Factorii de productie <Resurse exprima n esenta starea de disponibilitate a unor bunuri (corporale, dar si incorporale), fara a le asocia n mod

univoc o anumita destinatie de utilizare, cum ar fi productia sau consumul> au n raport cu procesul de productie, caracterul unui potential productiv. - Resursele activate si atrase ntr-o utilizare concreta devin factori de productie. Functie de specificul fiecarei categorii de resurse s-a stabilit tipologia reprezentativa a acestor factori ( care sunt ntr-o continua extindere si diversificare constituind o preocupare pentru stiinta economica; Factorii de productie clasici pot fi cuantificati si gestionati sub formele lor de stocuri si de fluxuri potrivit conceptiei lui Nicholas Georgescu-Roengen cuprinsa n lucrarea "Legea entropiei si procesului economic" E.P., Bucuresti, 1979, p.368-374. Neo-factorii si abilitatea ntreprinzatorului, tehnologiile, informatia etc., si au originea, n general, n resurse intangibile (invizibile ). Exercitarea proprietatii si a gestiunii implica modalitati net deosebite de cele valabile n cazul factorilor clasici. < caracterizrea generala a factorilor de productie > <<munca>> - orice activitate este de neconceput fara prezenta si interventia omului care este purtator al unor nevoi de consum tot mai complexe dar si posesor al unor abilitati ce-i permit sa actioneze n scopul satisfacerii acelor nevoi. Munca-factor originar, primar, de productie desfasurata n scopul obtinerii de bunuri economice reprezinta activitatea specific umana

Dimensiunea cantitativa a factorului "munca" se refera la volumul de munca de o anumita natura prestat ntr-un proces de productie dat. de productie.. . la niv. sau de W(productivitate).

<<natura>> al doilea factor de productie originar (primar) care se refera la toate resursele brute din natura care sunt folosite la producerea bunurilor economice; Factorul natural este regasibil preponderent n sfera sectorului primar al economiei: minerit, agricultura, silvicultura, piscicultura, economia apelor etc.

Are un caracter primar, originar, sunt nereproductibile n mod artificial, dar intrate n sfera productiva se transforma Forma de existenta a factorului natural al productiei este una materiala, de tipul substantei si al energiei (are o anumita disponibilitate) Factorul natural necesar productiei este cel mai pregnant pus n evidenta de raritatea resurselor, care n cea mai mare parte sunt epuizabile sau foarte greu regenerabile. Dimensiunea cantitativa a factorului natural al productiei se refera, n general, la volumul n care o resursa este atrasa efectiv n circuitul economic (suprafata cultivata, cantitatea, substanta utila extrasa, debitul captat etc. ) Dimensiunea calitativa a factorului natatural vizeaza atributele intrinseci ale unei resurse primare: recolta la ha., productia pe cap de animal, puterea calorica/t..etc.) - < capitalul> reprezinta categoria de bunuri si produse utilizate n scopul producerii altor bunuri economice. n aceasta categorie intra capitalul <real>, denumit si <tehnic>, n unele lucrari: bunuri de capital sau bunuri-capital, bunuri-instrumentale, echipament capital. Bunurile-capital sunt un factor derivat... Capitalul real nu se confunda cu capitalul banesc si nici cu cel fictiv (titluri de valoare) si cuprinde: ntreaga varietate de bunuri reproductibile; instalatiile si infrastructura firmelor din industrie, agricultura, transporturi, comunicatii si comert, stocurile de materii prime, materiale, combustibili, semifabricate, productie neterminata. Capitalul real: fix si circulant. Capitalul fix reprezinta acea parte a capitalului real formata din ehipamente de productie: utilaje si masini-unelte, calculatoare si roboti industriali, agregate si instalatii de lucru, mecanisme si dispozitive de reglare, mijloace de transport etc.) Capitalul circulant reprezinta acea parte a capitalului real care se consuma n ntregime n decursul unui singur ciclu de productie si care trebuie nlocuit cu fiecare ciclu. - cuprinde: materiile prime, materiile de baza si auxiliare, energia, combustibilii, semifabricatele, etc. Capitalul real apare ca o parte a capitalului n functiune care participa la un circuit specific activitatii agentilor economici:

-stadiul nti al circulatiei capitalului n functiune l constituie procesul prin care capitalul lichid se transorma n capital real productiv; la fel face si pentru forta de munca. -stadiul 2 - utilizarea productiva a capitalului real n combinatie cu ceilalti factori de productie pentru obtinerea de bunuri destinate vnzarii ca marfuri pe piata. -stadiul 3 - al circulatiei capitalului n functiune al firmei consta n trecerea acestuia din forma marfa n forma baneasca prin vnzarea... Capitalul firmei mbraca 3 forme: bani, bunuri-capital si marfa. Reluarea parcurgerii celor 3 stadii ale circulatiei reprezinta <rotatia capitalului>, iar timpul pentru parcurgerea unui circuit complet reprezinta viteza de rotatie a capitalului. Dinamica factorilor de productie poate fi explicata prin procesul de formare bruta a capitalului real, care cuprinde : a) formarea bruta de capital fix si b) variatia stocurilor. Formarea capitalului fix are loc prin intermediul investitiilor Neofactorii de productie "Tehnologiile" reprezinta, n esenta, cunoastere aplicabila n mod curent n activitatea de productie. Tehnologiile ca factori de productie definesc, n mod riguros si explicit, natura si succesiunea fazelor a caror parcurgere asigura transformarea elementelor de intrare n elemente de iesire ale proceselor de productie. Tehnologiile disponibile la un moment dat formeaza "stocul de tehnologii", concretizat n brevete de inventii, licente, atestnd dreptul de a aplica anumite tehnologii, proiecte de produse si instalatii, machete si prototipuri, diagrame de flux, specificatii de executie a unor operatii, sisteme de asigurare a calitatii, programe informatice pentru asistarea productiei pe calculator etc. Tehnologiile sunt procedee de combinare si transformare a factorilor de productie n rezultate ale productiei, prin aplicarea unor reguli riguros definite. Progresul tehnologic are drept esenta ameliorarea performantelor proceselor de productie, prin gestionarea cu eficienta sporita a factorilor de productie, paralel cu mbunatatirea caracteristicilor functionale si calitative ale bunurilor obtinute. "Informatia" este un semnal rezultat din reprezentarea realitatii prin cunoastere si caruia att emitentul, ct si destinatarul i asociaza aceeasi semnificatie. Face parte din categoria activelor intangibile ale firmelor, cu roluri multiple n functionarea acestora.

Calitatea de factor de productie revine informatiei faptice sau documentare stocate pe suporti materiali (hrtie, film, discuri, benzi magnetice, diskete, circuite integrate etc.) si introduse ca atare n procesul de productie. Structura informatiei care intra n procesul de productie: fise tehnice, desene de executie, standarde, norme de consum si de productie, instructiuni de lucru si de protectie a muncii, documentatii de inventii, inovatii si rationalizari, proiecte de sisteme de organizare si managenent, know-how. Trecerea de la societatea industiala la societatea informationala evidentiaza recunoasterea informatiei ca suport al rationalitatii superioare a actiunii umane, ntemeiata pe primatul efortului de conceptie si al creativitatii. (J. Naisbit, Megatendinte, E.P.`89)

"Abilitatea ntreprinzatorului" Este un nou factor de productie propriu sistemelor economice bazate pe concurenta si libera initiativa. Abilitatea de a crea produse si procese si de a organiza crearea de produse si servicii ntreprinzatorul potrivit abilitatii sale gestioneaza ansamblul sistemelor de factori de productie; efectueaza alegerea factorilor n raport cu scopul pe care si-l propune; atrage acesti factori si i aduce n stare activa, pentru a-i utiliza si combina n procesul de productie aflat sub controlul sau. Reprezinta un element decisiv de progres, n masura n care economia contemporana este bazata prin excelenta pe inovarea tehnologica si pe dinamica schimbarilor calitative. 2. Combinarea factorilor de productie.

Reprezinta un mod specific de unire a factorilor de productie att sub aspect cantitativ ct si din punct de vedere structural-calitativ. Combinarea factorilor de productie are o determinare multipla, ea fiind influentata n mod semnificativ de caracterul relativ limitat al resurselor productive; Criteriul esential de apreciere a rationalitatii si eficientei combinarii este nsasi <natura activitatii economice> rezulta ca se adopta acea combinare care asigura eficienta economica maxim posibila, n conditiile date.( Gilbert AbrahamFrois, Economie politique. Paris, 1988, p.104-111)

Combinarea factorilor de productie este expresia a doua laturi, proprii oricarei activitati: una tehnica si alta economica. Din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de productie este specifica fiecarui proces de productie; realizarea oricarui bun economic presupune unirea resurselor de munca (de o anumita structura si calificare) cu elementele de capital tehnic (masini, instalatii, materii prime, materiale) specifice domeniului respectiv; Din punct de vedere economic, combinarea factorilor de productie presupune minimizarea costurilor de productie si, respectiv, maximizarea profitului. Combinarea este posibila ca urmare a proprietatilor adaptabilitate> ale factorilor de productie. de <divizibilitate si

<Divizibilitatea unui factor de productie reflecta posibilitatea acestuia de a se mparti n unitati simple, n subunitati omogene fara a fi afectata calitatea factorului respectiv.> <Adaptabilitatea reprezinta capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati din alt factor de productie> Aceste caracteristici ale factorilor de productie dau nastere la doua procese organic legate ntre ele: <complementaritatea si substituibilitatea> Complementaritatea reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de productie care participa la producerea unui anumit bun economic. Se afla n permanent sub influenta progresului stiintific si tehnic, care determina modificari profunde n calitatea factorilor de productie si binenteles si n procesul combinarii lor. Substituibilitatea este definita ca posibilitatea de a nlocui o cantitate data dintr-un factor de productie printr-o cantitate data dintr-un alt factor de productie, n conditiile mentinerii aceluiasi nivel al productiei. Substituirea poate avea loc ntre factorul munca si factorul capital, ntre factorul natural si capital, ntre diferitele elemente componente ale factorilor de productie (nlocuirea materiilor prime naturale cu cele sintetice).