Drd.

Maria Denisa VASILESCU

Institutul de Studii Doctorale
Academia de Studii Economice din Bucureşti

ANALIZA INEGALITĂŢII VENITURILOR ÎN STATELE MEMBRE

ALE UNIUNII EUROPENE
ANALYSING INCOME INEQUALITY FOR THE E.U. MEMBER
STATES

Abstract. The economic crisis of recent years, the rapid rise of international
trade and financial integration, as well as labour market transformations has brought
income inequality on centre of attention. This led to an increased interest among
researchers and policy makers in understanding the factors influencing income
inequality. One of the most important findings of this paper is that GDP per capita
reduces income inequality, therefore the policies targeting economic growth will also
have a positive effect on income distribution.
Keywords: income inequality, FDI, GDP per capita, education, panel data.

Clasificarea JEL: C23, J31

1. INTRODUCERE

Creşterea economică este un instrument standard pentru a măsura performanţa

unei economii. Acesta este obiectivul principal al politicii guvernamentale al fiecărei
ţări, fie ea dezvoltată sau în curs de dezvoltare. Realizarea acestui obiectiv aduce
prosperitate şi creşte standardul de viaţă. Pe de altă parte, creşterea economică are şi
aspecte negative, prin costurile generate de nevoia unei ajustări rapide la noile condiţii
şi la schimbările apărute în economie. Astfel, creşterea economică poate duce la
creşterea inegalităţii veniturilor şi a bunăstării dintr-o societate, în condiţiile în care
beneficiile nu sunt asimilate în mod egal de toate clasele sociale.
Kuznets a determinat o curbă în formă de U inversat pentru asocierea dintre
dezvoltarea economică şi inegalitatea veniturilor. Cu alte cuvinte, perioadele de
creştere economică sunt în general însoţite de o creştere a inegalităţilor, dar apoi se
ajunge la un punct dincolo de care dezvoltarea economică ridicată este asociată cu
scăderea inegalităţilor.
În analiza distribuţiei veniturilor, alături de creşterea economică, nu pot fi
trecuţi cu vederea factori precum investiţiile străine directe sau deschiderea
comercială.
Investiţiile străine directe (ISD) sunt asociate cu o mai mare inegalitate prin
creşterea veniturilor muncitorilor calificaţi în ţările gazdă sărace. Tsai (1995) studiază
legătura dintre ISD şi inegalitate folosind un eşantion de 33 de ţări în curs de
dezvoltare şi constată că investiţiile străine directe au crescut inegalitatea numai în
unele ţări din Asia. Gopinath şi Chen (2003), pe un eşantion de 11 ţări în curs de
 Maria Denisa Vasilescu
dezvoltare, au constatat că fluxurile de ISD extind diferenţa de salarizare dintre
muncitorii calificaţi şi cei necalificaţi.
Basu şi Guariglia (2005) utilizează un panel de aproximativ 80 de ţări pentru
a testa un model teoretic care leagă ISD de creşterea economică şi de inegalitatea în
capitalul uman cu concluzia că investiţiile străine directe promovează inegalitatea
economică.
Folosind un panel de mai mult de 100 de ţări, Figini şi Görg (2006) au
analizat relaţia dintre investiţiile străine directe şi inegalităţile salariale şi au constatat
că efectul ISD diferă în funcţie de nivelul de dezvoltare: în ţările în curs de dezvoltare
există un efect neliniar (inegalităţile salariale se accentuează cu creşterea ISD, dar
acest efect se diminuează cu creşteri ulterioare ale ISD), în timp ce în ţările dezvoltate
inegalităţile salariale descresc liniar odată cu intrările de investiţii străine directe.
Un articol recent studiază relaţia dintre investiţiile străine directe şi
inegalitatea veniturilor pentru un eşantion de zece ţări europene în perioada 1980-
2000, indicând faptul că ISD au un efect pozitiv pe termen scurt asupra inegalităţii
veniturilor în Europa şi un efect pe termen lung care este, în medie, negativ (Herzer şi
Nunnenkamp, 2011).
Liberalizarea comercială şi financiară sunt caracteristici importante ale
globalizării. Comerţul internaţional a crescut în mod spectaculos în ultimele decenii,
fluxurile de bunuri şi servicii fiind esenţiale pentru o creştere economică sustenabilă,
mai ales în ţările în curs de dezvoltare.
În ceea ce priveşte impactul comerţului internaţional asupra distribuţiei
veniturilor, cel mai cunoscut model din literatura de specialitate, modelul Heckscher-
Ohlin-Stolper-Samuelson (HOSS), sugerează o creştere a inegalităţii veniturilor în
ţările bogate în capital, deoarece industriile care necesită multă forţă de muncă se
mută în ţările în curs de dezvoltare, unde forţa de muncă este abundentă şi relativ mai
ieftină. Pe de altă parte, aceeaşi teorie afirmă că inegalitatea veniturilor se va diminua
în ţările în curs de dezvoltare pe măsură ce creşte cererea de forţă de muncă
necalificată.
Numeroase studii empirice s-au concentrat pe influenţa deschiderii comerciale
asupra inegalităţii veniturilor. Calderon şi Chong (2001) au studiat sectorul extern şi
inegalitatea veniturilor folosind un panel de date dinamic. În general, rezultatul lor
arată că schimburile comerciale reduc inegalitatea veniturilor, dar atunci când au
introdus variabile dummy pentru a testa dacă deschiderea comercială are efecte
diferite asupra inegalităţii veniturilor în funcţie de nivelul de dezvoltare, au constatat
că această influenţă este pozitivă şi slab semnificativă pentru ţările industriale şi
negativă şi semnificativă statistic pentru ţările în curs de dezvoltare.
Ghose (2001) a folosit un eşantion de 96 de ţări pe o perioadă de 16 ani pentru
a studia relaţia dintre deschiderea comercială şi inegalitatea veniturilor şi a ajuns la
concluzia că inegalitatea între ţări a fost într-adevăr în creştere, dar, în acelaşi timp,
inegalitatea internaţională a fost în scădere.
Kahai şi Simmons (2005) au folosit indicele Gini ca măsură a inegalităţii în
ideea de a explora legătura cu globalizarea, rezultatele lor indicând faptul că în ţările
în curs de dezvoltare globalizarea este pozitiv asociată cu o creştere a inegalităţii, în
Analiza inegalităţii veniturilor în statele membre ale Uniunii Europene

