4.

Indicatorii de stare ai sistemului economic

4.1. Măsurarea și monitorizarea rezultatelor activității economice

Un sistem tehnic este condus cunoscând nivelurile unor indicatori. De exemplu, un nivel
prea ridicat al presiunii în baia de ulei, peste limita admisă, poate forța semeringurile și poate
arunca uleiul în camera de ardere, determinând funcționarea necorespunzătoare a
autoturismului. Un consum prea mare de carburant poate fi cauzat de unele pierderi de
vacuum pe admisie sau presiunii prea scăzute a combustibilului. Un nivel prea ridicat al
zgomotului motorului poate indica o presiune de injecție mai mare decât cea normală. La fel se
întâmplă și cu alți indicatori, cum ar fi nivelul vibrațiilor, distanța de frânare, intensitatea
luminilor farurilor etc. Cunoașterea nivelurilor indicatorilor tehnici îi permite conducătorului
auto să circule în siguranță cu autoturismul, iar mecanicilor auto, să identifice și să corecteze
eventualele disfuncționalități.
Sistemul economic, asemănător sistemelor tehnice, este caracterizat prin indicatori
economici. Conducerea activității economice se bazează cunoașterea nivelurilor acestor
indicatori. De exemplu, este importantă cunoașterea încasărilor obținute de o firmă din
vânzarea bunurilor produse, precum și a cheltuielilor firmei respective, pentru a putea
determina măsura în care firma și-a îndeplinit obiectivul principal, respectiv obținerea unui
profit cât mai mare. Un grad de profitabilitate mai mare poate fi atins prin folosirea eficientă a
resurselor. Pentru a evalua modul în care sunt folosite resursele de muncă, firmele calculează
productivitatea muncii. Deoarece rezultatele muncii se concretizează într-o valoare adăugată,
măsurarea acesteia este importantă. La nivel macroeconomic este importantă cunoașterea
mărimii veniturilor statului și ale cheltuielilor sale, pentru a aprecia echilibrul macroeconomic
intern, necesar asigurării stabilității sistemului economic.
Pe baza rezultatelor obținute în trecut și a cunoașterii relațiilor dintre mărimile
economice, pot fi formulate prognoze cu privire la evoluția viitoare. Ce profit se estimează că va
obține o firmă în anul următor, sau cât de mare va fi creșterea PIB în anul următor? Ce decizii
trebuie luate în prezent pentru a atinge un obiectiv viitor? Efectele unor decizii economice pot
fi estimate, înainte ca acestea să fie luate. De exemplu, înainte de a face investițiile, firmele
evaluează eficiența acestora, măsura în care vor contribui la creșterea încasărilor și a
profiturilor. La fel, impactul modificării nivelului taxelor asupra veniturilor statului și asupra
contribuabililor este evaluat înainte ca modificările respective să fie efectiv aplicate.
În economie, la fel ca în inginerie, este necesară măsurarea unui indicatori economici. La
nivel microeconomic, măsurarea se realizează prin intermediul gestiunii contabile, care
înregistrează principalele date cu privire la activitatea firmei: încasările, cheltuielile, profitul,
pierderile, imobilizările, datoriile etc. Bilanțul contabil cuprinde informații prețioase cu privire la
activele și pasivele firmei, informații cu o largă utilizare în activitatea de management. Uneori
este importantă prelucrarea datelor contabile, sistematizarea sau transpunerea lor într-o formă
care să fie utilă, ușor de folosit și interpretat.
1
 Sistemul de contabilitate la nivelul firmei permite obținerea valorilor indicatorilor
economici lunar, după ce luna s-a încheiat. Acest lucru poate fi nesatisfăcător pentru manageri.
Ei au nevoie, deseori, de date la zi. Din acest motiv, activitatea firmei este supusă unui proces
permanent de monitorizare, prin care se asigură cunoașterea nivelurilor unor indicatori în
fiecare moment de timp. Măsurarea și monitorizarea diferă prin frecvența cu care oferă
informațiile la nivelul sistemului economic. De exemplu, firmele stabilesc, odată pe an,
nivelurile profiturilor sau pierderilor, ale dividendelor sau ale datoriilor. Dar, evident, managerii
nu pot aștepta un an ca mai apoi să ia unele decizii. Unii indicatori sunt monitorizați în
permanență.
Asemănător contabilității de la nivelul firmei, există un cadru organizat care permite
contabilitatea la nivel național. Contabilitatea națională folosește sistemul european de conturi.
Acest sistem de conturi permite realizarea unor înregistrări sistematice și detaliate ale
activităților desfășurate în cadrul economiei naționale, a relațiilor care se stabilesc între
componentele sale precum și a relațiilor cu alte economii. În toate țările membre ale Uniunii
Europene se aplică aceeași metodologie de înregistrare a informațiilor în contabilitatea
națională, asigurându-se astfel comparabilitatea datelor statistice la nivel european.
Sistemul contabilității naționale ofertă date o dată pe an sau, cel mult, odată pe
trimestru. La fel ca în cazul firmelor, activitatea economică de ansamblu este supusă unei
monitorizări permanente astfel încât datele să fie disponibile la zi. Rolul cel mai important în
acest proces îl are Institutul Național de Statistică (INS), care organizează monitorizarea
activității economice de ansamblu. În fiecare lună INS înregistrează date importante privind
producția de bunuri, locurile de muncă, comerțul cu amănuntul, nivelul prețurilor și altele. La
nivel macroeconomic, monitorizarea are următoarele trei obiective: să permită evaluarea stării
curente a economiei, să permită stabilirea sensului de evoluție a activității economice de
ansamblu și să permită evaluarea schimbărilor survenite în standardul de viață al populației.

