Pentru astăzi am avut de analizat metodele construcției europene și efectele acestora
asupra guvernanței la nivel european. Aceste metode sunt în număr de 3, anume: metoda comunitară, metoda interguvernamentală și metoda coordonării deschise. SLIDE 2 Am început analiza printr-o introducere scurtă, pentru a putea înțelege mai bine de unde au apărut aceste metode, prezentând ulterior fiecare metodă, rolul cetățenilor și concluziile pe care le-am extras în final pe baza informațiilor găsite de noi. SLIDE 3 Ca și introducere, Uniunea Europeană este o entitate politică, socială şi economică, compusă din 27 țări în prezent. Reprezintă rezultatul unui proces de cooperare și integrare care a început propriu-zis în anul 1951 și a fost gândită ca o soluție la criza apărută după cel de-Al Doilea Război Mondial. La 7 februarie 1992 se semnează la Maastricht Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE), care pune bazele Uniunii, așa cum este ea organizată astăzi. Primul pilon este constituit din Comunitațile Europene (în prezent doar două – CE și EURATOM, deoarece Tratatul CECO a fost în vigoare pe o durată de 50 de ani, durată care a expirat în 2002). În centrul acestui pilon, cel mai important rol îl are fosta Comunitate Economică Europeană (CEE), redenumită prin Tratatul de la Maastricht “Comunitatea Europeană”. Cel de-al doilea pilon acoperă dispozițiile referitoare la Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) a Uniunii Europene. Această politică este definită și pusă în aplicare de către Uniune și statele membre și marchează ridicarea cooperării politice dintre statele membre la nivel de politică comună și, în consecință, includerea ei într-un cadru instituțional specific. PESC înglobează toate problemele legate de securitatea Uniunii Europene, inclusiv definirea unei politici de apărare susceptibilă să conducă la o apărare comună a statelor membre. deoarece acest domeniu este de importanță strategică pentru statele membre, domeniu în cadrul căruia este dificil de renunțat la suveranitatea națională, procedura de decizie aplicată este metoda interguvernamentala (hotărârile se iau la nivel de guverne ale statelor membre – deci nu în cadrul instituțiilor UE – , iar pentru adoptarea lor este necesară unanimitatea de voturi a statelor membre). Deciziile cu implicaţii militare sau de apărare vor necesita în continuare vot în unanimitate. Al treilea pilon organizează cooperarea statelor UE în domeniile justiției și afacerilor interne, cooperare care, până la acel moment, se desfășura pe bază de acorduri internaționale ocazionale (un astfel de exemplu îl constituie Acordul Schengen, semnat în 1995). . Procesul de decizie în cadrul acestui pilon se bazează, la fel ca și în cazul PESC, pe metoda interguvernamentală. SLIDE 4 În ceea ce privește metoda comunitară, aceasta reprezintă .... de pe slide Metoda comunitară asigură transparența procesului decizional, în special datorită implicării Parlamentului European și coerența fiecărei acțiuni cu principiile sistemului și cu celelalte acțiuni, datorită rolului Comisiei pe parcursul întregului proces decizional. Ea permite agregarea intereselor sectoriale, prin intermediul mecanismelor de pregătire și de consultare care au loc în diferite etape ale acestui proces decizional. Metoda comunitară „pură„ nu este singura abordare posibilă a funcționării Uniunii Europene, deoarece tratatele prevăd și alte metode, în funcție de domeniul în cauză. În special Tratatul de instituire a Comunităților Europene (semnal la Roma la 25 martie 1957) prevede diverse procese decizionale, care conduc la un număr corespunzător de variante ale metodei comunitare. De exemplu, în titlul care acoperă vizele, azilul, imigrația și alte politici asociate cu libera circulație a persoanelor și până înainte de 1 mai 2004, Comisia nu a avut monopol de a iniția legislația, ci îl împarte cu statele membre. . După cum s-a menționat deja acest element este o garanție a coerenței, în sensul că Comisia se asigură că fiecare propunere este în armonie cu contextul politic și juridic. În plus, garantează acomodarea și includerea tuturor intereselor. În special în cazul țărilor care ar avea dificultăți în a-și face auzită vocea într-un context interguvernamental sau care ar fi minorizate dacă deciziile ar fi luate cu majoritate calificată
Metoda comunitară este caracterizată prin rolurile instituțiilor supranaționale ale UE:
Dreptul Comisiei Europene de a iniția și pune în aplicare acte legislative, cu unele
excepții; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene în calitate de colegiuitori, care adoptă acte legislative pe plan de egalitate; Utilizarea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului. În cele din urmă, metoda comunitară poate coexista în mod fericit cu alte forme flexibile de acțiune. Deși este utilizată pentru a adopta decizii obligatorii din punct de vedere juridic, ea nu exclude, de fapt, adoptarea de măsuri flexibile atunci când situația o impune: posibilitatea unei cooperări consolidate, punerea în aplicare a metodei deschise de coordonare, recurgerea la anumite forme de co-reglementare sunt doar câteva exemple ilustrative.
SLIDE 6
Metoda interguvernametală ar permite cooperarea statelor membre ale UE în domenii
în care progresul integrării a fost redus. Nu se pune problema unei concurențe sau a unei incompatibilități între această metodă și metoda comunitară, deoarece fiecare dintre ele are punctele sale forte. Metoda interguvernamentală desemnează, în Uniunea Europeană, modul de funcționare al instituțiilor europene practicat în cadrul celui de-al doilea și al treilea pilon, inclusiv cooperarea polițienească și judiciară în materie penală . Aceasta se bazează pe următoarele principii: - Statele membre împărtășesc dreptul de inițiativă cu Comisia ; - Consiliul decide în unanimitate , și nu cu majoritate calificată; - Parlamentul are doar un rol consultativ; - Curtea de Justiție are doar un rol limitat.
Următoarele aspecte surpinse în lucrare vor fi prezentate de colegul meu.