MINISTERUL EDUCAŢIEI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN SUCEAVA

COLEGIUL ,,ANDRONIC MOTRESCU” RĂDĂUŢI

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE

NIVEL: 4

PROFIL: SERVICII

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

ÎNDRUMĂTOR, CANDIDAT,

Prof. Berinde Viruţa Chiraş Sabina Doiniţa

Iunie 2023
 COLEGIUL ,,ANDRONIC MOTRESCU” RĂDĂUŢI

CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII

Rădăuţi 2023
 CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII

Cuprins:
ARGUMENT…………………………………………………………………………….. 4
CAPITOLUL I- PREZENTAREA GENERALĂ A CAPITALURILOR
PROPRII…………………………………………………………………………………. 7
1.1. Noțiunea de capitaluri………………………………………………………………...7
1.2. Obiectivele și factorii de organizare a contabilității capitalurilor……………………9
1.3. Verificarea de conformitate a capitalurilor proprii………………………………….. 10
1.4. Documente ce conțin evidența capitalului social…………………………………… 10
1.5. Evaluarea capitalului social…………………………………………………………. 11
1.6. Structura capitalului social…………………………………………………………...13

CAPITOLUL II- CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII……………. ..15

2.1. Contabilitatea capitalului social…………………………………………………….. 15
2.2. Contabilitatea primelor de capital și a rezervelor…………………………………... 20

CAPITOLUL III- MONOGRAFIA CONTABILĂ PRIVIND CAPITALURILE

PROPRII……………………………………………………………………………….. ..30
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………....38
 I. PREZENTAREA GENERALĂ A CAPITALURILOR PROPRII

1.1 Noțiunea de capitaluri

Unitățile patrimoniale indiferent de tipul și forma de organizare, trebuie să-și constituie capitalul, ca primă măsură și
ca element important al patrimoniului care le creează posibilitatea stabilirii relațiilor cu terții pentru demararea și
dezvoltarea obiectului activității.
Capitalul exprimă în expresie bănească, obligațiile unității față de cei care participă la constituirea sa, aceștia fiind
atât persoane fizice ( asociați, acționari), cât și persoane juridice ( societăți, fundații, instituții).
Conceptul de capital trebuie utilizat de către societățile comerciale, având la bază necesitățile utilizatorilor situațiilor
financiare.
Capitalul unei entități patrimoniale din orice ramură de activitate poate fi privit sub două aspecte:
• Ca factor de producție;
• Ca aporturi ale proprietarilor acesteia.
Ca factor de producție, capitalul reprezintă ansamblul bunurilor aflate la dispoziția unei entități (unități patrimoniale)
folosite pentru obținerea altor bunuri și servicii destinate vânzării sau consumului propriu.
Ca aporturi ale proprietarilor entității, capitalul se înscrie în pasivul bilanțului, având un rol important în formarea și
dezvoltarea structurii financiare a întreprinderii, astfel capitalul trebuie să reprezinte sursa cea mai importantă de
finanțare a activității unei întreprinderi.
 1.2. Obiectivele și factorii de organizare a contabilității capitalurilor
Pentru contabilitate, evidența mărimii și mișcării capitalurilor constituie un obiectiv fundamental. Pe temeiul acestui obiectiv se desprind
obiective operaționale pentru organizarea contabilității în acest domeniu, cum ar fi:
* Dimensionare corectă a mărimii capitalului social al unității patrimoniale ( pe baza unor înscrisuri);
* Protecția și creșterea mărimii capitalului social;
* Delimitarea obligațiilor unității patrimoniale, a aportului la capitalul social pe titularii respectivi, pe persoane fizice sau juridice
importatoare;
* Valorificarea capitalului prin plasamente rentabile;
* Urmărirea decontărilor la termen a obligațiilor decurgând în împrumuturile obligatoare, credite bancare pe termen lung sau mijlocii și a
altor datorii pe termen mai mare de un an;
* Urmărirea și controlul modului de constituire și valorificare a provizioanelor din sfera capitalurilor.

Pentru a organiza contabilitatea capitalurilor, este necesară să se țină seama de următorii factori specifici:

1. Tipul de unitate patrimonială- influențează modul de organizare a contabilității acestei secțiuni datorită particularităților
pe care le prezintă diferitele tipuri de unități patrimoniale ( regii autonome ale statului, companii sau societăți
comerciale, instituții publice);

