Operatiuni derulate prin trezoreria bancara

Activitatea de trezorerie consta in gestionarea activelor si pasivelor in vederea atingerii obiectivelor strategice, de perspectiva, ale bancii, in conditii de minimizare a profitului previzionat prin bugetul de venituri si cheltuieli, concomitent cu asigurarea operativa a lichiditatii bancii in scopul satisfacerii cerintelor clientilor. Trezoreria bancara este cea care centralizeaza zilnic intreaga activitate a bancii in materie de fonduri si este desemnata sa realizeze reechilibrarea bancara din toate punctele de vedere si incadrarea in normele stabilite de autoritatea bancara (rezerva minima obligatorie, pozitia valutara, expunerea bancara, etc.). Departamentul de trezorerie este cel care trebuie sa tina seama de situatia economica si financiara interna si internationala, de previziunile asupra acesteia, precum si de mediul concurential care isi pune amprenta asupra cererii si ofertei de produse bancare. Trezoreria unei banci comerciale ocupa un loc central in activitatea de administrare operativa a activelor si pasivelor, avand rolul unui regulator al fondurilor atrase si plasate. Putem considera trezoreria unei banci ca pe un instrument de masura si control al activelor si pasivelor, in fiecare moment al zilei, ca pe o balanta care poate fi oricand dezechilibrata de actiunea unor factori externi si care va trebui sa fie echilibrata prin decizii operative. Organizarea activitatii de trezorerie depinde in mare masura de dimensiunile bancii, de gama de operatiuni pe care banca le desfasoara sau pentru care este autorizata de Banca Centrala, de stadiul sau de dezvoltare etc. In cadrul trezoreriei se deruleaza operatiunile de atragere/plasare de depozite sau vanzari/cumparari de devize sau metale pretioase. Dealerii apartinand acestui compartiment efectueaza, in primul rand, tranzactii pe piata interbancara pentru echilibrarea soldurilor conturilor nostro ale bancii si incadrarea in pozitia valutara. Pe langa aceasta functie de baza, trezoreria bancara ofera o gama larga de servicii, atat clientilor, cat si celorlalte compartimente bancare. Printre acestea enumeram : 1) ofera serivicii de consultanta si tranzactii pentru si in numele clientilor nebancari pornind de la produse standard de schimb valutar, plasamente in depozite, vanzaricumparari de titluri si ajungand pana la solutii complexe de hedging cu instrumente financiare derivate (forward, swap, optiuni) sau combinatii de tranzactii adecvate nevoilor specifice ale clientilor; 2) stabileste cursurile de schimb si ratele dobanzii pentru diverse monede, perioade si categorii de clienti; 3) contribuie activ la sustinerea operatiunilor de scontare de efecte comerciale, furnizand la orice moment ratele de baza ale finantarii; 4) participa la operatiunile de sindicalizare, cu rol de a determina sursele de finantare si costul apelarii la sursele respective; 5) efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare de numerar, atat pentru centrala bancii, cat si pentru diversele sale sucursale, la cererea operativa a acestora.

O schema simpla a activitatii trezoreriei bancare este prezenta in figura de mai jos:

Directia Trezorerie

Trezorerie proriuzisa

Arbitraj Front Office

Back Office

Studii strategice Studii de piata

Operatiuni cu titluri

Compartimentul clasic de trezorerie este impartit in doua subunitati: componenta front-office si componenta back-office. Structurile moderne de trezorerie, chiar daca pastreaza, in principiu, componentele front-office si back-office, trebuie privite, in ansamblul lor, ca expresie a muncii agregate a mai multor entitati. In cadrul componentei front-office, formata din dealeri specializati pe operatiuni de piata monetara si operatiuni cu titluri, piata valutara, tranzactii cu instrumente financiare derivate, supravegherea se realizeaza de catre seful de compartiment si direct de catre conducerea bancii. Front-office (Arbitrajul) este componenta activa a trezoreriei prin intermediul careia se efectueaza o mare parte din tranzactiile interbancare si anume: - atragerea si plasarea de fonduri, sub forma depozitelor si a creditelor interbancare; - vanzari si cumparari de devize sau metale pretioase. Din punct de vedere al scopului pentru care sunt efectuate, tranzactiile interbancare se clasifica in tranzactii de pozitie si tranzactii speculative. A. TRANZACTIILE PENTRU POZITIE Tranzactiile pentru pozitie reprezinta operatiunile de atragere/plasare de depozite si operatiunile de vanzari/cumparari de devize sau metale pretioase, care sunt efectuate pentru: - asigurarea lichiditatii prin atragerea de depozite; - plasarea in depozite a surplusului de lichiditati; - asigurarea nivelurilor prevazute de Banca Centrala pentru indicatorii de prudenta (lichiditate, solvabilitate, rezerva minima obligatorie, pozitia valutara); - satisfacerea unor solicitari ale clientilor. Tranzactiile pentru pozitie au ca scop evitarea sau atenuarea unor pierderi care ar fi generate de: - lipsa de lichiditati ca urmare a unor angajamente deja asumate (de exemplu rambursarea unor depozite sau credite bancare); - nefructificarea unor resurse disponibile;

