INDICELE COMPETITIVITĂȚII GLOBALE – ANALIZĂ ASUPRA ROMÂNIEI

Raluca-Esmeralda ORBAN
Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată
Masterat Economie Europeană An I Grupa 1426
Concurență și Competitivitate în Uniunea Europeană
Ianuarie 2023, București
Conf. Univ. Dr. HURU DRAGOȘ

Abstract. Lucrarea de față se concentrează asupra evoluției indicelui competitivității

globale la nivelul României, comparând perioada dinaintea pandemiei, respectiv anul 2019,

cu perioada pandemică, anul 2021. Aceasta este împărțită în 4 capitole. Primul capitol este

axat pe o scurtă introducere teoretică. Al doilea capitol descrie succint metodologia utilizată

pentru redactarea articolului. Acesta analizează în detaliu Indicele Competitivității Globale.

Cel de-al treilea capitol evaluează aspectele specifice valorii indicelui pentru anul 2019,

respectiv 2021. În final, cel de-al patrulea capitol se concentrează pe expunerea concluziilor

și a câtorva măsuri care să îmbunătățească situația României în viitor. Conceptul de

competitivitate globală este utilizat tot mai des pentru a evalua diferiți indici în compararea

țărilor. Unul dintre cei mai utilizați indici este Indicele Competitivității Globale, care este

modelat anual de către Forumul Economic Mondial. Acesta evaluează modul în care țările

realizează și mențin creșterea economică și modul în care afacerile din fiecare țară sunt

influențate de competitivitate. O calitate sporită a rapoartelor financiare crește

competitivitatea companiilor și îi motivează pe investitori.

1
 CUPRINS
I. INTRODUCERE................................................................................................................3
II. DATE ȘI METODOLOGIE...........................................................................................3
2.1. INDICELE COMPETITIVITĂȚII GLOBALE..............................................................4
2.2. CEI 12 PILONI AI COMPETITIVITĂȚII.....................................................................5
III. REZULTATELE ANALIZEI.........................................................................................6
IV. CONCLUZII ȘI MĂSURI..............................................................................................9
V. BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................10
VI. ANEXE.........................................................................................................................11

2
 I. INTRODUCERE
Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) definește competitivitatea

drept un ansamblu de instituții, politicii și factori ce influențează nivelul de productivitate al

unei țări. Nivelul productivității determină la rândul său nivelul veniturilor și potențialul de

creștere al fiecărei economii.

Productivitatea țării reprezintă capacitatea acesteia de a menține un nivel ridicat de

venituri, dar constituie în același timp unul dintre principalii factori care influențează

randamentul investițiilor și care reflectă potențialul de creștere al economiei respective.

Porter era de părere că „Singurul indicator complet ce definește conceptul de competitivitate

la nivel național este productivitatea națională”. (Porter, 1990)

Indicele de competitivitate globală (ICG) este publicat din 2004 de către Forumul

Economic Mondial ca parte a Raportului privind competitivitatea mondială. Indicele este

compus din 12 piloni, care sunt împărțiți în trei grupe de bază - cerințe de bază, eficiență

sporitoare și ultimul grup factori de inovare și sofisticare. Indicele se concentrează în

principal pe evaluarea creșterii economice susținute, a prosperității și a competitivității

globale. Acesta are o frecvență de apariție anuală. (World Economic Forum)

II. DATE ȘI METODOLOGIE

În cadrul acestei lucrări, au fost analizate aspectele competitivității economiei

naționale, comparând situația din 2019, dinaintea pandemiei, cu cea din 2021, din pandemie.

Scopul analizei a fost expunerea situației României privind competitivitatea economiei

naționale și enunțarea soluțiilor favorabile pentru stimularea economiei către dezvoltare

sustenabilă. Lucrarea de față s-a bazat pe consultarea literaturii de specialitate, precum și pe

analiza datelor statistice preluate din Raportul Global al Competitivității 2019, Raportul

Global al Competitivității 2021 și The 2021 IMD World Competitiveness Ranking, prelucrate

3
ulterior pentru realizarea graficelor. Metoda de cercetare ce a stat la baza lucrării a fost

analiza.

2.1. INDICELE COMPETITIVITĂȚII GLOBALE

Pentru a fi competitivă, o țară trebuie să dispună de o populație educată, o

infrastructură informațională dezvoltată, un sistem inovativ eficient, dar și de unul economic

și instituțional care să permită dezvoltarea în acest sens. Creșterea competitivității economice

și dezvoltarea unei economii inovative reprezintă obiective prioritare pentru fiecare țară.

