CAPITOLUL I

INTRODUCERE
1.1. IMPORTANA TEMEI ABORDATE
Prin definitie, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se poate stabili
ntotdeauna o relatie directa ntre importanta pe care o acorda bolnavul acestei suferinte si modificarile
anatomo-patologice ale coloanei vertebrale.
Manifestarile somatice depind de etiopatogenia bolii, ct si de interpretarea psihologica a
mesajului nociceptiv. Participarea deloc neglijabila a acestor componente psiho-somatice explica
ameliorarile spectaculoase realizate prin mijloace care la prima nu au nimic n comun cu presupusul
substrat etiopatogenic al durerii.
Durerea lombosacrata localizata sau asocita cu un sindrom radicular constituie peste 50% din
cazurile care se prezinta n serviciile de medicina fizica. Aceeasi suferinta reprezinta n toate tarile o
incapacitate temporara de munca si are costuri sociale foarte mari.
Studiile arata ca durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulti, dar doar
20% dintre cazuri ajung sa aiba o patologie vertebrala adevarata. Incidenta ei creste cu varsta, femeile
intre 40-60 de ani fiind mai des afectate decat barbatii.
Acesti pacienti nu sunt numai obisnuitii serviciilor de fizioterapie, ci i gasim si la reumatologie,
medicina interna, neurologie, neurochirurgie, ortopedie. Aceasta dispersie ntre diferitele servicii medicale
de specialitate se poate explica pna la un anumit punct prin diversitatea factorilor etiopatogenici care
participa la declansarea durerii lombo-sacrate. Pe de alta parte, lipsa unei educatii sanitare corecte n
acest domeniu.
Discopatia lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara intr-un
anumit moment al vietii lor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia vertebrala apare la persoane
din ce in ce mai tinere.
Spondiloza dorso-lombara (dorsolombartroza), reprezinta localizarea procesului degenerativ sau
a unei anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale si lombare, att n sectorul discosomatic ct si
interapofizar; pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza difuza.
Este localizata frecvent la nivelul articulatiilor diartrodiale, mobile care prezinta cartilajul articular
ca element important al articulatiei cu evolutie spre impotenta functionala articulara in final.
Spondiloza dorso-lombara face parte din reumatismul cronic degenerativ, bolnavii afectati de
aceasta boala nu se mai vindeca doar se incearca o stabilizare a starii lor de sanatate. Artroza

interapofizara dorso-lombara poate avea un rasunet clinic important datorita vecinatatii unui element
anatomic important, radacina nervoasa, de aici frecventa nevralgiilor determinate de artroza
interapofizara. Prezenta unor simptome suparatoare la un bolnav cu spondiloza poate tine de o alta
leziune concomitenta sau de asa zisa decompensare vertebrala: insuficienta musculaturii dorso-lombare
la care se poate adauga un grad mai mare sau mai mic de osteoporoza
Cauzele durerii lombare se datoreaza n general:
- atitudinilor posturale incorecte adoptate timp prelungit,
- miscari ale corpului si exercitii efectuate ntr-un mod incorect,
- tensiunea musculara excesiva derivata din stresul fizic si psihologic,
- scaderea tonusului muscular (abdominal, lombar si dorsal) datorate sedentarismului,
- greutate corporala crescuta (obezitatea fiind vazuta azi ca maladia secolului nostru! afectand un numar
din ce in ce mai mare de persoane)
Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de altii discopatie.
Ultimul termen, cu nteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinica, deoarece discul nu
sufera doar prin herniere, existnd o ntreaga patologie discala, diferita de hernia de disc, care determina
suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta parte, coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar, care
cuprinde pe lnga segmentul vertebro-discal si tesuturile moi adiacente (muschi, ligamente, fascii), care
se pot constitui adesea n sediul unei suferinte. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc
despre ceea ce autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain".
Aceasta denumire desemneaza durerea lombara inferioara de cauza mecanica, generata de
suferinta att a tesuturilor moi lombare, ct si a structurilor vertebrale (disc, ligamente intracanaliculare,
articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un proces degenerativ. Sub raport
clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior,
ct si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara.
La subiectii tineri artroza dorso-lombara survine pe o cifoza consecutiva epifizitei vertebrale
(boala Scheuermann), la femeia dupa menopauza complica cifoza cu hiperlordoza lombara (sindrom
trofostatic), iar la vrstnici se ntlneste cifoza senila, prin osteoporoza difuza a coloanei.
Importanta acestora este ca cel putin o data n viata fiecare dintre noi simtim un disconfort dorsal.
La adult, durerile de spate sunt una dintre principalele probleme ale acestei vrstei, si pot deveni o sursa
de neplaceri continue pentru multi dintre acestia.
Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie sa fie complex dar totusi unitar din punct de vedere
al conceptiei, in ciuda preferintei de a opta pentru unul dintre mijloacele care ne stau la indemana, in
raport cu diferitele specialitati care au inceput sa aiba pretentii de independenta.

Desi nu toata lumea este de acord, tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios tratament al
lombosacralgiilor atunci cnd acestea nu sunt contraindicate si nu se afla ntr-un stadiu ce impune
tratamentul neuro-chirurgical.
n aceasta categorie intra urmatoarele lombosacralgii:

Discopatiile vertebrale

Sindrom lombosciatic

Hernia de disc lombara/Hernia de disc lombare operata

Pelvispondilitei reumatismale

Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, in primul rand, de corectitudinea indicatiei, iar

accasta se va pune in raport cu vrsta bolnavului, profesiunea acestuia, etiologia afectiunii, activitatile
sportive pe care le practica, momentul de la producerea accidentului, precum si cu tipul si gravitatea
manifestarilor clinice.
innd cont de aceste indicatii terapeutice si de particularitatile fiecarui caz n parte se poate
adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui tratament fiind de a mentine functia
trunchiului, a membrului inferior afectat si independenta individului.
Evolutia si prognosticul sunt benigne; cu toate acestea simptomele necesita masuri terapeutice
care sa contribuie la ameliorarea starii bolnavului si la prentmpinarea complexarii lui sub raport psihic.
Evolutia spondilozei dorso-lombare este lenta, leziunile degenerative ale coloanei vertebrale
accentundu-se cu vrsta.
Prognosticul e n general favorabil.
Una din complicatiile spondilozei dorso-lombare o constituie si sindroamele de compresiune medulara,
care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o diminuare a sensibilitatii profunde iar la nivelul
membrului superior printr-un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor.
Evolutia depinde de:
combaterea factorilor de risc,
controlul posturii ortostatice,
evitarea eforturilor fizice,
conditii meteorologice nefavorabile,
diagnosticul si tratamentul corect n puseurile de acutizare,

 terapia de ntretinere condroprotectoare n perioadele de acalmie,

profilaxia secundara a recidivelor,
supraveghere medicala periodica cu respectarea indicatiilor terapeutice conservatoare sau
chirurgicale.
Probleme apar numai n formele cu deficit neuromotor accentuat si incapacitate temporara de
munca crescuta si variaza de la caz la caz.
Abordarea pacientilor cu lombalgie cronica este complexa si nu poate fi nca supusa unui simplu algoritm.
O ntelegere clara a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei si examinarii, studii de laborator
relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare si abordarea terapeutica pentru a mbunatati ngrijirea
pacientului.
Metodele de recuperare, asupra carora ne-am oprit n aceasta lucrare sunt recuperarea, prin
kinetoterapie si masaj, care pornesc de la consideratia ca stabilitatea coloanei vertebrale nu se datoreste
nici conformatiei extremitatilor articulare osoase, nici formatiunilor capsulo-ligamentare, care reprezinta
elemente pasive insuficiente de sustinere, ci grupelor musculare periarticulare. Pe de alta parte, s-a
constatat ca mobilizarea precoce este superioara ca rezultate, imobilizarii prelungite care se soldeaza cu
atrofii musculare.

Masajul ca mijloac tehnic depinde de starea clinica a pacientului si de existenta unor

contraindicatii privind aplicarea unor altor tehnici terapeutice.

Lucrarea de fata evidentiaza obiectivitatea evolutiei favorabile a pacientilor cu hernie de disc

lombara prin abordul recuperator complex, si n special prin tehnicile de masaj clasic si kinetoterapie
aplicate diferentiat n functie de implicatiile etiopatogenice.
1.2. SCOPUL sI OBIECTIVELE CERCETRII
Lucrarea si propune sa demonstreze daca modelul operational propus contribuie la
mbunatatirea capacitatii functionale si a calitatii vietii la pacientii cu patologie la nivelul coloanei lombare
plecand de la importanta recuperarii si reintegrarii sociale a persoanelor cu discopatie lombara - hernie de
disc in diferite faze, operata sau nu.
Kinetoterapia si masajul aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperarii somatofunctionale, motrice si psihice sau al reeducarii functiilor secundare, de compensatie, in cazul afectiunilor
partial reversibile sau ireversibile.
Examinarea clinico-functionala trebuie sa se efectueze atent si precoce la orice pacient, pentru a
surprinde toate modificarile existente. ntreaga asistenta medicala a acestui tip de patologie a aparatului
locomotor are ca scop final independenta fizica, n contextul respectarii indoloritatii, stabilitatii si
mobilitatii, dupa evaluarea corecta si completa (etiopatogenica, clinica si functionala) initiala instituirii
programului terapeutic si pe tot parcursul derularii acestuia.
Kinetoterapia detine un rol fundamental n realizarea obiectivelor stabilite n cadrul asistentei
medicale complexe, dupa examinarea completa a pacientului, si anume:
. mentinerea sau promovarea mobilitatii articulare,
. refacerea fortei si rezistentei musculare,
. refacerea coordonarii miscarilor,
. promovarea circulatiei arterio-venolimtatice,
. redobndirea controlului motor si a functionalitatii regiunii afectate.
Obiectivele cercetarii sunt:
. sa stabileasca care sunt exercitiile optime din cadrul programului kinetic aplicat n conformitate cu starea
pacientului (evolutiva, contextul etiopatogenic),
.
sa stabileasca indicatiile si contraindicatiile aplicarii programului kinetic
medicale complexe (medicamentoase, fizicale, kinetice) a pacientului,
. sa stabileasca numarul optim al sedintelor de program recuperator,

n cadrul

asistentei

. sa stabileasca perioada optima de aplicare a terapiei n urma careia se obtine ameliorarea

simptomatologiei clinice la acesti pacienti,
. sa alcatuiasca programul kinetic pe care pacientul va trebui sa-l urmeze la domiciliu n conditiile
desfasurarii unui regim relativ normal de viata si munca.
1.3. IPOTEZELE CERCETRII
Ipotezele cercetarii, desprinse din cele precizate anterior, sunt:
. evaluarea completa clinica si functionala a trunchiului, coloanei vertebrale si membrului inferior, n
contextul aprecierii statusului clinic si functional general al pacientului, contribuie la recuperarea mai
eficienta a pacientului,
. precocitatea si corectitudinea asistentei medicale complexe amelioreaza semnificativ procesul de
reabilitare,
. alegerea si modul de aplicare a metodelor kinetice sunt adaptate tipului individual si gravitatii herniei de
disc,
. reeducarea analitica si globala a trunchiului reprezinta aspecte esentiale pentru reeducarea
functionalitatii globale,
. demonstrarea eficientei mijloacelor kinetice si a tehnicilor de protectie articulara, asociate celorlalte
metode de recuperare n terapia sindroamelor algice si functionale din hernia de disc lombara.
1.4.TRATAREA TEMEI N LITERATURA DE SPECIALITATE
Importanta durerilor cervicale si dorsolombare n societatea noastra este subliniata de urmatoarele:
1. costul social anual al durerii dorsolombare (n Statele Unite este estimat ntre 20 si 50 miliarde de dolari),
2. durerile dorsolombare sunt cea mai frecventa cauza de incapacitate la pacientii sub 45 de ani,
3. ntr-un studiu, 50% din adultii care muncesc recunosc faptul ca au suferit anual un traumatism la nivelul spatelui
si
4. aproximativ 1% din populatia are incapacitate permanenta de munca din cauza durerilor dorsolombare.
Exista o presiune economica enorma pentru a asigura o ngrijire eficienta si rationala pacientilor cu dureri
dorsolombare. Ca urmare, guideline-urile de practica clinica (GPC) pentru pacientii cu dureri dorsolombare se
modifica rapid. GPC sunt definite ca algoritmi de evaluare sau tratament bazati pe indicatii de investigare sau
tratament, ntr-o succesiune de etape parcurse n ngrijirea pacientului. GPC pentru durerea dorsolombara acuta se
bazeaza pe evaluarea incompleta, dar reflecta practica medicala curenta.

Abordarea pacientilor cu lombalgie cronica (LC) este complexa si nu poate fi nca supusa unui simplu
algoritm.
Aspectele anatomice, etiologice, fiziopatologice, clinico-functionale, de recuperare terapeutica a
coloanei vertebrale constituie unul dintre capitolele fundamentale n numeroase tratate de anatomie,
fiziopatologie, neurologie, medicina fizica si de recuperare, precum si ale cartilor de kinetologie si
kinetoterapie.
Am studiat literatura de specialitate precum: C. Banciu - "Programe de gimnastica medicala",
Sarah Nica - "Compendiu de medicina fizica si recuperare", T. Sbenghe - "Kinetologie profilactica,
terapeutica si de recuperare", "Bazele teoretice si practice ale kinetoterapie", ,,Kinesiologie - stiinta
miscarii", Elena Cristea - Terapia prin miscare la vrsta a treia, laroslav Kiss -Fiziokinetoterapia si
recuperarea medicala n afectiunile aparatului locomotor, laroslav Kiss - Recuperarea neuro-motorie prin
mijloace kinetice, De Lisa, Joel, A.- Rehabilitation Medicine, Tecklin J.S., "Pediatric Physical Therapy"
Constantin Albu - Kinetoterapia pasiva, Popescu, Roxana, Traistaru et al.- Ghid de evaluare clinica si
functionala n recuperarea medical, Rinderiu T. et al. - Anatomia omului etc..

CAPITOLUL II
BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
2.1 NOIUNI DE ANATOMIE FUNCIONAL A COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrala reprezinta o coloana lunga mediana si posterioara, formata prin suprapunerea
unor piese osoase numite vertebre. Este cel mai important segment al aparatului locomotor de care sunt
legate toate celelalte segmente.
Coloana vertebrala are urmatoarele regiuni: coloana cervicala are 7 vertebre, coloana toracala are 12
vertebre, coloana lombara are 5 vertebre, coloana sacrala are 5 vertebre, coloana coccigiana are 4-5
vertebre.
Coloana vertebrala este segmentul anatomic al aparatului locomotor ce asigura:

mobilitatea/stabilitatea trunchiului,

protectia maduvei spinarii,

legatura dintre membre.

Suprafetele articulare dintre corpurile vertebrale sunt mijloace de unire ntre discurile
intervertebrale si ligamentele vertebrale logitidinale anterior si posterior. Discurile intervertebrale
(fibrocartilaje) au forma unor lentile biconvexe, de naltime variabila, reprezentnd o patrime din naltimea
corpului vertebrei; prezinta o portiune centrala plina cu lichid (nucleu pulpos) si un inel fibros
periferic, la batrni se reduce prin deshidratare, de aceea cu vrsta se scade n naltime.

Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale actioneaza mai nti asupra discurilor. Nucleul
tinde sa redirectioneze aceasta presiune n toate directiile spatiului. Fibrele inelului fibros sunt astfel puse
n tensiune suportnd si presiuni orizontale si verticale. Ansamblul functioneaza n conditii etanse ca un
amortior fibro-hidraulic.
Simptomatologia apare mai ales n flexie cnd discul este comprimat si nucleul este mpins
posterior comprimnd elementele nervoase de la acest nivel, fenomenul putnd ajunge la hernie de disc
(hernia nucleului). Urmarile sunt: tensionarea cronica sau brutala a ligamentelor vertebrale logitudinale
posterioare avnd ca echivalent clinic lumbago; compresiunea elementelor nervoase situate n canalul
rahidian, n principal a vervului sciatic al carui radacini ies la nivelul lombar inferior. Pentru a evita aparitia
acestor modificari patologice trebuie evitata flexia vertebrala n transportul obiectelor grele; aceasta se va
realize prin flexia coapselor si a genunchilor. Este necesara o mare atentie n flexia vertebrala lombara n
cadrul diferitelor tehnici corporale.
Muschii regiunii posterioare a trunchiului
Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi muschi asezati pe mai multe planuri. Cei
mai profunzi se ataseaza numai pe vertebre si sunt formati din fascicule scurte de fibre musculare.
Planul I prezinta cel mai supeficial plan si cuprinde:
Muschiul latisim (dorsal mare) cel mai lat muschi al corpului situat n partea postero-inferioara a
trunchiului. Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin digitatii ncrucisate cu ale oblicului extern,
pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre toracale, ale vertebrelor lombare, creasta sacrala
mediana, creasta iliaca; prin intermediul fasciei toraco-lombare fibrele converg spre axila prin trei tipuri de
fascicule: superioare orizontale, mijlocii oblice descendente si inferioare aproape verticale. Inervat de
nervul toraco-dorsal din plexul brahial. Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala, coboara bratul
ridicat-adductie, rotatie interna si extensie usoara;daca ia punct fix pe humerus ridica toracele-muschi
inspirator.
Muschiul trapez se insera pe linia nucala superioara, procesele spinoase C7-T12 ligament nucal si
ligamentul supraspinos toracal. De aici fibrele converg spre centura scapulara astfel: fasciculul superior
descendent se termina pe marginea posterioara a claviculei si acrimion; fasciculul mijlociu orizontal se
termina pe spina scapulei; fasciculul inferior ascendent se termina pe portiunea interna a spinei scapulei.
Inevatie nervul accesor si ramuri din plexul cervical. Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervicodorsala actiunea de ansamblu este de adductie (aduce scapula spre linia mediana); portiune
descendenta ridica umarul; portiunea ascendenta l coboara, ambele au actiune de rotatie; portiunea
orizontala duce scapula spre linia mediana; daca ia punct fix pe scapula n contractia bilaterala realizeaza
extensia coloanei cervicale dorsale, n contractie unilaterala portiunea superioara realizeaza nclinare
laterala de partea contractiei si rotatie de partea opusa; fasciculele mijlocii nclina coloana vertebrala de
partea lor; fasciculele inferioare intervin n actiunea de catarare.
Planul II muscular cuprinde:

 Spleniusul capului se ntinde de la procesele spinoase C6-T7 pna la jumatatea laterala a liniei nucale
superioare si mastoida. Actiune: daca ia punct fix pe coloana dorsala, n contractie bilaterala realizeaza
extensia capului pe gt (antrennd de asemenea extensia coloanei cervicale), iar n contractie unilaterala
realizeaza nclinarea laterala si rotatia capului si gtului de partea contractiei.
Spleniusul gtului se insera pe apofizele spinoase T5-T7 si respectiv pe apofizele transverse C1C3. Actiune: identica cu cea a speniusului capului, fara realizarea miscarilor capului.
Sunt sinergici cu muschii sternocleidomastoidian si semispinalul capului de partea opusa si antagonisti cu
muschiul sternocleidomastoidian si semispinalul capului de aceeasi parte. ntre cei doi muschi se
formeaza triunghiul intersplenic. Sunt inervati de ramuri dorsale ale nervilor cervicali.
Muschiul ridicator al scapulei se insera pe procesele transverse C1-C5 respectiv pe unghiul superior
al scapulei. Este inervat de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical; nervul dorsal al scapulei din
plexul brahial. Actiune: daca se ia scapula drept punct fix are actiune identica cu cea a spleniusului
gtului (nclina coloana vertebrala de partea lui); daca ia punct fix pe coloana cervicala, ridica scapula
(sinergic cu trapezul);imprima o miscare de rotatie a scapulei n jurul unui ax ce trece prin unghiul lateral
al scapulei, unghi ce ramne fix. Unghiul superior se ridica, unghiul inferior se apropie de linia mediana.
Muschiul dintat posterior si superior se insera pe procesele spinoase C7-T3 si respectiv pe fata
externa a primelor 5 coaste. Actiune: ridica coastele-inspirator; inervat de nervii intercostali 2-5.
Muschiul dintat posterior si inferior se insera pe procesele spinoase vertebrale T11-L2 respectiv pe
ultimele 4 coaste. Actiune: coboara coastele-expirator; inervat de nervii intercostali 9-12.
Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T4 si respectiv pe marginea
mediala a scapulei. Actiune: daca ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral coloana dorsala; daca ia
punct fix pe coloana dorsala-adductor si ridicator al umarului, roteste scapula n jurul unui unghi lateral
(rotatie interna, sinergic cu muschiul ridicator al scapulei); inervat de nervul muschiului romboid din plexul
cervical si nervul din plexul brahial.
Planul III este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale) ce ocupa
santurile costovertebrale. Muschii componenti sunt asezati pe straturi. Cei mai profunzi sunt scurti, iar cei
superficiali sunt lungi. Acesti muschi se contopesc inferior ntr-o masa comuna ce se ataseaza printr-o
aponevroza de procesele spinoase ale ultimelor vertebre lombare, creasta sacrala mediana,creasta
iliaca, fata posterioara a sacrului. Din aceasta masa comuna se desprind mai multe coloane musculare.
Muschii spatelui formeaza patura musculara profunda a regiunii posterioare a trunchiului. Ei au
un brat scurt de prghie deci o putere scazuta de a efectua o extensie a coloanei vertebrale, plecnd din
pozitia orizontala, dar au o mare precizie de actiune.
n ortostatism acestia mentin verticalitatea coloanei vertebrale reechilibrnd n fiecare moment micile
variatii de pozitie ale vertebrelor. Ei lucreaza aproape n permanenta n ortostatism, aceasta fiind posibil
deoarece au fiziologia muschilor tonici capabili de a lucra un timp ndelungat fara a obosii.

 Muschiul lung dorsal uneste bazinul cu fata posterioara a coastelor si cu procesele transverse ale
vertebrelor. Portiunea sa cefalica se numeste micul complex, avnd insertie pe apofizele transverse T3,
C4 si se termina pe apofiza mastoida. Portiunea sa cervicala (muschiul transversar al gtului) se insera
pe apofizele transverse ale vertebrelor dorsale superioare ti pe cele ale vertebrelor cervicale inferioare.
Portiunea sa toracala prezinta doua feluri de fascicule: costale ce se insera pe procesele costiforme ale
vertebrelor lombare si coaste si transversale ce se insera pe procele accesorii n regiunea lombara,
respectiv pe procesele transverse n regiunea toracala.
Muschiul sacrolombar este un muschi care se desprinde din masa comuna, ncruciseaza toate
coastele succesiv pna ajunge n regiunea cervicala. Un prim fascicul se termina pe ultimele 6 coaste; de
aici ia nastere al doilea fascicul care se termina pe primele 6 coaste, n continuare lund nastere un al
treilea fascicul care se termina pe apofizele transverse ale ultimelor 4 vertebre cervicale. Acesti muschi
au n principal o actiune de extensie care o completeaza pe cea realizata de planurile profunde. Daca se
contracta pe o singura parte, are actiune de nclinare laterala, mai ales muschiul iliocostal. Au
deasemenea si o actiune de rotatie. Muschiul transvers al gtului are o actiune de nclinare a gtului. n
contractie bilaterala realizeaza extensia coloanei cervicale si redreseaza de asemenea gtul pe trunchi.
Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala prezinta trei portiuni: toracala, cervicala, cefalica.
Muschiul marele complex, care se insera pe apofizele spinoase C7 T1 si respectiv pe apofizele
transverse C4 T4 pna la baza occipitalului. El face parte din planul IV (muschiul semispinal al capului)
dar fuzioneaza cu portiunea cefalica a muschiului spinal. Actiune: n contractia bilaterala, lund ca punct
fix coloana cervicala, realizeaza extensia capului pe gt; avnd ca punct fix capul prin fibrele transversare
redreseaza lordoza cervicala. n contractie unilaterala avnd ca punct fix coloana cervicala, el adauga la
actiunea de extensie o mica actiune de nclinare laterala si de rotatie de partea contractiei. Portiunea
toracala a muschiului spinal este responsabila de extensia regiunii dorsale. Ea se ntinde de la apofizele
spinale T1-T10 pna la T11-L2.
Planul IV este reprezentat de muschiul transversospinal submpartit n trei grupuri: semispinal,
multifizi si muschii rotatori.
Muschii rotatori sunt cei mai profunzi; ei leaga radacina proceselor transverse cu radacina proceselor
spinoase sau cu lamelele arcurilor vertebrale imediat supraiacente: rotatorii scurti, sau sar o vertebra,
rotatorii lungi. Actiunea lor contribuie n deosebi la echilibrarea corpului n ortostatism. n regiunea
cefalocervicala acopera rotatorii capului.
Muschiul semispinal ocupa planul cel mai superficial. Are fascicule ce sar peste patru vertebre ntre
punctul de origine si cel de insrtie. Dispozitia muschilor transversospinali de fiecare parte a proceselor
spinoase formeaza un dispozitiv asemanator cu frnghiile unui catarg pe fata posterioara a coloanei ce
actioneaza global asupra coloanei vertebrale cu fixarea ei n extensie. Fibrele musculare sunt oblice de
jos n sus; daca se contracta bilateral n acelasi timp determina extensia vertebrala; de la interior spre
exterior determina nclinarea laterala; din anterior spre posterior determina rotatia vertebrala de partea
opusa contractiei.
Aceasta activitate predomina acolo unde coloana vertebrala prezinta punctul cel mai convex
posterior si se completeaza cu actiunea altor muschi care sunt plasati acolo unde coloana vertebrala

prezinta punctele cele mai convexe anterior: muschiul lung al gtului, pentru etajul cervical si psoasul
pentru etajul lombar.
Planul muscular cel mai profund este planul V si cuprinde:
Muschii intertransversari leaga o apofiza transversara a unei vertebre de urmatoarea apofiza; sunt
situati posterior de ligamentele intertransversale si mai dezvoltati n regiunea cervicala si lombara.
Inervatie acesti muschi sunt inervati de ramurile ventrale. Actiune: nclinare laterala a coloanei
vertebrale.
Muschii interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea, de fiecare parte a ligamentului
interspinos. Actiune: extensia vertebrala.
Muschii rotatori ai capului:
- muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al atlasului si sub linia nucala
inferioara;
- muschiul marele drept posterior al capului, se insera pe procesul spinos al axisului si respectiv sub linia
nucala inferioara, lateral de micul drept posterior;
- muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si pe partile laterale ale
procesului spinos al axisului;
- muschiul oblic superior al capului se insera pe vrful procesului transvers al atlasului si sub linia nucala
inferioara.
Actiunea oblicului superior: extensia, nclinarea laterala, rotatia capului de partea contractiei.
Actiunea primilor trei muschii: daca se contracta simultan si bilateral determina extensia capului pe
atlas si axis; daca se contracta simultan si unilateral determina nclinarea laterala a capului de partea
respectiva (mai ales micul oblic). Au si actiune de rotatie, micul si marele drept determinnd rotatia
capului de partea contractiei, iar micul oblic determinnd rotatia capului de partea opusa a contractiei.
Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al capului si gtului. mpreuna cu muschii din regiunea
anterioara profunda a gtului (prevertebrali), regleaza permanent pozitia capului pe gt. Toti sunt inervati
de ramura dorsala a primului nerv cervical-nervul suboccipital.
Musculatura abdominala
Cel de-al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominala, cu rol n postura si
miscarea lui, ca si n respiratie. Musculatura abdominala este alcatuita din dreptii abdominali, muschii
oblici si transvers.
n decubit dorsal musculatura este relaxata, doar la persoanele nevrotice se nregistreaza o slaba
activitate. Ridicarea capului (considerata ca o miscare de tonifiere a musculaturii abdominale) determina

activitate numai n dreptii abdominali, oblicii sunt relaxati sau cel mult nregistreaza o slaba activitate. n
schimb ridicarea ambelor membre inferioare activeaza puternic si drepti, si oblicii, pe cnd ridicarea unui
membru activeaza predominant respectiva parte a peretelui abdominal.
n ortostatism musculatura abdominala este relaxata, cu exceptia partii inferioare a oblicului
intern, care ramne "un paznic" permanent al zonei inghinale.
n timpul efortului, n pozitie dreapta sau aplecat, cu respiratia oprita, n timpul tusei sau al
expiratiei fortate, se contracta doar oblicii, nu si dreptii.
Musculatura abdominala are un rol important n determinarea presiunii pozitive intraabdominale important element ajutator al coloanei n stabilizarea trunchiului.
2.2. ETIOPATOGENIA sI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE
SPONDILOZA - DISCOPATIA VERTEBRAL
Spondiloza sau spondilartroza este frecventa; procesul degeneraiv poate interesa
att articulatiile disco-vertebrale (cnd apare durere la flexia anterioara a coloanei) ct si
cele interapofizare (caracterizata de exacerbarea durerii la extensie). Sediile de electie ale
spondilozei sunt zonele cu cea mai mare mobilitate: C5, T8, L3-5.
Modificarile clinice sunt determinarea aparitiei unor leziuni la nivelul discului intervertebral, cu
hernierea cel mai frecvent laterala a nucleului pulpos, alunecarii corpilor vertebrali (listezis), aparitiei
osteofitelor anterioare sau posterioare, care comprima cel mai adesea radacinile nervoase si ngusteaza
gaurile de conjugare, spasmului musculaturii vecine, destinderii ligamentelor paravertebrale.
Simptomele clinice apararute sunt dominate de durere care poate fi localizata n zona afectata
sau poate iradia de-a lungul radacinilor interesate. Uneori se poate acompania de manifestari
neurologice: alterarea reflexelor osteotendinoase, tulburari motorii sau de sensibilitate n zonele
corespunzatoare.
Discopatia/spondiloza cervicala: afecteaza articulatiile disco-vertebrale (mai ales la nivelul C5-C6),
interapofizare (mai ales la C2-C3 si C3 -C4).
La semnele generale de artroza se pot adauga si unele particulare:
- manifestari neurologice sau sindromul Barre-Lieou determinate de compresia directa asupra arterelor
vertebrale sau iritarii filetelor nervoase periarteriale de catre osteofitele posterioare: cefalee occipitala,
ameteli, vertij, tulburari vizuale (diplopie, scotoame), nistagmus.
! Simptomele mentionate pot fi accentuate de miscarile de rotatie ale capului.
Discopatia/spondiloza dorsala poate fi primitiva sau secundara unor tulburari de statica, bolii
Scheuermann.