4.2. Indicatori microeconomici

4.3.1. Producția fizică

La nivelul unei firme, unul dintre cei mai importanți indicatori îl reprezintă producția
fizică, notată în mod obișnuit cu litera Q, adică producția exprimată în unități fizice. De
exemplu, producția de pantofi a unei firme de încălțăminte se exprimă în numărul de perechi
de pantofi realizate, producția de miere a unei firme apicole se poate exprima în kilograme de
miere, producția de lapte a unei ferme de oi se poate exprima în hectolitrii de lapte etc.
Legătura dintre producție și consumurile de factori de producție pentru obținerea
acesteia este pusă în evidență de funcția de producție:

Q= A ∙ F ( L , K , P )

2
unde Q reprezintă producția fizică, A este un factor de proporționalitate, F este funcția de
producție, L, K, P reprezintă factorii de producție muncă, respectiv capital și pământ.
mil. mc Producție proprie
Import
7000

6000 739 680

343 304 1018
606 310
81
5000
3

4000 7

3000
5569 5572 5563 5513 5304 5529
5200 5156 5055
2000 4223

1000

0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Figura 4.1. Evoluția cantităților de gaze naturale livrate de Romgaz S.A.

Producția fizică este un indicator important pentru multe firme. În Figura 4.1 este
prezentată evoluția livrărilor de gaze naturale către piața românească, din producție proprie și
din import, realizate de către Societatea națională de gaze naturale Romaz S.A., așa cum este
ea prezentată în Raportul administratorilor 2016. Datele reprezintă milioane de metrii cubi de
gaze livrate de către Romgaz S.A., în perioada 2007 – 2016. De exemplu, în anul 2010, Romgaz
S.A. a furnizat către firmele românești și către populație, 5513 mil. mc de gaze naturale din
producție proprie și 680 mil. mc de gaze naturale din import. În anul 2016, comparativ cu anul
2015, livrările de gaze naturale au scăzut, de la 5058 mil. mc la 4230 mil. mc.
Analiza producției fizice este importantă, putându-se astfel stabili care sunt, de
exemplu, cauzele care au determinat scăderea acesteia. De ce producția internă de gaze a
Romgaz S.A. a scăzut în anul 2016 față de anul 2015? Din Raportul administratorilor reiese că
principala cauză a scăderii producției fizice de gaze naturale a reprezentat-o reducerea cererii.
Cu alte cuvinte, firma nu a extras o cantitate mai mare de gaze naturale deoarece nu a avut
cerere pentru aceasta. Capacitatea sa de producție nu a fost utilizate deplin.
Trebuie remarcat faptul că Romgaz S.A. nu deține monopolul livrărilor de gaze pe piața
românească. Un concurent puternic al acesteia este cel mai mare producător de petrol și gaze
din Europa de Sud-est, adică OMV Petrom S.A. Firma Romgaz S.A. trebuie să analizeze cauza
pentru care cererea sa de gaze naturale a scăzut. Au fost preluați unii dintre clienții săi
tradiționali de către OMV Petrom S.A.? A fost obligată firma Romgaz S.A. să practice tarife mai
mari decât firma concurentă deoarece tehnologia sa de extragere a gazelor este învechită și
costisitoare? A scăzut calitatea produselor sale? Zăcămintele de gaze naturale exploatate de
firmă au secat iar firma nu a făcut investiții pentru a descoperi noi zăcăminte? S-a înregistrat o