Competitivitatea unui stat trebuie să se axeze atât pe dezvoltarea și coeziunea socială,

cât și pe performanța economică. Competitivitatea presupune sustenabilitate pe termen lung,

iar pentru aceasta este nevoie de stabilitatea politică, dezvoltarea economică și productivitatea

ridicată prin utilizarea eficientă a tuturor resurselor de care dispune un stat, anume: resurse

umane, financiare, tehnologice, informaționale și naturale.

În evaluarea competitivității se observă că țările care au cele mai mari nevoi se

bazează pe economia cunoașterii, cercetare, inovare, tehnologie și IT (Kiselakova, 2018).

Aceștia reprezintă factori esențiali pentru competitivitatea globală și dezvoltarea durabilă. O

competitivitate mai mare este legată de o productivitate mai mare a economiei țării, fapt ce

conduce spre o creștere economică eficientă. Rezultatul creșterii economice este crearea unor

standarde de viață mai ridicate pentru cetățenii statelor respective.

În prezent, societatea se bazează tot mai mult pe cunoaștere și informație, cea din

urmă devenind o sursă strategică cu impact decisiv asupra dezvoltării și prosperității oricărui

stat. În statele dezvoltate din punct de vedere economic, folosirea cunoașterii este considerată

principalul factor al progresului.

4
 Economiile dezvoltate au la bază utilizarea în mod creativ și eficient a inovării prin

implementarea noilor tehnologii descoperite (Inteligența Artificială, digitalizarea, robotizarea

etc.) pentru a crea noi produse și servicii, noi forme de marketing, structuri funcționale

îmbunătățite, metode actuale de organizare a muncii, stiluri noi de management etc.

Globalizarea economiei la nivel mondial exercită o presiune puternică asupra statelor

pentru a-și spori competitivitatea atât la nivelul întreprinderilor, cât și la nivel

macroeconomic și al administrației guvernamentale.

Figură 1. Componența ICG (Statista, 2023)

2.2. CEI 12 PILONI AI COMPETITIVITĂȚII

1. Mediul instituțional – dreptul de proprietate, etica și corupția, traficul de influență,

ineficiența guvernamentală, birocrația, mita, securitatea.

2. Infrastructura – calitatea căilor de transport, liniile telefonice, transportul energiei

electrice etc.

3. Mediul macroeconomice – excedent/deficit bugetar, rata inflației, rata cursului de

schimb, rata dobânzii, deficitul/excedentul comercial.

5
 4. Sănătatea și educația primară

5. Învățământul superior și formarea profesională – calitatea sistemului educațional

secundar și terțiar, ponderea științelor exacte în programele școlare, managementul

educațional etc.

6. Eficiența pe piața bunurilor – concurența, cererea și oferta, dimensiunea pieței.

7. Eficiența și flexibilitatea pieței forței de muncă – flexibilitate, eficiență, promovarea

egalității de gen, oferirea oportunităților reale de promovare.

8. Dezvoltarea pieței financiare – gradul de deschidere.

9. Pregătirea tehnologică – nivelul tehnologic, capacitatea de absorbție a tehnologiilor

noi (IA, digitalizare, robotizare), transfer tehnologic, TIC etc.

10. Dimensiunea pieței

11. Sofisticarea în afaceri – rețele și industrii care să susțină diversificare afacerilor,

complexitatea firmelor, natura avantajelor competitive etc.

12. Inovarea – calitatea cercetării, patente, licențe, brevete, protecția datelor și a

proprietății intelectuale, capacitatea inovațională.

III.REZULTATELE ANALIZEI
Raportul privind competitivitatea globală este conceput cu scopul de a ajuta factorii de

decizie politică, liderii de afaceri și alte părți interesate să-și modele strategiile economice.

Punctajele sunt acordate pe o scară de la 0 la 100, unde 100 reprezintă situația optimă sau

"frontiera". (World Economic Forum, 2019,2021)

Conform datelor oferite de Forumul Economic Mondial în Raportul Competitivității

Globale din 2019, România ocupa locul 51 din cele 141 de economii analizate, având un scor

de 64,4/100, cu 0,9 puncte mai mare față de anul anterior. În ceea ce privește anul pandemic

2021, România a ocupat locul 48 în clasamentul celor 64 de economii analizate de Forumul

6
Economic Mondial, înregistrând un scor de 54,65/100. Această diminuare a scorului poate fi

pusă pe seama provocărilor suportate de:

 Sistemul sanitar slab pregătit din punct de vedere material și informațional în fața

pandemiei de Covid-19.

