuri; analiza efectuată în această
situaţie se realizează ţinându-se cont de nomenclatorul
întreprinderii. Unele elemente îşi aduc o contribuţie
deosebită la realizarea indicatorilor de performanţă şi de
rentabilitate, altele au o pondere nesemnificativă, dar este
posibil ca tocmai existenţa lor să condiţioneze activitatea şi
rezultatele economico-financiare ale întreprinderii.
 Metodologia de diagnosticare a activităţii întreprinderii în funcţie de
structura cifrei de afaceri este complexă şi constă în:
a) determinarea ponderii deţinute de diferite elemente (produse, mărfuri,
servicii, activităţi, secţii etc) în totalul cifrei de afaceri, utilizându-se mărimile
relative de structură:

cai
gi   100
CA
în care:
gi – ponderea deţinută de categoria „i“ în totalul cifrei de afaceri;
cai – cifra de afaceri realizată de categoria „i“;
CA – cifra de afaceri totală.

b) efectuarea de comparaţii ale structurii activităţii economice aferente

mai multor exerciţii financiare, caz în care se utilizează coeficientul de
structură Gini-Struck:

2
ng i  1
G 
n 1
în care:
n – numărul de termeni ai seriei;
gi – structura vânzărilor pe categorii de activităţi, grupe de produse,
unităţi operative ş.a.

Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valorile care aparţin

intervalului [0;1), semnificaţia acestora fiind:
 dacă G→1, atunci în structura activităţii întreprinderii un număr redus
de elemente componente deţine o pondere foarte importantă în cifra de
afaceri, altfel spus, gradul de concentrare a activităţii este ridicat;
 dacă G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între categoriile
de structurare a activităţii.
2.3. Analiza factoriala a cifrei de afaceri

Modelul pe care îl vom explica evidenţiază corelaţia dintre potenţialul tehnic al

întreprinderii şi cifra de afaceri
Qf CA Qf Mf M f ' Qf
a) CA  N s   unde,    ,
Ns Qf Ns Ns M f M f '
în care:
Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf ' – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
Mf
– gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Ns
Mf '
– ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe
Mf
(compoziţia tehnologică a mijloacelor fixe);
Of
- Productivitatea medie anuală, calculată în funcţie de producţia marfă
Ns
fabricată;
Of
– randamentul mijloacelor fixe direct productive (producţia obţinută
Mf '
destinată livrării la un leu mijloace fixe active).
CA
- gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată.
Qf
Modelul multiplicativ prezentat mai sus, evidenţiază relaţia de directă proporţionalitate
care există între evoluţia cifrei de afaceri şi factorii de influenţă definiţi în legendă.
Pentru exemplificare, utilizăm informaţiile din tabelul următor:

Nr. Dinamică
Indicatori Simbol Po P1
crt. (%)
1 Cifra de afaceri – mii lei CA 37.406,25 42.000 112,28
2 Producţia-marfă fabricată – mii lei Qf 39.375 40.000 101,58
3 Numărul mediu de salariaţi – pers. Ns 105 100 95,23
4 Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe Mf 483 490 101,45
– mii lei
5 Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe Mf’ 289,8 343 118,36
direct productive – mii lei
6 Productivitatea anuală a muncii calculată Qf 375 400 106,67
în funcţie de producţia fabricată (mii lei) Ns
7 Gradul de înzestrare tehnică a muncii – 4,6 4,9 106,52
Mf
mii lei/salariat
Ns
8 Ponderea mijloacelor fixe direct Mf' 0,6 0,7 116,67
productive în total mijloace fixe
Mf
9 Randamentul mijloacelor fixe direct Qf 135,87 116,62 85,83
productive (lei)
Mf'
10 Cifra de afaceri medie la un leu producţie CA 0,95 1,05 110,52
fabricată (lei)
Qf
Pentru analiza factorială, vom aplica Metoda substitutiilor in lanţ.

Modificarea cifrei de afaceri faţă de baza de comparaţie este:

CA  CA1  CA0 = 4 593,75 mii lei,
din care, datorită:
1) influenţei modificării numărului de salariaţi:
CA Qf 0 CA0
Ns  ( Ns1  Ns0 )    1.781 mii lei
Ns0 Qf 0
2) influenţei modificării productivităţii medii anuale:
Qf  Qf Qf  CA0
  N s1   1  0 
 Qf  + 2375 mii lei, din care datorită,
Ns  N s1 N s 0  0

2.1. influenţei modificării gradului de înzestrare tehnică:

Mf  Mf Mf  Mf ' Qf0 CA 0
  Ns1   1  0   0    + 2.323,37 mii lei;
Ns  Ns1 Ns 0  Mf 0 Mf '0 Qf 0