timp ce aceasta este nesemnificativă în cazul ţărilor dezvoltate.

De asemenea, Jakobsson (2006) a descoperit faptul că în ţările în curs de
dezvoltare inegalităţile veniturilor s-au accentuat ca urmare a liberalizării comerţului
şi a creşterii deschiderii comerciale.
Cele mai multe studii bazate pe serii de timp constată că o mai mare
deschidere comercială determină creşterea cererii pentru forţă de muncă superior
calificată, în timp ce majoritatea studiilor între ţări (cross-country) constată că o mai
mare deschidere comercială are un impact redus asupra inegalităţii veniturilor
(Anderson, 2005).
Nivelul de educaţie a fost, de asemenea, examinat pentru efectul asupra
inegalităţii veniturilor. Cercetările arată că un număr mare de înscrişi în nivelul
secundar de învăţământ este asociat cu o inegalitate scăzută a veniturilor (Alderson şi
Nielsen, 2002, Barro, 2000). Barro (2000) a constatat o relaţie negativă între numărul
de înscrişi în învăţământul primar şi inegalitatea veniturilor şi o relaţie pozitivă atunci
când a luat în considerare numărul de înscrişi în învăţământul superior.
Impactul nivelului de educaţie (primar, secundar sau terţiar) pare să depindă
de nivelul de dezvoltare al unei ţări (Sianesi şi Van Reenen, 2003), studiile superioare
fiind cele mai importante pentru variaţia veniturilor (Berry şi Glaeser, 2005; Shapiro,
2006). Îmbunătăţirea accesului la învăţământul terţiar, de exemplu, este probabil să
crească oportunităţile de câştig, conducând astfel la o reducere a inegalităţii veniturilor
salariale (Checchi, 2000). Accesul la educaţie este de aşteptat să asigure o mobilitate
crescută şi, astfel, o mai mare egalitate a veniturilor. În aceste condiţii, educaţia este
considerată ca fiind unul dintre cele mai puternice instrumente cunoscute pentru
reducerea inegalităţii veniturilor (World Bank, 2002).
Pentru România, Roman şi Pădureanu (2012) au descrie influenţa ISD
asupra modelului de creştere economică şi au reliefat faptul că în special în
perioada 2000-2008 investiţiile străine directe au avut o influenţă masivă asupra
creşterii economice, dar aceasta a fost mai redusă în celelalte perioade.