3
scădere a cererii de gaze naturale în economia României, care a afectat toate firmele ce livrează
gaze naturale?

miliarde
22.00
lei
20.76

20.00
18.83 19.16
18.40
18.00

16.00

14.00

12.74
12.00

10.00
2012 2013 2014 2015 2016

Sursa: Raport anual Automobile Dacia SA 2016

Figura 4.2. Evoluția cifrei de afaceri la Automobile Dacia S.A.

Astfel de întrebări nu ar putea fi puse fără referire la nivelul fizic al producției realizate de
firmă. Ca urmare, nici răspunsurile la întrebări nu ar putea fi date și nici măsurile de a corecta
unele neajunsuri nu ar putea fi luate. Cunoașterea nivelului producției fizice permite celor care
conduc firmele să realizeze investițiile prioritare, să-și modernizeze tehnologiile, să aleagă
strategii de marketing pentru a face față concurenței, să-și organizeze mai bine munca, să se
adapteze la cerințele pieței. Cu toate acestea, deseori, simpla analiză a producției fizice nu este
revelatoare, iar în multe cazuri nu poate fi făcută. De exemplu, este aproape imposibil pentru o
firmă de încălțăminte să ia decizii exclusiv pe baza producției fizice, deoarece încălțămintea este
foarte diversă, atât sortimental cât și calitativ. Când producția este diversificată, se calculează
expresia sa valorică, ceea ce reprezintă cifra de afaceri.

4.3.2. Cifra de afaceri

Cifra de afaceri a unei firme reprezintă totalitatea încasărilor firmei obținute din
vânzarea bunurilor produse sau a serviciilor prestate. Cifra de afaceri a unei firme de
încălțăminte, de exemplu, reprezintă totalul încasărilor din vânzarea diferitelor sortimente de
încălțăminte, ale căror prețuri diferă în funcție de calitate, de destinație, de costuri, de
condițiile pieței etc. Cifra de afaceri a Automobile Dacia S.A. reprezintă totalitatea încasărilor
firmei obținute din vânzarea autoturismelor de tip Dacia Duster, Dacia Sandero, Dacia Logan și
altele. Formula de calcul a cifrei de afaceri este:
n
CA=∑ qi ∙ p i
i=1

4
unde:
CA=¿cifra de afaceri;
q i=¿ cantitatea produsă din sortimentul i;
pi=¿ prețul sortimentului i.

