TEMA NR.

Capitolul II

ETAPELE CERCETĂRII STATISTICE

2.1. Cercetarea statistică

2.2. Observarea statistică
2.3. Prelucrarea statistică
2.4. Analiza şi interpretarea rezultatelor
2.5. Diseminarea informaţiilor statistice
2.6. Cercetări statistice în turism

2.1. Cercetarea statistică reprezintă un proces de cunoaştere a fenomenelor de masă,

realizat cu ajutorul metodelor statistice şi cuprinde 4 etape:
- observarea statistică;
- prelucrarea statistică;
- analiza şi interpretarea rezultatelor;
- diseminarea / difuzarea informaţiilor statistice.
Trebuie menţionat faptul că întregul proces se derulează pe baza unui program de
organizare şi desfăşurare a unei cercetări statistice, prin care se stabilesc:
- scopul şi obiectul cercetării statistice;
- pregătirea detaliată a fiecărei etape a cercetării statistice;
- măsurile organizatorice preconizate;
- resursele umane, financiare şi materiale necesare.

1
 De asemenea, pe parcursul întregului proces de desfăşurare a unei cercetări
statistice trebuie luate toate măsurile pentru exercitarea unui control eficient, în vederea
depistării şi eliminării eventualelor erori.

2.2. Observarea statistică este etapa în care are loc înregistrarea, după o metodologie
unitară, a valorilor caracteristicilor pentru fiecare unitate statistică din cadrul
populaţiei statistice cercetate, având ca obiectiv colectarea datelor statistice
primare (individuale).

Exemplu
Presupunem că se efectuează o cercetare statistică privind activitatea economică a
unei societăţi comerciale cu un număr de 20 de angajaţi, în luna septembrie 2006.
Se definesc următoarele concepte de bază utilizate în statistică:
a. unitatea statistică este forma individuală sub care se manifestă fenomenele de masă.
∗ unităţile statistice pot fi:
- simple (persoana, salariatul etc.);
- complexe (familia, gospodăria, echipa de lucru, operatorul economic sau firma
etc.).
b. populaţia sau colectivitatea statistică este alcătuită din totalitatea unităţilor
statistice delimitate în timp şi spaţiu.
∗ de exemplu: populaţia unei ţări, salariaţii dintr-o unitate economică etc.
c. caracteristica statistică (sau variabila statistică) este proprietatea comună
tuturor unităţilor dintr-o colectivitate şi înregistrată în cadrul unei cercetări
statistice.
∗ de exemplu: vârsta, sexul, vechimea în muncă, nivelul studiilor (primare, liceale,
superioare), salariul obţinut, cifra de afaceri realizată, timpul efectiv lucrat etc.
Ca urmare, se efectuează observarea statistică asupra celor 20 de salariaţi,
înregistrându-se pentru fiecare, diferite caracteristici care sunt organizate într-un tabel
descriptiv, fişier sau bază de date.

2
 Tabelul nr. 2.1
Date statistice primare privind activitatea economică
a societăţii comerciale X în luna septembrie 2006
Nr. Sexul Studii Vechimea Cifra de Câştigul Timp efectiv
crt. (M,F) L= liceale în muncă afaceri salarial net lucrat
S= superioare - ani - - mii lei - - lei - - ore -
1. M L 15 100 1000 168
2. M S 5 120 1000 170
3. F S 10 140 1200 166
4. M S 20 180 1450 170
5. M S 8 130 1100 168
6. F L 17 90 1050 160
7. F S 12 145 1350 165
8. M L 7 110 750 166
9. F S 6 130 1100 170
10. M S 21 180 1550 168
11. M S 25 200 1700 170
12. M S 2 100 900 166
13. M L 20 110 1100 169
14. F S 8 140 1200 170
15. F S 1 80 850 170
16. M S 12 130 1250 164
17. M S 10 150 1300 168
18. F L 2 80 650 168
19. M S 4 120 1000 170
20 M S 1 90 900 170
Total ∗ ∗ ∑ = 206 ∑=2525 ∑=22400 ∑ = 3356
Sursa: Evidenţele primare ale societăţii comerciale X.

