Productivitatea (W)

Expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie este productivitatea,

rodnicia sau randamentul factorilor de productie. Aceasta poate fi determinata la nivel de
firma, ramura economica si economie nationala.
Cat de mare este rodnicia, randamentul factorilor de productie, se apreciaza cu
ajutorul nivelului productivitatii.
Nivelul productivitatii se determina ca un raport intre rezultatele obtinute de
producator (productia) si efectele depuse pentru a obtine aceste rezultate (cantitatea de
factori de productie utilizati).
Astfel, W = Q/F
W Nivelul productivitatii
Q Volumul bunurilor economice produse, exprimat, dupa caz, in unitati fizice
(kg, m, bucati, etc.) sau unitati monetare (lei, dolari, euro, etc.), ca valoare a productiei.
F Factorul (factorii) de productie utilizat(i), exprimat si el, dupa caz, in unitati
fizice sau monetare ca valoare.
O productivitate mai mare are o importanta economica deosebita, pentru ca astfel:
se reduce costul total mediu
este atenuata tensiunea dintre nevoi si resurse
se mareste competitivitatea produselor
se poate mari salariul fara a genera inflatie
se pot diminua preturile si se poate mari salariul real
se asigura cresterea bunastarii, a standardului de viata
In teoria si practica economica contemporana sunt consacrate doua forme de
determinare si analiza a acesteia: productivitatea partiala si globala.
Productivitatea partiala reflecta productivitatea obtinuta prin utilizarea unui
singur factor de productie, acest fiind considerat ca aflandu-se la baza activitatii
respective.
Productivitatea partiala medie: Wx = Q/L
Productivitatea partiala marginala: Wmgx = Q/L
Productivitatea globala indica productivitatea obtinuta prin utilizarea tuturor
factorilor de productie implicati. Aceasta arata performanta de ansamblu a factorilor de
productie din a caror combinare a rezultat efectul util.
Productivitatea globala medie: Wg = Q/L+K+Q (L-munca, K-capital,
P-pamant)
Productivitatea globala marginala: Wgmg = Q/L+K+P
Productivitatea marginala exprima variatia rezultatelor obtinute prin modificarea
cu o unitate a unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de productie. Ea fundamenteaza
decizia producatorului privind oportunitatea si viabilitatea modificarii (cresterea sau
scaderea) cantitatii de factori de productie utilizati. Pe scurt, reprezinta eficienta ultimei
unitati din factorul de productie atras si utilizat in activitatea economica.
In cadrul acestor forme ale productivitatii, cea mai importanta este a muncii. Ea
reprezinta factorul activ si determinant al oricarei activitati economice.
Exista numerosi factori care conditioneaza nivelul productivitatii muncii, cei mai
importanti fiind:
gradul de organizare si conducere al activitatii
gradul de motivare al factorului munca
conditiile tehnice ale productiei
conditiile naturale
climatul social si conditiile de munca

Productivitatea (W)
nivelul de cointeresare al factorului munca
Productivitatea in sens general insa, este influentata de urmatorii factori.
Factori naturali: conditii pedoclimatice, concentratia de zacamant mineralier,
resursele de apa
Factori tehnici: tehnica si tehnologiile utilizate, combinarea factorilor de
productie, organizarea productiei
Factori sociali: gradul de calificare al lucratorilor, relatiile de sindicate si
patronat
Factori psihologici: motivatia muncii, climatul la locul de munca, climatul
familial
Factori internationali: relatiile economice cu partenerii externi, nivelul
productivitatii in celelalte tari
Orice activitate economica se bazeaza pe utilizarea factorilor de productie sau pe
combinarea acestora.
Combinarea factorilor de productie este operatia tehnico-economica de unire a
factorilor de productie in care cantitatea si calitatea fiecaruia sunt in functie de bunurile
ce urmeaza a fi produse, de cantitatea acestora, si de alti parametri, astfel incat eficienta
lor sa fie maxima.
Aceasta operatie este influentata de urmatorii factori:
Natura activitatii, reprezentant domeniul in care se realizeaza activitatea. Fiecare
domeniu utilizat in urma diviziunii muncii presupune utilizarea unor factori de productie
specifici, prin urmare e nevoie de o modalitate proprie de combinare a lor;
Nevoia de bunuri economice apare pe piata sub forma cererii. Cererea este o
marime dinamica, deoarece in functie de ea producatorii isi orienteaza activitatea. Daca
nevoia de bunuri e in crestere, se maximizeaza productia la nivelul aceluasi consum de
resurse principiul maximului economic. Daca nevoia de bunuri e in scadere, strategia
producatorului va consta in obtinerea aceleiasi productii, prin consum mic de resurse
principiul minimului economic;
Abilitatea intreprinzatorului, constand in capacitatea acestuia de a se adapta
rapid si eficient la conditiile pietei, ca urmare a priceperii, pregatirii, iscusintei si dibaciei
intreprinzatorului, depasind momentele dificile pe care le impune concurenta;
Conditiile tehnice ale productiei, concretizate in gradul de incorporare al
progresului tehnic.
Orice producator urmareste utilizarea utilizarea unor factori de productie calitativ
superiori care sa permita cresterea productivitatii si implicit scaderea costurilor. Aceleasi
bunuri si servicii pot rezulta insa din modalitati diferite de combinare a factorilor de
productie. Astfel, agentii economici cauta sa gaseasca cele mai eficiente modalitati de a
le combina.
In cadrul acestui proces, un rol important il are si substituirea factorilor de
productie. Aceasta inseamna inlocuirea totala sau partiala a unuia sau mai multor
factori de productie cu unul sau mai multi din cei deja folositi sau noi, in conditiile
obtinerii acelorasi rezultate sau chiar a unora mai bune. Substituirea factorilor de
productie se bazeaza pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate si de adaptabilitate a
partilor care se combina.
In acest sens calculele de eficienta se refera la productivitatea marginala si la rata
marginala de substitutie.
Productivitatea marginala a unui factor de productie exprima sporul de productie
obtinut prin cresterea cu o unitate a factorului respectiv, ceilalti ramanand nemodificati.
Wmg= Q/X
Wmg Productivitatea marginala

Productivitatea (W)
Q Sporul productiei (Q1-Q0)
X Sporul factorului de productie (X1-X0)
Rata marginala de substitutie reprezinta cantitatea dintr-un factor de productie
necesara pentru a compensa reducerea cu o unitate a unui alt factor, astfel incat productia
sa ramana aceeasi.
RmgS= -X/Y sau RmgS= WmgY/WmgX
RmgS Rata marginala de substitutie
X Factorul care substituie
Y Factorul substituit
Pentru a retine mai usor formula, sau pentru a nu face confuzii intre rolul factorilor
(substituitorul si substituitul), rescrieti formula astfel:
RmgS= -e/t
Unde e reprezinta factorul care substituie, si t factorul substituit.