I.

INTRODUCERE
♦ ,

BAZELE FIZIOTERAPIEI

Tulburările produse în ritmul fiziologic al vieţii de către factorii nocivi

proprii civilizaţiei modeme duc la diminuarea posibilităţilor imunologice şi
favorizează declanşarea bolilor în funcţie de reactivitatea organismului respectiv.
Din acest motiv, medicina modernă a găsit metode terapeutice care,
paralel cu tratamentul specific diferitelor boli să acţioneze asupra întregului
organism.
Printre metodele terapeutice care acţionează prin modificarea favorabilă
a reactivităţii şi creşterea capacităţii de rezistenţă a organismului, balneofizioterapia
se remarcă în mod deosebit.
Spre deosebire de terapia chirurgicală şi medicamentoasă, care au un
câmp de activitate limitat la un anumit aspect al procesului morbid,
balneofizioterapia cuprinde toate fazele de dezvoltare ale acestuia: faza latentă sau
preclinică, faza aparentă cu modificări funcţionale, faza manifestă cu leziuni
viscerale şi faza postboală, care se referă la terapia schelelor sau la dezvoltarea unor
funcţii noi de compensare.
Privind comparativ cele 2 aspecte ale terapiei conservatoare (terapeutica
medicamentoasă şi cea fizică), în raport cu aspectul dublu al stării de boală (acţiunea
agentului patogen şi reacţia organismului) se observă că prima tinde să acţioneze
mai mult specific asupra agentului patogen, în timp ce terapia fizică este nespecifică,
urmărind să mărească puterea de apărare a organsimului. Neexistând niciun fel de
contradicţie între cele 2 aspecte ale terapiei medicamentoasă şi fizică trebuie să
acţioneze în asociaţie, simultan sau succesiv.

3
în acest fel posibilităţile terapeutice în general cresc, realizându-se o terapie
patogenetică complexă.
Potrivit concepţiei lui Pavlov, boala este expresia dereglării interacţiunii
normale dintre organism şi mediu. Factorul determinant al bolii provocând tulburări
în funcţia organelor şi sistemelor, determină în aecst timp şi punerea în mişcare a
sistemelor de apărare ale organismului. Deci balneofizioterapia este terapia de
stimulare şi reglare a mecanismelor care intervin în procesele de însănătoşire.
Fizioterapia este ramura medicii generale care foloseşte în scop
terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali.
Astăzi sunt cuprinse în fizioterapie următoarele ramuri: lebtroterapia,
hidroterapia, masajul şi mecanoterapia kineterapia şi gimnastica medicală,
belneoterapia, helioterapia şi talasoterapia, climatoterapia, pneumoterapia şi
inhalaţiile.
Electroterapia foloseşte acţiunea diverselor forme ale energiei electrice
asupra organismului cu scop curativ şi profilactic.
Aplicarea energiei electrice se face, fie direct, prin curentul continuu sau
alternativ şi derivatele lor, fie indirect transformat în alte forme de energie ca cea
radiantă, calorică sau luminoasă.

4
 II. CUPRINS

GOPiARTROZA

Definiţie

Bolile reumatismale beneficiază de tratamentul cu agenţi fizici, în funcţie

de forma nesologică, de faza de evoluţie a bolii, de reactivitatea şi starea generală a
bolnavului ca şi de gradul leziunilor cardiace, acolo unde este cazul.
Localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia genunchiului
constituie gonartroza. Este una dintre cele mai frecvente forme de reumatism
degenerativ; deşi mai puţin severă decât coxartroza, gonartroza rămâne totuşi o
afecţiune supărătoare uneori chiar invalidantă.
La nivelul genunchiului există două articulaţii (articulaţia femurotibială
şi articulaţia femurorotuliană); procesul de uzură le poate afecta separat sau de
obicei, împreună; afectarea articulaţiei femurortotuliene poate fi prima.

Etiologia

Gonartroza poate fi primitivă sau secundară. Gonartroza primitivă este

mai frecventă la femei decât la bărbaţi şi apare la vârsta de 40-60 ani. în producerea
gonartrozei primitive sunt incriminaţi factorii amintiţi la etiologia artrozelor în
general, factori endocrini (gonartroza este mai frecventă la femei şi anume la femei
în timpul perioadei de menopauză sau de postmenopauză), obezitate (2/3 din
bolnavi sunt hiperponderali), tulburări venoase (40% din bolnavii cu gonartroză au
varice).
Gonartrozele primitive constituie majoritatea; numeroase gonartroze
sunt însă secundare.
Gonartrozele cu debut femurotibial sunt secundare unor tulburări ale

5
mecanicii articulaţiei femurotibiale, fie de origine traumatică (fracturi de femur sau
tibie, luxaţii sau entorse grave, rupturi de menise) fie de origine statică (deviaţii
axiale ale genunchiului: genu varum şi genu valgum); se pot produce uneori
supraîncărcări statice şi dinamice ale genunchilor de la distanţă, în caz de picior plat,
anomalii ale şoldului, etc. Rareori se pot întâlni drept cauze ale gonartrozei: bolala
Paget, osteooondtromatoza, osteocondrita disecantă, etc.
Gonartrozele cu debut femurorotulian sunt secundare unor alterări ale
mecanicii articulaţiei femurorotuliene, fie de origine traumatică (fractură de rotulă,
luxaţii traumatice ale rotulei), fie determinate de malformaţii congenitale (luxaţia
recidivantă a rotulei, subluxaţia externă a rotulei). Depistarea factorilor geherali şi
locali favorizanţi este necesară, deoarece prin corectarea lor se poate opri evoluţia
nefavorabilă a procesului artrozic.