Boala Scheuermann sau epifizita vertebrala este o suferinta care apare la adolescenti, mai ales la baieti.
Apare ca urmare a unui conflict de crestere discovertebral, ce are drept consecinta hernierea nucleului
pulpos al discului vertebral n portiunea spongioasa a corpurilor vertebrale. Clinic apar dureri vertebrale,
iar n timp pot apare cifoza si modificarile degenerative.
Discopatia/spondiloza lombara este foarte frecventa. si n acest caz, durerea vertebrala este
principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizata (lumbago) sau poate iradia pe traiectul diferitelor
radacini nervoase interesate (lombosciatica). n functie de teritoriul de iradiere, de afectarea reflexelor
osteotendinoase (rotulian si achilean), de grupele musculare interesate se poate aprecia radacina asupra
careia se exercita compresia.
Daca se produce hernierea mediana a discului intervertebral la nivelul coloanei lombare, poate apare asa
numitul sindrom "de coada de cal", caracterizat prin afectarea sensibilitatii n zona perineala, tulburari sfincteriene si
de dinamica sexuala.
Hiperostoza idiopatica vertebrala difuza, spondiloza hiperostozanta sau boala Forestier
Rotes-Querrol este o suferinta asupra careia au existat mult timp controverse: unii o ncadrau n
spondilartropatiile seronegative, n timp ce alti o considerau o artropatie degenerativa. Spre aceasta din
urma varianta nclina astazi cele mai multe observatii.
Boala apare la vrstnici si este de 2 ori mai frecventa la barbati. Se asociaza deseori cu diabetul
zaharat, guta, obezitatea si alte afectiuni metabolice. S-a pus si problema unui exces de retinol n geneza
bolii. Simptomele clinice sunt discrete.
HERNIILE DE DISC LOMBARE
Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de altii discopatie.
Ultimul termen, cu nteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinica, deoarece discul nu
sufera doar prin herniere, existnd o ntreaga patologie discala, diferita de hernia de disc, care determina
suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta parte, coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar, care
cuprinde pe lnga segmentul vertebro-discal si tesuturile moi adiacente (muschi, ligamente, fascii), care
se pot constitui adesea n sediul unei suferinte. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc
despre ceea ce autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain".
Suferintele coloanei lombare sunt reprezentate de un grup de afectiuni cu caracteristici clinice
care i-au permis lui De Seze cu mai multi ani n urma sa alcatuiasca o clasificare pe faze si stadii a asanumitei hernii de disc lombare, clasificare care este si astazi de un mare interes practic si pe care o
prezentam n continuare.

Faza I
Este faza de instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos n inelul fibros, determinnd dureri
lombare cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la ncetarea efortului si la repaus,
aceste dureri dispar, pentru a reapare n conditii variate de solicitare a segmentului lombar.
Faza a II-a
Este faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a nucleului
pulpos, determinnd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a carui manifestare clinica se
prezinta astfel:
Subiectiv

debut brusc

dureri lombosacrate uni- sau bilaterale

durerile au caracter mecanic

durerea nu coboara pe membrele inferioare, sau daca o face, nu trece de genunchi.

Obiectiv

deformare lombara cu diminuarea lordozei lombare fiziologice

adesea fara scolioza

limitarea dureroasa a flexiei trunchiului (indice Schber mic)

semnul Lassegue pozitiv bilateral.

Faza a III-a
Se mai numeste si faza radiculara si apare prin protruzia postero-laterala a discului herniat, care va
intercepta n calea sa o radacina nervoasa. Din acest motiv simptomatologia va apare unilateral. Aceasta
faza are trei stadii:
Stadiul 1 - iritativ
Discul herniat ajunge la radacina, fara a o comprima sau leza n vreun fel, pe care doar o atinge.
De aceea n acest stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara sa apara semne
neurologice.
Subiectiv

durere lombo-sacrata unilaterala,

iradiere n membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L 5, S1, L4, L3, L2),

caracter mecanic al durerii, care de obicei este calmata de repaus.

Obiectiv

sindrom vertebral static cu:

- scolioza lombara,
- diminuarea lordozei lombare,
- contractura musculara paralombara.

sindrom vertebral dinamic cu:

- indice degete-sol nalt,

- indice Schber mic,
- semnul Lassgue pozitiv de partea afectata.
Stadiul 2 - compresiv

Materialul herniat ajunge la radacina nervoasa, pe care o comprima. Acum se adauga la

simptomatologie paresteziile pe traiectul durerii. La examenul obiectiv vor apare hipoesteziile pe traiectul
unei radacini, diminuarile sau disparitiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul rotulian n afectarea
radacinii L4 si reflexul achilian n afectarea radacinii S1.
Stadiul 3 - de ntrerupere
n acest stadiu se manifesta, pe lnga semnele si simptomele prezente n stadiul 1 si 2, si
semnele rezultate din sectionarea unor axoni din radacina, sau a ntregii radacini prin conflictul cu discul
herniat. Pareza, respectiv paralizia care se instaleaza, se obiectiveaza prin prezenta deficitului motor n
neuromiotomul respectiv. Vom constata astfel ca bolnavul nu poate sta pe vrfuri n paralizia radacinii S 1,
sau ca nu poate sta pe calcie n paralizia radacinii L5.
Faza a IV-a
Este faza modificarilor de tip degenerativ, cu aparitia discartrozei si a artrozei interapofizare, dupa
vrsta de 40 de ani. Odata cu vrsta, nucleul pulpos se deshidrateaza si devine friabil. n acelasi timp,
inelul fibros sufera si el modificari importante n urma repetatelor solicitari mecanice la care a fost supus.
Acestei faze i se potriveste termenul generic de discopatie lombara.
n aceasta faza vom putea ntlni urmatoarele aspecte clinice:

fara acuze subiective; 60-70% din subiecti snt purtatori ai unei discopatii lombare de faza IV
asimptomatice;

sciatica prin prinderea radacinii n procesul degenerativ de la nivelul foramenului. Este asanumita "sciatica a vrsticului", cu semnul Lassgue negativ;

lumbago acut dupa 40 de ani, lumbago de tip musculo-ligamentar, cu pseudo-sciatica (durere

difuza n membrul inferior, fara caracter dermatomal). Simptomatologia apare de obicei brusc,
dupa un efort fizic cu ridicare de greutati, fiind nsotita de limitarea mobilitatii coloanei lombare n
special pe nclinatiile laterale, care snt intens dureroase;

lombalgie cronica, cu noduli de miogeloza si puncte trigger paralombare si parasacrate, a caror

activare are un net caracter psihoemotional si meteorotrop;

stenoza de canal vertebral, mult mai putin diagnosticata, se poate manifesta polimorf, de la
simpla lombalgie cu scialalgie pna la sindromul de coada de cal.
2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCIONAL

Anamneza:
La anamneza este foarte important sa se obtina informatii despre durere:

 sediul (difuza - localizata),

intensitatea,
momentul aparitiei,
durata,
elemente declansatoare sau de accentuare,
iradiere in regiunile limitrofe sau la distanta,
aspecte caracteristice cauzei (miogena, osoasa, articulara, neurogena, vasculara, viscerala,
psihogena),
dismorfisme regionale (asimetrii toracice, ale umerilor, bazinului, tulburari de statica vertebrala),
impotenta functionala (locala/ la distanta).
Inspectia si palparea rahisului:
regional
n totalitate: n ortostatism, sezand, n clinostatism.
Evaluarea aliniamentului si posturii:
!Aprecierea liniei gravitatiei -firul cu plumb
n plan frontal (nclinarile laterale)
n plan sagital (deviatiile antero - posterioare)
!Aprecierea aliniamentului n plan orizontal (centura scapulara + pelvina)
!Evaluarea alinierii segmentelor : anterior, profil posterior.
Examinarea se face cu subiectul n ortostatism cu notarea reperelor anatomice.
Pentru deviatiile laterale: firul cu plumb (corespunznd axei de simetrie a corpului) fixat la nivelul
protuberantei occipitale, trece prin urmatoarele repere:
apofiza spinoasa a proeminentei (C7);
de-a lungul apofizelor spinoase ale coloanei dorso - lombare

pliul interfesier;
ntre condilii femurali interni
ntre maleolele interne
spatiul dintre calcie
Pentru deviatiile antero-posterioare: firul cu plumb se fixeaza la nivelul tragusului si trece prin
urmatoarele repere:
anterior de umar;
lateral de marele trohanter;
lateral de maleola tibiala.
Palparea regiunii rahidiene:
Modificarile cutanate (pliu cutanat dureros-manevra de rulare-pensare)
Se palpeaza:
-punctele dureroase/ puncte trigger: paravertebrale, apofizare, interspinoase, interscapulare,
puncte tender, punctele Arnold, punctele Valleyx (paravertebral, unghiul sacro-vertebral, fesier, pe
membrul inferior)
- reperele osoase (apofize spinoase, transverse; spinele si unghiurile omoplatilor, fosetele sacrate):
- relieful si tonusul musculaturii paravertebrale, contracturi sau retracturi musculare
Evaluarea mobilitatii rahisului:
Se realizeaza prin testing articular analitic
teste globale (pasiv/activ)
Urmareste mobilitatea n toate cele trei planuri de miscare
Relatia dintre doua vertebre este asigurata prin:
articulatia disco-vertebrala
articulatiile apofizare posterioare

Testing articular:
Articulatia disco-vertebrala permite urmatoarele miscari:
-rotatie n jurul unui ax vertical;
-flexie - extensie, n jurul unui ax transversal;
-nclinatii laterale - n jurul unui ax sagital;
-miscari de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale;
-miscari de apropiere si ndepartare ntre 2 vertebre ale coloanei vertebrale.
Bilantul articular dorso-lombar:
Valori normale:
extensia: 20-30 grade
flexia: 80-90 grade (50 din coloana dorsala si 40 din coloana lombara)
rotatia: 30-45 grade
nclinatiile laterale: 20-35 grade
Indici de mobilitate:
Schober

(flexie , > 5 cm)

Ott

(flexie , > 5 cm)

degete-sol

(flexie,0 cm)

Schober inversat ( distanta sa scada n extensie sub 3 cm)

degete-genunchi (nclinatii laterale)
BILANTUL MUSCULAR DORSO-LOMBAR
Evaluarea neurologica:
Elemente urmarite:
sensibilitatea exteroceptiva n teritoriul dermatomal

ROT
proba Laseque (HDL)
proba Romberg (dg.diferential n ICVB), etc
2.4. OBIECTIVELE sI METODELE RECUPERARII HERNIILOR DE DISC
Obiectivele tratamentului de recuperare n herniile de disc:

Combaterea durerii

Corectarea dezechilibrelor musculare ntre agonisti si antagonisti

Restabilirea controlului adecvat al miscarii

Profilaxia recidivelor

Mijloace de tratament

Tratament igieno-postural

Repaosul absolut se recomanda n suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile.
n formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, n asa-numitele posturi delordozante:
decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.
Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare, recomandndu-se regim hipocaloric la bolnavii cu plus
ponderal.
n cazul folosirii medicatiei antiinflamatorii, se indica regim hiposodat.

Tratament medicamentos

Tratament fizical

1. Electroterapia
n herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea nlocui celelalte forme de
tratament.
Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici n discopatiile lombare snt: antialgic,
antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.

Curentul galvanic este foarte mult folosit n sciatalgii sub forma galvanizarilor simple longitudinale sau a
ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ pe laba piciorului. n formele cu
tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala.
Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase n lumbago nediscogen, dar efectul lor n formele
discogene este moderat.
Ultrasunetul se foloseste n formele subacute sau cronice recidivante, cu suferinte musculo-tendinoase,
miofasciale sau cu manifestari vasculo-vegetative.
Curentul Trbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic comparabil cu al
curentilor diadinamici.
Media frecventa sub forma curentilor interferentiali este mai putin eficienta n acut. Are un bun efect
decontracturant.
2. Masajul

n formele subacute se poate efectua masaj sedativ sacro-fesier si de-a lungul membrului inferior.

n formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj.

n formele cu hipotrofii si tulburari vasculo-vegetative este rezervat masajul trofic.

Masajul - anatomofiziologie, efecte, manevre

Masajul reuneste o serie de manevre manuale si/sau instrumentale (mecanice, electrice, acvatice,
bule de gaze, jet de aer cald, etc.) aplicate la om n scop igienic, profilactic sau terapeutic si recuperator,
de catre o persoana mai mult sau mai putin calificata (de regula, masorul); n timp ce automasajul
reprezinta aplicarea acestor proceduri de catre o persoana asupra propriului corp (de exemplu: efleuraj,
frictiuni, tapotament, rulat-cernut, scuturari, masaj sub apa, vibromasaj, masaj manual reflex, etc.),
binenteles cu limitele respective (accesibilitatea automasajului se circumscrie, de regula, la membre).
EFECTELE MASAJULUI
Efectele circulatorii se evidentiaza la nivelurile capilar, venos si limfatic.
De exemplu, manevrele de efleuraj sprijina, stimuleaza circulatia venoasa de ntoarcere, cea
superficiala, usurnd astfel munca inimii. Asociind la aceasta manevra blnda unele manevre mai
puternice, cum sunt presiunile, se actioneaza si asupra circulatiei venoase de ntoarcere profunda, cu
efect folosit n patologia venoasa.
n ceea ce priveste circulatia limfatica, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai energic, alunecari
profunde pe membre, frictiunile) activeaza circulatia limfei n sens centripet, combatnd astfel staza
limfatica.
De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj, frictiuni, etc.) induc, local, o secretie histamina
si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica, locala (hiperemia pielii), ceea ce exprima o
activare circulatorie cu consecinte metabolice la care intervin si alte mecanisme (nervoase, hormonale,
etc.).

 Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj (framntatul,

tapotamentul, etc.) pe cale mecanica (directa) si reflexa (indirecta) si care activeaza circulatia din muschi,
stimuleaza cresterea agentilor nutritivi si n acelasi timp favorizeaza eliminarea unor cataboliti nocivi, n
special la sportivi (acid lactic, peroxizi lipidici, etc.); de asemenea, se stimuleaza elasticitatea si forta de
contractie a fibrelor musculare. Manevrele usoare (efleurajul) au efecte linistitoare, decontractante asupra
muschilor, mai ales cnd masajul foloseste unele unguente relaxante (crema relaxanta Decontractil, etc.)
Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau tapotamentul,
vibratiile energice, etc.) care activeaza metabolismul astfel: mobilizeaza grasimile din stratul celular
subcutanat, contribuind la arderea acestora si scaderea tesutului subcutanat n exces.
Prin activarea circulatiei locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfati, glucoza, trigliceride,
acizi grasi liberi si alti nutrienti, n special la nivel muscular, contribuind astfel la cresterea eficientei
mecanice, mai ales la nivel muscular.
Tot prin efecte metabolice si ntr-o mai mica masura prin stimularea secretiei sudorale (ca urmare
a deschiderii porilor glandelor sudoripare), masajul favorizeaza eliminarea unor cataboliti de uzura, nocivi
pentru organism (acid lactic, uree, creatinina, acid uric, peroxizi lipidici, etc.).
Efecte reflexe. Multa vreme s-a acordat atentie efectelor mecanice ale masajului si mult mai
trziu a fost pusa n evidenta actiunea reflexa a masajului, a unor proceduri (ex. efleurajul, vibratiile fine)
care excita receptorii pielii si n acest fel informeaza anumiti centri nervosi, care la rndul lor declanseaza
reactii de raspuns la nivelul unor organe si tesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se executa blnd un timp mai
ndelungat, ceea ce va provoca o linistire a sistemului nervos central si o relaxare a musculaturii
scheletice, pe cai reflexe (aferente-eferente).
Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheata (masaj cu gheata) diminueaza senzatiile
dureroase posttraumatice, prin vosoconstrictia periferica pe ca o induce, si diminuarea temperaturii
locale, ceea ce provoaca o veritabila anestezie locala.
Tot prin mecanisme reflexe masajul influenteaza favorabil si sfera endocrinometabolica, efectele
depinznd de manevrele folosite, de ritmul si intensitatea lor, dar si de reactivitatea individuala.
Se ntelege ca prin aceste efecte, ca si prin efectul mecanic direct, masajul contribuie efectiv la
mentinerea calitatii epidermului.
Daca ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul periostal sau pe
anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul), electric (electromasajul), hidromasajul
(masajul cu jet de apa, masajul subacvatic), vom adauga acestor efecte ale manevrelor propriu-zise de
masaj, efectele apei calde, ale curentului electric sau efectele mecanice ale diverselor aparte (n special
vibromasatoare).
Fara a diminua eficienta masajului instrumental, masajul manual ramne superior, el crend
ambianta organica si psihica dintre cel masat si masor, ceea ce duce la o crestere a eficientei (probabil si
prin mecanisme de tip placebo).
De aceea consideram necesar ca fiecare sportiv sa aiba cunostinte de masaj, sa poata efectua,
la nevoie, un masaj colegului (n special n cadrul competitiilor sportive) si binenteles sa se poata
automasa.
Manevrele fundamentale de masaj manual
Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale sau principale, care nu
pot lipsi n efectuarea acestei terapii.