Astfel, cifra de afaceri a firmei Automobile Dacia S.A. se obține prin însumarea
încasărilor din vânzarea autoturismelor Duster înmulțite cu prețul lor de vânzare, a
autoturismelor Sandero înmulțite cu prețul lor de vânzare, a autoturismelor Logan înmulțite cu
prețul lor de vânzare etc.
În Figura 4.2 este prezentată evoluția cifrei de afaceri la Automobile Dacia S.A., în
perioada 2012 – 2016. Se poate observa că în perioada 2012 – 2016, cifra de afaceri crescut de
la 12,74 miliarde lei la 20,76 miliarde lei, în procente creșterea fiind de circa 62.95%.
Creșterea cifrei de afaceri se poate datora creșterii volumului producției fizice, q i, sau
creșterii prețurilor de vânzare, pi. Creșterea producției fizice reflectă, în general, un aspect
pozitiv în activitatea firmei, fiind rezultatul creșterii investițiilor, a îmbunătățirii tehnologiilor de
fabricație, a măsurilor de creștere a nivelului de pregătire a lucrătorilor, a unui management
mai performant. Creșterea prețurilor poate reflecta însă unele aspecte negative ale activității
firmei. Practicarea unor prețuri mai mari se poate datora unor factori conjuncturali, care nu
reflectă eforturile firmei, unor factori interni, ce țin de structura producției, sau unor condiții
economice defavorabile cum ar fi creșterea generalizată a prețurilor. Dacă prețurile de vânzare
au crescut, dar în aceeași măsură au crescut și costurile, situația economică a firmei nu este în
mod necesar mai bună. Creșterea cifrei de afaceri nu arată, în acest caz, creșterea eforturilor
firmei pentru îmbunătățirea activității. Modificarea cantității fizice produse trebuie analizată
separat de modificarea prețurilor de vânzare. Procedând astfel, se poate explica, de exemplu,
de ce cifra de afaceri a Automobile Dacia S.A. a crescut în anul 2016 față de anul 2015, cu toate
că numărul de autoturisme produse a scăzut, de la 339179 unități la 320446 unități.
O analiză mai detaliată a creșterii cifrei de afaceri presupune separarea influenței
creșterii prețurilor de influența creșterii cantității fizice produse. Pașii ce trebuie parcurși sunt:
- se alege un an de bază;
- se calculează cifra de afaceri din fiecare an înmulțind cantitățile produse în anul
respectiv cu prețurile practicate în anul de bază;
- prețurile folosite fiind constante, modificările cifrei de afaceri se pot interpreta ca fiind
datorate modificării cantității fizice produse.
Se pot aprecia astfel eforturile reale ale firmei de dezvoltarea a producției și de creștere
a competitivității sale.

4.3.3. Costurile

Costurile firmei însumează toate cheltuielile implicate de producerea bunurilor sau

prestarea serviciilor. În costurile de producție se includ toate cheltuielilor care corespund
consumului de factori de producție.

5
 Cheltuielile care se includ în costuri sunt de două feluri: cheltuielile salariale și
cheltuielile materiale. Cheltuielile salariale includ salariile plătite angajaților și toate celelalte
cheltuieli asimilate salariilor, cum ar fi primele, sporurile, stimulentele, bonusurile etc.
Cheltuielile salariale pot fi directe și indirecte. Cheltuielile salariale directe se referă, în
principal, la acele cheltuieli salariale care sunt în legătură directă cu nivelul producției. Ele cresc
pe măsură ce producția crește. În această categorie se includ salariile personalului direct
productiv. Cheltuielile salariale indirecte se referă, în principal, la acele cheltuieli salariale care
nu depind de volumul producției. Pe termen scurt aceste cheltuieli rămân constante, indiferent
de cantitatea de bunuri produsă. În această categorie se includ salariile personalului
administrativ și de conducere.
Cheltuielile materiale cuprind toate cheltuielile firmei care nu se includ în categoria celor
salariale. În această grupă se include amortizarea, ca expresie a consumului de capital fix,
cheltuielile cu materiile prime și materialele, cu energia, ca expresie a consumului de capital
circulant, și altele.
În teoria economică, costurile sunt analizate pe termen scurt și pe termen lung. În
general, termenul scurt este o perioadă de timp pe parcursul căreia dotarea firmei cu capital fix
rămâne neschimbată. Pe termen lung, capitalul fix se modifică astfel încât costurile unitare de
producție să fie minime.
Analiza costurilor pe termen scurt presupune:
a. determinarea costurilor globale, adică a costurilor producției totale. Costurile globale ale
firmei sunt clasificate în două categorii:
- costuri care nu depind de nivelul producției, denumite costuri fixe, CF;
- costuri care depind de nivelul producției, denumite costuri variabile, CV;
Suma dintre costurile fixe și costurile variabile reprezintă costul total, CT = CF + CV.
b. determinarea costurilor medii sau unitare, adică a costurilor pe unitatea de produs.
Clasificarea costurilor medii este concordantă cu cea a costurilor globale:
- costurile fixe medii, CF M , care se obțin divizând costurile fixe la volumul producției:
CF
CF M =
Q
unde CF reprezintă costurile fixe, iar Q reprezintă volumul producției.
- costurile variabile medii, CV M , care se obțin divizând costurile variabile la volumul
producției:
CV
CV M =
Q
unde CV reprezintă costurile variabile, iar Q reprezintă volumul producției.
- costul total mediu, CT M , suma dintre costurile fixe medii cu costurile variabile medii:
CF CV CF+CV CT
CT M =CF M +CV M = + = =
Q Q Q Q
unde CT reprezintă costurile totale, iar Q reprezintă volumul producției.
Reprezentarea grafică a costurilor medii este ilustrată în partea inferioară a Figurii 4.3.