Aspecte clinice

Debutul bolii este insidios

Simptomele subiectului: Simptomul principal este reprezentat de
durere. în perioada iniţială, durerile sunt de mică intensitate, ulterior ele sunt vii şi
se intensifică în anumite împrejurări: la şederea pe vine, la urcarea şi coborârea unei
scări, la mersul pe teren accidental. Durerile sunt descrise ca fiind localizate pe faţa
anterioară şi antero-intenă a genunchiului; alterări sunt profunde, greu de localizat.
Durerea poate fi numai posterioară (în regiunea poplitee) sau poate iradia de la
nivelul genunchiului spre gambă.
Ritmul durerii este caracteristic, ea survine la mers (în special la mersul
pe scări) şi se calmează prin repaus.
Durerile în perioada de intensificare, se însoţesc de un oarecare grad de
impotenţă funcţională.
Semne obiective: în perioada de început genunchiul afectat nu prezintă
modificări evidente la inspecţie. La palpare se constată o sensibilitate pe faţa
anterioară şi antero-intemă a genunchiului uneori (în artroza fenurotibială), pe

6
interliniul articular femurotibial intern sau extern.
O manevră care evidenţiază artroza femurotibială într-un stadiu precoce
este cea care constituie aşa numitul semn al "rindelei"; ţinând membrul inferior
întins, relaxat şi fix, se mobilizează rotula atât transversal cât şi cranio-caudal,
apăsând-o pe planul osos profund al condililor femurali; în caz de artroză
femurorotuliană, în această manevră se provoacă crepitaţii perceptabile la palpare,
iar bolnavul acuză dureri vii.
Când se constituie artroza femurotibială prin mobilizarea articulaţiei
(mişcări de flexie şi extensie), concomitent cu palparea ei, se produc crepitaţii,
flexia forţată este dureroasă, limitarea extensiei, chiar discretă, este invalidantă şi
din fericire tardivă.
în gonartrozele evoluate, genunchii pot fi deformaţi, măriţi de volum;
uneori în cursul unor puseuri evolutive, în care sunt prezentate şi tulburări de tip
inflamator (o hipersecreţie de lichid sinovial), se poate observa şocul rotulian prin
care se pune în evidenţă o hidrartroză.
în atenţia noastră trebuie să stea şi controlul de la nivelul genunchilor, a
mişcărilor anormale care nu există decât în gonartroza evolutivă.
La examenul obiectiv, constatăm, adesea insuficienţa venoasă cronică,
obezitatea, mai ales la femei.
Radiologie ca semn de debut se constată osteofioza, care rămâne mult
timp discretă, la nivelul unghiului superior şi superior al rotulei.
Evoluţia obişnuită constă dintr-o agravare lentă, pe fondul căreia apar
puseuri "acute" însoţite de hipersecreţie de lichid sinovial.
Forme clinice: Din punct de vedere etiologic deosebim gonartroze
primitive şi gonartroze secundare. Depistarea unor factori favorabili este extrem de
importantă pentru că prin corectarea lor se poate opri evoluţia defavorabilă a boli.
O formă clinică particulară o constituie hipoartrita uscată bilaterală şi
simetrică, descrisă de Weissnbach şi Francon. Apărută la femeile obeze în preajma
menopauzei, această afecţiune se caracterizează prin existenţa unor mase adipoase
sensibile la nivelul genunchilor, pe care şi deformează.

7
 Obiectivele tratamentului profilactic şi curativ

A. Tratamentul profilactic : constă în corecţia tulburărilor statice ale

genunchilor (genu valgum şi genu vâram), a tulburărilor statice de la distanţă (şold
şi picior), cât şi în ablaţia meniscului rapt a "corpilor străini", rezultaţi din
osteocondrita disecantă sau din osteocondromatoză; de asemenea, trebuie efectuat
precoce tratamentul luxaţiilor recidivante ale rotulei sau ale condromalaciei.
Terapia cu agenţi fizici, bine dozată este foarte importantă în tratamentul
profilactic. în sensul acesta, helioterapia va normaliza funcţia glandelor endocrine
deficitare, gimnastica medicală, talasoterapia, ungerile cu nămol, previn obsezitatea
şi păstrează supleţea articulaţiilor.

B. Tratamentul curativ se efectuează în funcţie de obiectivele urmărite

în gonartroză:
1. Suprimarea durerii şi a inflamaţiei;
2. Menţinerea stabilităţii care vizează o tonifiere musculară ce înzăvoreşte
genunchiul în mers;
3. Recâştigarea mobilităţii care vizează în primul rând recâştigarea
extensiei şi apoi a flexiei;
4. Menţinerea coordonării şi a echilibrului genunchiului;
5. Menţinerea unui tonus muscular normal şi a unei bune mobilităţi a
membrului inferior opus
a) In toate cazurile e necesar un tratament ortopedic de bază, care îşi
propune să reducă încărcarea articulară şi să-i menţină funcţia.
Bolnavul trebuie sfătuit să-şi menajeze genunchiul, să evite mersul
excesiv, în special pe teren accidentat, ca şi ortostatismul prelungit. în timpul zilei
sunt utile scurte perioade de odihnă (de 30/40min.) în decubit, în caz de gonartroză
unilaterală este util bastonul pentru sprijin.
Regim dietetic hipocaloric trebuie prescris bolnavilor obezi căci excesul
ponderal constituie o suprasolicitare pentru articulaţiile importante; trebuie să se
explice bolnavului că un trament medicamentos, chiar foarte energetic, nu poate da

8
rezultate atâta timp cât există un exces ponderal.
Pentru menţinerea mobilităţii se recomandă cultura fizică medicală
perseverentă, reeducarea cvadricepsului, tară a solicita genunchii, cărora nu trebuie
să li se efectueze mobilizări pasive forţate. Tendinţa la poziţia vicioasă în flexie va
fi combătută prin aplicarea de greutăţi pe genunchi (bolnavul fiind în decubil dorsal)
sau pe călcâie (bolnavul în decubil ventral). Utilizarea genuncherelor poate fi de
folos.

b) Tratamentul medicamenlons constituie un adjuvant

Tratament de fond (Soionid, Rumalon, etc) este cel al artrozelor în
general.
Tratamentul cu medicamente antalgice şi antiinflamatorii este util şi chiar
necesar - în timpul pauzelor dureroase ale gonartrozei: aspirina, acidul nifluric sau
mefenamic sau la nevoie fenilbutazona şi indometacinul pot fi recomandate în
asemenea împrejurări.
In cazul unor puseuri severe, se recomandă infiltraţii intraarticulare cu
acetat de hidrocortizon şi xilină 1%.

c) Fizioterapia - este folosită însă cu prudenţă deoarece în caz de revărsat

sinovial sau de puseu inflamator, ultrasunetele (ca şi alte forme de aplicaţie a
căldurii) pot produce exacerbări ale suferinţelor bolnavului.
Ultrascurtele pot fi de asemeni recomandate, iar rongenterapia trebuie
rezervată în special vârstnicilor, cu gonartroze în puseul evolutiv, ce nu cedează la
celelalte măsuri terapeutice.
d) Crenoterapia - poate aduce ameliorări evidente ca şi în celalalte
artroze, prin: băile de vapori, de nomol, duşuri, masaje şi reeducarea în piscină;
bolnavii pot fi îndrumaţi către staţiuni, dar nu în puseul acut: Băile Govora, Ocna
Sibiului, Herculane, Vatra Domei.
* %

e) Tratamentul insuficienţei veno ase: tonice de tipul Glyvenolului,

ciorapi elastici, injecţii sclerozante sau tratament chirurgical.