2. DESCRIEREA DATELOR

În analiza inegalităţii veniturilor am folosit patru variabile explicative:

investiţiile străine directe, gradul de deschidere comercială, nivelul de dezvoltare şi
nivelul de educaţie. Pentru a măsura inegalitatea veniturilor am folosit indicele Gini.
Cele mai multe dintre studiile existente în literatura de specialitate au ajuns la
concluzia că ISD au condus la o distribuţie inegală a veniturilor în ţările gazdă.
Investiţiile străine directe pot promova inegalitatea veniturilor prin creşterea salariului
muncitorilor calificaţi comparativ cu cei necalificaţi.
În ceea ce priveşte deschiderea comercială, teorema de bază HO sugerează că
odată cu creşterea schimburilor comerciale, inegalitatea salarială în ţările relativ
abundente în forţă de muncă necalificată ar trebui să scadă, în timp ce în ţările relativ
abundente în forţă de muncă superior calificată inegalitatea ar trebui să se accentueze.
Cu cât o ţară este mai deschisă către comerţul internaţional, cu atât mai evident este
 Maria Denisa Vasilescu
efectul asupra inegalităţii veniturilor.
Nivelul de dezvoltare (PIB pe locuitor) este utilizat în model deoarece
inegalitatea veniturilor depinde de structura economică a ţării, care este legată de
nivelul de dezvoltare.
Nivelul de educaţie ţine îndeosebi de partea de ofertă a pieţei forţei de muncă.
În mod clar, cu cât este mai mare inegalitatea salariilor, cu atât şi prima de calificare
este mai mare, crescând astfel presiunea asupra educaţiei pentru a produce mai mulţi
lucrători calificaţi. Ne-am aştepta ca o rata de şcolarizare mare să determine creşterea
ofertei de muncitori calificaţi. Acest lucru, la rândul său, ar trebui să reducă
inegalitatea salariilor, prin creşterea ofertei de forţă de muncă superior calificată.
Forma de bază a modelului estimat este:
GINI it b0 b1 ISDit b2 COM it b3 PIB it b4 EDUC it αi ε it (1)
ISD reprezintă stocul de investiţii străine directe ca procent din produsul intern
brut. Pentru a investiga relaţia neliniară dintre investiţiile străine directe şi inegalitatea
veniturilor, în analiza empirică am introdus în ecuaţie şi termenul ISD2. Deschiderea
comercială (COM) este definită şi măsurată ca suma importurilor şi a exporturilor
raportată la produsul intern brut. Nivelul de dezvoltare al ţării este cuantificat cu
ajutorul produsului intern brut pe locuitor (PIB), exprimat în standardul puterii de
cumpărare relativ la media UE. Nivelul de educaţie (EDUC) folosit în această analiză
se referă la numărul de studenţi din învăţământul superior (terţiar) ca proporţie din
populaţia totală.
Analiza se referă la perioada 1999-2009 şi foloseşte date pentru cele 27 de
state membre ale Uniunii Europene. Principalele surse de date au fost Eurostat şi baza
de date UNCTAD.