2.2) influenţei modificării structurii mijloacelor fixe (ponderii mijloacelor fixe

direct productive în totalul mijloacelor fixe):
Mf ' Mf  Mf ' Mf '  Qf CA 0
  Ns1  1   1  0   0   6.324,74 mii lei;
Mf ' Ns1  Mf1 Mf 0  Mf ' Qf0
2.3) influenţei modificării eficienţei mijloacelor fixe:
Qf Mf Mf '  Qf Qf0  CA0
  Ns1  1  1   1    – 6.272,61 mii lei;
Mf ' Ns1 Mf1  Mf '1 Mf 0 '  Qf0
3) influenţei modificării gradului de valorificare a producţiei marfă fabricate:
CA Qf  CA CA 
  N s1  1   1  0   400 mii lei.
Qf Ns1  Qf1 Qf 0 
 INTERPRETARE ECONOMICA
Comparativ cu baza de raportare, se constată o creştere a cifrei de afaceri cu
4 493,75 mii lei (+ 12,28%). Explicaţia influenţei factorilor este următoarea:
1. Reducerea numărului de angajaţi cu cinci persoane, în condiţiile
menţinerii constante a celorlalţi factori de influenţă, a determinat în mod justificat
şi o diminuare a cifrei de afaceri cu 1.781,25 mii lei. Scăderea numărului de
salariaţi poate avea cauze diverse: restructurarea activităţii prin creşterea gradului
de înzestrare tehnică, pensionări, transferuri, restrângerea activităţii întreprinderii
etc. Aceste cauze diferă de la o societate la alta; ele trebuie identificate şi
controlate.
2. În condiţii relativ constante, creşterea productivităţii muncii cu 25 mii
lei, respectiv cu 6,67 % a determinat o majorare a cifrei de afaceri cu 2375 mii lei
(valori rotunjite). Creşterea cifrei de afaceri poate avea cauze diverse. În situaţia
prezentată, analiza a fost dezvoltată pe factori de gradul al doilea care, explică
modificarea în timp a productivităţii medii şi indirect a cifrei de afaceri.
 2.1. Comparativ cu perioada de bază, gradul de înzestrare
tehnică a crescut şi s-a reflectat favorabil asupra cifrei de afaceri,
în sensul majorării acesteia cu + 2.323,37 mii lei. Din datele
disponibile se observă că înzestrarea tehnică a crescut, pe de o
parte, datorită efectuării unor noi investiţii (+ 1,45%), iar pe de
altă parte, ca efect al reducerii numărului de salariaţi. Se impune
dezvoltarea analizei în scopul determinării măsurii în care
creşterea gradului de înzestrare tehnică pe baza reducerii
numărului de personal s-a reflectat asupra performanţelor
economice ale întreprinderii. Dacă personalul era supradimen-
sionat comparativ cu capacitatea de producţie disponibilă, atunci
influenţa înzestrării tehnice va fi favorabilă. În cazul în care
societatea şi-a restrâns activitatea drept consecinţă a diminuării
cererii, influenţa gradului de înzestrare tehnică este artificială şi
trebuie interpretată prudent.
 2.2. Structura mijloacelor fixe s-a modificat în
favoarea celor direct productive (+ 10%). Dacă se
consideră că celelalte condiţii din procesul productiv s-
au menţinut constante, atunci influenţa structurii
mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri a fost de +
6.324,74 mii lei. Se ştie că o importanţă deosebită în
cadrul procesului productiv o au mijloacele fixe active
(direct productive). Unele societăţi dispun de
echipamente tehnice luate în leasing operaţional, care nu
sunt înregistrate din punct de vedere contabil la nivelul
societăţii. În această situaţie, se impune luarea în
considerare la analiza performanţelor şi a acestora,
deoarece, de cele mai multe ori, au rol determinant în
realizarea obiectului de activitate, iar analiza
performanţelor numai pe baza informaţiilor contabile din
situaţiile financiare anuale este insuficientă.
 2.3. Randamentul mijloacelor fixe a scăzut cu 14,17% în P 1 comparativ cu
P0. Influenţa acestuia asupra cifrei de afaceri a fost de – 6.272,61 mii lei. Situaţia se
apreciază nefavorabil deoarece eficienţa utilizării mijloacelor fixe s-a diminuat. O
astfel de stare, pe termen lung, conduce la creşterea semnificativă a costurilor de
producţie şi la diminuarea tuturor indicatorilor de performanţă şi de rezultate.
3.Gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate vânzării a crescut cu
10,52%, deoarece, în perioada P1, societatea a vândut produse şi din stocurile
perioadelor precedente. Valoarea supraunitară a indicatorului (1,05) tocmai acest fapt
îl evidenţiază. Din analiza dinamicii indicatorilor, se observă că ritmul de creştere a
cifrei de afaceri a devansat semnificativ ritmul de creştere a producţiei fabricate. Se
impune studierea cauzelor care au determinat reducerea producţiei destinate
vânzărilor şi identificarea măsurilor necesare depăşirii situaţiei, printre care:
 dimensionarea volumului şi structurii producţiei fabricate în corelaţie cu
cererea, prin încheierea unor contracte ferme cu beneficiarii;
 diversificarea ofertei;
 prospectarea permanentă a pieţei;
 îmbunătăţirea calităţii produselor fabricate.