Manevrele fundamentale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor, sistemelor muscular,

osteoarticular, circulator si nervos, ceea ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor procedee de masaj n
functie de obiectivele terapeutice urmarite.
Manevrele fundamentale include:
1. efleurajul (netezirea);
2. frictiunea;
3. framntatul;
4. tapotamentul;
5. vibratiile.
1. Efleurajul
Efleurajul sau netezirea este o manevra de introducere, cu care ncepe orice sedinta de masaj, dar poate
fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra de ncheiere n
majoritatea situatiilor.
Consta n alunecarea usoara a minilor masorului pe suprafata corpului, realizndu-se o netezire a
tegumentelor, si care se executa, ntotdeauna, n sens centripet, adica de la extremitatea distala catre
extremitatea proximala a segmentului care este masat.
Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati:

cu fata palmara a minilor, cu degetele ntinse, apropiate sau departate, atunci cnd se maseaza
zone mai ntinse si plane, utilizndu-se ambele mini;

cu fata dorsala a minilor, degetele fiind flexate si departate, reprezentnd tehnica denumita
masaj n pieptene, pentru zonele paroase;

cu fata palmara a degetului mare;

cu fata palmara a vrfurilor a doua sau trei degete, atunci cnd se maseaza suprafete mici;

prin cuprinderea ntre degetul mare si celelalte degete, cnd se maseaza pe zone mai mici si
rotunde.

Efleurajul se poate efectua cu ambele mini deodata sau folosindu-se alternativ, una dupa alta.
Netezirea se face n mod obisnuit n linie dreapta, n axa longitudinala a membrelor, de-a lungul grupelor
de muschi n functie de structura anatomica a regiunii. De obicei se efectueaza segmentar, pe zone
anatomice delimitate (ex. antebrat, brat, gamba, coapsa), dar poate fi executata si pe toata lungimea
membrelor superioare sau inferioare, cnd timpul nu ne permite sa o aplicam.
Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau grupelor
musculare din zona masata.

La membre, sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate n sus, la nivelul
trunchiului se urmareste sensul de ntoarcere a circulatiei venoase catre inima, la ceafa si gt sensul
manevrei este de la cap spre umar si omoplati.
Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionnd n special asupra
pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase si limfatice.
Ea are o actiune calmanta, micsornd fenomenele dureroase, de contractura musculara, de
tensiune psihica, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive, realiznd, totodata, si conditiile
de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai puternice.
Un alt efect important al efleurajului este mbunatatirea circulatiei de ntoarcere venoasa si
limfatica, ce rezulta din actiunea mecanica a procedurii, care faciliteaza hemodinamica, dar si actiunea
reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme vasomotorii nervoase si umorale. Se
mbunatatesc conditiile trofice ale pielii, prin activarea schimburilor metabolice, se favorizeaza
ndepartarea lichidelor din spatiile intracelulare, efecte foarte utile n tratamentul edemelor reziduale dupa
traumatismele aparatului locomotor.
Hiperemia activa, dupa netezire, mbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati macroergici
si n acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura, de la suprafata, asigurnd conditii
functionale normale pentru grupele musculare respective.
Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin mpiedicarea procesului de mineralizare a
fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai n vrsta, si scurteaza timpul de rennoire a
epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale acestuia.
2. Frictiunea
Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta n apasarea si deplasarea tegumentelor si
tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, n limita elasticitatii lor.
Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa n mai multe modalitati:

cu fata palmara a degetelor minii, cu cele trei degete ale minilor (index, medius si inelar) sau
cu vrful degetului mare, cnd se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile interosoase, pe partea
dorsala a mnilor si picioarelor);

cu marginea cubitala a minii;

cu "radacina" minii sau cu partea dorsala a pumnului strns, cnd se maseaza zone mai mari;

cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului mic, atunci
cnd se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.

Degetele sau minile se aplica pe tegumente avnd un unghi ntre 30-70 0, n functie de forta pe care
dorim sa o impunem manevrelor (cu ct unghiul este mai mare, cu att forta de patrundere este mai
mare).
Sensul frictiunii poate fi linear sau circular
Frictiunea n sens linear este adecvata zonelor sarace n tesuturi moi si mai putin suple (articulatiile si
regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioara a bratelor).

Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor moi

subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase.
Aceasta manevra de masaj se adreseaza, n special, tesuturilor moi subcutanate si straturilor
musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei).
Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm, prin influentarea favorabila a
factorilor lipolitici, producnd o scadere cantitativa a straturilor de grasime.
Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor prin
prevenirea depunerii sarurilor de calciu n fibrele elastice, la persoanele de vrsta a 3-a.
Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin mbunatatirea conditiilor
trofice locale, mai ales la persoanele n vrsta cnd aceste procese sunt ncetinite.
Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina, acetilcolina,
bradikinina, favorizeaznd circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. Ea produce, de
asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase si scaderea
tensiunii nervoase, cnd este executata ntr-un ritm lent si prelungit.
Frictiunea mbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub forma de
unguente, n aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese
aderentiale dupa traumatisme, hematoame organizate sau inflamatii locale, marind elasticitatea tisulara,
dar este contraindicata n procesele inflamatorii si hemoragice acute.
3. Framntarea
Denumita si petrisaj, framntarea este o manevra fundamentala de masaj, care are efecte stimulante
puternice.
Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati tehnice:

cu palma, framntarea n cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi ntre degete si "radacina"
mini cu stoarcerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa care se trece la portiunea
urmatoare. Este accesibila regiunilor ntinse si plane (spatele, toracele, lombele, bratele,
coapsele), executndu-se longitudinal pe directia fibrelor musculare;

cu doua degete, respectiv cu policele si indexul, tehnica potrivita pentru masarea tendoanelor,
fasciilor sau a muschilor mai subtiri;

la nivelul membrelor superioare si inferioare, procedura se poate executa cu minile aplicate n

bratara, musculatura fiind prinsa ntre degete si palme, exercitnd astfel presiuni asupra ei;

ntr-o maniera simpla, prin ridicarea partilor moi (tegumente, muschi) de pe planurile dure, cu
exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru mbunatatirea elasticitatii si
contractilitatii musculaturii.

Framntarea este o manevra de masaj care se adreseaza tesuturilor situate n profunzime si mai ales
musculaturii.
Este un masaj de stimulare a musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si
tendoanelor, mbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor. Mentine n conditii normale

elasticitatea muschilor si favorizeaza n acest mod profilaxia leziunilor musculare, care se produc frecvent
la sportivii de performanta.
n acelasi timp, prin activarea circulatiei n vasele sanguine si limfatice se mbunatatesc schimburile
nutritive (aport de oxigen, glucoza, adenozintifostat) si favorizeaza eliminarea catabolitilor rezultati din
activitatea musculara.
Este o procedura frecvent utilizata n masajul la sportivi, att pentru refacerea dupa antrenamente
sau competitii, ct si n pregatire.
De asemenea, este una din tehnicile recomandate pentru recuperarea hipotrofiilor musculare datorita
inactivatatii si care ramn dupa traumatismele aparatului locomotor.
4. Tapotamentul (baterea)
Tapotamentul sau baterea este o manevra fundamentala ce consta n aplicarea pe tegumente a unor
serii de loviri scurte si ritmice reprezintnd unul din cele mai intense procedee de masaj.
Din punct de vedere tehnic, ea se poate executa dupa mai multe modalitati:

cnd se face cu fata palmara a minilor si a degetelor ntinse poarta numele de plescait. Miscarile
minilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si ale coatelor, minile lasndu-se
sa cada liber pe regiunea de masat;

cu palma si degetele usor flexate (formnd o adncitura pe fata palmara), realizndu-se

tapotamentul n ventuza;

cu dosul minilor, degetele fiind usor flexate, loviturile aplicndu-se cu primele falange;

cu pumnul incomplet nchis, cu partea cubitala, astfel nct se asigura o elasticitate a loviturii si
evitarea aparitiei senzatiei de durere. Este procedeul denumit batatorit, si reprezinta a manevra
deosebit de puternica ce se poate aplica pe zone cu musculatura bine dezvoltata si mai putin
sensibile (zonele lombara si fesiera);

tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a minilor, degetele fiind apropiate,
miscarile de lovire efectundu-se din articulatia pumnului;

alta modalitate tehnica este percutatul, care se executa cu vrful degetelor, minilor, flexate si
departate. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. Miscarile se efectueaza din
articulatiile pumnilor, degetele caznd libere pe suprafata tegumentelor. Reprezinta o modalitate
de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni (toracele si abdomenul).

n functie de intensitatea si ritmul tapotamentului, efectele se produc n tesuturile moi superficiale sau
mai profunde. Se obtine un efect predominant excitant, prin actiunea asupra receptorilor de la nivelul pielii
si a tesuturilor subcutanate conjunctive, si o activare a circulatiei cu hiperemie si cresterea temperaturii
locale.
Baterea provoaca, de asemenea, o crestere a excitabilitatii neuromotorii, prin stimularea
proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor, ceea ce duce la o crestere a tonusului muscular.

Procedura favorizeaza factorii lipolitici si mobilzarea adipocitelor din tesuturile subtegumentare,

micsorndu-se n acest fel volumul stratuli adipos.
Aceste efecte ale procedeului sporesc utilitatea tapotamentului n hipotoniile si hipotrofiile musculare
prin inactivitate.
Tapotamentul se foloseste si ca manevra de masaj n pregatirea sportivilor ntre probe sau n pauza
dintre reprize. Aceasta manevra se foloseste n afectiunile aparatului locomotor unde sunt prezente dureri
sau contracturi musculare.
5. Vibratiile
Vibratiile reprezinta o manevra de masaj care consta n executarea unor miscari oscilatorii pe o
regiune mai restrnsa, producnd o deplasare foarte mica a tegumentelor si a tesuturilor subcutanate.
Din punct de vedere tehnic, ele se efectueaza din articulatiile pumnului, cotului sau umarului, prin
aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei sau a ambelor mini.
Vibratiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce miscari oscilatorii si presiuni uniforme, nu
pot fi aplicate un timp prea ndelungat, deoarece sunt dificil de executat si obosesc mna masorului.
Avantajul consta n faptul ca mna masorului este moale, calda si se muleaza mai bine pe suprafata
tratata, ceea ce o face mai agreabila pentru pacient, n comparatie cu manevrele mecanice.
Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai prelungite, au un
efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si tesuturilor subcutanate, produc o senzatie de ncalzire
si relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai profunde, mai puternice produc o activare a
circulatiei sanguine n zona masata, cu efecte descongestionante.
Vibratiile sunt procedee indicate n hipertoniile musculare, n contracturile musculare ce apar n
spasmofilie, n artrozele cervicale si lombare, precum si n combaterea oboselii musculare dupa efort, la
sportivi.
Manevrele secundare de masaj manual
n afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare sau
ajutatoare care pot fi utilizate pe lnga primele.
Presiunile constau n apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfrsitul sedintelor de
masaj partial.
Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si de alta a
coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat n decubit ventral - cu fata n jos, cu membrele superioare n
extensie, astfel masorul exercitnd presiunile cu mai putin efort, folosindu-si greutatea trunchiului n
executarea apasarilor asupra zonei de masat).
Procedeul trebuie facut cu atentie, fara variatii bruste de intensitate, evintndu-se provocarea
senzatiei de disconfort. n cazul n care apar senzatii dureroase n zona de aplicare, manevra se
ntrerupe.
Presiunile sunt contraindicate la batrni si copii deoarece exista riscul producerii de acceidente
osoase (fisuri).
Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra
circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece ntr-o faza de hiperemie, precum si efecte
asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii.
Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale
corpului, care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare).

Cernutul se executa cu ambele mini asezate pe partile laterale ale segementului membrului, cu
degetele ndoite, imprimndu-se partilor moi miscari laterale similare cernutului prin sita.
Rulatul se face cu ambele mini plasate lateral, de o parte si de alta a segmentului membrului, cu
degetele ntinse, realizndu-se o rulare, a tesuturilor moi, n ambele sensuri, de jur mprejurul regiunii
masate.
Aceste procedee se adreseaza n special musculaturii membrelor, avnd efecte de relaxare
musculara, de descongestionare locala si de mbunatatire a supletii tesuturilor.
Datorita faptului ca se pot executa destul de usor, sunt folosite, ndeosebi de sportivi, n automasajul
membrelor.
Tractiunile si tensiunile se adreseaza, n special, articulatiilor si tesuturilor periarticulare.
Tractiunea se face cu ambele mini, folosind o priza deasupra articulatiei si una dedesubtul
acesteia, tragnd n sensul axei longitudinale a segmentului unde se afla articulatia.
Manevra are ca obiectiv realizarea unei ntinderi n limitele fiziologice ale diferitelor componente
att ale articulatiei, ct si a elementelor periarticulare, mbunatatindu-se mobilitatea articulara. Tractiunea
se foloseste mai ales pentru articulatiile degetelor.
Pentru membre, manevrele se fac cu pacientul culcat pe spate.
La nivelul coloanei cervicale, tractiunea se face din pozitia seznd sau stnd, folosind priza pe
frunte si pe ceafa, tragnd capul n sus.
Pentru trunchi, manevra se efectueaza tot sezn sau stnd, cu apucarea subiectului peste brate si
tragerea lui n sus, vertical.
Pe lnga manevrele fundamentale si secundare de masaj manual folosite n mod obisnuit de catre
masorul care aplica procedura sau de catre persoana care se automaseaza, exista o serie de alte
procedee care cuprind:
1. masajul reflex;
2. hidromasajul;
3. masajul instrumental;
4. masajul cu jet de aer cald,;
5. masajul cu bule gazoase n apa,;
6. masajul cu gheata.
1. Masajul reflex
Masajul reflex se bazeaza pe influenta reflexa, de la distanta, dupa aplicarea acestuia pe zone de
proiectie dureroase, tegumentare sau periostale, n afectiuni ale aparatului locomotor sau viscerale.
n aceasta categorie intra:
1. masajul periostal;

2. pe zone reflexogene Head;

3. presopunctura.
Masajul periostal consta n executarea unor presiuni puternice, cu ajutorul policelui sau a
mediusului, n puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de parti moi.
Punctele de presiune se aleg dupa gradul de sensibilitate la apasare.
Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind nsotita de frictiuni circulare.
Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase la palpare.
Pentru a obtine efecte de durata se executa 3-4 sedinte.
Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractura si le atenueaza pe cele
dureroase, prin aplicare pe zona de proiectie periostala nvecinata zonei afectate.
Dezavantajul metodei consta n faptul ca pacientul are dureri pe durata aplicarii presiunii.
Masajul periostal poate fi folosit n tratamentul sechelelor dupa afectiuni traumatice ale aparatului
locomotor, interesnd tesuturile ligamentare si musculare.
Presopunctura reprezinta un procedeu terapeutic derivat de la acupunctura.
Ea consta n efectuarea de presiuni cu un singur deget, de obicei cu policele, pe puncte folosite
n acupunctura.
Acest procedeu are ca efect reducerea fenomenelor dureroase, micsorarea tonusului muscular,
realizarea relaxarii musculare.
Presopunctura se foloseste n:

afectiuni musculare - ex. miozitele de effort;

n contracturile musculare din artroze - PSII;

n afectiuni ale sistemului nervos periferic - ex. nevralgiile;

n afectiuni ale tendoanelor - ex. tendinitele si entesztele.

Eficienta acestui procedeu nu atinge n aceeasi masura gradul de eficienta realizat prin acupunctura.