6
 c. determinarea costului marginal, C mg , adică a costului suplimentar care apare când
marginea producției se modifică. Costul marginal arată cu cât crește costul total atunci
când producția crește cu o unitate:
∆ CT
C mg=
∆Q
unde CT reprezintă costurile totale, iar Q reprezintă volumul producției.
CT
P
CV

Cantitatea, Q

CFM

Q0 Q1 Q2
Cantitatea, Q

Figura 4.3. Modelul, pe termen scurt, al costurilor de producție

Modelul costurilor pe termen scurt este prezentat în Figura 4.3. În partea superioară
sunt reprezentate costurile globale: CF, CV și CT. În partea inferioară sunt reprezentate costurile
medii, CFM, CVM, CTM, și costul marginal, Cmg. Se poate observa că între categoriile de costuri

7
există o strânsă legătură: minimul costului marginal se realizează pentru acel nivel al producției,
Q0, pentru care curbele costul variabil și costul total au un punct de inflexiune, punctul M.
Pentru nivelul Q1 al producției, costul variabil mediu este minim. Producția Q1
corespunde punctului în care o dreaptă care trece prin origine este tangentă, în punctul N, la
curba costurilor variabile.

4.3. Indicatori macroeconomici

4.3.1. Produsul Intern Brut

Descrierea, prezentarea și stabilirea locului tranzacțiilor care se desfășoară în economie este

realizată în cadrul Contabilității Naționale. Contabilitatea Națională utilizează o structură de
conturi denumită Sistemul Conturilor Naționale. Acest sistem de conturi permite măsurarea
celui mai important și cunoscut indicator macroeconomic, respectiv Produsul Intern Brut,
prescurtat PIB. Produsul Intern Brut măsoară valoarea de piață a tuturor bunurilor și a
serviciilor finale produse în decursul unei perioade de timp, în interiorul țării. El se calculează
trimestrial și anual.
Produsul Intern Brut trimestrial reprezintă principalul indicator al Contabilității Naționale.
PIB trimestrial arată rezultatul final, la prețuri de piață, al activității de producție desfășurată pe
durata unui trimestru, în interiorul țării. În Tabelul 1 sunt prezentate datele privind PIB
trimestrial din perioada 2015T1 – 2017T3. Tabelul 1 cuprinde două tipuri de date: date
neajustate și date ajustate. Datele neajustate arată nivelul PIB trimestrial observat, în timp ce
datele ajustate presupun anumite prelucrări econometrice ale datelor observate.
Datele neajustate, afectate de factori sezonieri sau calendaristici, nu indică cu acuratețe
tendința de evoluție a economiei. În Figura 4.4 se poate observa caracterul sezonier al seriei
neajustate. De fiecare dată, nivelul PIB în trimestrul I este mai mic decât PIB din celelalte
trimestre. Nivelul cel mai ridicat al PIB se realizează în trimestrul IV. Producția mai mică în
trimestrul I este explicată prin faptul că acest trimestru coincide cu lunile de iarnă, iar unele
activități, cum ar fi cele din construcții, transporturi, agricultură etc. se restrâng. Factorii
naturali dar și calendaristici împiedică comparabilitatea datelor și analiza tendințelor care se
manifestă în evoluția PIB. Din acest motiv, în analiza economică se utilizează datele ajustate,
care elimină diferențele dintre trimestre datorate factorilor naturali sau calendaristici.