Observarea statistică (înregistrarea datelor primare) se realizează în mod diferit în

funcţie de obiectivele cercetării:
I. Dacă cercetarea statistică se realizează la nivelul unui operator economic
(firmă), înregistrarea datelor primare se realizează prin preluarea acestora din
evidenţa curentă (documente contabile, statistice, tehnico - operative), unde
acestea fac obiectul unei înregistrări sistematice.
3
 II. Dacă cercetarea statistică se realizează la un nivel mai agregat*) (judeţ, ramură
a economiei, întreaga economie naţională), atunci înregistrarea datelor primare
de la toţi operatorii (agenţii) economici se realizează de către o instituţie
abilitată (de regulă, Institutul Naţional de Statistică), printr-una dintre metodele
prezentate în continuare.

Observarea statistică este de două tipuri:

A. Observarea totală (exhaustivă), prin care se înregistrează caracteristicile tuturor
unităţilor din populaţia statistică.
d. principalele metode de observare totală sunt:
A.1 – recensământul;
A.2 - rapoartele statistice.
B. Observarea parţială (selectivă), prin care se înregistrează caracteristicile unei părţi
dintre unităţile populaţiei statistice.
e. Principalele metode de observare parţială sunt:
B.1 – sondajul statistic;
B.2 – ancheta de opinie;
B.3 – observarea părţii principale.

A.1 Recensământul este cea mai veche metodă de observare statistică şi constituie o
„ fotografiere ” a fenomenului la un moment dat. Se utilizează în special în studiul
populaţiei (demografie), dar şi în economie (recensământul întreprinderilor,
recensământul agricol, inventarierea capitalului fix etc.).
Organizarea unui recensământ trebuie să se bazeze pe următoarele principii:
- universalitatea înregistrării, în sensul că se înregistrează toate unităţile ce definesc
colectivitatea;

4
*)
În unele situaţii se practică observarea documentară atunci când datele necesare sunt disponibile în
publicaţii (cărţi şi reviste de specialitate, pagini web).

- simultaneitatea înregistrări, ceea ce înseamnă că datele înregistrate trebuie să

exprime situaţia la un moment dat, numit „ moment critic ”;
- periodicitatea recensământului, indică necesitatea organizării înregistrării la
intervale regulate de timp (de obicei 10 ani în domeniul demografiei şi 5 ani în
domeniul economic);
- comparabilitatea datelor, în sensul că metodologia de efectuare a recensământului
trebuie să conducă la obţinerea de date comparabile în timp şi pe plan internaţional.
Primul recensământ modern al populaţiei din România este considerat cel efectuat
în anul 1838. De atunci în România s-au mai efectuat 11 recensăminte, ultimul în anul
2002.
Recensămintele sunt acţiuni de mare amploare, care necesită mari resurse umane,
materiale şi financiare, dar în urma acestora se obţin indicatori deosebit de importanţi
privind caracterizarea populaţiei şi a forţei de muncă, în general a situaţiei economico –
sociale a unei ţări.
De asemenea, recensămintele furnizează o bază pertinentă de sondaj, urmare a
faptului că asigură o caracterizare completă a întregii populaţii (colectivităţi) statistice.

A.2 Rapoartele statistice sunt documente oficiale (sub forma unor formulare tipizate),
prin care fiecare operator economic este obligat să raporteze periodic forului în drept
(Institutul Naţional de Statistică, ministere, etc. ), rezultatele obţinute în activitatea sa,
într-o anumită perioadă de timp.
Cele mai cunoscute tipuri de astfel de înregistrări sunt cele cu caracter fiscal
(bilanţul contabil, declaraţiile vamale de export / import etc.).

B.1 Sondajul statistic este o observare parţială care constă în înregistrarea

caracteristicilor numai pentru o parte din colectivitate supusă observării, parte numită
eşantion.
5
 Eşantionul trebuie să îndeplinească condiţia de reprezentativitate, în sensul de a
avea aceleaşi structuri, trăsături esenţiale şi valori tipice ca şi populaţia statistică din
care provine. Între rezultatele unui sondaj şi rezultatele ce s-ar obţine dintr-o observare
totală apar unele abateri numite erori de sondaj (sau de reprezentativitate), care trebuie
să fie cât mai mici .
Sondajul statistic prezintă o serie de avantaje comparativ cu înregistrările totale:
- este mai economic, din punct de vedere al resurselor necesare;
- este mai operativ, rezultatele obţinându-se după o perioadă mult mai scurtă de
timp.