2. Forma de organizare juridică a unităților patrimoniale și, îndeosebi, a societăților comerciale.

1.3. Verificarea de conformitate a capitalurilor proprii
Pentru a face o verificare de conformitate a elementelor de capitaluri proprii, se pot efectua următoarele
operații:
• se supun verificării soldurile la deschiderea și închiderea exercițiului financiar;
• se supun verificării variațiile pozitive și negative intervenite în cursul exercițiului;
• se supun verificării hotărârilor adoptate de Adunarea generală a asociaților/ acționarilor și de Consiliul de
administrație în legătură cu constituirea capitalului, respectiv subscrierea vărsămintelor acționarilor;
• se supun verificării corelațiile dintre hotărârile adoptate de Adunarea generală a asociaților/ acționarilor și de
Consiliul de administrație în legătură cu constituirea capitalului, respectiv subscrierea vărsămintelor acționarilor,
în corespondență cu prevederile actului constitutiv, ale statutului societății și ale tuturor actelor legale aplicabile;
Capitalul social este acea componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor
subscrise sau depuse de proprietari (acționari sau asociați).
1.4. Documente ce țin evidența capitalului social

Documentele prin care se ține evidența capitalului social sunt:

1. Actul constitutiv este un document prin care se stabilește statutul și modul de organizare și funcționare a unei

societăți comerciale. Acesta cuprinde informații despre: denumirea și sediul societății, forma juridică, obiectul de

activitate, capitalul social subscris, structura acestuia și modalitățile de constituire, organele de conducere și

administrare, dizolvarea societății, etc.

2. Vărsarea capitalului social subscris. Această operație se face conform următoarelor documente, în funcție de

natura aporturilor.

- Chitanța: pentru depunerea aportului la casierie sub formă de numerar;

- Foaia de vărsământ bancar: pentru depunerea aportului direct la bancă;

- Proces verbal de predare-preluare: în cazul aporturilor în natură, în care se precizează caracteristicile și valoarea

bunurilor aduse ca aport, evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator.

3. Registrul acționarilor/ asociaților: ține evidența nominală a capitalului social pe fiecare asociat/ acționar în parte,

cuprinzând numărul de părți sociale/ acțiuni subscrise și valoarea nominală a acestora, vărsămintele efectuate,

mențiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părți sociale/ acțiuni, etc.

1.5. Evaluarea capitalului social

Evaluarea părților sociale sau a acțiunilor capitalului unei societăți conduce la evaluarea societății însăși.
Acțiunile sunt înscrisuri care dau dreptul posesorilor acestora de a participa la constituirea capitalului unei
întreprinderi, aceștia devenind coproprietari ai acesteia.
Capitalul social se evaluează în contabilitate la valoarea nominală, care este reprezentată de sumele evidențiate pe
acțiuni sau părți sociale. Mărimea valorii acțiunilor sau părților sociale este stabilită încă de la înființarea
întreprinderilor prin actul constitutiv al acestora și poartă denumirea de valoare nominală. Aceasta reprezintă o
fracțiune din capitalul întreprinderii, stabilită în mărimi egale și servește la calcularea capitalului social.
Valoarea nominală este valoarea stabilită prin actul constitutiv al societății și cu care acesta se înmatriculează la
Registrul Comerțului de la Camera de Comerț si Industrie.
Această valoare poate fi majorată sau diminuată numai în anumite situații stabilite prin lege, fiind imprimată pe
acțiunile societății.
Valoarea nominală = Capitalul social/Numărul de acțiuni (părți sociale)
Pentru capitalul social o asemenea valoare este indicată pe acțiunile si părțile sociale în calitatea lor de titluri de
valoare.
Termenul de capital social desemnează valoarea nominală a capitalului în cazul unei societăți, oricare ar fi forma
sa (societate pe acțiuni, societate cu răspundere limitată, etc.).
 1.6. Structura capitalurilor proprii

Prin structura contabilă de capitaluri sunt delimitate sursele de finanțare stabile ale valorilor economice constituite ca
active patrimoniale ale întreprinderii. Determinativul stabil marchează prezența acestor surse la dispoziția întreprinderii
pe o perioadă mai mare de un an. Din punct de vedere financiar contabil, capitalurile deținute de agenții economici
reprezintă componente ale pasivului patrimoniului destinat a finanța de o manieră durabilă activul patrimoniului. Pe
considerentul că ele se află la dispoziția agenților economici pe o perioadă mai mare de timp, de regulă mai mare de un
an, ele poartă denumirea de ,,capitaluri permanente”.
Capitalurile se formează la începutul activității unităților patrimoniale, se modifică prin creșterea sau diminuarea pe
parcursul desfășurării activității și se lichidează la încetarea existenței unității. Capitalurile se manifestă sub diverse
forme și sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 1, denumite conturi de capitaluri.
Acestea se constituie din aportul proprietarilor , din profit, etc. Principalele forme de manifestare ale capitalurilor
proprii sunt:
• Capital social;
• Prime legate de capital;
• Rezerve din reevaluare;
• Rezerve;
• Rezultatul exerciţiului;
• Rezultatul reportat.