9
 f) Tratamentul chirurgical a făcut progrese mari în ultimele decenii.
Tratamentul cu agenţi fizici are o influenţă favorabilă asupra artrozelor
primare, iar dintre formele secundare, asupra celor de natură endocrină. Celelalte
forme secundare vor beneficia numai după înlăturarea factorului care le întreţine.

10
 TRATAMENTUL CU ULTRASUNET

Obiectivele tratamentului balneoflzical sunt: combaterea proceselor

iritative şi reactive secundare, uneori cu caracter inflamator, îmbunătăţirea circulaţiei
locale, îmbunătăţirea metabolismului local şi general, menţinerea tonusului
muscular, periarticular cu păstrarea capacităţii funcţionale a articulaţiei şi oprirea
procesului obstructiv.
Dintre procedurile de electroterapie indicate în gonartroze, ultrasunetul
rămâne o metodă de tratament eficace pentru articulaţia genunchiului.
Aplicarea undelor ultrasonore pe un corp produce un transfer de energie
considerabil, prin alterarea stărilor de presiune realizate.
Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete cu frecvenţa
cuprinsă în general între 800 şi 1000Hz. Formele de ultrasunet utilizate în terapie
sunt: ultrasunetul în câmp continuu şi ultrasunetul în câmp discontinuu (cu
impulsuri).
Ultrasunetul în câmp continuu este forma de undă ultrasonoră
longitudinală neîntreruptă cu acţiune continuă asupra mediului şi în consecinţă, cu o
producere permanentă a aşa numitului "micromasaj tisular intern".
Ultrasunetul în câmp discontinuu este o întrerupere ritmică cu o anumită
frecvenţă a ultrasunetului în câmp continuu.

Efectele fizico-chimice ale undelor ultrasonore

1. Efectul mecanic - este reprezentat de vibraţia produsă.Vibraţiile se

transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o frecvenţă
egală cu cea a sursei. Amplitudinile acestor vibraţii moleculare depind de intensitatea
energiei tranmise.
2. Efectul termic - o parte din energia ultrasonică se transformă în
interiorul mediului transversal de ultrasunete în energia calorică. Se apreciază două

11
modalităţi de producere a acesteia:
♦ prin absorbţia energiei ultrasonice de către mediile neomogene, cu
degajare de căldură;
♦ prin fricţiunea particulelor mediului
Efectul termic este mai pregnant în mediile neomogene cum sunt cele
din ţesutul corpului omenesc.
3. Efectul de cavitaţie este un fenomen care constă în producerea de
goluri în interiorul lichidului transversal.
4. Efectul de difuziune constă în creşterea permeabilităţii membranelor,
fapt dovedit experimental.
5. Efecte chimice. Este vorba de procese de oxidare, reducţie,
depolarizarea şi alterarea structurii substanţelor chimice supuse acţiunii
ultrasunetelor.
A

In condiţiile în care se fac mai multe aplicaţii terapeutice succesive de

ultrasonoterapie, pentru evitarea propagării vibraţiilor ultrasonice în mâna şi
antebraţul terapeutului, cu consecinţe, nedorite (dureri, reacţii tendinoase), se
recomandă utilizarea unor mănuşi de preferabil din bumbac.

Aparate pentru ultrasonoterapie

Aparatele pentru ultrasonoterapie sunt alcătuite dintr-un generator de

înaltă frecvenţă, un cablu de racord şi un traductor ("emiţătorul de ultrasunete"),
noţiunea de traductor defineşte un dispozitiv destinat să convertească o formă de
energie oarecare, în energie utrasonică sau invers. Deci, traductorul este un
component care, fiind conectat la echipamenul ultrasonic transmite unda ultrasonică
şi o recepţionează pe cea refletată. Generatorul de înaltă frecvenţă produce unde cu o
frecvenţă de 800-1000Hz.
Aparatele sunt prevăzute cu un sistem de redresare, de transformare a
curentului, un circuit oscilant cu triodă şi un circuit rezonator cu un condensator
variabil. în câmpul condensator este intercalat cristalul piezoelectric (piezoceramic),
care se află în capul traductorului. Alimentaţia se face de la reţea (curent alternativ

12
de 50-60Hz).
Pe panoul frontal de comandă, aparatele modeme, sunt prevăzute cu
următoarele elemente: comutatoarele pentm pornire şi creşterea intenstăţii separat
pentm traductorul mare şi pentru traductoml mic, ceasul semnalizator pentm
marcarea timpului şedinţei de tratament, instrumentul de măsură a energiei
ultrasonice furnizată de borna pentm cuplarea cu mufele cordoanelor traductoarelor.
Instrumentul de măsură este prevăzut cu gradaţii ce permit alegerea "intensităţii"
aplicaţiei între 0,05W/cm2 şi 2-3W/cm2. Pe panoul frontal al aparatelor mai sunt
scrise semne-simbol pentm utilizarea traductomlui mai mare sau mic, a formei de
câmp continuu şi discontinuu, precum şi beculeţele semnalizatoare. Ceasul
semnalizator întrerupe automat funcţionarea aparatului la expirarea timpului fixat
pentm durata aplicaţiei.
Unitatea de măsură în waţi exprimă cantitatea de energie pe cm2 de
suprafaţă a capului traductorului.
Doza maximă prescrisă pe toată suprafaţa traductomlui se apreciază la 10-
12waţi. Debitul ultrasonic maxim al unui aparat se calculează prin produsul dintre
suprafaţa de emisie a traductomlui cu watt-ajul pe cm2. Suprafaţa de emisie a
traductomlui mare prezintă unele variaţii, după tipul aparatului şi firma producătoare.