B.2 Ancheta de opinie constă în colectarea informaţiilor, îndeosebi de la populaţie,

prin chestionare speciale de observare. Răspunsurile se consemnează într-un chestionar
de către un personal instruit sau anchetele se pot realiza prin autoînregistrare, prin poştă,
prin telefon, prin Internet. Eşantionul nu asigură, de regulă, reprezentativitatea la nivelul
întregii populaţii, iar răspunsurile sunt benevole. Ca urmare, se obţin informaţii
orientative, de calitate mai redusă decât în cazul sondajului statistic. Exemplul clasic al
unei astfel de cercetări îl constituie sondarea opiniei publice cu privire la un produs /
serviciu în cadrul târgurilor şi expoziţiilor.

B.3 Observarea părţii principale

Populaţia statistică este structurată şi ordonată pe grupe de importanţă diferită în
funcţie de mărimea unităţilor statistice componente. Se înregistrează datele primare
numai de la unităţile care ocupă cea mai mare pondere, neglijându-le pe acelea cu o
importanţă mai mică.
De exemplu, pentru cunoaşterea câştigului salarial mediu şi a efectivului de salariaţi
se organizează lunar de către INS o cercetare statistică selectivă prin metoda observării
părţii principale. Astfel, se includ în cercetare toate unităţile cu 4 salariaţi şi peste, în
timp ce unităţile cu 0 – 3 salariaţi sunt excluse.
6
 Datele primare (individuale ) înregistrate în etapa de observare statistică trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii:
- realitatea (autenticitatea ) datelor, respectiv datele să reflecte dimensiunea corectă
a fenomenului, fără erori involuntare sau intervenţii exterioare;
- completitudinea datelor, respectiv volumul datelor colectate să fie suficient de
mare astfel încât să permită manifestarea legii numerelor mari*), iar compensarea
factorilor aleatori (neesenţiali, întâmplători) să fie asigurată ;
- operativitatea datelor, respectiv obţinerea lor în timp util.
Etapa observării statistice se încheie cu controlul datelor primare, operaţiune ce are
drept scop descoperirea eventualelor erori de înregistrare.
Tipurile de erori de observare statistică sunt:
- erorile întâmplătoare, care au un caracter nepremeditat; acestea se produc în
ambele sensurii (pozitive şi negative), iar în cazul unui număr mare de unităţi
înregistrate – de regulă – se compensează, influenţând rezultatele finale într-o mai
mică măsură;
- erorile sistematice (de exemplu erorile metodologice ), care se produc – de regulă
- într-un singur sens, influenţând rezultatele finale într-o mai mare măsură.

După etapa observării statistice se obţin informaţii foarte numeroase, dar neordonate,
care nu permit formarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului respectiv. Ca
urmare, este necesară operaţiunea de prelucrare a datelor primare.

*)
Legea numerelor mari formulată de Bernoulli demonstrează că dacă ne limităm la a studia un număr
redus de cazuri pentru a analiza un fenomen, acesta apare întâmplător; prin înregistrarea şi analizarea

7
unui număr mare de cazuri, abaterile individuale întâmplătoare se compensează şi există o probabilitate
foarte mare de a depista tendinţa în manifestarea fenomenului respectiv.

2.3. Prelucrarea statistică este etapa în care folosind o serie de metode şi tehnici de
calcul se obţin indicatorii statistici.
Indicatorul statistic este expresia cantitativă, generalizatoare, ce permite
cunoaşterea a ceea ce este esenţial în forma de manifestare a unui fenomen.
Orice indicator statistic este format din două elemente:
- conţinutul indicatorului (inclusiv metoda şi metodologia de calcul);
- expresia numerică concretizată în timp şi spaţiu.
Exemple:
• produsul intern brut al României în anul 2005 a fost de 287186 milioane lei (RON)
• rata inflaţiei în România în decembrie 2005, comparativ cu decembrie 2004 a fost de
8,6% .

Prelucrarea statistică are 2 obiective:

A. prelucrarea primară sau sistematizarea datelor primare (individuale) se
realizează cu ajutorul metodei grupării statistice şi a metodei centralizării
datelor, având ca rezultat obţinerea indicatorilor primari (totalizatori).
*)
B. prelucrarea de bază se realizează prin calculul indicatorilor derivaţi
(indicatori medii, ai variaţiei şi asimetriei, indicatori relativi, indici şi ritmuri
de creştere etc.).
Rezultatele obţinute în urma prelucrării statistice sunt prezentate sub formă de
tabele şi grafice.