PIB PIB Deflatorul PIB real Ratele de

Trimestrul neajustat ajustat PIB ajustat ajustat creștere
(mil. lei) (mil. lei) (2010=100%) (mil. lei) (%)
2015T1 139880.6 174903.0 117.9 148309.6 -
2015T2 162569.3 173255.5 116.9 148267.9 0.0
2015T3 197257.5 179842.3 119.2 150903.5 1.8
2015T4 211395.3 181406.0 119.0 152465.1 1.0
2016T1 146447.0 182717.2 118.4 154348.0 1.2
2016T2 178727.1 189583.2 120.8 156894.3 1.6
8
 2016T3 207409.1 190084.0 120.8 157373.8 0.3
2016T4 228890.4 196908.3 123.0 160030.8 1.7
2017T1 164214.8 204296.2 125.1 163305.0 2.0
2017T2 197506.6 209303.8 125.7 166525.2 2.0
2017T3 236740.0 216885.8 126.9 170931.0 2.6
Sursa: Eurostat

Tabelul 4.1. PIB trimestrial al României

260.0
mld. lei

240.0 PIB - date ajustate 236.7

228.9
220.0
211.4 207.4
200.0 197.3 197.5
180.0 178.7
160.0 162.6 164.2
146.4
140.0 139.9 PIB - date neajus-
tate
120.0
100.0
80.0
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3
2015 2016 2017

Figura 4.4. PIB trimestrial al României, în prețurile pieței

Ajustarea valorilor PIB în funcție de sezon sau în funcție de factori calendaristici nu rezolvă
în întregime problema observării trendului real al economiei. Pentru a avea o imagine corectă
asupra creșterii capacității productive a economiei, este necesară calcularea PIB în prețuri
constante, adică eliminarea influenței creșterii prețurilor bunurilor și serviciilor. Creșterea
prețurilor umflă artificial PIB-ul, făcându-l să fie mai mare decât cel datorat creșterii efortului
productiv. Pentru a elimina influența creșterii prețurilor se calculează PIB în prețuri constante,
denumit PIB real. Acest indicator se obține împărțind PIB la indicele de creștere a prețurilor,
dezumflând astfel PIB, cu alte cuvinte deflatându-l. În Tabelul 4.1, coloana a patra, sunt
prezentate valorile deflatorului pentru PIB ajustat, considerând anul 2010 ca an de bază.
Folosind aceste valori, se poate calcula PIB real ajustat.
PIB real ajustat stă la baza calculării ratelor trimestriale de creștere economică. Aceste rate
arată cu cât la sută a crescut producția dintr-un trimestru față de trimestrul anterior. Ratele
trimestriale de creștere economică sunt prezentate în ultima coloană a Tabelului 4.1. Se poate
observa că aceste rate trimestriale de creștere economică au fost pozitive în anii 2015 – 2017.
Aceasta arată că economia a avut o evoluție ascendentă în perioada analizată. Economiștii
denumesc o astfel de perioadă expansiune. Expansiunea reflectă o situație favorabilă nu numai
pentru activitatea productivă, ci și pentru populație în ansamblul său, care are la dispoziție mai
multe locuri de muncă, mai multe bunuri, mai multe oportunități. Când ratele de creștere

9
încetinesc sau devin negative, economia se poate confrunta cu o stare de recesiune. Prin
convenție s-a stabilit că expansiunea unei economii încetează atunci când timp de două
trimestre succesive se înregistrează rate negative de creștere. În acest caz se declară în mod
oficial, ieșirea economiei din expansiune și intrarea sa în recesiune. O expansiune și o recesiune
formează împreună un ciclu economic. O succesiune de expansiuni și recesiuni pun în evidență
caracterul fluctuant al economiei. Pe termen lung, tendința ascendentă de evoluție pe termen
lung reflectă procesul de creștere economică, proces care poate determina creșterea
standardului de viață.
4.3.2. Rata șomajului

Evoluția PIB real este strâns legată de evoluția numărului locurilor de muncă. Creșterea
producției necesită, deseori, o cantitate mai mare de muncă. Oferta de muncă este făcută de
către cei dispuși să depună un efort fizic și intelectual pentru a produce bunuri sau pentru a
presta servicii. Luați împreună, toți aceștia reprezintă populația activă, disponibilă. Unul dintre
cei mai importanți indicatori macroeconomici este cel care arată măsura în care populația
activă, disponibilă, este implicată în mod efectiv în producerea bunurilor și prestarea serviciilor.
Acest indicator se numește rata șomajului. Rata șomajului se calculează conform relației:

Numărul de șomeri
Rata șomajului= ∙ 100
Populația activă

unde populația activă = populația ocupată + numărul de șomeri.