Masajul transversal profund

Masajul transversal profund, sau masajul Cyriax, consta n utilizarea frictiunii pentru a realiza
mobilizarea tesuturilor moi ntre ele, tegumente, tesuturi, fascii, fibre musculare, tendoane. Ea se bazeaza
pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei traumatizate si evidentierea punctului
dureros. Se executa o frictiune profunda transversala cu 2 degete, perpendicular pe directia fibrelor
musculare sau ligamentare, interesate de traumatism. Presiunea ramne constanta n tot timpul sedintei,
degetele pastrnd contact permanent cu pielea. Durata procedurii este de 10 minute, ea putndu-se
repeta la interval de 1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza nlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme ale
aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de clivaj si alunecare

fiziologica a muschilor si tendoanelor. Are o actiune trofica locala producnd hiperemie si analgezie la
locul de aplicare.
Nu se recomanda n stadiul acut si n afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.
Hidromasajul consta n asocierea n acelasi timp a manevrelor de masaj cu o procedura de
hidroterapie. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: dus-masajul si dusul subacval.
Dus-masaj consta n executarea unui masaj manual pe o anumita parte a corpului, care se afla sub
jetul unor dusuri calde ce actioneaza vertical. Pacientul, dezbracat, se afla asezat n decubit dorsal sau
decubit ventral, pe o masa de masaj, deasupra careia exista 4-6 dusuri rozeta din care cade, n ploaie,
apa la o temperatura de 380, de la o naltime de 60 cm. Durata proceduri este de 5-10 minute si de obicei
se face partial (pe spate, pe torace, abdomen sau membre).
n cazul dus-masajului, pe lnga efectele masajului (mecanice) se adauga si cele ale agentului termic
reprezentat de dusul rozeta. El produce o vasodilatatie puternica favoriznd:

procesele de resorbtie;

relaxarea musculaturii;

calmarea fenomenelor dureroase.

Aceasta procedura este folosita n tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau
membrelor, n diferite forme ale reumatismului abarticular, n diverse sechele dupa traumatismele
aparatului locomotor si n masajul sportiv.
Dusul subacval este a doua forma de aplicare a hidromasajului si consta n aplicarea unui dus
cilindric asupra unui segment sau pe tot corpul pacientului, care se afla sub apa, ntr-o baie la
temperatura de 370-380. Presiunea dusului, care se proiecteaza pe zona de masat poate fi reglata la 1-6
atmosfere, n functie de sensibilitatea regiunii tratate. Aceasta presiune se realizeaza cu ajutorul unui
compresor electric, care printr-un furtun cu sorb absoarbe apa din vana, dupa care o proiecteaza printr-un
furtun prevazut la capat cu o duza cilindrica, asupra zonei de tratat. Duza este plasata sub apa, la 30 cm
de corp, jetul cilindric de apa se proiecteaza la un unghi de 35 0 fata de suprafata tegumentelor. La nivelul
articulatiilor se poate proiecta perpendicular.
Durata procedurii este de 5-15 minute, iar sensul de aplicare este centripet. Se ncepe cu partea
posterioara a unui membru inferior (gamba, coapsa, fesa, ajungndu-se n regiunea lombara si
interscapulovertebrala), se trece la celalalt membru inferior, apoi la membrele superioare, tot n sens
centripet. Pe partea anterioara a corpului se procedeaza la fel, exceptnd abdomenul, unde se foloseste
sensul orar si presiune mai mica. Nu se aplica pe zonele mamare si scrotale.
Avantajele dusului subacval sunt:

permite o relaxare optima a musculaturii sub actiunea factorului termic si a presiunii hidrostatice;

realizeaza un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de apa fiind mai agreabila,
deoarece aceasta este reglabila n functie de sensibilitatea zonei tratate;

permite un masaj mai eficient, n profunzime, dect prin masaj manual, n zone ale corpului cu
straturi mari de tesut celuloadipos si muscular, cum sunt lombele, fesele, articulatiile soldurilor;

este mai putin obositor pentru persoana care n executa.

Dezavantajele procedurii constau n faptul ca necesita masuri de protectie deosebite:

o instaltie perfecta a compresorului electric (priza n pamnt) si a vanei;

echipament de protectie (manusi, cizme de cauciuc pentru persoana care aplica procedura).

Dusul subacval are urmatoarele efecte:

realizeaza o hiperemie profunda n zona de aplicare ce favorizeaza procesele de resorbtie;

produce relaxarea musculara;

favorizeaza nlaturarea proceselor aderentiale dupa afectiuni inflamatorii sau traumatice ale
aparatului locomotor si stimuleaza activitatea motorie a unor viscere abdominale.

Masajul instrumental mecanic se efectueaza cu ajutorul aparatelor producatoare de vibratii,

denumite aparate de vibromasaj.
Aplicarea pe zonele de tratat a vibratiilor mecanice se face prin doua modalitati:
1. aparate cu banda vibratoare;
2. aparate portabile cu dispozitive de cauciuc sau plastic, de diferite forme.
Unele aparate din a doua categorie au dispozitive de reglare a amplitudinii oscilatiilor, care la valori
minime permit efectuarea si a efleurajului.
Avantajele aparatelor de vibromasaj sunt:

unele aparate ofera posibilitatea reglarii frecventei si amplitudinii oscilatiilor;

produc vibratii mecanice ritmice si cu amplitudine uniforma;

dispenseaza pacientul de serviciile persoanei specializate;

durata sedintei poate fi mai mare fata de aceea n care vibratiile se executa manual (care sunt
obositoare pentru persoana care le efectueaza).

Dezavantajele aparatelor de masaj sunt:

ofera numai doua manevre, efleuraj si vibratii, n comparatie cu masajul manual, care efectueaza
o gama mult mai larga de manevre fundamentale si secundare;

vibratiile mecanice sunt mai putin agreabile dect vibratiile manuale, executate de masor, care se
pot adapta mai bine la sensibilitatea diferita a diverselor segmente ale corpului, realizndu-se un
confort mai bun pentru pacient.

Vibratiile mecanice fine, cu amplitudine mica, au efecte sedative, descongestive si de relaxare

musculare. Sunt folosite n tratamentul fenomenelor dureroase si a contracturilor musculare de la nivelul
aparatului locomotor, dar si n fenomene dureroase viscerale abdominale.
Vibratiile mecanice de amplitudine mai mare si frecventa mai ridicata produc o stimulare a circultiei
sanguine n zona de aplicare, cu aparitia unei hiperemii a pielii, precum si o actiune de mpiedicare a
depunerii adipocitelor, prin mobilizarea lor din tesuturile celuloadipoase subcutanate.
Aceleasi vibratii fine si efleurajul se pot realiza si cu aparate actionate electric.
Masaj local cu gheata este un procedeu care mbina una din manevrele fundamentale de masaj,
netezirea, cu crioterapia. Aceasta consta n folosirea cuburilor de gheata cu care se face efleuraj pe
zona de tratat timp de 3-7 minute, manevra care se repeta la interval de 2 ore. Efectele procedurii
constau n:

producerea unei vasoconstrictii locale cu scaderea consumului de oxigen si a metabolismului;

diminuarea extensibilitatii colagenului cu prevenirea formarii edemului;

realizarea unei miorelaxari cu reducerea contracturii;

diminuarea conducerii nervoase;

actiune analgezica.

Masajul cu gheata se foloseste n diverse afectiuni ale aparatului locomotor de natura traumatica,
cum sunt contuziile, entorsele, leziunile musculare fibrilare, etc.Eficacitatea tratamentului este
conditionata de aplicarea sa ct mai prompta.

3. Kinetoterapia
Mobilitatea trunchiului este asigurata de coloana vertebrala prin care se realizeaza miscarile de
flexie-extensie lateralitate stnga-dreapta si rotatie. Sub raportul kineticii ntregului corp, trunchiul joaca
un rol important dect al propriei capacitati de miscare. Mobilitatea controlata a membrelor ar fi posibila
fara participarea trunchiului superior la miscarile membrului brahial si a trunchiului inferior la miscarile
membrului pelvian.
Pricipalul rol al trunchiului este de a determina posturile de baza ale ntregului corp: decubit, seznd si
ortostatica.

Trunchiul asigura, asadar, att statica, stabilitatea corpului, ct si dinamica, flexibilitatea lui.
Aceste functii sunt de fapt ndeplinite de coloana si masele musculare ale trunchiului. Stabilitatea
intrinseca a coloanei este realizata de vertebre, discuri, ligamente, iar cea extrinseca este data de
musculatura. La stabilitatea totala a trunchiului, cea intrinseca contribuie ntr-un procent foarte redus.
Mobilitatea este asigurata prin sumarea miscarilor n fiecare segment mobil al coloanei.
Segmentul mobil al coloanei sau unitatea functionala (complexul a doua vertebre adiacente, discul
intervertebral, articulatiile interapofizare si structurile moi conexe) realizeaza miscarea la fiecare nivel, n
functie de raportul dintre suprafata discului si grosimea lui. Cu ct acest raport va fi mai mic, cu att
mobilitatea n segmentul respectiv va fi mai mare. Astfel, coloana cervicala are un raport de 6, coloana
lombara de 13, iar cea dorsala de 22. Astfel, mobilitatea cea mai buna este n coloana cervicala, n cea
dorsala fiind de 4 ori mai limitata.
Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari, n functie de pozitia trunchiului si ncarcarea
cu greutati.
Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a preocupat mereu
att pe cercetatorii fiziologi, ct si pe practicienii kinetologi.
Obiectivele kinetoterapiei snt diferite n functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic sau de
remisiune completa.
n stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.
n subacut ncepe adevaratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul Williams. Pe
lnga tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a trunchiului inferior.
n stadiul cronic se poate ncepe si tonifierea musculaturii slabe.
Redam n continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams, exercitii care se executa
diferentiat, pe trei faze, n functie de evolutia afectiunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I

Exercitiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.

Exercitiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amndoua minile la piept,
ncercnd atingerea lui cu fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt.
Exercitiul 3 - Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4 - Decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept ct mai

mult, apoi celalalt, apoi ambii.

Exercitiul 5 - Decubit dorsal cu bratele ridicate pe lnga cap n sus, genunchii flectati la
900, talpile pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor
sacrul de pe pat; se revine, apoi se repeta.
Exercitiul 6 - n seznd pe scaun, cu genunchii mult departati: se apleaca mult nainte,
astfel nct sa atinga cu minile solul de sub scaun; se mentine aceasta pozitie 4-5
secunde, se revine, apoi se repeta.
Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetndu-se de 2-3 ori pe zi.
Dupa doua saptamni, acestor exercitii li se adauga cele din faza a II-a.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A

Exercitiul 7 - Decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii

genunchi spre dreapta, apoi spre stnga, pna ating patul.
Exercitiul 8 - Decubit dorsal: calciul drept se aseaza pe genunchiul stng; se executa o
abductie ct mai interna a soldului drept, pna se atinge cu genunchiul drept planul
patului, apoi se inverseaza.
Exercitiul 9 - Decubit dorsal: se ridica alternativ ct mai sus cte un membru inferior
extins.
Exercitiul 10 - n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe spatarul scaunului,
spatele perfect drept, calciele ramnnd pe sol.
Exercitiul 11 - Pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 0,
sprijin si pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare
care trebuie sa ntinda psoas-iliacul.
n aceasta perioada se fac si exercitii din atrnat: cu fata sau cu spatele la spalier,
ridicare de genunchi la piept, rotare genunchi stnga-dreapta, bascularea membrelor
inferioare, cifozari lombare cu picioarele pe o bara.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A

Exercitiul 12 - Decubit dorsal, genunchii flectati la 900, talpile pe pat: se mpinge lomba
spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; treptat se executa aceleasi
miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin flectati, pna ajung sa fie
complet ntinsi.
Exercitiul 13 - n ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul si
lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calciele de perete, mentinnd contactul
lombei cu acesta.
Exercitiul 14 - Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat.

n stadiul de remisiune completa, programul de kinetoterapie urmareste prevenirea recidivelor, urmarind

constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca si nsusirea unor metode de
"nzavorre" a coloanei lombare n timpul efortului fizic, n special cu ridicare de greutati.
Musculatura flexoare - flexia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: suita de exercitii "cap pe trunchi" din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati: se ridica
n asa fel capul, nct sa "priveasca" picioarele; musculatura abdominala se contracta static pentru a fixa
toracele, pentru ca acesta, la rndul lui, sa reprezinte punct fix pentru scaleni si sternocleidomastoidieniflexia capului se poate combina cu flexia unui sold, pentru cresterea actiunii statice a abdominalilor.
Exercitiul 2: suita de exercitii "trunchi pe membre inferioare", coloana ramnnd dreapta,rigida: din
pozitia culcat sau seznd, cu membrele inferioare ntinse (sau flectate), se ridica sau se coboara lent
trunchiul mentinut drept.
Exercitiul 3: de fapt, o suita de exercitii care poarta denumirea de "membre inferioare pe trunchi" si care
se executa din decubit dorsal, din ortostatism, din atrnat, cu ambele membre concomitent sau cu cte
unul alternativ: se face flexia soldului cu genunchiul flectat (sau ntins); daca flexia CF nu este
completa,se realizeaza contractia statica a musculaturii abdominale; daca este completa, seproduce o
basculare posterioara a pelvisului, dreptii abdominali scurtndu-se.
Exercitiul 4: din pozitia ventrala, n sprijin pe mini si vrful picioarelor, se executa flexia bratelor:
musculatura abdominala este obligata sa se contracte static anti-gravitatie, pentru a preveni bascularea
anterioara a bazinului.
Exercitiul 5: contractii puternice abdominale din diverse pozitii: decubit dorsal cu genunchii flectati, din
decubit ventral, din seznd sau din ortostatism.

Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: combinarea miscarilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale unuia dintre ele:
din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor inferioare, aducnd genunchiul la
piept cu ajutorul bratelor.
Exercitiul 2: grup de exercitii "pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior si membre inferioare": din
decubit dorsal cu genunchii flectati se basculeaza puternic bazinul spre spate, delordoznd; musculatura
abdominala lucreaza sincron cu extensorii soldului.
Exercitiul 3: suita de exercitii "membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe trunchiul
superior": din decubit dorsal sau din atrnat se executa flexia CF, cu sau fara flexia genunchiului,
combinata cu flexia coloanei toraco-lombare.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se executa din decubit
dorsal, cu genunchii flectati si cu picioarele fixate.
Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" - respectiv flexia coloanei fara miscarea pelvisului sau a
membrelor inferioare, care se executa din decubit dorsal, gradul de flectare fiind variabil: sa se observe
ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta, rigida, si ca nu este vorba doar de flectarea coloanei
cervicale.
Musculatura extensoare - extensia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile n seznd, ortostatica
sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborri-ridicari de trunchi cu coloana dreapta, rigida;
miscarea se face din solduri (flexie-extensie), extensorii toraco-lombari n contractie statica luptnd contra
gravitatiei, care tinde sa flecteze coloana.
Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atrnat la bara cu ndoirea bratelor", n timpul acestor exercitii
extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei, lupnd mpotriva gravitatiei.
Exercitiul 3: de fapt, grup de exercitii de "cadere n fata", respectiv din pozitie ortostatica se duce piciorul
drept nainte, corpul "caznd" n fata; se repeta apoi acelasi exercitiu cu piciorul stng, musculatura
erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei, mentinnd spatele perfect drept.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se extinde cte un
membru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco-lombari si flexorii soldului opus actioneaza
static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a pelvisului prin extensorii membrului inferior
ridicat; daca extensia depaseste 15 grade, pelvisul se nclina anterior datirita tensiunii exercitate de
ligamentul iliofemural, iar extensorii toraco-lombari actioneaza dinamic, scurtndu-se.
Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din decubit dorsal,
cu genunchii flectati, pelvisul este basculat naite, cu lordozare lombara accentuata - musculatura
extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.
Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior":
n decubit ventral se ridica (extinde) alternativ cte un membru inferior peste 15 grade; ligamentul
iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade, asa ca pelvisul va bascula anterior ct permit
extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii articulatiei coxo-femurale a membrelor inferioare care sta pe
sol.
Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se executa din
decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati, ridicnd de pe sol toracele cu sprijin n umeri; sau, din sprijin
cu minile pe bara, se arcuieste spatele, daca se flecteaza genunchii si CF se reduce posibilitatea saltarii
pelvisului si lombei, extensia producndu-se mai ales n zona toracala.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", n care erectorii toracolombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului.
Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se executa extensia coloanei
(activitate dinamica a erectorilor, n timp ce extensorii soldului lucreaza izometric, fixnd pelvisul) cu
bratele spre spate.
Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu "extensia
coloanei" - si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii soldului.
Flexia si extensia
Tip de exercitiu static: coloana ramne rigida, realiznd tipul "trunchi pe membrele inferioare"; miscarea
se executa din CF (flexie-extensie), este o combinare a exercitiului 2 de la exercitii statice pentru flexie cu
exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.
Tipuri de exercitii dinamice. Au mare importanta n programele de asuplizare a coloanel. Se combina
tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei - vom completa cu cteva miscari
combinate ale trunchiului si membrelor, care solicita supletea coloanei.
Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen, n timp ce coloana se cifizeaza
puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordoznd concomitent coloana.
Exercitiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului nainte cu extensia capului realizeaza o extensie a
trunchiului, apoi bascularea napoi a pelvisului cu flexia capului face posibila cifozarea toraco-lombara
Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: n aceste cazuri se indica
exercitii speciale de ntindere a ischiogambierilor, care se realizeaza prin miscari succesive de flexieextensie de trunchi, din pozitii speciale.