Metoda grupării statistice

Atunci când cantitatea datelor primare disponibile depăşeşte un anumit volum este
necesară operaţia de grupare a acestora, fiind imposibilă obţinerea unor concluzii
sintetice, clare şi corecte dintr-un număr atât de mare de informaţii.

8
 *)
Principalii indicatori derivaţi şi diferitele metode de calcul şi analiză a acestora se vor trata în
capitolele următoare. Ca atare, în prezentul capitol se va studia numai prelucrarea primară.

Gruparea statistică este operaţia de descompunere a populaţiei statistice în părţi,

clase, grupe omogene, în funcţie de variaţia unei caracteristici sau, simultan a mai
multor caracteristici.
În consecinţă, grupă omogenă în sens statistic este aceea clasă de unităţi statistice la
care se înregistrează o variaţie minimă între valorile individuale ale caracteristicii.
Gruparea se poate efectua după diferite caracteristici, clasificate astfel:
• după modul de exprimare:
- caracteristici numerice (cifra de afaceri, câştigul salarial, vechimea în muncă,
timpul efectiv lucrat etc.);
- caracteristici nenumerice (sexul, nivelul studiilor, profesia, forma de proprietate,
activitatea economică, tipurile de structuri de cazare turistică, zonele turistice
etc.).
• după conţinutul caracteristicii:
- caracteristici de timp (anul naşterii, anul înregistrării firmei);
- caracteristici de spaţiu (localitate, judeţul, ţara);
- caracteristici atributive (se exprimă printr-un atribut numeric sau nenumeric
asociat unităţilor observate).
• după modul de manifestare:
- caracteristici alternative (binare), care pot lua numai două valori (sexul, mediul de
rezidenţă urban şi rural, turişti români şi străini etc.);
- caracteristici nealternative, care pot lua o mulţime de valori.
• după natura variaţiei, caracteristicile numerice pot fi:
- caracteristici cu variaţie continuă, care pot lua orice valori într-un interval dat
(cifra de afaceri, câştigul salarial etc.);
- caracteristici discrete, care pot lua numai valorile întregi din cadrul unui anumit
interval (numărul de copii ai unei familii, nota la examen, durata sejurului etc.).
9
 Pe baza acestor caracteristici se pot realiza 2 tipuri de grupări statistice:

A. Grupări simple, la care separarea unităţilor pe grupe se realizează după o singură

caracteristică.
B. Grupări combinate, la care separarea unităţilor se realizează după cel puţin două
caracteristici, obţinându-se:
- grupe, după variaţia primei caracteristici;
- subgrupe, după variaţia celei de-a doua caracteristici.
A. Grupările simple se pot realiza, în funcţie de tipul caracteristicii astfel:
- grupări simple după caracteristici nenumerice;
- grupări simple după caracteristici numerice
= grupări pe variante
= grupări pe intervale
* pe intervale de variaţie egale
* pe intervale de variaţie neegale.
A1. Grupări simple după caracteristici nenumerice.
De exemplu, pe baza datelor din Tabelul nr. 2.1 se efectuează gruparea celor 20 de
salariaţi în funcţie de sex (bărbaţi, femei), calculându-se frecvenţele absolute de apariţia
(numărul salariaţilor din fiecare grupă, notat cu fi), precum şi valorile centralizate pentru
alte caracteristici înregistrate.

Tabelul nr. 2.2

Repartiţia salariaţilor după sex
la societatea comercială X în luna septembrie 2006

Sexul Număr salariaţi Valori centralizate pentru:

(frecvenţe absolute) Cifra de afaceri Fondul de salarii
fi mii lei lei
M 13 1720 15 000
F 7 805 7 400
Total 20 2525 22 400
10
Sursa: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.1