Rata șomajului este un indicator care arată, în primul rând, starea sau sănătatea economiei.
O economie sănătoasă este o economie cu o rată a șomajului redusă. Dimpotrivă, o economie
cu o rată a șomajului ridicată este o economie în suferință. Datorită importanței sale ca semnal
al stării economiei, rata șomajului se calculează lunar, reprezentând obiectul unei monitorizări
permanente. De asemenea, ratele șomajului se pot calcula ca rate medii trimestriale sau
anuale. Ratele medii trimestriale din perioada 2015T1 – 2017T3 sunt prezentate în Figura 4.5.
Se poate observa tendința de scădere a acestora. Există o strânsă corelație dintre PIB și ratele
medii trimestriale ale șomajului. Când ratele trimestriale de creștere economică sunt pozitive,
rata șomajului are o tendință de scădere. Dimpotrivă, când economia intră într-o recesiune,
rata șomajului are tendința de creștere.

10
 procente
7.5
[Y VALUE]%
[Y VALUE]%
7.0 [Y VALUE]%
[Y VALUE]%
6.5 [Y VALUE]%
[Y VALUE]%
6.0 [Y VALUE]%
[Y VALUE]%
5.5 [Y VALUE]%
[Y VALUE]%
5.0
[Y VALUE]%

4.5

4.0
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2
T3
2015 2016
2017
Figura 4.5. Ratele trimestriale ale șomajului în România
4.3.3. Rata inflației

Rata inflației măsoară cu cât la sută au crescut, în medie, prețurile bunurilor și serviciilor în
decursul unei perioade de timp. Determinarea ratei inflației este legată de determinarea
indicelui prețurilor de consum, IPC. IPC măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor
cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație într-o anumită perioadă de timp,
denumită perioadă curentă, față de o perioadă anterioară, denumită perioadă de bază sau de
referință.
Nivelurile trimestriale ale IPC sunt prezentate în Figura 4.6. Se observă că în perioada
2015T1 – 2016T1 prețurile au avut o tendință de scădere, iar în perioada 201T2-2017T3
tendința prețurilor a fost de creștere. Rata inflației se obține scăzând 100 din IPC. Astfel, în
trimestrul I din anul 2017, rata inflație a fost 0.18%, ceea ce înseamnă că prețurile bunurilor de
consum au crescut în acest trimestru față de trimestrul anterior, în medie, cu 0,18%. Creșterea
prețurilor a continuat și în trimestrul II și trimestrul III, cu 0,85%, respectiv cu 1,77%.
Pe lângă rata medie a inflației, se mai pot calcula rata anuală a inflației și rata lunară a
inflației. Rata anuală a inflației arată cât de mult au crescut prețurile în decurs de 1 an: în luna
aprilie anul curent față de luna aprilie anul anterior, în luna mai anul curent fața de luna mai
anul anterior etc. Rata lunară a inflației arată cât de mult au crescut prețurile bunurilor de
consum într-o lună față de luna precedentă din același an. Este importantă distincția dintre
aceste tipuri de rate ale inflației, pentru a aprecia corect influența modificării prețurilor asupra
activității economice și asupra nivelului de trai al populației. O inflație ridicată tinde să afecteze
negativ activitatea economică, datorită incertitudinii și creșterii neașteptate a costurilor. Pe de
altă parte, o creștere semnificativă a costului vieții poate duce la scăderea nivelului de trai,
chiar și în condițiile menținerii neschimbate a veniturilor încasate de populație. Menținerea
inflației la un nivel scăzut reprezintă un obiectiv major al Băncii Naționale.