3. METODOLOGIE

Studiul econometric se bazează pe estimarea unui panel de date folosind

software-ul Stata. O regresie pe date de tip panel diferă de o regresie simplă cros-
secţională sau de una care foloseşte seriile de timp prin faptul că are un indice dublu
asupra variabilelor sale. Indicele i arată dimensiunea cros-secţională şi indicele t pe
cea temporală (Baltagi, 2008).
yit = a + X’it b + uit , i = 1, …, N; t = 1, …, T (2)
Principalul motiv pentru a grupa o serie de timp şi o serie de date de tip cros-
secţional este acela de a mări baza de date şi, în consecinţă, de a obţine estimatori mai
precişi pentru parametrii modelului. Cel mai simplu test pentru gruparea datelor are
ca ipoteză nulă modelul de regresie obişnuit (OLS): yit = a + b’Xit + εit şi ca ipoteză
alternativă modelul cu efecte fixe (FE): yit = a + b’Xit +αi + εit. Cu alte cuvinte, testăm
prezenţa efectelor individuale.
Cele mai multe aplicaţii care folosesc paneluri de date consideră erorile de
forma: uit = αi + εit , unde αi este componenta erorii specifică individului i, iar εit este
componenta aleatoare a erorii (corespunzătoare erorii din regresia obişnuită, cros-
secţională).
Există mai multe tipuri de modele de panel de date. Principala distincţie este
Analiza inegalităţii veniturilor în statele membre ale Uniunii Europene

aceea între modelele cu efecte fixe (FE) şi cele cu efecte aleatoare (RE). În modelele
cu efecte fixe, componenta erorii αi poate fi corelată cu regresorii xit, însă în
continuare se menţine ipoteza că nu există corelaţie între xit şi componenta aleatoare a
erorii εit. În modelele RE, se presupune că eroarea αi este total aleatoare, o ipoteză mai
puternică ce implică necorelarea acesteia cu regresorii (Baum, 2001).
Pentru a decide dacă este mai potrivit un model de tip RE sau unul FE, putem
efectua un test Hausman. Principiul Hausman poate fi aplicat tuturor problemelor de
testare de ipoteze în care sunt implicaţi doi estimatori. În cazul concret al modelului
de panel de date, se ştie că estimatorul FE este consistent atât în modelul RE, cât şi în
cel FE. În modelul FE acesta este şi eficient. Pe de altă parte, estimatorul RE nu poate
fi folosit în modelul FE, fiind prin construcţie eficient în modelul RE (Kunst, 2009).
Cel mai utilizat estimator pentru modelele FE este estimatorul within. Acesta
elimină efectele fixe prin diferenţe de medii. Deoarece estimatorul within oferă o
estimare consistentă a modelului FE, de multe ori acesta este numit estimatorul FE.
De asemenea, el este consistent şi în cazul modelelor RE, însă alţi estimatori sunt mai
eficienţi. Efectele fixe αi pot fi eliminate prin scăderea modelului corespunzător
pentru mediile individuale yi xi ' b it şi astfel se obţine modelul within:
( yit yi ) ( xit xi )' b ( it i ) (3)
Estimatorul within este estimatorul OLS al acestui model. Deoarece αi au fost
eliminate, regresia OLS oferă estimatori consistenţi pentru b chiar dacă efectele fixe
αi sunt corelate cu xit cum este în cazul modelelor FE. Acest rezultat este un mare
avantaj al panelurilor de date. Modelul de regresie cu efecte fixe consideră că, după
eliminarea efectelor fixe αi, erorile εit sunt independente şi identic distribuite (i.i.d.)
(Cameron, 2009).
Totodată, modelul este estimat presupunând homoscedasticitatea. Aceasta
poate fi o ipoteză restrictivă pentru panelurile de date. În prezenţa heteroscedasticităţii,
erorile standard ale estimatorilor vor fi deplasate şi ar trebui calculate erori robuste
pentru a corecta posibila prezenţă a heteroscedasticităţii. Cea mai probabilă abatere de
la erorile homoscedastice în contextul panelului de date se datorează varianţelor
specifice individului. Atunci când erorile sunt homoscedastice în cadrul unităţilor
cros-secţionale, dar varianţa acestora este diferită între unităţi avem de-a face cu
heteroscedasticitate între grupuri.
Următorul pas este verificarea ipotezei de neautocorelare a reziduurilor. Au
fost propuse mai multe teste pentru autocorelare în modelele cu panel de date, însă cel
adus în discuţie de către Wooldridge (2002) este deosebit de atractiv deoarece se
bazează pe relativ puţine ipoteze şi este uşor de implementat (Drukker, 2003).
Stata are o lungă tradiţie în estimarea erorilor standard ce sunt robuste faţă de
anumite încălcări ale ipotezelor unui model econometric. Programul xtscc,
implementat de Daniel Hoechle (2007), estimează modelul de regresie cu efecte fixe
cu erori Driscoll şi Kraay. Erorile se presupun a fi heteroscedastice, autocorelate până
la un anumit lag şi posibil corelate între grupuri.
 Maria Denisa Vasilescu
4. REZULTATE