Acţiunile biologice ale ultrasunetelor

Efectele biologice ale ultrasunetelor asupra ţesuturilor vii au demonstrat

că în domensiul intensităţii de 0,l-0,4W/cm2 se produc modificări biologice tisulare
minime şi reversibile între 0,5-0,7W/cm2 se instalează efecte fizico-chimice şi
biologice maxime (reversibile), iar pste 0,8w/cm2 încep să apară modificările
ireversibile.
La intensităţi mici până la 0,5W/cm2, la nivelul celular se realizează o
creştere a permeabilităţii membranelor celulare o activare moleculară prin creşterea
treptei energetice a electronilor exteriori atomici. Tot la dozele mici de intensitate,
creşte activitatea de respiraţie celulară, sunt activaţi fermenţii glicolitici, sunt
desfăşurate macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc

13
efectp reducătoare.
La nivelul tegumentar are loc o eliberare masivă de mastocite cu
producerea consecutivă mărită de histamină. Creşterea permeabilităţii celulelor
tegumentare duce la posibilitatea difuzării prin piele a unor substanţe aplicate
tegumentar, pentru care în mod normal, aceasta este practic impermeabilă
(sonoforeza).
Dozele medii produc o hipertermie tegumentară, iar dozele mai mari ajung
să provoace eritem, flictene. în ţesutul conjunctiv are loc o vasodilataţie cu hiperemie
consecutivă. Dozele medii au efecte fibrolitice prin acţiunea de rupere şi fragmentare
tisulară, fragmentarea macromoleculelor, hipermeabilizarea membranelor, creşterea
metabolismului local, vasodilataţie crescută. Dozele mari ajung să producă distrucţii
celulare şi rupturi capilare.
A

In ţesutul muscular, intensitatea modificărilor produse este de asemenea

proporţională cu intensitatea ultrasunetelor aplicate.
Ţesutul osos reacţionează la dozele mici prin formarea de osteofite, iar la
dozele mari, prin edeme hemoragice, necroze osoase.
La nivelurile limită de întâlnire a ţesutului osos cu părţile moi, se produce
o acumulare importantă de energie calorică, suprafaţa osului încălzindu-se de cinci
ori mai mult decât muşchiul. Ţesutul osos de la nivelul epifizelor în perioada de
creştere a copiilor şi adolescenţilor e foarte sensibil.
în sângele supus iradierii cu ultrasunete scad: proteinemia, albuminele,
alfa-globulinele; cresc globulinele, eritrocitele se concentrează în grupuri, coagularea
sangvină prezintă tendinţă la încetinire.
Efectele fiziologice ale ultrasunetelor

Principalele efecte fiziologice sunt: analgetice, miorelaxante şi

* .

hiperemiante.
Efectele analgetice se realizează prin intermediul SNC, printr-o serie de
mecanisme: activarea unui sistem de inhalare a transmisiei informaţiilor dureroase
prin stimularea electrică selectivă a fibrelor neconducătoare ale durerii, groase,
mielinizate rapid conducătoare, care transmit informaţiile de la proprioceptorii

14
mecanici cu "închiderea" consecutivă a sistemului de control al accesului
informaţiilor prin fibrele pentru durere; stimularea electrică precisă a ariilor
cerebrale,. în special din substanţa cenuşie mezencefalică, cu rol de sistem inhibitor
al durerii.
Efectul miorelaxant se explică prin acţiunea vibratorie a ultrasunetelor
asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi, care răspund bine la frecvenţa de
150Hz.
Acţiunea hiperemiantă cu efecte resorbitive şi vasculotrofice se produce
prin vasodialaţia arteriolelor şi capilarelor, cu activarea corespunzătoare a
circulaţiei sanguine. Această acţiune se realizează prin influenţarea şi prin
intermediul SNC.
S-a arătat acţiunea simptomatică a ultrasunetului şi a fost introdusă calea
tratamentului neuroreflex ca o modalitate certă de influenţare a SNV. Astfel pe
lângă aplicaţiile terapeutice locale s-a ajuns la câteva modalităţi de aplicaţii cu
acţiune reflexă a ultrasunetului astfel:
a) aplicaţia segmentară indirectă pe zonele paravertebrale
corespunzătoare a rădăcinilor nervoase medulare, în procesele patologice a
membrelor. Este un tratament cu transmiterea efectului energiei ultrasonore la
distanţă de locul de distribuire a acestor neuroni.
Aplicarea segmentară în afecţiunile membrelor inferioare (şold, coapsă,
gambă, picior) se face pe marginea inferioară şi externă a sacrului, pe zona
articulaţiei sacroiliale şi paravertebral lombar şi toracal inferior.
b) Aplicaţia segmentară directă pe cale neurală, de-a lungul nervilor
periferici.
c) Aplicaţiile reflexe pe zonele cutanate dermatomale, corespunzătoare
organelor interne, pe zonele musculare, zonele cu reacţii conjuctive de tipul
miogelozelor şi eventual pe zonele periostale.
d) Aplicaţii reflexe la distanţă de ganglionii simpatici. Când este cazul în
funcţie de patologia bolnavului tratat se pot asocia cele cinci modalităţi de aplicaţie.
Pe lângă efectele fiziologice principale, menţionate mai sus se adagă ca
efecte secundare, cele fibrolitice (legate de fenomene de "rupere" şi fragmentare

15
tisulară) şi cele antiinflamatorii (explicate prin acţiunile vasomotorii şi metabolice).

Metodologia aplicaţiilor cu ultrasunet

Cuplajul direct este forma cea mai frecvent utilizată Se aplică pe suprafeţe
corporale fără leziuni cutanate. Se foloseşte o substanţă (soluţie) de contact, care se
aplică pe suprafaţa regiunii tratate. Se recomandă să nu fie rece pentru a provoca o
reacţie locală de vasoconstricţie. Interpunerea unei soluţii de contact între capul
traductorului şi tegument este necesară pentru a se evita reflectarea undelor oscilatorii
ale ultrasunetelor de către straturile de aer; pelicula soluţiei de contact preia energia
ultrasonoră emisă prin capul traductorului şi o transmite corpului.
Dacă stratul substanţei de contact este prea gros (în cazul folosirii de
unguente), scade acţiunea de profunzime a ultrasunetului. Ca urmare, se recomandă
şi se preferă utilizarea uleiurilor minerale de parafină, de vaselină sau a glicerinei.
Dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială (în primele straturi tisular,
cutanat şi subcutanat) se poate aplica unguent cu ulei de peşte sau altă componentă
uleioasă, deci o substanţă de contact mai densă, care scade puterea de penetraţie în
profunzime, dar în orice caz este permeabilă la ultrasunet.
Medicul stabileşte regiunea de tratat în funcţie de examenul clinic.
Alegerea traductorului se face în funcţie de zona de tratat.
Tehnica aplicaţiilor cu ultrasunete:
în încăperile în care se efectuează tratamentul trebuie să existe o
temperatură de confort termic. Patul sau scaunul pe care va fi aşezat pacientul trebuie
să fie confecţionat din lemn. Aparatul de ultrasunet va avea împământarea asigurată.
Organismul trebuie să se afle într-o stare de echilibru termic general,
stările febrile sunt contraindicate la tratament.
Se recomandă în cazul unor extremităţi cu circulaţie deficitară, acestea să
fie preîncălzite cu scurte băi parţiale calde pentru activarea circulaţiei generale.
Pacientul, inclusiv regiunea tratată, trebuie să se afle în poziţii cât mai
relaxate. De asemenea, indiferent de metoda de cuplaj aplicată (regiunea tratată nu
trebuie să prezinte compresiuni care să stânjenească circulaţia sanguină locală.