A2. Grupări simple după caracteristici numerice

În funcţie de tipul caracteristicii de grupare aceste grupări pot fi:
- grupări pe variante, în cazul unei caracteristici cu variaţie discretă, în care
numărul de valori ale caracteristicii de grupare este bine determinat. În exemplul
nostru se poate realiza gruparea salariaţilor după timpul efectiv lucrat.
- grupări pe intervale, în cazul unei caracteristici cu variaţie continuă, situaţie în
care întâlnim:
• Grupare pe intervale de variaţie egale sau gruparea mecanică
Presupunem că se doreşte gruparea celor 20 de salariaţi după câştigul salarial net
realizat în septembrie 2006 (vezi Tabelul nr. 2.1).
În acest scop se parcurg următoarele etape:
1. Se calculează amplitudinea absolută a variaţiei ca diferenţă între nivelul maxim şi
nivelul minim înregistrate:
Aa = X max − X min = 1700 − 650 = 1050 lei
2. Se determină numărul de intervale (r)de grupare:
1.1. fie acest număr este prestabilit şi rezultă dintr-o analiză prealabilă sau este
impus de conducere (de exemplu r = 6 intervale)
1.2. fie se recomandă stabilirea numărului de intervale pe baza formulei lui
Sturges:
r = 1 + 3,322 log 10 n = 1 + 3,322 log 10 20 = 5,3 ≈ 6 intervale
unde n = numărul unităţilor de observare (în cazul nostru numărul salariaţilor).
2. Se determină mărimea intervalului de variaţie (h), prin raportarea amplitudinii
absolute a variaţiei la numărul de intervale stabilit la punctul 2:
Aa 1200
h= = = 200
r 6

3. Se stabilesc cele r intervale de variaţie pornind de la Xmin (sau de la o valoare

apropiată, mai semnificativă, de exemplu în cazul nostru am ales 600),
adăugându-se succesiv mărimea intervalului de variaţie.
11
 600 + 200 = 800 ⇒ primul interval (600- 800)
800 + 200 = 1000 ⇒ al doilea interval (800-1000)


1600 + 200 = 1800 ⇒ al şaselea interval (1600-1800)

Procedând astfel şi grupând datele primare din Tabelul nr. 2.1 se obţin următoarele
frecvenţe absolute de apariţie (fi) şi valorile centralizate ale caracteristicilor cifră de
afaceri şi fondul de salarii.

Tabel nr. 2.3

Repartiţia salariaţilor după câştigul salarial net
la societatea comercială X în luna septembrie 2006

Grupe de salariaţi după Numărul Valori centralizate pentru

câştigul salarial net salariaţilor Cifra de afaceri Fondul de salarii
- lei - - fi - - mii lei - - lei -
600 - 800 2 190 1400
800 - 1000 3 270 2650
1000- 1200 7 800 7350
1200 - 1400 5 705 6300
1400 - 1600 2 360 3000
1600 - 1800 1 200 1700
Total 20 2525 22400
Sursa: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.1
Notă: Limita inferioară este inclusă în interval.

• Gruparea pe intervale de variaţie neegale sau gruparea tipologică

Se efectuează în scopul obţinerii tipurilor calitative ale fenomenului respectiv (mic,
mijlociu, mare), scop pentru care se poate utiliza următorul algoritm, aplicat în cazul
grupării realizate în Tabelul nr. 2.3.
Etape:
1. Se calculează câştigul salarial mediu net al celor 20 de salariaţi:
12
 20

∑X i
22400
X = i =1
= = 1120lei
n 20
2. Se stabilesc grupele neegale, prin regruparea intervalelor de variaţie egale,
evidenţiind tipurile calitative:
- tipul „ mijlociu ” va include salariaţii din intervalul ce conţine media, plus cei din
intervalele învecinate:
1120 ∈(1000 −1200 ) + (800 −1000 ) + (1200 −1400 )

⇒ salariaţi consideraţi ca având un câştig salarial mediu aparţin grupei (800-

1400)
- tipul „ mic ” va include salariaţii din intervalele de grupare anterioare tipului
mijlociu.
⇒ salariaţii consideraţi ca având un câştig salarial mic aparţin grupei (600-800)
- tipul „ mare ” va include salariaţii din intervalele următoare tipului mijlociu.
⇒ salariaţii consideraţi ca având un câştig salarial mare aparţin grupei (1400-
1600).

Tabelul nr. 2.4

Repartiţia salariaţilor după câştigul salarial net (pe tipuri calitative)
la societatea comercială X în luna septembrie 2006

Grupe de salariaţi după Numărul Valori centralizate pentru:

câştigul salarial net salariaţilor Cifra de afaceri Fondul de salarii
- lei - - fi - - mii lei - - lei -
Salari mici (600-800) 2 190 1400
Salarii medii (800+1400) 15 1775 16300
Salarii mari (1400+1800) 3 560 4700
Total 20 2525 22400
Sursa: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.3
Notă: Limita inferioară este inclusă în interval.