Gruparea datelor pentru ţările care se află la niveluri diferite de dezvoltare

poate duce la rezultate nesatisfăcătoare. Pentru a evita această problemă, am grupat
ţările analizate în funcţie de nivelul lor de dezvoltare, şi anume după nivelul
produsului intern brut pe cap de locuitor din anul 2009. Pentru aceasta, am folosit o
analiză de tip cluster, bazată pe o metodă de învăţare nesupravegheată, care permite
gruparea unui set de observaţii în subseturi (numite clustere), cu condiţia ca
observaţiile din acelaşi cluster să fie similare. Cu cât este mai mare asemănarea dintre
observaţiile aparţinând aceluiaşi grup şi cu cât diferenţa dintre clustere este mai mare,
cu atât gruparea este mai bună (Tan, Steinbach and Kumar, 2006). Clusterele au fost
construite pe baza metodei Ward, intervalele fiind calculate folosind distanţa
euclidiană pătratică.

Dendrograma obţinută în urma analizei cluster

Figura 1

Dendrograma din figura 1 indică faptul că cele 27 de state membre ale Uniunii
Europene pot fi uşor atribuite în 3 clustere:
 Grupul 1: Belgia, Germania, Finlanda, Marea Britanie, Danemarca, Suedia,
Austria, Irlanda, Olanda, Malta, Portugalia, Cehia, Slovenia, Cipru, Grecia,
Analiza inegalităţii veniturilor în statele membre ale Uniunii Europene

Italia, Spania şi Franţa.

 Grupul 2: Estonia, Ungaria, Polonia, Slovacia, România, Letonia şi Lituania.
 Grupul 3: Luxemburg.
Se poate observa că, luând în considerare nivelul PIB-ului pe cap de locuitor,
Luxemburg este foarte diferit de toţi ceilalţi membri ai Uniunii Europene. Considerăm
această ţară un caz special care nu este obiectul prezentei analize şi îl excludem din
estimarea econometrică.
În ceea ce priveşte celelalte două clustere se poate spune că distincţia este
între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare, conform raportului Fondului
Monetar Internaţional din aprilie 2010. O mică observaţie este necesară referitor la
Slovacia, care în gruparea de faţă aparţine ţărilor în curs de dezvoltare, dar începând
cu anul 2009 este considerată o ţară dezvoltată. Deoarece estimarea econometrică
face referire la perioada 1999-2009 acceptăm atribuirea analizei cluster şi o studiem
împreună cu celelalte ţări în curs de dezvoltare.
În continuare, ţinând cont de rezultatele analizei cluster, în secţiunea 4.1 vom
prezenta modelul econometric al primului grup – ţările dezvoltate, iar în secţiunea 4.2
rezultatele econometrice pentru cel de-al doilea grup – ţările în curs de dezvoltare.