16
 După aşezarea pacientului pentru tratament şi însuşirea prescripţiei
terapeutice din foaia de tratament se trece la manevrarea aparatului.
Se acţionează comutatorul de pornire al acestuia şi ceasul semnalizator
fixat la durata prescrisă pentru şedinţă.
Funcţionarea traductorului poate fi verificată prin aplicarea unei picături
de ulei de parafină sau alcool pe suprafaţa capului de tratament. Se constată o
"fierbere" a acesteia în momentul intrării în rezonanţă a cristalului cu generatorul de
înaltă frecvenţă. Se aplică traductorul pe zona de tratat şi prin acţionarea
comutatorului de intensitate se fixează la doza prescrisă. La închiderea timpului scurs
pentru desfăşurarea şedinţei de tratament, se reduc la poziţiile iniţiale comutatoarele
pentru dozajul intensităţii şi de pornire a aparatului.
Se recomandă ca în timpul executării procedurii să nu se ridice capul
traductorului de pe zona tratată.
Durata şedinţei de tratament variază cu suprafaţa regiunii tratate,
afecţiunea tratată, stadiul evolutiv al acesteia. în stadiul acut se aplică o şedinţă de
scurtă durată, în cele cronice durate mai lungi.
Ritmul şedinţei este în funcţie de caz, zilnic sau la 2 zile.
Numărul de şedinţe va fi de asemeni adaptat în funcţie de caz, în general
6-15 şedinţe. Seria de şedinţe se poate repeta în funcţie de rezultatele obţinute şi
scopul urmărit la 4-6 săptămâni.

Trebuie să se ţină seama de:

♦ Aplicaţia de ultrasunet să nu fie urmată imediat de altă procedură;
♦ Nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau
ultrasunet-masaj în aceeaşi jumătate de zi (mai ales masajul reflex),
deoarece sunt două proceduri cu acţiuni asemănătoare ca terapie
neuro-reflexă.
♦ Aplicaţiile cu ultrasunete pot precede şedinţele de kinetoterapie da-
torită acţiunii analgetice şi miorelaxante ale celor dintâi.
♦ Este contraindicată aplicaţia concomitentă a roengenterapiei cu

17
 ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune;
♦ în anumite afecţiuni se recomandă terapia combinată de sonoterapie cu
curenţi de joasă frecvenţă în scopul unei potenţări analgetice şi
miorelaxante (ultrasunet şi curenţi diadinamici).
Pentru tratamentul cu ultrasunet în gonartroză, se preferă metoda cinetică
de manevrare a traductotului care are avantajul uniformizării maximelor şi minimelor
de intensitate, omogenizând efectul ultrasunetului în structuri tisulare diferite. Se
execută mişcări lente, în ritm constant la acelaşi nivel, în formă circulară, liniară, în
spirală sau sinusoidală.
în funcţie de structurile tisulare tratate sunt necesare o serie de precizări
privind tehnica aplicaţiilor, legată de particularităţile acestora.
♦ Pentru ţesutul muscular, manipularea traductorului se face fără presi-
une mare, cu mişcări sinusoidale-spirale, schimbând sensul de mişcare
la zonele de inserţie, în direcţia fibrelor tendo-musculare, nu
transversal pe ele. Se vor trata zonele de trecere de la muşchi la
tendon, zonele tendinoase şi ligamentare. Dozele de intensitate pot fi
mai crescute faţă de tratmentul ţesutului cutanat.
♦ Pentru ţesuturile articulare şi osoase . Când se tratează fracturile se vor
aplica ferestre în aparatul gipsat pentru a putea stimula cu energia
ultrasonoră formarea căluşului.
Zonele cu vascularizaţie superficială evidentă din vecinătatea articulaţiilor
se vor evita sau se vor trata cu intensităţi reduse. Se evită tratarea ectaziilor venoase
de pe faţa internă a genunchilor.
Regiunile cu creste osoase aflate la suprafaţă trebuie evitate deoarece
undele ultrasonore sunt reflectate de os (de aceea în aceaste situaţii nu se aplică
metoda statică).
în ceea ce priveşte relaţia dintre intensitate şi durata.. şedinţei de aplicaţie,
legea "intensitatea-durată = constant" din galvanoterapie nu e valabilă în
ultrasonoterapie. Şedinţele lungi cu intensitate scăzută au alte efecte decât şedinţele
scurte cu intensitate mare.

