Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În ţara noastră mai mult de 2/3 din suprafaţă este expusă periodic efectelor climatice negative,
din care un rol important îl deţin precipitaţiile, iar absenţa sau abundenţa acestora impune extinderea
sau restrângerea lucrărilor de irigaţii, desecări şi combatere a eroziunii solului.
Precipitaţiile sunt repartizate neuniform în timp şi spaţiu, de la un debit mediu anual cuprins
între 5 şi 50 litri/m2 în zona montană până la 0,5 litri/m 2 în sud-estul ţării. Astfel, în perioada de vară
se înregistrează pierderi importante de apă în sol, în special la terenurile aride, care în luna iunie sunt
de 22%, în iulie de 30%, iar în august de 15%. Cercetările agropedoclimatice au arătat că aceste
pierderi de apă datorate evaporării apei din sol ajung în ţara noastră la cantităţi foarte mari, generând
periodic intervale de secetă.
Până în 1990 amenajările realizate în România au fost constituite în mari sisteme de irigaţii cu
suprafeţe variind între 20.000 şi 150.000 ha, ca de exemplu sistemele: Izvoarele Cujmir, Calafat-
Băileşti, Sadova-Corabia (Câmpia Olteniei); terasa Viişoarei, Giurgiu-Rasmireşti (Spaţiul Olt -
Argeş); Gălăţui –Călăraşi, Pietroiu –Ştefan cel Mare, Mostiştea VI (Spaţiul Argeş - Ialomiţa);
Ialomiţa-Călmăţui, Terasa Brăilei, Câmpia Covurluiului (Spaţiul Ialomiţa-Siret).
Acestea situau România pe locul al 3-lea în Europa în ceea ce priveşte suprafaţa amenajată
pentru irigaţii, fiind realizate sisteme moderne de captare, pompare şi transport al apei de irigat până
la parcele, comparabile cu cele din ţări cu tradiţie în acest domeniu, respectiv Franţa, Italia, Spania.
În anul 2018, în România, suprafaţa totală din sectorul îmbunătăţiri funciare amenajate pentru
irigaţii este de 3.149.111 ha suprafață agricolă, din care 3.045.114 ha suprafaţă arabilă. În acelați
timp, suprafata agricola efectiv irigata era de 267.406 ha, din care 266.126 ha suprafaţă arabilă.
În perioada de tranziţie suprafaţa efectiv irigată din total suprafaţă amenajată pentru irigaţii a
scăzut dramatic.
Principalele cauze care au contribuit la diminuarea utilizării sistemelor de irigaţii au fost
legate de deteriorarea instalaţiilor de irigaţii datorită abandonării lor, a neglijenţei manifestate, şi a
sustragerilor, cauze în principal favorizate de aplicarea neadecvată a Legii Fondului Funciar şi
schimbările intervenite în structura proprietăţii funciare după 1991, dar şi de diminuarea fondurilor
alocate de către puterea publică pentru îmbunătăţiri funciare.
Efectul favorabil al irigaţiilor în agricultură este evident, înregistrându-se producţii
suplimentare însemnate în cadrul culturilor irigate comparativ cu cele neirigate, dar o atenţie
deosebită trebuie acordată utilizării apei de irigat, deoarece utilizarea irigaţiilor fără o fundamentare
ştiinţifică adecvată şi un control riguros poate avea consecinţe negative atât asupra rezervei de apă
freatică din sol, cât şi asupra capacităţii productive a solurilor.
II. Scopul lucrării aplicative îl reprezintă determinarea indicatorilor de eficienţă economică a
producţiei, compararea efectelor economice obţinute înainte de efectuarea lucrărilor de irigaţii şi
după, cât şi eficienţa economică a investiţiilor.
V. Metodologia de rezolvare:
Eficienţa investiţiilor – principalii indicatori:
1. Investiţia specifică - exprimă costul investiţiei la unitatea de suprafaţă
It – investiţia totală
S – suprafaţa amenajată
2. Termenul de recuperare al investiţiei - exprimă perioada de timp în care se recuperează valoarea
totală a investiţiei din profitul anual obţinut în urma punerii în funcţiune a sistemului de irigaţii
Pa – profitul anual
3. Coeficientul de eficienţă a investiţiilor – este inversul termenului de recuperare al investiţiilor şi
exprimă profitul anual realizat în urma investiţiei efectuate
4. Viteza de recuperare a investiţiilor – exprimă de câte ori se recuperează valoarea investiţiei totale
în perioada normată de funcţionare a sistemului de irigaţii
Pn = profitul net, adică profitul ce se obţine după ce raportul investiţional a fost compensat
din profitul anual.
Pn = Pt – It = Pa x D – It
Pt – profit total
Pa – profit anual
D = durata normată de funcţionare (15 ani)
Actualizarea investiţiilor
În luarea deciziei privind eşalonarea investiţiei în perioada de execuţie până la punerea în
funcţiune se impune actualizarea investiţiilor.
Actualizarea este necesar să se realizeze la intrarea completă în funcţiune a sistemului de
irigaţii, care poate fi considerată momentul final de efectuare a investiţiei şi în acelaşi timp momentul
iniţial de intrare completă în producţie a investiţiilor în lucrările de irigaţii.
Ia – investiţia actualizată
i – numărul de ani de la începerea investiţiei până la intrarea completă în funcţiune
i = 1…..n n=4
Ii – suma din investiţia totală, cheltuită în anul i
a – rata de actualizare a = 10%
Dacă VAN este pozitivă, rezultă că este posibilă acoperirea investiţiei iniţiale şi obţinerea
unui surplus, deci proiectul poate fi acceptat. Cu cât VAN este mai mare, cu atât proiectul de investiţii
este mai profitabil. Dacă VAN este negativă, proiectul de investiţii trebuie respins.
Rata internă de rentabilitate (RIR) a unui proiect de investiţii este rata de actualizare a
fluxurilor de încasări şi plăţi pentru care VAN = 0. Rata internă de rentabilitate este acea rată pentru
care valoarea actualizată a cheltuielilor este egală cu valoarea actualizată a veniturilor.
Cu cât RIR este mai mare, cu atât proiectul de investiţii este mai profitabil.
Rezultate:
Tabel nr. 2
Indicatori de eficienţă economică
Tabel nr. 3
V.A.N. şi R.I.R.
Nr. Specificare U.M. Varianta Varianta Varianta
1 2 3
crt
1.
2.
3.