4.1. Grupul 1
Pentru a controla eterogenitatea neobservată dintre ţări am folosit un model cu
efecte fixe care elimină efectul specific ţării. Mai mult, testul Hausman a sugerat că
un model FE ar fi mai adecvat pentru datele folosite. Verificând prezenţa
heteroschedasticităţii şi a autocorelării erorilor am ajuns la concluzia că este necesară
o estimare robustă. Astfel, modelul cu date de tip panel estimat pentru primul grup de
ţări este următorul:
GINI it 49.0521 0.0203 ISDit 0.0002 ISDit2 0.0198 COM it -
(13.5047)* (0.0063)* (0.0001)* (0.0063)*
5.5097 LGDP it 0.8775 EDUC it
(3.1311)** (0.1958)*
unde între paranteze sunt menţionate erorile de tip Driscoll-Kraay, iar simbolurile * şi
** se referă la nivelurile de semnificaţie de 1%, respectiv 10%.
Rezultatele econometrice arată că pentru acest grup, ţările dezvoltate ale
Uniunii Europene, există o relaţie concavă între investiţiile străine directe şi
inegalitatea veniturilor. Semnificaţia termenului ISD2 indică faptul că legătura dintre
ISD şi inegalitate este într-adevăr neliniară. La o creştere a investiţiilor străine directe
inegalitatea veniturilor va creşte pe termen scurt şi se va diminua pe termen lung.
Totuşi, trebuie precizat faptul că, deşi coeficienţii obţinuţi sunt semnificativi din
punct de vedere statistic, influenţa ISD asupra inegalităţii este destul de redusă. De
exemplu, pe termen scurt, dacă ISD cresc cu 10%, indicele Gini va creşte şi el, dar
numai cu 0,2%. Efectul pe termen lung este şi mai puţin intens, o creştere a
investiţiilor străine cu 10% ar conduce pe termen lung la o diminuare a indicelui Gini
cu 0,002%.
 Maria Denisa Vasilescu
În ceea ce priveşte deschiderea comercială, observăm că aceasta are un
impact relativ redus asupra inegalităţii veniturilor: o creştere de 10% în deschiderea
comercială determină o creştere cu 0,19% a indicelui Gini, ceea ce înseamnă că
distribuţia veniturilor va fi mai inegală.
Nivelul de educaţie influenţează puternic inegalitatea veniturilor. Rezultatele
obţinute indică faptul că o creştere cu 10% a proporţiei de studenţi înscrişi în
învăţământul terţiar va determina accentuarea inegalităţii veniturilor cu 8%.
Nu în ultimul rând, constatăm că o creştere a PIB-ului pe cap de locuitor este
asociată cu reducerea inegalităţii veniturilor, indicele Gini reducându-se cu 0,55% la
o creştere a PIB-ului pe locuitor cu 10%. Studiul de faţă este astfel în concordanţă cu
literatura de specialitate, cu alte cuvinte rezultatele empirice confirmă teoria conform
căreia creşterea economică determină o distribuţie mai egalitară a veniturilor în ţările
dezvoltate.

4.2. Grupul 2
În mod similar cu analiza econometrică realizată pentru primul grup, o
estimare robustă a fost, de asemenea, necesară pentru ţările în curs de dezvoltare.
Coeficientul deschiderii comerciale nu a fost semnificativ statistic. Modelul estimat
pentru al doilea grup este:
GINI it 49.956 0.2578 ISDit 0.0011 ISDit2 - 9.2487 LGDP it 1.9024 EDUC it
(15.2534)** (0.0368)* (0.0002)* (5.0009)*** (0.7666)**
unde între paranteze sunt menţionate erorile de tip Driscoll-Kraay, iar simbolurile *,
** şi *** se referă la nivelurile de semnificaţie de 1%, 5%, respectiv 10%.
Pentru al doilea cluster se poate observa că rezultatele econometrice nu sunt
foarte diferite faţă de situaţia anterioară. Încă o dată, relaţia dintre investiţiile străine
directe şi inegalitate se dovedeşte a fi neliniară, însă de data aceasta impactul este mai
puternic. Pentru grupul ţărilor în curs de dezvoltare o creştere a ISD cu 10% va
determina pe termen scurt o accentuare a inegalităţii veniturilor cu 2,57%, iar pe
termen lung aceeaşi modificare a ISD va conduce la scăderea indicelui Gini cu 0,01%.
Rezultatele estimării indică o relaţie negativă între PIB/locuitor şi indicele
Gini, altfel spus creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor va conduce la
diminuarea inegalităţii veniturilor.
O puternică influenţă asupra distribuţiei veniturilor în ţările în curs de
dezvoltare o are educaţia. Dacă rata de participare în învăţământul superior ar creşte
cu 1% atunci inegalitatea veniturilor s-ar accentua cu 1,9%.