18
 Din punct de vedere anatomic, articulaţia genunchiului, cea mai mare
articulaţie a corpului, prezintă o regiune anterioară şi o regiune posterioară (poplitee)
care în partea mijlocie conţine scobitura poplitee.
Regiunea anterioară a genunchiului are o piele mobilă şi destul de groasă.
Se observă conturile rotulei, mărginită de două şanţuri verticale, ligamentul rotulian,
tuberozitatea anterioară a tibiei, extremitatea inferioară a femurului şi capul fibulei
care se pot palpa.
Stratul adipos este slab dezvoltat i conţine bursa subtendinoasă între
periost şi tendonul cvadricepsului şi bursa suprapatelară înapoia tendonului
cvadricepsului.
Acestea se pot inflama constituind bursite acute. La acest nivel se află
reţeaua arterială a articulaţiei genunchiului.
Tendonul cvadricepsului înconjură rotula mulându-se pe marginile ei şi se
continuă distal cu ligamentul rotulian. De pe ambele părţi ale tendonului pornesc
fascicule cu fibre tendinoase.
Pe partea medială se află tendoanele croitorului, dreptului intern,
semitendinosului, semimenbranosului. Alcătuiesc "laba de gâscă" ce se fixează pe
tuberozitatea tibiei.
Lateral se află tendonul bicepsului femural. Subcvadricepsul este muşchiul
tensor al fasciei articulare.
între ligamentul rotulian şi porţiunea superficială a tuberozităţii tibiei se
află bursa subpatelară profundă despărţită de cavitatea articulară printr-o bulă de
grăsime (Hoffa).
Regiunea posterioară a genunchiului are o piele subţire cu pliuri
transversale.
Paniculul adipos, de grosime variabilă, este împărţit în 2 straturi de către
foiţa fasciei superficiale.
Fosa poplitee este delimitată de tendoanele semitendinosului şi
semimembranosului, cranial şi lateral de tendonul bicepsului femural şi distal de
capetele muşchiului gastrocnemian. Uneori în extensie, proemină o formaţiune
chistică, rezultată din ieşirea conţinutului sinovial printr-un orificiu al aponevrozei.

19
 Conţinutul fosei poplitee este constituit din mănunchiul vasculonervos.
Grosimea din jurul mănunchiului vasculonervos se conţină cu cea din
regiunea posterioară a capsei şi distal cu cea a gambei.
Ganglionii limfatici sunt situaţi profund, putând să se hipertrofieze, fără a
fi dureroşi şi provoacă supuraţii grave.
Deci manevrarea traductorului se va adapta în funcţie de zonele
topografice ale articulaţiei genunchiului.
CAZURI CLINICE

I. Am luat în studiu trei cazuri clinice de gonartroză la bolnavi internaţi în

secţia Dispensarului policlinic C.O.T.S. hotel "Oltenia", Băile Govora.
Bolnava .MAZILU MARIA în vârstă de 68 ani, pensionară din Rm.Vâlcea
se internează în ^oliclinic^^QOjpS. HoteF"01tenia",
Băile Govora la data de $.W.1999 cu un sindorm dureros disfuncţional la ambii
genunchi. q\S <ZQl0l
cWY
Boala actuală a debutat din decembrie 1#98 prin: dureri la ambii genunchi,
mai accentuate în ortostatism şi în mers. A efectuat tratament medicamentos
ambulatoriu cu rezultate bune. în urmă cu două luni, durerile s-au accentuat şi apare
moderată tumefacţia la genunchi bilateral, motiv pentru care s-a internat în secţia
noastră.
La examenul aparatului locomotor, mobilitatea genunchiului bilateral
este: Flexie 110°, Extensie 10°, şi sunt prezentate tulburări trofice la gamba dreaptă,
hipotrofie uşoară la cvadriceps, mersul este afectat.
S-a stabilit diagnosticul de: Gonartroză decompensată bilateral şi varice la
ambele gambe. în plus pacientul are hipertensiune arterială TA-17/9.
Efectuează tratament medicamentos cu administrare de: Aspirină,
Ulcerotrat, Dipiridamol, Nifedipin şi indicaţia de repaus la pat şi CFM cu poziţionări
cu genunchiul în Extensie, plus regim desodat pentru Hipertensiune.
în a 5-a zi de internare, după reducerea procesului inflamator acut al
genunchilor se indică tratament cu ultrasunet la genunchiul drept 0,5-0,6W/cm2, 5

20
minte, apoi 5 minute la genunchiul stâng.
Este interesant şi important de semnalat că experienţa ultimilor 25 ani au
arătat că dozele mici au efecte biologice, fiziologice şi terapeutice mai favorabile
(Edel, Bergam, Lange).
Pentru aplicarea tratamentului cu ultrasunet., am folosit un aparat TUR US
6-1. Temperatura ambiantă trebuie să fie corespunzătoare.
Poziţionăm bolnavul pe un pat din lemn în decubit dorsal • într-o parte cât
mai relaxantă cu o pernă sub cap.
Pacientul este rugat să-şi scoată îmbrăcămintea lăsând lejer membrul
inferior în zona articulaţiei genunchiului. Am verificat dacă tegumentul bolnavului
este integru fără leziuni sau afecţiuni dermatologice.
Rezultatele favorabile sau nefavorabile ale ultrasonoterapiei depind şi de
exactitatea cu care se execută tratamentul indicat. La o indicaţie corectă, rezultatele
pot să fie bune numai atunci când şi tehnica de aplicare a fost corect făcută.
La tehnica de aplicare am urmărit în timpul aplicării manipularea
proiectorului şi manevrarea aparatului.
înainte de orice altă manevră, am controlat legătura cu pământul, care este
obligatorie. Am controlat ca toate butoanele să fie la zero şi apoi am introdus
ştecherul aparatului în priză.
Acţionăm comutatorul de pornire al aparatului, verificând funcţionarea
traductorului după metoda amintită mai sus, sau rezonanţa se mai controlează aşteptând
aproximativ un minut până se încălzesc lămpile şi acordăm aparatul, adică aducem
generatorul de înaltă frecvenţă în rezonanţă cu frecvenţa cristalului piezoelectric.
Acest lucru se urmăreşte la milimetru de rezonanţă.
Din acest moment, am pregătit tegumentul bolnavului în sensul că i-am
aplicat unguentul (Fenilbutazonă) uniform repartizat pe toată regiunea anterioară a
articulaţiei genunchiului. Regiunea nu trebuie să prezinte compresiuni care să
stânjenească circulaţia locală.
Pentru articulaţia genunchiului am ales traductorul mare. Am aplicat
traductorul în contact cu tegumentul şi am acţionat comutatorul de intensitate la doza