11
 procente
103.00
[Y VALUE]%
102.00
[Y VALUE]% [Y VALUE]%
101.00
[Y VALUE]%
100.00 [Y VALUE]%
[Y VALUE]% [Y VALUE]%
[Y VALUE]%
[Y VALUE]%
99.00 [Y VALUE]%
98.00

97.00
[Y VALUE]%
96.00

95.00

94.00
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2
T3
2015 2016
2017
Sursa, BNR Raport asupra inflației, dec. 2017

Figura 4.6. IPC trimestrial în România

4.4. Întrebări

1. Atunci când RAT Brașov a crescut prețul biletelor de călătorie de la 1,5 lei la 2 lei, încasările
din vânzarea biletelor de călătorie au crescut cu 24%. Cu ce procent a crescut numărul de
bilete vândute?
Răspuns: (scrieți rezultatul cu două zecimale, fără rotunjiri)

2. Această întrebare are în vedere modelul costurilor pe termen scurt ale unei firme. Când
producția firmei, Q, este egală cu 25 unități, diferența dintre costul total mediu și costul
variabil mediu este egală cu 6 u.m. Cât este aceeași diferență în cazul în care producția este
egală cu 30 unități?
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

3. Funcția de producție a unei firme este Q = A⋅L0,75⋅K0,25. Cu ce procent trebuie mărită

cantitatea de capital pentru a crește producția cu 5%, în condițiile în care cantitatea de
muncă rămâne neschimbată?
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

4. Această întrebare are în vedere modelul costurilor pe termen scurt ale unei firme. Cât este
mărimea costului unitar când producția, Q, este egală cu patru unități, în cazul în care funcția
costului marginal este: Cmg = 100·Q + 25?
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

5. George se gândește să deschidă un magazin de calculatoare. Estimează că, pe an, chiria

pentru spațiu și aprovizionarea cu marfă îl vor costa 20000 u.m. În plus, se gândește să-și
12
 plătească chiar lui însuși o sumă anuală de 10000 u.m., ca salariu pentru munca pe care o va
desfășura în cadrul magazinului, dar în final renunță la acest gând și se mulțumește cu
profitul. Cât ar trebui să fie încasările anuale estimate ale magazinului, astfel încât profitul
economic obținut de George să fie egal cu 10000 u.m.?
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

6. Un întreprinzător deține o firmă care produce dispozitive de fixare, prin combinarea unor
șuruburi (primul input = z1) cu piulițe (cel de-al doilea input = z2). Dacă z2 este fixat la 10
unități (z2 = 10), funcția de producție a firmei este:

{
Q ( z 1) = z 1 dacă z 1 ≤ 10
10 dacă z1 >10

Reprezentați grafic funcția de producție a acestei firme.

7. În Comunicatul de presă nr. 311 din 19 decembrie 2014, Institutul Național de Statistică a
publicat indicatorii macroeconomici privind Ocuparea și șomajul în trimestrul al III-lea al
anului 2014. Conform acestui comunicat de presă, s-au înregistrat următoarele date: rata
șomajului = 6,5%; populația ocupată în vârstă de muncă (15 – 64 de ani) = 8822 mii
persoane. Cât a fost numărul de șomeri în trimestrul al III-lea al anului 2015?
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

8. În Tabelul 4.2 sunt prezentate date privind economia României din anul 2011. Folosind
aceste date, determinați PIB realizat în anul 2011 în România.
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

9. Folosind datele din Tabelul 4.2 determinați mărimea investițiilor (suma investițiilor publice
și private), realizate în anul 2011 în România.
Răspuns: (scrieți răspunsul cu două zecimale, fără rotunjiri)

10. Conform datelor din Tabelul 4.2, în anul 2011 România a avut un export net negativ. Cu ce
sumă au contribuit schimburile comerciale cu alte țări la formarea PIB al României în anul
2011?
Răspuns: (scrieți răspunsul cu o zecimală, fără rotunjiri)

13
 Anul 2011
Indicatori Simbol
(mil. lei)

Consum final efectiv C+G 437355,3

Consum final al gospodăriilor populației C 402129,9
Consum final al administrațiilor publice G 35225,4
Formarea brută de capital fix FBCF 145193,4
Variația stocurilor VS 4428,3
Exporturi EX 222944,9
Importuri IM 252573,7
Exportul net EXnet -29628,8
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Tabelul 4.2. Indicatori macroeconomici ai României, anul 2011

14