Flexorii laterali ai coloanei - Miscarea de lateroflexie

Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea laterala a trunchiului
mentinut drept, cu abductia sau adductia soldului de sprijin, celalalt membru inferior mobilizndu-se odata
cu trunchiul. n timpul acestei lateroflexii, musculatura opusa de pe partea superioara actioneaza prin
contractie statica contra gravitatiei, pentru ca sa mentina coloana dreapta, sa nu se curbeze pe partea
care se apleaca.
Exercitiul 2: grup de exercitii tip "miscari laterale ale bratului si membrului pelvian, cu cadere laterala a
trunchiului", n care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioara se contracta pentru a mentine
trunchiul drept, sa nu cedeze sub propria-i dreutate.
Exercitiul 3: prin fandari laterale, cu caderea corpului pe partea respectiva (minile n solduri), se
realizeaza contractia puternica a musculaturii lateroflexoare pe partea opusa.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "coloana pe pelvis", care necesita pozitii n care pelvisul sa fie fixat;
astfel, din pozitia calare pe o bancheta, se apleaca ntr-o parte si n alta trunchiul, din ortostatism, cu un
picior pe o banca joasa, se apleaca trunchiul spre o parte sau alta , bratul opus miscari este n abductie.
Exercitiul 2: grupaj de exercitii tip "coloana pe pelvis,pelvis pe membre inferioare", n care lateroflexorii
actioneaz concomitent cu abductorii-adductorii soldului, aceste exercitii se executa din ortostatism, din
decubit dorsal sau lateral.
Exercitiul 3: grupaj de exercitii tip " membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe trunchi
superior", respectiv miscarea laterala n bloc a membrelor inferioare si bazinului; poate fi facuta pasiv sau
activ, din pozitie de decubit sau din atrnat (minile prind o bara a spalierului) - si n acest tip de exercitii
musculatura lateroflexoare actioneaza sincron cu adductoriisi abductorii soldului.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior" combina actiunea
lateroflexoare a ridicatorilor soldului afectat cu aceea a abductorilor soldului opus, realizndu-se din
ortostatism, cu minile sprijinite pe o bara la naltimea umerilor, se ridica un sold si se lateroflecteaza
lomba, sau din pozitia n seznd.
Exercitiul 5: "miscare simultana a trunchiului si a unui membru inferior" se executa din decubit dorsal.
Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte, n care se coboara sau se ridica pelvisul,
se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor soldului de dedesubt.
Rotatorii coloanei - Miscarea de rotatie
Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotnd trunchiul din posturi care
blocheaza pelvisul: calare pe o banca, n patrupedie; pentru accentuarea rotarii, se mobilizeaza
membrele superioare, ca niste aripi; de asemenea, din decubit dorsal, ducnd un brat peste corp, cu
ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol.
Exercitiul 2: "membre inferioare, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din decubit dorsal, cu
bratele n cruce si genunchii flectati, se executa miscari dintr-o parte ntr-alta, antrennd si pelvisul.
Exercitiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit dorsal (picioarele
ndepartate) se executa rotatii ntr-o parte si ntr-alta.
Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din pozitia n atrnat
(pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele n sprijin pe sol sau pe bara, se executa rotarile din pelvis
si coloana lombara.
Exercitii combinate pentru rotatori, flexori si extensori
Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".
Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit dorsal, cu picioarele
desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea ntr-o parte, bratul ncrucisnd corpul spre partea de rotatie.
Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat, cu genunchii flectati si
picioarele sub bara, minile la ceafa: se ridica trunchiul (fara flectarea coloanei cervicale) si se roteaza.
Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei, ca si a extensorilor soldului din pozitia
mahomedana, care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa vertebra", cu rotatia
trunchiului.
Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral, cu minile la
ceafa: extensie cu rotarea trunchiului.
Exercitii de circumductie a coloanei
Se realizeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".

Exercitiu: activarea circumductorilor coloanei cu flexorii si extensorii soldului din pozitia "seznd
calare pe o banca", cu minile n solduri, gambele fixnd bine banca: se fac rotatii de trunchi.

Variante: aceeasi miscare din ortostatism, cu mainile pe solduri, sau: din atrnat cu minile de
doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale ntregului corp.

Exercitii de facilitare

Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza n cadrul unor scheme de facilitare, pornindu-se
de la membrele superioare sau inferioare.
Scheme pentru trunchiul superior:
Se combina miscarile capului, gtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale extremitatilor
superioare:
"Despicatul" ("choping"): o mna apuca antebratul opus, executndu-se o diagonala. Spre exemplu
"despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a membrului superior stng.
Exercitiul este un lant kinetic nchis. Kinetoterapeutul face priza pe frunte si pe palma dreapta. Odata cu
"despicatul", pacientul roteaza si flecteaza capul si umerii, miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut.
Exercitiul activeaza oblicii abdominali, amelioreaza mobilitatea trunchiului si, desigur, creste forta n
membrele superioare si gt.
"Ridicarea" ("lifting") - inversul "despicatului" - realizeaza extensia trunchiului cu rotatie. Membrele
superioare se prind ca n "despicat", dar urmeaza diagonalele Kabat pe flexie (D1F si D2F) ale
membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra miscarea membrelor superioare si extensia
capului (priza pe occiput). Exercitiul pune n tensiune musculatura postero-superioara a trunchiului
(extensorii si rotatorii). "Despicatul", ca si "ridicarea" se executa din decubit dorsal, ct si din seznd.
Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de "despicat" si "ridicare",
membrele nu sunt prinse ntre ele.exista 4 tipuri de astfel de scheme:

Simetrice, care combina aceeasi diagonala n aceeasi directie pentru ambele membre
superioare. Aceasta schema faciliteaza flexia trunchiului (SB D2E) sau extensia trunchiului (SB
D2F).

Asimetrice, care combina diagonalele n acelasi sens, spre exemplu: D1F pentru membrul
superior drept+D2F pentru membrul superior stng sau D1E cu D2E. Schemele asimetrice
promoveaza flexia si extensia trunchiului, dar si rotatia.

Reciproce, n care un membru superior executa o diagonala, spre exemplu: D2F, iar celalalt, o
alta diagonala D2E. Sunt activati n mod deosebit rotatorii trunchiului.

ncrucisate, n care se executa aceleasi diagonale, dar n directii opuse, de exemplu: D2F cu
D2E. Acestea maresc stabilitatea trunchiului, dat fiind ca antreneaza miscarile opuse ale
membrelor superioare (flexie-extensie si abductie-adductie).
Scheme pentru trunchiul inferior:

Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si pentru membrele
superioare. Diferenta consta n faptul ca, daca pentru membrele superioare diagonalele pe flexie ntareau
extensorii trunchiului, iar diagonalele pe extensie tonificau flexorii trunchiului, n cazul schemelor pe

membrele inferioare diagonala pe flexie a soldului tonifica flexorii trunchiului, iar diagonala pe extensie
tonifica extensorii trunchiului.
"Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. Spre exemplu, flexia
trunchiului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu D1F membru inferior stng.
"Extensia trunchiului inferior" (ETI) combina, spre exemplu, extensia trunchiului inferior spre dreapta cu
D1E membrului inferior drept si D2E membru inferior stng.
si n FTI, si n ETI membrele inferioare sunt n contact unele cu altele, genunchii putnd fi extinsi sau
flectati.
O formula mai avansata este combinarea genunchiului extins cu sodul flectat si a genunchiului flectat cu
soldul extins.
Rezistentele opuse de catre kinetoterapeut trebuie sa se faca prin prize, care sa creeze un brat de
prghie lung.
"Rotatia trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare si extensoare. De fapt, rotatia
intra ca o componenta n toate schemele, caci are un rol important, scaznd tonusul n hipertonia
musculaturii posterioare. Schemele trunchiului inferior tonifica musculatura abdominala inferioara,
erectorii si rotatorii trunchiului inferior, ca si musculatura membrelor inferioare.
Scopurile exercitiilor de facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior:

Cresterea activitatilor functionale: antrenarea schemelor trunchiului superior sau/si inferior ajuta
la mobilizarea trunchiului (rostogolire) la hemiplegici.

Promovarea mobilitatii, limitata de durere: membrul afectat este mobilizat concomitent cu cel
sanatos n cadrul schemelor bilaterale.

Cresterea fortei musculaturii trunchiului: mibilizarile membrelor superioare si inferioare cu

rezistenta cresc fluxul de activare a musculaturii slabe a trunchiului.

Cresterea fortei musculaturii extremitatilor: fluxul de activare se face de la trunchi si membrul

sanatos spre cel cu musculatura slaba.

Promovarea unui echilibru n tonusul muscular al trunchiului: se poate ntari tonusul antagonistului
n cazul unui dezechilibru ntre el si agonist.

CAPITOLUL III
ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETRII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI

Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 16 pacienti diagnosticati cu discopatie

lombara, cu vrstele cuprinse ntre 25-60 de ani. Studiul s-a realizat la Centrul de Recuperare
Neuromotorie Sf. Maria, Dgaspc, Craiova, n perioada decembrie 2007 - mai 2008 si am urmarit timp de
6 luniefectele terapiei aplicate.

Evaluarea complexa a avut loc la nceperea tratamentului recuperator, la sfrsitul

terapiei fizical-kinetice (n medie cca 4 saptamni, 1 luna) si la un interval de 6 luni
postrecuperare pentru fiecare caz n parte.
Am urmarit efctele terapeutice determinate de programul de masaj, kinetoterapie,
hidrokinetoterapie pentru cei16 pacienti.
Selectia cazurilor
Au fost inclusi n studiu pacientii diagnosticati cu discopatie lombara, clinic si
imagistic; pacienti la care au fost disponibile si s-au putut obtine n momentul studiului
date clinico-functionale complete conform obiectivelor de studiu; pacienti care au urmat
programul complex de evaluare si recuperare pe o perioada 6 luni;
Repartitia pe sex, grupe de vrsta si mediu de provenienta a pacientilor luati n studiu este
cuprins n tabelele urmatoare.
Tabel - Repartitia cazurilor n functie de sex.

Nr. cazuri

Barbati

Femei

Total

16

Tabel - Mediul de provenienta.

Mediu urban

Mediu rural

Barbati

Femei

Total

12

Repartitia pacientilor in functie de mediul de provenienta denota, n cazul cercetarii noastre, o

incidenta mai mare n mediul urban si la femei a discopatiei lombare.
Tabelul 3.2. - grupe de vrsta.

Barbati

Femei

Total

Initial, am facut o evaluare completa (etiopatogenica, clinca, paraclinica si functionala) a

pacientilor luati n studiu, cu ajutorul echipei de recuperare multidisciplinara.
In cadrul evaluarii clinice am apreciat starea fizica generala (pe aparate si sisteme, mai ales
functia cardiovasculara - tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, pulsul periferic, starea vaselor periferice,
respiratorie, digestiva, neurologica).
3.2. STABILIREA PARAMETRILOR sI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
PARAMETRII sI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE

Date fiind obiectivele cercetarii (rolul kinetoterapeutului n activitatea de evaluare corecta si

completa etiopatogenica, clinica si functionala a pacientului cu HDLreeducarea functionala a trunchiului,
coloanei si a membrului inferior la bolnavul cu discopatie lombara/hernie de disc n vederea ameliorarii
clinico-functionale prin combaterea atrofiilor musculare si ameliorarea amplitudinii de miscare la nivelul
trunchiului, precizarea exercitiilor optime din cadrul programului kinetic aplicat n conformitate cu statusul
functional al pacientului, stabilirea duratei optime si ritmului sedintelor kinetice) am stabilit ca variabile de
cercetat n cadrul studiului urmatorii parametrii:

Pentru

parametrul durere am folosit scala vizual analoga (VAS) prin intermediul careia, fiecare

pacient s-a autoevaluat din punct de vedere al intensitatii durerii cu o cifra de la 0 la 10 (0 = durere
absenta, 10 = durere maxima).

Pentru aprecierea efectului antalgic al terapiei am folosit Scala vizual analoaga a rezultatului terapeutic
VAS

Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic Disability
Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain

Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back Pain
Disability Questionnaire of Roland and Morris.
METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:
1. metoda studiului bibliografic - reprezentat din parcurgerea referintelor bibliografice (reviste,
carti, tratate) existente n biblioteca facultatii, a Universitatii, biblioteca UMF - Craiova, date informationale
computerizate;
2. metoda observarii si nregistrarii datelor - care a constat din masurarea parametrilor stabiliti,
obtinuti n cadrul evaluarii complete a pacientilor, conform unei metodologii cunoscute, care au respectat
normele internationale, aplicate si la noi n tara; datele au fost nregistrate pe o perioada de 6 luni pentru
fiecare caz n parte, evaluarea avnd loc la intrarea n studiu - momentul I, la terminarea programului
recuperator fizical-kinetic - momentul II, la 6 luni - momentul III.
3. metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor obtinute - care a constat din: prelucrarea
rezultatelor obtinute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici masurati, conform metodelor de
calcul, determinarea scorurilor scalelor utilizate, interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor
standard existente;

S-au folosit metode statistice descriptive pentru culegerea, clasificarea si

descrierea datelor si metode statistice analitice (inductive) n scopul analizei critice a
datelor prin diverse prelucrari.

Descriptiv s-a realizat estimarea parametrilor cercetati prin calcularea:

- medianei (valoare mediana) - valoarea care mparte seria caracteristicilor (variantelor)
n doua parti egale - cu percentili 25-75% (valorile ntre care sunt cuprinse cele 50% caracteristici din mijlocul seriei).
- mediei (valoare medie) - suma raportata la valorile distributiei, utila la comparatia
statistica.
- CI ("confidence interval", interval de siguranta, prag de semnificatie) - indica
probabilitatea ca unitatea statistica cercetata, luata la ntmplare dintr-o populatie cu
media Ma si deviatia standard , sa prezinte valoarea unei caracteristici cuprinsa ntre
anumite limite (95% = Ma 1,96 ).
n scop analitic s-au apreciat:
- procente, probabilitati n producerea unui fenomen - raportul dintre numarul cazurilor favorabile
fenomenului si totalul cazurilor posibile (exprimate n procente x% sau 0,x);
4. metoda grafica - reprezentarea grafica a variatiilor parametrilor urmariti si a indicilor masurati
pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentari grafice se obtine o mai buna vizualizare a efectelor
experimentului precum si o apreciere de ansamblu a rezultatelor cercetarii;
5. metoda de evaluare - pentru pacentii luati n studiu (studiile descriptive), folosind scale
standardizate nominale (clasificarea simpla n diferitele categorii, fara existenta unor relatii speciale ntre
acestea) si scale ordinare (care masoara amplitudinea unei proprietati folosind o clasificare,
predeterminata a unor raspunsuri posibil a fi obtinute) descrise n continuare asa cum au fost utilizate la
pacientii cercetati:

Scala vizual analoaga a durerii VAS

Este in mod uzual o linie de 10 cm pe care pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul si intensitatea durerii.

cea mai mare durere posibila

fara durere
VAS pentru severitatea durerii

Scala vizual analoaga a rezultatului terapeutic VAS

VAS pentru efectul tratamentului

Nici o ameliorare a durerii

Disparitia completa a durerii

Indexul pentru disabilitatea cronica Wanddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic
Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
Waddell si Main folosesc o scala simpla de evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate, durere lombara. Autorii
sunt de la Western Infirmary, Glasgow Scotland.
Intrebari:

1.