21
prescrisă.
Se recomandă ca în timpul executării procedurii să nu se ridice capul
traductorului de pe tegument. Am folosit deci metoda prin contact direct, plimbând
traductorul fără a apăsa prea tare, în sens circular sau liniar, dependent de zona
anatomică.
Am evitat zona rotulei. Aplicaţia am executa-o în sens de "potcoavă"
deasupra rotulei din zona externă spre cea internă (şi invers) a articulaţiei
genunchiului.
Deci am insistat pe fibrele tendinoase ale cvadricepsului, ale bicepsului
femural şi pe fibrele tendinoase ale croitorului, dreptul intern, semitendinos şi
cpmimpmhranos executând mişcările în sensul fibrelor.
Viteza de deplasare a proiectorului este foarte mică, astfel ca un cerc mic
să se descrie în 2-3 secunde şi o linie de circa 10-12cm în 30 secunde.
Important este de urmărit în permanenţă ca traductorul să aibă contact
intim cu toată suprafaţa emiţătoare cu tegumentul, deci să nu formeze un unghi între
suprafaţa tegumentului şi suprafaţa traductorului. La nevoie se execută o presiune
slabă pentru realizarea contactului intim cu toată aria localizatorului.
Am evitat cu atenţie zonele osoase, rotula, epifiza tibiei pentru că pot apare
concentrări de energie şi pot apare dureri periostale.
în timpul tratamentului bolnavul nu a înregistrat subiectiv nici-un fel de
senzaţie. Dacă va apărea durerea periostală se va reduce intensitatea.
După 5 minute, am redus lent intensitatea la zero. Cu un tifon am şters
unguentul de pe genunchiul tratat şi am aplicat unguent pe celălalt genunchi
procedând exact ca la aplicaţia anterioară.
După terminarea tratamentului, am redus intensitatea lent, am manevrat
comutatorul de oprire al aparatului şi cu ajutorul tifonului curat am şters suprafaţa
traductorului, după care am aşezat atent în partea laterală a aparatului, cu suprafaţa
emiţătoare îndreptată în jos. După ştergerea unguentului de pe tegumentul
bolnavului, am condus bolnavul în salon.
La aplicarea tratamentului, pentru protecţie am folosit mănuşile de
bumbac. Ritmul şedinţelor de ultrasunet a fost zilnic. După 7 zile de tratament cu

22
ultrasunet bolnavului i se recomandă împachetare cu parafină genunchi bilateral (2
zile) şi curent diadinamic (+) 1/3 ant.inf. ceopase (-) picioare în apă DF2'PS4'PL2'
zilnic.

23
 Acest tratament se efectuează 3 zile.
Efectele antialgice şi miorelaxante şi resorbtive ale acestor proceduri au
avut un efect favorabil asupra bolnavului..
Bolnavul se externează după 18 zile cu indicaţiile:
♦ evitarea frigului, umezelei şi eforturilor fizice mari.
♦ controlul cardiologie şi RMFT
♦ cură balneară la: Govora, Mangalia, Eforie, Ocnele Mari, Covasna,
Borsec, Călimăneşti.
După aplicarea tratamentului cu ultrasunet, deci după 7 zile, bolnavul a
înregistrat o mobilitate mai bună la mers, reducerea durerilor sau durerile aveau un
caracter trecător.
La externare, mobilitatea articulaţiei genunchiului era aproape normală,
dureri absente, genunchi de aspect normal, cvadriceps tonifiant.
Acestea au fost datorate atât ultrasunetului cât şi tratamentului cu curent

II. Bolnavul 4QRD PETRE în vârstă de 65 ani, pensionar. Se

noastra cu un sindrom dureros disfuncţional obiectivizat la
internează în
diadinamic şi împachetărilor cu parafină.
genunchi şi coxofemural.
JLO fL
Boala actuală a debutat în februarie 1998 cu dureri la genunchiul drept şi
coxofemural bilateral, mai accentuate în ortostatism şi mers prelungit.
Bolnavul se internează pe 26.0^ în secţia noastră cu următoarea
simptomatologie: tumefacţie genunchi drept, căldură locală, mişcări genunchi drept,
Flexia 105°, Extensia 0-15° moderată, hipotrofie de cvadriceps.
S-a stabilit diagnosticul de Gonatroză dreaptă cu artroză femuro- palelară
decompensată, leziune de menise intern, genunchi drept fără indicaţie operatorie.
Tratamentul constă în repaus la pat, regim desodat: Artrofen, Ulcerotrat,
Algocalmin, curent diadinamic transversal genunchi drept DF2'.PS4' cu inversare de
polaritate, ultrasunet genunchi drept 0,4-0,6W/cm2 5 minute, CFM la pat şi CFM la
sală pentru tonifierea cvadricepsului, mobilitatea

24
genunchiului şi pentru menţinerea unui tonus muscular normal şi a unei bune
mobilităţi a membrului inferior opus.
Tratamentul cu ultrasunet l-am aplicat zilnic timp de 10 şedinţe cu
menţinerea pauzei obligatorii între tratamentele fizoterapice aplicate consecutiv.
Aplicarea de ultrasunete a precedat şedinţele de CFM datorită acţiunii
analgetice şi miorelaxante ale ultrasunetelor.
înaintea aplicării de ultrasunet s-a efectuat tratamentul cu curent
diadinamic (cu pauza corespunzătoare între proceduri) fiind recomandată chiar
terapia combinată de sonoterapie cu curent de joasă frecvenţă (curent diadinamic.
în a 4-a zi de internare bolnavul a simţit o ameliorare a durerilor,
mobilitatea fiind aceeaşi şi cu o uşoară tumefacţie.
Din a 6-a zi flexia este de 120°, extensia 0°.
Tratamentul cu ultrasunet l-am efectuat la fel ca aplicaţia anterior
menţionată, cu deosebirea că tratamentul este numai La genunchiul drept. Unguentul
medicamentos pe care l-am folosit a fost saliformul cu acţiune eficace, deoarece
bolnavul a prezentat modificările evidente menţionate. După terminarea şedinţei de
ultrasunet, la 2 zile pauză, bolnavului i se indică masaj sedativ membrului inferior
drept 10 min.zilnic.
Se externează după 20 zile cu indicaţiile: evitarea eforturilor fizice mari,
continuarea exerciţiilor CFM învăţate în spital şi control periodic în secţia
Neurologie.
Mişcările genunchiului drept sunt flexie 120° şi extensie 0°, durerile sunt
ameliorate, genunchi de aspect normal şi mersul posibil.
Am urmărit bolnavul pentru că la o lună de la externare el continuă
tratamentul cu ultrasunet la genunchi şi diadinamic încă 7 zile ambulatoriu, când
mobilitatea devine normală şi durerile sunt absente. Acţiunea analgetică a
diadinamicului s-a adăugat la efectele fiziologice ale ultrasunetului. Ordinea
tratamentului a fost diadinamicul şi apoi la 3/4 aplicaţia de ultrasunet.
Mihailova comunică un procent de 95% ameliorări clinice pe un lot de 101
artroizici trataţi cu ultrasunet continuu (cu sau fără sonoforeză).
Qf^Coma