5. CONCLUZII

Acest articol analizează relaţia dintre inegalitatea veniturilor şi investiţiile

străine directe, deschiderea comercială, gradul de dezvoltare şi nivelul de educaţie
pentru perioada 1999-2009. După gruparea statele membre ale Uniunii Europene în
funcţie de nivelul de dezvoltare, două modele robuste cu date de tip panel au fost
estimate.
Analiza inegalităţii veniturilor în statele membre ale Uniunii Europene

Rezultatele au arătat un tipar similar pentru ţările dezvoltate cât şi pentru cele
în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte influenţa investiţiilor străine directe asupra
inegalităţii veniturilor. S-a constatat un efect neliniar: pe termen scurt inegalitatea
veniturilor se accentuează cu creşterea ISD, dar acest efect se diminuează în timp cu
creşterea în continuare a ISD.
Pentru ţările în curs de dezvoltare coeficientul deschiderii comerciale nu a
fost semnificativ statistic, în timp ce pentru ţările dezvoltate rezultatele au indicat
faptul că o mai mare deschidere comercială conduce la creşterea inegalităţii
veniturilor.
Creşteri ale produsului intern brut pe locuitor sunt asociate cu reduceri ale
inegalităţii veniturilor în toate statele analizate. Acesta este un rezultat important
deoarece una dintre principalele ţinte ale politicilor europene este creşterea
standardului de viaţă, implicit creşterea PIB/locuitor. Un alt obiectiv major este
reducerea inegalităţii veniturilor. Studiul de faţă arată ca aceste două obiective nu sunt
divergente, dimpotrivă, politicile concentrate pe creşterea bunăstării indivizilor vor
avea ca rezultat şi o distribuţie a veniturilor mai echitabilă.
O altă concluzie importantă este aceea că educaţia are un impact puternic
asupra inegalităţii veniturilor. Deşi inegalitatea veniturilor este o problemă complexă,
care necesită multiple soluţii, politicile de educaţie sunt printre cele mai puternice
pârghii de care dispun ţările pentru a reduce inegalitatea pe viitor. Cercetările OECD
au arătat că o distribuţie mai echitabilă a oportunităţilor educaţionale de obicei duce
la o distribuţie mai echitabilă a veniturilor din muncă. Este de asemenea clar că
persoanele cu un nivel mai ridicat de educaţie au un avantaj competitiv pe piaţa forţei
de muncă, atât în perioadele economice bune cât şi în cele rele. Prin urmare, politicile
educaţionale care pun accentul pe atingerea unui nivel mai ridicat de educaţie
urmăresc asigurarea de locuri de muncă mai bune şi, în timp, ar putea reduce
inegalitatea veniturilor.