Este necesar ajutor sau evita ridicarile de obiecte grele (o valiza grea, un copil de 3-4 ani)

2.

Statul pe scaun in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora

3.

Transportul cu masina sau autobuzul in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de

ora.

4.

Mentinerea unei pozitii nemiscat in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora

5.

Mersul in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora

6.

Somnul tulburat in mod regulat de durerile de spate (ex. de 2 ori pe saptamana)

7.

Absente regulate sau limitarea activitatilor sociale (nu sporturi)

8.

Diminuarea frecventei activitatii sexuale

9.

Este necesar ajutor in mod regulat cu incaltamintea (legarea sireturilor, punerea ciorapilor
etc.)

RASPUNS

PUNCTE

DA

NU
0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.

Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back Pain
Disability Questionnaire of Roland and Morris

Roland si Morris au realizat un chestionar pentru evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate, aceasta putand sa fie
folosita pentru a determina nivelul de disabilitate al pacientului si poate sa ajute la masurarea rezultatelor dupa
interventia terapeutica. Autorii sunt de la St. Thomas' Hospital din Londra.
NOTA: Chestionarul se asociaza deobicei cu scala analoga a durerii VAS.
ntrebari privind perceptia actuala a pacientului:

1.

Stau acasa majoritatea timpului din cauza dureril

2.

Imi schimb frecvent pozitia/ postura pentru a inc

3.

Merg mai incet din cauza durerilor de spate.

4.

Din cauza durerilor de spate nu fac nici o munca

5.

Din cauza durerilor de spate folosesc balustrade

6.

Din cauza durerilor de spate stau ntins ca sa ma

7.

Din cauza durerilor de spate trebuie sa ma tin de

8.

Din cauza durerilor de spate ii rog pe alti sa faca

9.

Ma imbrac mai incet decat deobicei din cauza du

10.

Stau in picioare perioade scurte de timp din cauz

11.

Din cauza durerilor de spate incerc sa nu ma aple

12.

Imi este foarte greu sa ma ridic de pe scaun din c

13.

Spatele meu ma doare aproape tot timpul.

14.

Imi este dificil sa ma rasucesc in pat din cauza du

15.

Mi-a scazut apetitul din cauza durerilor de spate.

16.

Imi este greu sa imi pun ciorapii (sau pantofii) di

17.

Merg doar pe distante foarte scurte din cauza dur

18.

Dorm mai putin bine din cauza durerilor de spate

19.

Din cauza durerilor de spate ma imbrac cu ajutor

20.

Stau jos majoritatea timpului zilei din cauza dure

21.

Evit treburile grele din jurul casei din cauza dure

22.

Din cauza durerilor de spate sunt mai iritabil si m

23.

Din cauza durerilor de spate urc scarile mai incet

24.

Stau in pat majoritatea timpului din cauza dureril

RASPUNS

PUNCTE

DA

NU

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)

Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 24
. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de spate. Un scor de 0 indica
faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI MODUL DE APLICARE AL
PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX
Durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica, este generata de suferinta att
a tesuturilor moi lombare, ct si a structurilor vertebrale (disc, ligamente intracanaliculare, articulatii
vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un proces degenerativ.
Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu algii referite
pe membrul inferior, ct si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara.
Kinetoterapia si masajul sunt orientate att ca obiectiv, ct si ca mijloace tehnice de terapie
recuperare n functie de starea clinica a pacientului.
Diferentiem astfel 4 perioade ale durerilor din HDL:
Perioada acuta, se caracterizeaza prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara iradiere;
bolnavul nu si poate calma durerile nici n decubit, prezinta contractura lombara, cu sau fara blocada.
Perioada subacuta, n care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca n pat
fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai putin
limitat, durerea fiind suportabila daca nu si mobilizeaza coloana.
Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate, astfel
nct nu l mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara; n ortostatism ti mers durerile pot aparea dupa o
perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi paravertebrale.

 Perioada de remisiune completa, ntre perioadele de boala evidentiate clinic, considernd

cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potential putndu-se deci repeta oricnd puseul
dureros.
Kinetoterapia aplicata n perioada acuta.
Obiectivele acestei perioade sunt urmatoarele: reechilibrarea SNV, relaxarea generala, scaderea
iritatiei radiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculaturii lombare dureroase.
Reechilibrarea SNV este necesara n majoritatea pacientilor, ei prezentnd o hipersimpaticotonie
care se rasfrnge asupra ritmului cardiac si a tensiunii arteriale (tahicardie, TA crescuta). Se urmareste
cresterea tonusului vagal.
n afara de medicatia corespunzatoare, se indica:
Postura de decubit ventral, cu o perna relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul celiac) si
destul de mare, care sa cifozeze lomba; daca postura aceasta nu este suportata, se va ncerca decubitul
lateral "n cocos de pusca", presnd cu minile perna asezata pe epigastru.
Patul nclinat n usor Tredelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).
"Mngierea" blnda a musculaturii paravertebrale.
Caldura neutra n zona lombara.
Relaxarea generala este indicata pentru scaderea starii de tensiune psihica determinata de
durere si care, prin ea nsasi, scade pragul la durere, ca si pentru decontracturarea generala, inclusiv a
musculaturii paravertebrale.
Se utilizeaza metoda de relaxare Jacobson sau mai simplu exercitii de respiratie profunda, cu expiratie
prelungita si mai zgomotoasa. Pacientul se concentreaza numai asupra miscarilor respiratorii.
Scaderea iritatiei radiculare cnd exista un proces patologic la nivel intracanalicular, prin:
Adoptarea unor posturi antalgice:
Decubit dorsal, cu capul si umerii ridicati pe o perna, ganunchii flectati cu un sul sub ei, picioarele
sprijinindu-se pe talpi.
Decubit lateral "n cocos de pusca".
Decubit dorsal, cu soldurile si genunchii flectati la 90 grade, gambele sprijinindu-se pe un scaunel
sau o cutie.

 Oricare alta postura, orict ar parea de bizara, n care pacientul simte o neta ameliorare a
fenomenelor algice.
Tractiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improviznd tractiunea pe bazin cu o
centura lata, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este data de corpul
pacientului, patul fiind n Trendelenburg; este de preferat ca CF si genunchii sa fie n unghi drept si
gambele n sprijin pe un scaunel.
Imobilizare n "aparat gipsat Williams", care realizeaza o postura asemanatoare celei descrise mai
sus.
Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanseaza prin ea nsasi durerea, realiznd
cercul vicios: contractie musculara voluntara de aparare tulburari circulatorii musculare locale
acumulare de metaboliti acizi durere contractura involuntara tulburari circulatorii musculare
acumulare de metaboliti acizi durere.
Metodologia cea mai buna pentru obtinerea relaxarii musculare lombare inferioare, cu reducerea
concomitenta a lombosacralgiei, este aplicarea exercitiului de facilitare "tine-relaxeaza"("hold-relax")
modificat. Rezistenta care se aplica va fi moderata spre minima.
Contractia este urmata de relaxarea muschilor activati. Abordarea grupelor musculare se va face de
la distanta spre zona afectata, adica de la "abord indirect spre abord direct". Se utilizeaza pozitiile finale
ale diagonalelor Kabat pentru membre n scopul influentarii musculaturii trunchiului. Diagonalele
membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si cea extensoare superioara a
trunchiului. Diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura inferioara abdominala si pe cea a
trunchiului. Aceste exercitii se pot considera ca exercitii disto-proximale.
Sa presupunem ca pacientul are o contractura dureroasa lombara stnga:
Se ncepe cu membrele de pe partea dreapta, determinnd astfel o avtivitate musculara pe
hemitrunchiul drept. Din decubit dorsal:
Schema D2E: membru superior drept (diagonala a doua de extensie a membrului superior drept) cu
cotul ntins: contrarezistenta kinetoterapeutului pentru izometrie se aplica la pozitia finala (musculatura
scurtata) priza n palma, priza pe brat. Aceata schema activeaza musculatura abdominala superioara
dreapta.
Schema D2F: membru superior drept (cea de-a doua diagonala de flexie a membrului superior drept) cu
cotul ntins: pentru izometrie, contrarezistenta kinetoterapeutului se aplica tot la sfrsitul miscarii
diagonalei - priza pe brat si pe fata externa a minii, contrnd continuarea miscarii diagonalei. Aceasta
schema activeaza musculatura extensoare a trunhiului superior pe dreapta.
Schema D1F: membru inferior drept (prima diagonala de flexie a membrului inferior drept) cu
genunchiul flectat la 90 grade: kinetoterapeutul aplica prize pe treimea inferioara a coapsei si pe fata

dorsala a piciorului, contrarezistenta facndu-se n momentul final de scurtare a diagonalei. Aceasta

schema activeaza musculatura abdominala dreapta inferioara.
Schema D1E: membrul superior drept cu cotul ntins: prize pe partea posterolaterala a bratului si pe fata
volara a minii si articulatiei pumnului, contrarezistenta aplicndu-se n faza de scurtare a diagonalei.
Aceasta schema activeaza musculatura flexorilor laterali drepti ai trunchiului.
Schema D1E: membrul inferior drept cu genunchiul extins: priza sub treimea inferioara a coapsei si sub
genunchi, priza pe planta n jumatatea anterioara; contrarezistenta, la pozitia finala. Schema activeaza
extensorii lombari drepti.
Se va trece apoi, n aceeasi ordine, la schemele diagonalelor executate cu membrele de pe
partea afectata. Daca una dintre scheme provoaca dureri, se renunta la ea 1-2 zile.
Kinetoterapia aplicata n perioada subacuta.
A. Relaxarea musculaturii contracturate pentru a permite mobilizarea libera a trunchiului, care implica:
continuarea, cu rezistenta mai crescuta, a izimetriei n cadrul metodei "hold-relax" prin schemele de mai
sus;trecerea la executarea exercitiilor pe ntregul parcurs al diagonalei Kabat (contractie izotona),
kinetoterapeutul realiznd o contrarezistenta usoara pe ntreaga diagonala.
B. Asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei lombare, basculari de bazin,
ntinderea musculaturii paravertebrale si psoasiliacul (care este si un extensor al coloanei lombare).
Faza I a programului Williams cuprinde urmatoarele exercitii:
Exercitiul 1- decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.
Exercitiul 2- decubit dorsal: se trage cu minile un genunchila piept, ncercnd atingerea lui cu fruntea; se
procedeaza apoi la fel cu celalalt genunchi.
Exercitiul 3- ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4- decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept ct mai mult, apoi celalalt,
apoi ambii concomitent.
Exercitiul 5 - decubit dorsal, cu bratele ridicate pe lnga cap n sus, genunchii flectati la 90 grade, talpile
pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominali, se salta usor sacrul de pe pat; se revine,
apoi se repeta.
Exercitiul 6- n seznd pe un scaun, cu genunchii mult ndepartati: se apleaca cu minile nainte, astfel
nct sa atinga solul de sub scaun; se mentine aceasta aplecare 4-5 secunde, se revine, apoi se repeta.

Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, programul repetndu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa circa
doua saptamni, n partea a doua a stadiului subacut, exercitiile devin mai complexe, adaugndu-se cele
din faza a-II-a a programului Williams:
Exercitiul 7- decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii genunchi spre dreapta,
apoi spre stnga, pna ating patul.
Exercitiul 8- decubit dorsal: calciul drept se aseaza pe genunchiul stng; se executa o abductie ct mai
interna a soldului drept, pna se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se inverseaza.
Exercitiul 9- decubit dorsal: se ridica alternativ cte un membru inferior ct mai sus, cu genunchiul perfect
ntins.
Exercitiul 10- n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe spatarul scaunului, spatele perfect drept,
calciele ramnnd pe sol.
Exercitiul 11- pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 grade, sprijin si pe sol
cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare care trebuie sa ntinda psoasiliacul.
1.

n aceasta perioada se fac si exercitii din atrnat:

a) Cu spatele la spalier, minile deasupra capului prind bara cu palmele nainte:

Ridicarea genunchilor la piept;

Rotare stnga-dreapta a genunchilor flectati;

Basculare stnga-dreapta a membrelor inferioare ntinse (ca un pendul);

Semisuspendare, sprijin si pe picioare la sol (CF ti G la 90 grade): se face bascularea naintenapoi si lateral a bazinului.
b) Cu fata la spalier, minile prin bara cu palmele spre zid:

Redresarea bazinului;

Pendularea bazinului si a membrelor inferioare spre stnga-dreapta;

Cu picioarele pe o bara, se executa cifozari lombare.

Kinetoterapia aplicata n perioada cronica

Doua obiective principale: continuarea asuplizarii lombare si tonifierea musculaturii slabe.

A. Asuplizarea lombara se realizeaza prin urmarirea obtinerii acelorasi efecte ca la perioada subacuta:

1. Bascularea pelvisului - pe care se pune accentul - prin executarea exercitiilor din cea de-a III-a faza a
programului Williams:
Exercitiul 1 - decubit dorsal, cu genunchii flectati: se mpinge lomba spre pat, se basculeaza n sus sacrul
(lomba ramne mereu n contact cu patul), se contracta peretele abdominal.
Treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin flectati, pna
ajung sa fie complet ntinsi.
Exercitiul 2 - n ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm acesta: se aplica sacrul si lomba (aplatizate)
pe perete; se apropie treptat calciele de perete, mentinnd contactul lombei cu acesta.
Exercitiul 3 - decubit dorsal: se executa bicicleta, cu pelvisul mult basculat nainte.
2.
ntinderea flexorilor soldului - care sunt muschi ce lordozeaza coloana lombara si ca retractura
lor limiteaza mobilitatea lombara -conform schemelor Kabat:
Schema D1F: membre inferioare n "pozitie alungita", adica de pornire a diagonalei, genunchiul flectat
usor la marginea mesei, gamba fiind sub nivelul acesteia: priza pe fata dorsala a piciorului, priza peste
genunchi; se realizeaza o contrarezistenta de izometrie, apoi o relexare n cadrul tehnicii "tine .relaxeaza"
("hold-relax").
Decubit lateral pe partea opusa soldului de lucrat: soldul si genunchiul homolateral sunt puternic flectate
(ceea ce basculeaza nainte pelvisul); soldul de deasupra, hiperextins: priza pe sub genunchi (care-si
sustine n aer membrul inferior respectiv), priza pe sold; contrarezistenta la tendiinta de flexie CF a
pacientului; contractie izometrica, apoi relaxare.
Schema D2F: membre inferioare n "pozitie alungita" (pornire), genunchiul ntins; contrarezistenta prin
priza pe fata antero-laterala a coapsei si priza pe fata dorsala a antepiciorului. Schema realizeaza
ntinderea tensorului fasciei lata prin tehnica "hold-relax".
3.
ntinderea extensorilor lombari, care se realizeaza mai bine executnd "hold-relax"-ul pe
antagonisti (musculatura flexoare)dect pe agonisti (musculatura paravertebrala):
Decubit dorsal, CF si genunchi la 90 grade: priza peste genunchi, priza sub taloane; pacientul trage
genunchii spre piept, miscare contrata de asistent; n acelasi timp se opune ncercarii de rotatie
(asistentul ncearca sa miste gambele, ca pe niste leviere, ntr-o parte si alta). Izometria astfel realizata
(pe flexie si rotatie de sold) tonifica flexorii, dar n special relaxeaza extensorii trunchiului.
Din seznd, cu membrele inferioare ntinse, se executa miscarea de "despicare": mna dreapta a
pacientului prinde treimea inferioara a propriului antebrat opus; cuplul celor doua membre superioare
astfel realizat se plaseaza spre lateral, nspre coapsa stnga; concomitent capul se flecteaza; asistentul
contreaza prin priza pe frunte flexia capului si prin priza pe mna stnga ncercarea de ridicare a "securii"
se executa tehnica "hold-relax".

B. Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale si extensoare lombare. Scopul

este ca trunchiul inferior n ortostatism sa realizeze, n primul rnd, mentinerea unei pozitii neutre a
pelvisului si, n al doilea rnd, sa creeze o presiune abdominala de preluare a unei parti din presiunea
transmisa discurilor.
Am vazut ca obtinerea unei pozitii neutre (intermediare,delordozate) a lombei tine de ntinderea
musculaturii extensoare lombare (extensorii paravertebrali si psoasiliacul), dar si de tonifierea
abdominalilor (care trag n sus de pube) si a fesierilor mari (care trag n jos pe fata posterioara a
bazinului) - deci muschii care vor realiza bascularea bazinului cu delordozare.
Exercitiul 1 - n decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade si lipiti unul de altul, talpile pe pat: se
ncearca ridicarea lor spre tavan, dar asistentul contreaza - tot timpul exercitiului lomba trebuie sa fie n
contact cu patul. Exte exercitiul care determina cea mai buna ontractie (musculatura lombara si cea
abdominala).
Pe masura ce forta si flexibilitatea trunchiului inferior se amelioreaza, exercitiul de mai sus se va executa
cu genunchii ct mai ntinsi, dar avnd grija ca delordozarea sa fie pastrata.
Exercitiul 2 - decubit dorsal, cu genunchii la 90 grade, talpile pe pat: se ridica capul-umerii-trunchiul
(bratele ntinse), pna cnd palmele ajung deasupra genunchilor la circa 10 cm; se revina, apoi se repeta.
Exercitiul tonifica dreptii abdominali.
n continuare, ridicarea tunchiului se face ducnd minile prin lateral de genunchi (stnga, apoi dreapta).
Exercitiul tonifica muschii oblici abdominali.
Exercitiul 3 - pozitie patrupeda, pentru corijarea lordozei: se suge puternic peretele abdominal; se
mentine 5-6 secunde; se repeta. Exercitiul tonifica transversul abdominal.
Exercitiul 4 - este cel mai complex, determinnd concomitent cea mai buna contractie musculara a tuturor
muschilor interesati. Se desfasoara n 4 timpi, din decibit dorsal, cu genunchii la 90 grade si talpile pe pat:

Se duce lomba n jos, presnd planul patului: asistentul controloaza, cu mna sub lomba,
executia corecta;

Se basculeaza sacrul si coccisul n sus, lomba ramnnd nsa presata pe pat: se contracta
izometric fesierii mari;

Se ridica capul-trunchiul cu bratele ninte spre coapse;

n mini un cordon elastic relativ dur, de care se trage nspre lateral (minile cu palmele n sus)

Se mentine asa 5-6 secunde, apoi se revine.

Exercitiul 5 - decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade: pacientul duce ambii genunchi uniti spre
planul patului; la excursia maxima a miscarii se executa izometria (asistentul se opune miscarii).

Exercitiul 6 - decubit dorsal, cu membrele inferioare ntinse (dar se mentine delordozarea):

kinetoterapeutul, cu antebratul sub treimea distala a coapselor, ncearca sa le ridice, dar pacientul se
opune; concomitent, cu cealalta mna, apuca picioarele si le trage spre el, dar pacientul se opune.
Exercitiul 7 - decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade: pacientul si trage la piept genunchii,
dar asistentul se opune; concomitent, acesta cauta sa roteasca gambele ca pe niste leviere, dar pacientul
se opune.
Exercitiile 5,6,7 tonifica si musculatura rotatorie a trunchiului inferior.
Exercitiul 8 - n decubit lateral, cu coapsele usor flectate: kinetoterapeutul face priza pe fata anterioara a
umarului, tragnd napoi de el, iar cu cealalta mna, concomitent aplica o priza ae pelvisul superior, fata
posterioara mpingnd nainte; pacientul se opune acestor forte; mediat fara pauza, kinetoterapeutul
inverseaza prizele (umar-posterior si pelvis-anterior) si apoi pacientul se realxeaza. Decubit lateral este
pozitia din care se poate activa musculatura abdominala izolat, fara sa intre n joc si flexorii soldului.
Kinetoterapia aplicata n perioada de remisiune completa
Dupa trecerea completa a tuturor suferintelor lombo-sacrate, kinetoterapia trebuie sa lase locul
programului de kinetoprofilaxie secundara, de prevenire recidivelor. Acest program poarta numele de
"scoala spatelui" ("school back"), si a fost introdus pentru prima oara de suedeza Marianne Zachrisson.
Kinetoprofilaxia lombosacralgiei se bazeaza pe trei obiective:
A. Constientizarea pozitiei (corecte) a coloanei lombare si bazinului prin realizarea n permanenta a
tinitei corijate, neutre, a coloanei lombare, indeferent de pozitia corpuluisau de activitatile desfasurate.
Adoptarea unor posturi corectoare:

n decubit dorsal, cu genunchii flectati si umerii usor ridicati;

n decubit lateral, cu coapsele si genunchii flectati;

In ortostatism, cu : pantofii fara tocuri; un picior pe scaunel; scurtarea distantei pube-apendice

xifoid; presarea lombei pe un zid; urmarirea din profil, n fata oglinzii, a retragerii peretelui
abdominal si delordozarii lombei;

n seznd, cu linia genunchilor deasupra liniei soldurilor cu 8-10 cm; picior peste picior; lipirea
spatelui de spatar (nu se sta pe marginea scaunului); tragerea nspre volan a scaunului soferului;

Exercitii de delordozare prin bascularea bazinului:

n decubit dorsal, cu genunchii flectati, apoi treptat cu genunchii ntinsi;

n ortostatism la perete, cu calciele la 25-30 cm distanta de zid, apoi apropiindu-le treptat;

n ortostatism: o mna cu palma n sus, la nivelul pubelui; a doua cu palma n jos, la nivelul
xifoidului - se exerseaza scurtarea si marirea distantei dintre cele doua mini;

Din seznd cu sprijin pe mini la spate: se executa lordozari si delordozari;

Din pozitia patrupeda se executa lordozari si delordozari.

Exercitii uzuale cu delordozare:

Aplecarea trunchiului pe un genunchi care se flecteaza, celalalt membru inferior ramnnd ntins
ndepartat - corpul ia spect de "cumpana"; n acest fel se pot lua obiecte usoare de pe podea;

Genuflexiune cu flexie si din solduri penreu a ridica cu ambele mini o greutate, purtndu-se apoi
o greutate la nivelul bazinului, cu bratele ntinse (nu la nivelul pieptului);

Aplecare n fata, nu din coloana; ci prin flectarea soldurilor, coloana lombara n pozitie neutra.

B. "nzavorrea" coloanei lombare, avnd ca scopuri blocarea n timpul efortului a segmentului afectat,
nvatarea mentinerii pozitiei neutre si nvatarea mobilizarii cu totul independente a membrelor fata de
trunchi. Tehnica "nzavorrii" parcuge patru stadii:
Stadiul I: "nzavorrea" rahisului lombar n pozitie neutra concomitent cu imobilizarea membrelor.
Concret , se adopta pozitii imobile din ortostatism, seznd si decubit, respirnd lent si profund, urmarind
alungirea corpului-gtului n ax, fara mobilizarea membrelor si rahisului. Imobilitate "de bloc" a ntregului
corp trebuie constientizata.
Stadiul II : mentinnd n continuare trunchiul "nzavort", se mobilizeaza complet independent
membrele-lomba delordozata. n decubit dorsal: se flecteaza si deflecteaza ganunchii, se abduc-adduc
bratele. n seznd: ridicarea bratelor spre orizontala, apoi spre zenit, ridicarea coapselor, abducerea lor.
n ortostatism: flectarea la 90 grade a soldurilor, alternativ, mobilizarea bratelor.
Stadiul III : mobilizarea trunchiului "nzavort", ca pe o "piesa unica". n decubit: ridicarea din pat prin
rostogolire laterala, apoi cu mpingerea n brate si coborrea concomitenta din pat a membrelor
inferioare. n seznd: oscilatii antero-posterioare si laterale prin rularea pe ischioane (minile n solduri);
ridicari si asezari pe scaun. n ortostatism: aplecarea cu fandare pe un picior, apoi executarea
"cumpenei"; genuflexiuni cu spatele sprijinit de perete sau libere cu aplecare anterioara, alergare usoara.
Stadiul IV : n care cele nvatate n primele trei stadii se aplica diferentiat, n avtivitatea zilnica de la
domiciliu sau profesionala. Spre exemplu modul n care se ridica o greutate si se transporta; modul n
care se mpinge o mobila, un vagonet; modul n care lucreaza la o banda rulanta, la un ferastrau.
C. Mentinerea fortei musculare (musculatura trunchiului inferior si fesierii).

CAPITOLUL IV

ANALIZA SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR OBINUTE N URMA CERCETRII
REZULTATE
Elementele semiologice (clinice si functionale) studiate si evaluate n cei trei timpi de evaluare,
pentru flecare pacient au fost:
4.2.1. DUREREA
S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluarii dupa care s-a calculat media si intervalul
de confidenta CI pentru lotul studiat si pe sexe.
Tabel - Rezultatul evaluarii durerii prin scala VAS

Datele continute n tabel confirma reducerea intensitatii durerii. In general, subiectii de sex
feminin au avut un scor al scalei VAS discret mai redus dect al subiectilor de sex masculin, n toate
momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost semnificativa indiferent
sexul si grupa de vrsta a pacientilor.
4.2.2. EVALUAREA FUNCIONAL
Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic
Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain

SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)

Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9

. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.
Tabel nr. 2.

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea

prin hernie de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala
globala a pacientului, in desfasurarea activitatilor uzuale , ducnd la dizabilitate
cronica.
Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere
semnificativa a dizabilitatii datorate durerii lombare, 2 pacienti prezentnd
recuperare functionala completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor 0 de
dizabilitate la sfrsitul perioadei de evaluare.
2. Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back Pain
Disability Questionnaire of Roland and Morris

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)

Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 24
. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de spate. Un
scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea

prin hernie de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala
globala a pacientului, in desfasurarea activitatilor uzuale , ducnd la dizabilitate
cronica. Am considerat necesara aplicarea unei sclale suplimentare n scopul
aprecierii mai corecte a evolutiei terapeutice a pacientului.
Tabel - Scorurile pentru chestionarul LBP Disability Roland - Morris obtinute n cele trei momente
ale evaluarii

Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere
semnificativa a dizabilitatii datorate durerii lombare, 7 pacienti prezentnd
recuperare functionala aproape completa in urma programului fizical-kinetic, cu
scor mai mic sau egal cu 3 la sfrsitul perioadei de evaluare.

CAPITOLUL V
CONCLUZII

 Abordarea pacientilor cu patologie low back pain/lombalgie/hernie de disc lombara este complexa
si nu poate fi nca supusa unui algoritm generalizat.
O ntelegere clara a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei si examinarii, studii
de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare si abordarea terapeutica pentru a
mbunatati ngrijirea pacientului.
Metodele de recuperare, asupra carora ne-am oprit n aceasta lucrare sunt recuperarea, prin
kinetoterapie si masaj, care pornesc de la consideratia ca stabilitatea coloanei vertebrale nu se
datoreste nici conformatiei extremitatilor articulare osoase, nici formatiunilor capsulo-ligamentare,
care reprezinta elemente pasive insuficiente de sustinere, ci grupelor musculare periarticulare. Pe
de alta parte, s-a constatat ca mobilizarea precoce este superioara ca rezultate, imobilizarii
prelungite care se soldeaza cu atrofii musculare.
Evaluarea corecta si completa a coloanei vertebrale, durerii si statusului functional datorat
dizabilitatii consecutive la pacientul cu discopatie lombara/hernie de disc lombara constituie o
componenta importanta n programul de recuperare, n acest scop evidentiindu-se necesitatea
utilizarii unor scale standardizate prin intermediul carora se pot cuantifica si compara evolutiv
progresele nregistrate.
Abordul terapeutic n recuperarea pacientilor cu HDL trebuie sa fie complex, trebuie sa abordeze
toate verigile fiziopatogenice si necesita mijloace asociate de recuperare: medicamentos,
fizical kinetic si de igiena-educatie.
Evaluarea functionala a dizabilitatii datorate herniei de disc, calculnd indexul pentru disabilitatea
cronica Wanddell si Main si scorul chestionarulului Roland - Morris, a demonstrat o crestere
importanta a valorii acestuia, comparnd momentele evaluarilor, o scadere semnificativa a
scorului producndu-se dupa 4 saptamni de reabilitare. Se poate remarca faptul ca 10 pacienti
au prezentat recuperare functionala aproape completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor
mai mic sau egal cu 3 la sfrsitul perioadei de evaluare (Roland-Morris).
Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o scadere a durerii, la toti pacientii, n toate
momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost semnificativa
indiferent sexul si grupa de vrsta a pacientilor.
Orice tratament kinetic la nivelul regiunii lombare presupune refacerea functionalitatii acestui
segment, n conditiile unei forte musculare, stabilitati si miscari controlate la acest nivel, cu
prevenirea complicatiilor neurologice si cresterea calitatii vietii.
Prin rezultatele obtinute am reusit sa subliniem rolul kinetoterapeutului n evaluarea si
recuperarea functionala a consecintelor datorate suferintei lombare n scopul fundamentarii
obiectivelor, metodelor si mijloacelor kinetice din cadrul programului complex de recuperare
functionala

BIBLIOGRAFIE

Baciu. C. Aparatul locomotor. Editura Medicala. Bucuresti, 1980.

Cordun M., "Kinetologie Medicala", Ed. Axa, Bucuresti, 1999

De Lisa, Joel, A., Rehabilitation Medicine. T.B. Lippincot. Philadelphia, 1991

Georgescu, M.,Semiologie medicala, Editura Didactica si Pedagogica, RA. Bucuresti.

1998.

Ionescu N.A., "Masajul" - Editura ALL, Bucuresti, 1994

Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed. F.A.
Davis, 1990

Kiss L, "Recuperare neuro-motorie prin mijloace kinetice", Ed. Medicala,

Bucuresti, 1989

Konin J.G., "Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant", Slack, NJ
2000

Mrza D., "Metode speciale de masaj", Editura Plumb, Bacau, 1998

Popescu R., Marinescu L. Bazele Fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea

musculo-articulara.Editura Agora, 1999.

Popescu R., Marinescu L., "Bazele fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea
musculo-articulara". Editura Agora, 1999

Popescu, Roxana, Traistaru, Rodica, Badea, Petrica, Ghid de evaluare clinica si functionala n
recuperarea medicala,vol. II, Editura Medicala Universitara, Craiova, 2004

Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura

Scorilo,Craiova, 2001

Robacki R., "Anatomia functionala a omului", Editura Scrisul Romnesc, Craiova

1985

Robanescu N., "Reeducarea neuro-motorie", Ed. Medicala, Bucuresti, 1992

Roland M Morris R. A study of the natural history of low-back pain. Part I: Development of a
reliable and sensitive measure of disability in low-back pain. Spine. 1983; 8: 141-144
(Appendices 1 and 2 pages 143-144).

Sbenghe T., "Bazele teoretice si practice ale kinetoterapie" Ed Medicala, Bucuresti,

1999

Sbenghe T., "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", Ed. Medicala,

Bucuresti, 1982

Vladutu R., Prvulescu V.N., "Semiologie si notiuni de patologie medicala pentru

kinetoterapeuti", Ed. Sitech, Craiova, 2001 18. Zaharia C. "Elemente de patologie a
aparatului locomotor", Editura Paideia, Bucuresti, 1994

Waddell G Main CJ. Assessment of severity in low-back disorders. Spine. 1984; 9: 204-208.