PRODUCĂTORUL

Pentru a consuma anumite bunuri, acestea

trebuie obținute de pe piață.
Întreprinzător = agentul economic care
își asumă decizia de a produce un anumit
bun. Ca urmare, acesta așteaptă un
profit(remunerarea riscului).
Pentru a produce orice bun economic,
întreprinzătorul trebuie să combine factorii
de producție.

FACTORII DE PRODUCȚIE =
RESURSELE ATRASE ÎN
CIRCUITUL ECONOMIC
 Inițial existau 2 factori : munca și
natura ( factori de producție
primari/originari). Ulterior, prin
combinarea celor doi a apărut cel de-al 3-
lea : capitalul(f. de prod. Derivat).
Împreună, cei 3 sunt considerați de
economiști drept factorii de produție
clasici. Recent au apărut noi teorii în care
se menționează apariția unor noi factori de
producție : neo-factori(întreprinzătorul).

Munca – activitate specific umană ce

presupune folosirea abtitudinilor fizice și
intelectuale cu scopul obținerii unor
anumite rezultate(bunuri sau servicii).
 Scop precis
 F. de prod determinant și activ(fără
muncă nu ar exista producție)
Natura – reprezintă toate elementele pre-
existente asupra cărora omul nu a
intervenit sub nicio formă(solul, apa,
subsolul, plante, animale, el. cosmice)

Capitalul – într-un sens larg, capitalul

cuprinde capitalul financiar(sumele de bani
de care dispune un întreprinzător),
capitalul tehnic(toate bunurile necesare
producției)

CAPITALUL TEHNIC

În funcție de modul în care participă la

procesul de producție și se consumă, acesta
se poate grupa în 2 mari categorii :
  Capital fix – participă la mai multe
cicluri de producție, consumându-se
treptat și care-și transferă doar un
procent din valoarea lor în costul de
producție sub forma amortizării
 Capital circulant – include toate ac.
elemente care participă la un singur
ciclu de producție, consumându-se
integral și transferându-și întreaga
valoare în costul de producție

Amortizarea = procesul economic de

recuperare treptată a cheltuielilor facute
din capitalul fix. Contabil, el se calc. ca un
procent dn prețul de achiziție al utilajului
A=ra*Vi
ra=1/n
Vi(valoarea de inventar)
ra(rata amortizare)
n(nr ani funcționare pentru utilaj)

Consum treptat = uzură(deterioararea

carac. fizice/morale ale unui utilaj)
-uzură fizică
-uzura morală(când pe piață se găsește un
utilaj similar, dar cu randament mai bun
decât precedentul

COMBINAREA FACTORILOR DE
PRODUCȚIE

În economie, comb. fact. de prod. este

redată matematic cu ajutorul funcției de
producție
Q=f(L,K,N)
Q-producție
L-mâna de lucru
K-capital
N-natura

Q=2K+L

OMOGENITATEA UNEI FUNCȚII DE

PRODUCȚIE

O funcție de producție de tipul Q=f(L,K)

Omogenă de gradul n dacă atunci când
multiplicăm de α ori cantitatea din cei 2
factori de producție utilizați, producția
totală se va multiplica de α ori. f(αL,αK)=
n

α f(L,K)
n
În funcție de valorile pe care le poate lua n,
putem afla ce fel de randament are funcția
respectivă.
n=1 randamente constante
n>1 r. crescătoare

PRODUCTIVITATEA FACTORILOR
DE PRODUCȚIE
E=E/E
Eficiența=Efecte/Eforturi >1
W=Q/fdp (productivitatea)
WL=Q/L
WK=Q/K
WN=Q/N
W=Q/(L+K+N)
Wmg ne arată sporul de producție adus de
ultima unitate de factori de producție
utilizat
Wmg=ΔQ/Δfpd
Wmgl=ΔQ/ΔL=(Q1-Q0)/L1-L0=(f(L1)-
f(L0))/(L1-L0)=Q’L
Wmgk=ΔQ/ΔK=Q’K

f(x,y)=2x+x^2*y+6y => f(x,y)’x=2+2xy

=> f(x,y)’y=x^2+6

LEGEA RANDAMENTELOR
NEPROPORȚIONALE

Se aplică în situația în care se combină un

factor de producție pe care-l păstrăm fix cu
un factor de producție variabil. Ex
combinării a 5 tractoare cu un număr
diferit de tractoriști.
Când prod. marg. crește, atinge un maxim
după care începe să scadă.