BIBLIOGRAFIE

[1]. Alderson A. S., Nielsen F. (2002) , Globalization and the great u-turn:
Income inequality trends in 16 OECD countries; American Journal of
Sociology, Vol. 107, pp 1244-1299;
[2]. Anderson E. (2005), Openness and Inequality in Developing Countries: A
Review of Theory and Recent Evidence; World Development, Vol. 33, No.
7, pp. 1045–1063;
[3]. Baltagi, B. H. (2008), Econometric Analysis of Panel Data; John Wiley &
Sons Ltd;
[4]. Barro R. J. (2000), Inequality and growth in a panel of countries; Journal
of Economic Growth, Vol. 5, pp 5-32;
[5]. Basu P., Guariglia A. (2005),Foreign Direct Investment, Inequality and
Growth; disponibil online
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=864144;
 Maria Denisa Vasilescu
[6]. Baum, C. F. (2001), Residual diagnostics for cross-section time series
regression models; The Stata Journal, Vol. 1, No. 1, pp. 101–104;
[7]. Berry, C. R., Glaeser E. L. (2005), The Divergence of Human Capital
Levels across Cities; Papers in Regional Science, 84, pp 407-444;
[8]. Calderon, C., Chong, A. (2001) , External sector and income
inequality in interdependent economies using a dynamic panel data
approach. Economic Letters, 71(2), pp 225-231;
[9]. Cameron, A. C., Trivedi, P. K. (2009), Microeconometrics Using Stata,
Stata Press;
[10]. Checchi, D, (2000) , Does Educational Achievement Help to Explain
Income Inequality?, Departmental Working Papers 2000-11, disponibil
online la http://www-3.unipv.it/websiep/wp/026.pdf;
[11]. Drukker, D. M. (2003) , Testing for serial correlation in linear panel-data
models. The Stata Journal, Vol. 3, No. 2, pp. 168–177;
[12]. Figini P., Görg H. (2006), Does Foreign Direct Investment Affect Wage
Inequality? An Empirical Investigation; IZA Discussion Paper No. 2336;
[13]. Ghose A.K. (2001), Global inequality and international trade;
Cambridge Journal of Economics, Volume 28, Issue 2, pp 229-252;
[14]. Gopinath M., W. Chen, (2003), Foreign Direct Investment and Wages: a
Cross-Country Analysis; Journal of International Trade and Economic
Development, Vol 12, No. 3, pp 285-309;
[15]. Herzer D., Nunnenkamp P. (2011), FDI and Income Inequality: Evidence
from Europe; disponibil online la http://www.ifw-members.ifw-
kiel.de/publications/fdi-and-income-inequality-evidence-
fromeurope/kwp_1675;
[16]. Hoechle, D. (2007), Robust Standard Errors for Panel Regressions with
Cross-Sectional Dependence; The Stata Journal, Vol. 7, No. 3, pp. 281-
312;
[17]. International Monetary Fund's World Economic Outlook Report,
(2010);
[18]. Jakobsson A. (2006) , Trade Openness and Income Inequality, disponibil
online la http://www.ohlininstitutet.org/wpcontent/uploads/2008/09/amanda
jakobsson.pdf;
[19]. Kahai, S. K., Simmons W. (2005) ,The Impact of Globalization on Income
Inequality; Global Business and Economics Review, pp 1-15;
[20]. Kunst, R. M. (2009) , Econometric Methods for Panel Data – Part II;
disponibil online la http://homepage.univie.ac.at/robert.kunst/panels2e.pdf;
[21]. Roman M. D., Jaba E., Roman M. (2009), Economic development and
political cycles in Romania; in Recent advances in environment,
ecosystems and development in Proceedings of the 7th WSEAS
International Conference on Environment, Ecosystems and Development
(EED '09), Puerto de la Cruz, Tenerife, Canary Islands, Spain, December 14-
16, 2009, p. 190-196;
Analiza inegalităţii veniturilor în statele membre ale Uniunii Europene

[22]. Roman, M.D., Padureanu, A. (2012), Models of Foreign Direct

Investments Influence on Economic Growth. Evidence from Romania;
International Journal of Trade, Economics and Finance, Vol. 3, No. 1, pp.
25-29;
[23]. Shapiro, J. M. (2006), Smart Cities: Quality of Life, Productivity and the
Growth Effects of Human Capital; Review of Economics and Statistics, 88,
pp 324-335;
[24]. Sianesi, B., Reenen, J.V. (2003), The Returns to Education:
Macroeconomics; Journal of Economic Surveys, 17, pp157-200;
[25]. Tan P.N., Steinbach M., Kumar V. (2006), Introduction to Data Mining,
disponibil online la http://www-
users.cs.umn.edu/~kumar/dmbook/index.php;
[26]. Tsai, P.L. (1995) , Foreign Direct Investment and Income Inequality:
Further Evidence; World Development;
[27]. Wooldridge, J. M. (2002) , Introductory econometrics – A modern
approach; Second Edition, South-Western College Pub;
[28]. World Bank, (2002), Achieving Education for All by 2015: Simulation
Results for 47 Low-Income Countries; Human Development Network,
Africa Region and Education Department.