B. Gruparea combinată se realizează simultan după două sau mai multe

caracteristici, fiind apreciată ca o modalitate mai evoluată de grupare a datelor
primare.

13
 Grupele sunt delimitate după o primă caracteristică şi se divid în subgrupe după o a
doua caracteristică ş.a.m.d., permiţând realizarea unei clasificări ierarhice (graf
arborescent) ce oferă posibilitatea unei analize multidimensionale esenţială în studiul
legăturilor, conexiunilor şi interdependenţelor din economie.

Etapele elaborării unei grupări combinate sunt următoarele:

1. Se aleg cele două caracteristici după care se va efectua gruparea combinată; de
regulă, între cele două caracteristici trebuie să existe o anumită legătură.
De exemplu, urmărim să grupăm cei 20 de salariaţi după:
X = sexul;
Y= câştigul salarial net.
2. Se realizează grupările după cele 2 caracteristici (vezi Tabelul nr. 2.2 şi Tabelul nr.
2.4).
3. Se cuplează cele două grupări într-o grupare combinată utilizând:
- fie tabelul combinat;
*)
- fie tabelul de corelaţie (tabelul cu dublă intrare) .

Tabelul nr. 2.5 (tabelul combinat)

Repartiţia salariaţilor în funcţie de sex şi câştigul salarial net
la societatea comercială X în luna septembrie 2006

Sexul Câştigul salarial Numărul Valori centralizate pentru:

net salariaţilor Cifra de afaceri Fondul de salarii
- lei - - mii lei - - lei -
600 - 800 1 110 750
M 800 - 1400 9 1050 9550
1400 - 1800 3 500 4700
Total grupa M 13 1720 15000
600 - 800 1 80 650
F 800 - 1400 6 725 6750
1400 - 1800 0 0 0
Total grupa F 7 805 7400
14
 Total general 20 2525 22400
Notă: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.1, 2.2 şi 2.4.

*)
Se va analiza la Capitolul

Metoda centralizării datelor primare (individuale) presupune calcularea

indicatorilor totalizatori sub formă de mărimi absolute care se obţin printr-o simplă
însumare a nivelurilor caracteristicii studiate. Se obţin astfel indicatorii primari.
Centralizarea poate fi:
- centralizare simplă, efectuată pentru întreaga colectivitate, la care totalul general
reprezintă suma totalurilor grupelor (vezi Tabelele nr. 2.2, 2.3 şi 2.4):
Tgeneral = ∑Tgrupe

- centralizare pe grupe, la care în prima etapă se obţin totalurile fiecărei grupe ca sumă
a totalurilor subgrupelor componente, iar în a doua etapă totalul general se
calculează ca sumă a totalurilor grupelor (vezi Tabelul nr. 2.5):
Tgrupa = ∑Tsubgrupe

Tgeneral = ∑Tgrupe

Pe baza indicatorilor primari (totalizatori) se calculează în continuare indicatorii

derivaţi*)
2.4 Analiza şi interpretarea rezultatelor
Este etapa cercetării statistice ce are ca obiective:
- confruntarea şi compararea datelor;
- verificarea ipotezelor;
- formularea concluziilor şi luarea deciziilor;
- fundamentarea planurilor şi prognozelor.
2.5 Diseminarea informaţiilor statistice
Datele şi informaţiile produse în cadrul sistemului statistic naţional reprezintă un bun
naţional de interes public şi sunt accesibile tuturor utilizatorilor, sub formă de publicaţii
statistice pe suport de hârtie sau în format electronic.
15
 Datele statistice individuale (care se referă la o singură persoană fizică sau juridică)
nu pot fi făcute publice decât în formă agregată, respectându-se astfel principiul
confidenţialităţii.