 Sistemul educațional ce a suportat trecerea bruscă de la învățământul tradițional, față

în față, la învățământul online.

 Piața forței de muncă ce a trebui să se adapteze rapid la schimbările impuse de

pandemie, precum programul de muncă mai scurt, micșorarea salariului, șomajul

tehnic sau telemunca.

Grafic 1. Indicele Competitivității Globale, situația României în 2019 versus 2021 (World Economic Forum, 2019,2021)

În ceea ce privește scorul înregistrat de România pentru fiecare determinant din cadrul

Indicelui Competitivității Globale, ultimele date oferite de către Forumul Economic Mondial

în raportul privind anul 2019, arată faptul că cei 3 piloni pe care țara noastră se bazează sunt

stabilitatea macroeconomică cu un scor de 89,7/100 puncte, sănătatea cu un scor de

77,2/100 puncte și adaptabilitatea tehnologică cu un scor de 72/100 de puncte.

7
 Grafic 2. Componentele ICG - România 2019 (World Economic Forum, 2019,2021)

Se poate observa că dintre cei 12 piloni ai Indicelui, situația nu este favorabilă în cazul

inovării, al eficienței pieței bunurilor și al dezvoltării pieței financiare. Competitivitatea este

influențată de puncte forte și puncte slabe ale sistemelor naționale de inovare din fiecare țară.

Aceasta înseamnă că inovațiile sunt o sursă foarte importantă de competitivitate a țării.

Chiar dacă per ansamblu situația României este stabilă, în detaliu aceasta întâmpină

probleme pe mai multe planuri. În ceea ce privește componentele Indicelui, conform

Raportului Global privind Competitivitatea din 2019 (Anexa 1, Anexa 2), cele mai

problematice în cazul țării noastre au fost:

 Povara reglementărilor guvernamentale;

 Viziunea Guvernului pe termen lung;

 Gândirea critică în învățământ;

 Ușurința de a găsi personal calificat;

8
 IV. CONCLUZII ȘI MĂSURI
În final putem observa că situația României în cei doi ani analizați nu este foarte

diferită, în ambele situații existând componente asupra cărora statul ar trebui să acorde mai

multă atenție. De la cadrul instituțional, educație și piața muncii, până la inovare și

dezvoltarea pieței financiare, România întâmpină mici dificultăți ce o împiedică să își atingă

potențialul din punct de vedere al competitivității.

Așadar, putem observa în urma analizei faptul că este necesară acordarea unei mai

mari atenții asupra capitalului uman prin oferirea oportunităților de pregătire profesională,

pentru ca acesta să corespundă mai ușor pieței muncii și prin urmare componenta privind

Ușurința de a găsi personal calificat s-ar îmbunătăți. Pregătire lucrătorilor în scopul

asigurării competitivității acestora este necesară pentru menținerea competitivității naționale.

Îmbunătățirea competitivității capitalului uman va duce în timp la creșterea

posibilităților de implementare a inovațiilor în cadrul sectoarelor cheie ale economiei

naționale, inovarea fiind un pilon problematic al țării noastre.

9
 V. BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole
Kiselakova, D., 2018. The impact of R&D expediture on the development of Global
competitiveness within the CEE EU countries. Journal of competitiveness , Issue 10, pp. 34-
50.
Porter, M., 1990. The Competitive Advantage of Nations. New York: The Free Press.
Stratan, A., 2018, Competitivitatea economiei naționale: progrese și provocări, Institutul
Național de Cercetări Economice
Rapoarte
International Institute for Management Development, 2020. IMD World Competitiveness
ranking 2020 - one year change, s.l.: IMD WORLD COMPETITIVENESS CENTER.
Statista, 2023. Global Competitiveness Index of Romania from 2007 to 2019, s.l.: Statista
Research Department.
World Economic Forum, 2017. The Global Competitiveness Report 2017-2018, s.l.: s.n.
World Economic Forum, 2019,2021. The Global Competitiveness Report 2019 & The Global
Competitiveness Report 2021, s.l.: s.n.
Adrese web
Data World Bank, fără an Metadata Glossary, s.l.: s.n.

10
VI. ANEXE
Anexa 1 – Componentele problematice în cazul României

Anexa 2 – Componente problematice în cazul României.

11
12