25
 III. Bolnava TELEA VERONICA în vârstă de 60 ani, pensionară din
Craiova, se internează la^2.03.1-9^9 cu dureri de intensitate crescută la nivelul
genunchiului drept, mai ales la mers.
Boala actuală a debutat în urmă cu aproximativ 1 an prin dureri şi
tumefacţie la nivelul genunchiului drept pentru care a urmat tratamentul ambulatoriu
medicamentos şi fizical. în septembrie 199^, bolnava acuză dureri de intensitate
crescută la nivelul genunchiului drept, mai ales în ortostatism şi mers prelungit. Se
internează în ortopedie şi este operat în 25.09.1998practicându-se osteotomie supra-
tuberozitară tibie dreaptă de corecţie.
A urmat tratament recuperator în secţia BMFT în luna decembrie f998.
De câteva săptămâni reapar durerile la genunchiul drept motiv pentru care
se internează. Se stabileşte diagnostic de: Gonartroză dreaptă secundară-genu valg
operat, Discopatie, Obezitate.
La examenul aparatului locomotor se constată:
♦ Cicatrice postoperatorie genunchi drept;
♦ Genunchi drept uşor mărit de volum, tumefacţie;
♦ Edem gambă, flexie 100°, extensie (-10), (-5);
♦ Hipotrofie musculară cvadriceps;
♦ Mersul şchiopătat pe dreapta (fără sprijin);
♦ Halus-Valgus bilateral.
Tratamentul constă în repaus la pat, regim pentru scăderea în greutate,
Artofen,. Ulcerotrat, afuziune alterantă gambă picior drept la 2 zile, împachetări cu
parafină genunchi drept, 50°, 30 minute, zilnic, CFM pentru tonifierea abductorilor,
fesieri, cvadriceps, mobilitatea genunchi drept, reeducarea mersului de 3 ori/zi,
ultrasunet genunchi drept 0,6W/cm2- 5 min.zilnic.
După 5 zile - regim diabet, Aspirină, Ulcerotrat şi curent diadinamic (-)L4,
(+) plante, DF 2 minute PS 4minute şi PL-2 min. zilnic.
Tratamentul cu ultrasunet l-am aplicat după reducerea lumclacţici
genunchiului. Durata a fost de 8 şedinţe zilnic, apoi pauză o săptămână, după care s-
au indicat încă 6 şedinţe de ultrasunet la 2 zile.

26
 Ultrasunetul l-am aplicat cu acelaşi aparat menţionat mai sus, unguentul
medicamentos folosit a fost Fenilbutazonă.
în primele 3 zile bolnavul acuza dureri în ortostatism şi mers, mersul
şchiopătat pe dreapta.
Din a 5-a zi de tratament cu ultrasunet, bolnavul resimte o ameliorare a
durerilor şi se evidenţiază o încercare de corijare a mersului.
Tratamenul cu ultrasunet l-am efectuat în paralel cu înpachetarea cu
parafină, CFM şi în Ultimele 3 zile curent dianinamic cu pauzele corespunzătoare
între proceduri.
La efectele analgetice şi resorbtive ale ultrasunetelor s-au agăugat şi
efectele analgetice, trofice şi resorbtive ale curentului diadinamic.
După 8 şedinţe zilnice de tratament cu ultrasunet asociat cu celelalte
proceduri, flexia este de 120°, extensia 0°, genunchi fără tumefacţie cu mersul
aproape normal.
Se continuă tratamentul cu curent diadinamic şi după o săptămână am
aplicat tratamentul cu ultrasunet la 2 zile până la externare.
Bolnavul prezintă ameliorări evidente şi la externare după 30 de zile
mobilitatea genunchiului este aproape normală, mersul corect, cvadricepsul normal,
genunchi de aspect normal. Se externează cu indicaţiile:
♦ evitarea umezelii, frigului şi eforturilor fizice mari;
♦ continuarea exerciţiilor CFM învăţate, evitarea creşterii în greutate.

27
 CONCLUZII

♦ Necesitatea aplicării precoce a tratamentului de fizioterapie în

procesele degenerative-gonartroze;
♦ Aplicarea corectă a tratamentului cu ultrasunet a dus la diminuarea
procesului inflamator local;
♦ După 8-10 şedinţe de ultrasunet, mobilitatea articulaţiei
genunchiului creşte şi mersul se apropie de normal, datorită efectelor
fibrolitice, hipermeabilizarea membranelor şi creşterea
metabolismului local;
♦ Efectul termic, miorelaxant şi hipermiant al ultrasunetului s-a
adăugat la efectele celorlalte proceduri, constatându-se obţinerea
concomitentă a unor efecte analgetice;
♦ Folosirea unor substanţe medicamentoase ce permite pătrunderea
acestora în tegument şi zona tratată cu ultraunet îşi îmbunătăţeşte
capacitatea de resorbţie pentru şedinţele ulterioare;
♦ Vârsta pacientului este foarte importantă (la pacienţi în perioada de
creştere nu se efectuează tratament cu ultrasunet în zona epifizară a
oaselor). Pacienţii sub 18 ani şi peste 60 ani li se prescriu doze mai
reduse.
♦ Şedinţele lungi cu intensitate scăzută au efecte diferite decât
şedinţele scurte cu intensitate mare;
♦ La pacienţii care prezintă labilităţi neurovegetative, oboseală,
somnolenţă, cefalee, se recomandă reducerea dozelor.

28
 III. BIBLIOGRAFIE

1. Prof.dr.doc.St.Suţeanu, Dr.Victoria Ionescu Blaja, Dr.Marian Moangă -

"Clinica şi Tratamentul Bolilor Reumatice" - p.381 - "Reumatisme
Degenerative" - Ed. Medicală - Bucureşti 1977.
2. Rădulescu Andrei - "Electroterapie" Ed.Medicală Bucureşti 1991
3. Prof.Tr.Dinculescu - "Balneofizioterape" Ed.Medicală Bucureşti 1963,
p.240 "Undele ultrasonore".
4. Prof.Dr. M.Sturza, prof.Dr.Gh.Băltăceanu - Fizioterapie" - Ed.Medicală
Bucureşti, 1957.
5. Dr.Mircea Efrim. Dr.Gh.Niculescu "Compendiu de Anatomie" -
Ed.Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1988, p.713 (reg.
genunchiului).

29