Directiva, izvor derivat al dreptului European

Obiective operaţionale:
- cunoaşterea importanţei directivei, ca act normativ european
- înţelegerea modului de aplicare în două etape a directivelor europene Adoptată de Consiliu
împreună cu Parlamentul European, sau de către Comisie singură, directiva se adresează statelor
membre şi este o expresie a subsidiarităţii. Principalul ei scop este să uniformizeze legislaţiile
statelor membre. Directiva leagă statele membre în ceea ce priveşte rezultatul de atins, dar le lasă
opţiunea alegerii între formele posibile pentru transpunerea ei în practică. Ca şi regulamentul,
directiva are caracter obligatoriu dar, spre deosebire de regulament, nu beneficiază de efectul
direct, statele membre fiind obligate să o transpună mai întâi în legislaţia internă. Transpunerea
directivei este operaţiunea prin care statul membru destinatar al unei directive comunitare
procedează la adoptarea de măsuri necesare punerii ei în practică.
Statul are alegerea asupra formei (în sens de tehnică legislativă sau regulamentară proprie
fiecărui stat) şi mijloacelor (instituţiile juridice susceptibile să realizeze obiectivul indicat),
esenţial fiind ca acestea să conducă la atingerea rezultatului. Statul poate adopta legi sau
regulamente, după cum poate fi pus în situaţia de a abroga sau modifica dispoziţii interne
incompatibile cu prevederile directivei. Dacă directiva nu este transpusă în legislaţia naţională de
către statele membre, sau dacă este transpusă într-o manieră incompletă sau cu întârziere,
justiţiabilii pot să invoce direct prevederile directivei respective, chiar şi în faţa judecătorului
naţional.
Potrivit articolului 249 alin. 3 din TCE directiva este obligatorie pentru fiecare stat
membru destinatar în ce priveşte rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale
competenţa în privinţa formei şi mijloacelor pentru atingerea rezultatului. Enumerarea
proprietăţilor juridice ale directivei este echivocă. Cert, ea e un act obligatoriu, ca şi
regulamentul şi decizia şi spre deosebire de recomandare şi aviz. Directiva, la fel ca decizia
individuală şi spre deosebire de regulament, nu obligă decât pe destinatarii pe care îi
desemnează. Dar poate fi şi un act general, fiind considerată astfel în jurisprudenţa CJCE.