*) Aceştia fac obiectul următoarelor capitole

Cercetări statistice în turism
Cercetările statistice în turism se realizează având în vedere obiectivele stabilite prin:
- legislaţia naţională: Ordonanţa Guvernului nr. 9/1991 privind organizarea
statisticii oficiale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Ordonanţa Guvernului nr.58/1998 privind organizarea, coordonarea şi dezvoltarea
turismului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001 cu
modificările şi completările ulterioare.
- legislaţia comunitară: Directiva 98/57/CE a Consiliului UE din 23.11.1995 cu
privire la colectarea informaţiilor statistice în domeniul turismului.
Ca urmare, sistemul statistic din turism este astfel conceput încât:
- să răspundă necesităţilor utilizatorilor interni de date statistice (guvern, minister,
agenţii, operatori economici, patronate, sindicate, mediul universitar şi ştiinţific,
mass-media, publicul larg);
- să asigure comparabilitatea indicatorilor între statele membre ale Uniunii
Europene.
Cercetările statistice în turism cuprind 2 componente distincte:
A. Cercetări statistice comune tuturor activităţilor din economia naţională,
prin care se calculează, prelucrează şi diseminează date şi indicatori
statistici sintetici la nivelul ansamblului economiei naţionale:
- indicatori de rezultate (cifre de afaceri, valoarea adăugată brută etc.);
- indicatori ai eforturilor (forţa de muncă utilizată, volumul investiţiilor,
consumurile intermediare etc.).
B. Cercetări statistice specifice activităţii de turism, prin care se colectează, prelucrează
şi diseminează informaţii privind 5 domenii:
- capacitatea de cazare turistică;
16
 - frecventarea structurilor de cazare turistică;
- activitatea agenţiilor de turism;
- turismul internaţional;
- cererea turistică a rezidenţilor.
În funcţie de specificul domeniului supus cercetării, pentru colectarea datelor
primare se utilizează cele două metode de observare statistică:
I. Observarea totală se utilizează în cazul următoarelor cercetări:
TURISM 1A - Frecventarea structurilor de cazare turistică (Anexa nr. ), prezintă
următoarele caracteristici:
• se realizează cu o periodicitate lunară;
• numărul unităţilor de la care se colectează date primare este de cca. 3600;
• se colectează date primare privind:
- numărul de camere şi de locuri oferite turiştilor;
- numărul de sosiri şi înnoptări ale turiştilor rezidenţi în România şi
nerezidenţi (grupaţi pe ţări de rezidenţă).
• permite calcularea unor indicatori sintetici deosebit de expresivi, precum:
- indicile de utilizare a capacităţii de cazare;
- durata medie a şederii.
TURISM 1B - Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie (Anexa nr. ),
prezintă următoarele caracteristici.
• se realizează anual;
• numărul unităţilor de la care se colectează date primare este de cca. 4300.
TURISM 2 - Activitatea agenţiilor de turism (Anexa nr. ), prezintă următoarele
caracteristici:
• se realizează trimestrial;
• numărul unităţilor de la care se colectează date primare este de cca. 800;
• se colectează date privind numărul de turişti participanţi la acţiuni turistice
interne şi externe, precum şi numărul de turişti – zile;

17
 • permite şi grupări pe zone turistice (în cazul acţiunilor turistice interne) şi pe ţări
(în cazul acţiunilor turistice externe);
• permite calcularea duratei medii a sejurului.

TURISMUL INTERNAŢIONAL, prezintă următoarele caracteristici:

• se realizează lunar, prin preluarea de la Ministerul Administraţiei şi Internelor
(Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră) a datelor de la punctele de
frontieră de intrare /ieşire din ţară;
• se calculează numărul sosirilor de vizitatori străini în România, pe ţări de origine
şi mijloace de transport utilizate, precum şi numărul plecărilor vizitatorilor
români în străinătate.
II Observarea parţială (prin sondaj) se utilizează în cazul următoarelor cercetări:
ACTR – Ancheta cererea turistică a rezidenţilor (Anexa nr. ), prezintă următoarele
caracteristici:
• se realizează cu o periodicitate trimestrială;
• dacă toate cererile statistice anterioare aveau ca unitate de observare operatorul
economic (firma ca persoană juridică), această anchetă urmăreşte obţinerea de
informaţii privind cererea turistică a populaţiei; astfel eşantionul cuprinde un
număr de cca. 9500 gospodării ale populaţiei.
Cercetările statistice comune tuturor activităţilor din economia naţională se
realizează numai prin sondaj şi permit calcularea cu periodicitate lunară
/trimestrială a unor indicatori precum:
- dinamica cifrei de afaceri;
- numărul salariaţilor;
- câştigul salarial (brut şi net);
- indicii de preţuri /tarife;
- volumul investiţiilor.
Informaţiile statistice din turism obţinute în urma prelucrării se diseminează prin:

18
- Anuarul statistic;
- Breviar statistic – Turismul României;
- Buletine şi publicaţii statistice cu periodicitate lunară şi trimestrială.

19