Apariția și evoluția procesului de integrare europeană

Unitate de învăţare Nr. 3

UNIFICAREA INSTITUȚIONALĂ ÎN PROCESUL DE

INTEGRARE EUROPEANĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3…………………………………………………….. 19

3.1 Principii relative la structura instituțională a Uniunii Europene.................................... 19
3.2 Tipuri de legislație comunitară și proceduri decizionale în Uniunea Europeană........... 20
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3………………………………………….... 21
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3…………………………………………………….. 22

18
Mediul de afaceri european
 Apariția și evoluția procesului de integrare europeană

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

• Cunoașterea principiilor ce stau la baza structurii instituționale a

Uniunii Europene;
• Înțelegerea mecanismului decizional al Uniunii Europene.

3.1. Principii relative la structura instituțională a Uniunii Europene

Tratatele constitutive au dotat Comunitățile cu un sistem instituțional mult mai dezvoltat prin
comparație cu cel al altor organizații internaționale, cu scopul de a susține realizarea
obiectivelor prevăzute, fiecare instituție din sistem acționând în limitele atribuțiilor ce îi sunt
conferite prin tratate.
☆ Principiul de organizare al Uniunii Europene nu este cel al separației puterilor, ci mai
degrabă cel al reprezentării intereselor, potrivit căruia fiecare instituție comunitară reprezintă
un interes specific distinct, în sprijinul căruia acționează în cadrul procesului decizional
comunitar, respectiv: Comisia Europeană reprezintă „interesul general” – propune și execută;
Consiliul Uniunii este „garantul intereselor statelor membre” – decide; Parlamentul European
reprezintă și protejează interesele popoarelor statelor membre – cu putere de deliberare și
control și de participare la procesul legislativ.
☆ Principiul echilibrului instituțional înseamnă că fiecare instituție are obligația să-și
exercite competențele sale, dar cu respectarea totală a competențelor celorlaltor instituții. Se
urmărește, în acest fel, ca echilibrul stabilit prin tratatele originare privind competențele
structurilor comunitare să nu fie modificat printr-un transfer de atribuții de la o instituție către
alta.
☆ Principiul autonomiei instituțiilor se bazează pe capacitatea instituțiilor, recunoscută prin
tratate, de a adopta propriul lor regulamentul intern de organizare, impunând totodată
acestora să se abțină de la măsuri susceptibile să pună în pericol obiectivele tratatelor, să evite
situații care ar duce la perturbarea funcționării altor instituții comunitare din cauza utilizării
lor excesive.
☆ Principiul cooperării loiale între instituții impune instituțiilor nu numai să respecte
competențele lor, dar să și stabilească proceduri care să permită asigurarea bunei desfășurări a
procesului decizional. În acest sens este legitimată orice practică care tinde să se grefeze pe
tratate pentru a le completa și a permite funcționarea procedurilor pe care le instituie.

Test de autoevaluare 3.1 – Încercuiți răspunsul corect.

Principiul echilibrului instituțional presupune:

a) capacitatea fiecărei instituții de a-și adopta propriul regulament
intern de organizare;
b) obligația fiecărei instituții de a stabili proceduri care să permită
asigurarea bunei desfășurări a procesului decizional;
c) dreptul fiecărei instituții de a-și alege singură membrii;
d) obligația fiecărei instituții de a-și exercita competențele cu
respectarea totală a competențelor celorlaltor instituții.
Răspunsul la test se găseşte la pagina 21.

19
Mediul de afaceri european
 Apariția și evoluția procesului de integrare europeană

3.2. Tipuri de legislaţie comunitară şi proceduri decizionale în Uniunea Europeană

Tratatul CE prevede că: „Pentru îndeplinirea misiunii lor şi în condiţiile prevăzute de

prezentul tratat, Parlamentul European împreună cu Consiliul European, Consiliul de Miniştri
şi Comisia Europeană adoptă regulamente şi directive, iau decizii şi formulează recomandări
sau opinii (avize).” În cele mai multe cazuri, Tratatul CE nu impune legiferarea unui domeniu
prin intermediul regulamentelor, directivelor sau deciziilor, lăsând organele comunitare să
hotărască modalitatea adecvată.
☆ Regulamentele se referă la toate statele membre şi sunt direct aplicabile în fiecare dintre
acestea. Prin urmare, sunt direct parte a sistemelor legislative naţionale, fără să mai fie nevoie
de nici o măsură de transformare a legislaţiei comunitare în legislaţie naţională. Puterea de a
adopta regulamente poate fi conferită Comisiei printr-o recomandare a Consiliului.
☆ Directivele diferă de regulamente prin două aspecte importante, și anume: pe de o parte,
se pot adresa oricărui stat membru şi nu se adresează neapărat tuturor; iar pe de altă parte,
trebuiesc duse la îndeplinire, dar lasă statelor membre alegerea mijloacelor prin care vor fi
puse în practică.
☆ Deciziile sunt aplicabile integral asupra celor cărora le sunt adresate. Spre deosebire de
regulament, decizia nu are o influenţă generală şi vizează, îndeosebi, aplicarea prevederilor
tratatelor la situaţii particulare. De asemenea, contrar directivei, decizia este obligatorie în
toate elementele ei, nu numai în ceea ce priveşte rezultatul urmărit. Ea poate fi, deci, foarte
detaliată şi să prevadă chiar mijloacele cu care se poate îndeplini rezultatul impus. Statele au
posibilitatea să aleagă numai forma juridică a punerii în aplicare în cadrul ordinii juridice
naţionale.
☆ Recomandările sau Opiniile (avizele) nu sunt obligatoriu aplicabile. Chiar dacă aceste
măsuri nu au efecte directe, ele pot fi utilizate ca probă în instanţă, iar tribunalele naţionale, în
hotărârile adoptate, pot face referire la interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiţie în
deciziile sale. Dacă avizele adresate de Comisie instituţiilor sau statelor membre nu exprimă,
de fapt, decât o opinie, recomandările Comisiei şi Consiliului invită să se adopte o regulă sau
alta de conduită aparţinând unor tipuri de directive neobligatorii şi jucând concret un rol de
sursă indirectă pentru apropierea legislaţiilor naţionale.

Proceduri decizionale în Uniunea Europeană

☆ Procedura de consultare. În cadrul acestei proceduri, rolul Parlamentului European este

doar unul consultativ, fiindu-i totuși interzis Consiliului să decidă mai înainte ca acesta să-şi
fi dat avizul asupra propunerii Comisiei. Procedura de consultare a reprezentat maniera
iniţială de adoptare a deciziilor.
☆ Procedura de cooperare. Cooperarea este o procedură introdusă prin Actul Unic
European, fiind aplicabilă numai cazurilor în care Consiliul decide cu majoritate calificată.
Originalitatea acestei proceduri constă într-un sistem de dublă lectură a textului – de către
Parlament şi Consiliu - care permite Parlamentului să influenţeze direct modalităţile de luare
a deciziei de către Consiliu, fără a repune în discuţie nici ultimul cuvânt al Consiliului şi nici
rolul motor al Comisiei.
☆ Procedura de codecizie. Prin această procedură lungă şi complexă, introdusă de Tratatul
de la Maastricht, Parlamentul European este asociat direct la procesul de adoptare a deciziilor
de către Consiliu, având un important rol de co-legislator. Ca urmare, el are facultatea de a
respinge un act comunitar propus, cu votul majorităţii absolute a membrilor săi, dacă nu
reuşeşte să ajungă la un acord cu Consiliul în cadrul unei proceduri de conciliere. Derularea
procedurii de codecizie este inspirată din procedura cooperării, dar i se adaugă două elemente
esenţiale: etapa Comitetului de conciliere şi imposibilitatea pentru Consiliu de a-şi impune
voinţa sa, chiar şi unanimă, Parlamentului.
20
Mediul de afaceri european
 Apariția și evoluția procesului de integrare europeană

☆ Procedura avizului conform. În ciuda denumirii sale, avizul conform este o veritabilă
procedură de codecizie integrală, deoarece Consiliul nu poate decide, în astfel de situaţii, fără
acordul explicit al Parlamentului European.

Test de autoevaluare 3.2 – Încercuiți răspunsul corect.

Spre deosebire de regulament, decizia:

a) are o influenţă generală;
b) vizează, îndeosebi, aplicarea prevederilor tratatelor la situaţii
particulare;
c) nu este obligatorie în toate elementele ei;
d) lasă statelor membre alegerea mijloacelor prin care vor fi puse în
practică.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 21.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
rezumat
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Încercuiți răspunsul corect.

Principiul autonomiei instituțiilor presupune:

a) obligația fiecărei instituții de a-și exercita atribuțiile cu
respectarea competențelor celorlaltor instituții;
b) capacitatea fiecărei instituții de a-și adopta propriul regulament
intern de organizare;
c) obligația fiecărei instituții de a stabili proceduri care să permită
asigurarea bunei desfășurări a procesului decizional;
d) dreptul fiecărei instituții de a-și alege singură membrii.

În cadrul procedurii de codecizie, Parlamentul European:

a) este asociat direct la procesul de adoptare a deciziilor de către
Comisie;
b) are rol de co-legislator;
c) este consultat obligatoriu de Consiliu;
d) nu are niciun rol.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 3.1. d)
Răspuns 3.2. b)

21
Mediul de afaceri european
 Apariția și evoluția procesului de integrare europeană

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

• Cairns W., Introducere în legislația Uniunii Europene, Ed. Universal

Dalsi, București, 2001
• Gheorghiu G., Economie europeană, Ed. SITECH, Craiova, 2014
• Manolache O., Drept comunitar. Instituții comunitare, Ed. All Beck,
București, 1999
• Marcu V., Drept instituțional comunitar, Ed. Mara, București, 1994
• McCormick J., Să înțelegem Uniunea Europeană, Ed. CODECS,
București, 2006
• Munteanu R., Drept european – Evoluție, Instituții, Ordine juridică, Ed.
Oscar Print, București, 1996
• Popescu C., Anghel G., Economia Uniunii Europene, Ed. Economică,
București, 2007
• Profiroiu P., Profiroiu A., Popescu I., Instituții și politici europene, Ed.
Economică, București, 2008

22
Mediul de afaceri european