nevalorificarea surplusului de numerar. Pentru a explica, vom recurge la urmatorul exemplu: Sa presupunem ca, dupa luarea in calcul a tuturor intrarilor (incasarilor) si iesirilor (platilor), intr-o anumita zi, in si din contul curent in lei deschis la Banca Nationala a Romaniei, trezoreria ajunge la concluzia ca la sfarsitul zilei ramane disponibila, peste nivelul rezervei minime obligatorii, o suma de N milioane lei. Daca aceasta suma ar ramane neplasata, chiar si pentru o noapte, in depozite sau credite bancare, banca va inregistra o pierdere, intrucat pentru suma N va plati o dobanda de X% anual deponentilor sai. Prin urmare, prin ordinul primit de arbitrajist pentru plasarea acestei sume, se va urmari: - identificarea bancilor care doresc sa atraga depozite in lei; - plasarea fondurilor la acele banci care ofera cea mai buna rata a dobanzii, care sa fie cel putin de X% anual. Exista insa situatii in care, piata fiind saturata, arbitrajistul poate accepta o rata a dobanzii mai mica decat X% anual. In aceste cazuri s-a limitat pierderea potentiala care ar fi rezultat daca fondurile nu ar fi fost fructificate (neplasate). B. TRANZACTII SPECULATIVE Atunci cand tranzactiile sunt initiate de arbitrajist in scopul specularii unor miscari de pe piata monetara sau valutara in vederea realizarii de venituri, acestea poarta denumirea de tranzactii speculative. In categoria tranzactiilor speculative intra: 1. Atragerea/plasarea de depozite cu si fara risc, denumite si operatiuni de money market: 1.1 TRANZACTII FARA RISC DE PIERDERE (back-to-back deals) Sunt operatiuni de atragere si plasare de fonduri prin care se incearca valorificarea imperfectiunilor pietei, prin specularea momentului in care pe piata apar cotatii de atragere mai mari decat cotatii de plasare a fondurilor. Exemplu: Concomitent, unul sau doi arbitrajisti solicita bancilor corespondente, pentru care au fost stabilite limite de risc, cotatii pentru atragerea respectiv plasarea unei anumite sume. In momentul in care rata dobanzii oferita pentru un depozit de o anumita valoare este mai mare decat cea ceruta de o alta banca pentru un depozit de aceeasi valoare, cele doua tranzactii (de plasare si, respectiv atragere), se confirma, de regula, concomitent de catre arbitrajisti. Evident ca scadenta celor doua depozite trebuie sa fie egala, si in acest mod, banca care a initiat operatiunea va castiga din diferenta de dobanda denumita si spread. 1.2 TRANZACTII CU RISC DE PIERDERE In baza unor informatii privind evolutia pietei monetare (de exemplu, se provizioneaza o crestere a ratelor dobanzilor la depozitele in lei la termen de o luna), arbitrajistul va incerca sa atraga depozite la o rata a dobanzii de X% anual, dupa care, in cursul aceleiasi zile, va solicita cotatii de la alte banci pentru plasarea sumei respective cu aceeasi scadenta. Daca informatia privind cresterea ratei dobanzii se confirma, arbitrajistul va avea o singura problema maximizarea castigului. Prin urmare, va cauta sa identifice o banca care ofera cea mai mare rata si respectiv, momentul in care aceasta ofera cel mai mult. Daca informatia nu se confirma, problema se complica, in sensul ca se va cauta plasarea banilor cu o rata a dobanzii de Z% (<X%) anual, cat mai apropiata de X% anual, astfel incat sa fie limitata pierderea.

In unele cazuri, pentru limitarea pierderii si, eventual, pentru a obtine chiar un castig cat de mic, se procedeaza la asa numita intoarcere a operatiunii, in sensul ca se va incerca plasarea unui alt depozit pentru ca la sfarsitul zilei, sa se atraga un depozit echivalent la o rata a dobanzii mai mica. Pentru a pondera apetitul uneori excesiv al arbitrajistilor, care in dorinta de a obtine un castig cat mai mare nu inchid operatiunile in pierdere, in speranta ca piata se va intoarce in favoarea acestora, bancile stabilesc TAKE PROFIT (valorifica profitul) si STOP LOSS (opreste pierderea). Acestea au in vedere nu numai diferentele pozitive sau negative aferente tranzactiilor speculative, dar si elemente de costuri, cum ar fi comisioanele si spezele. Limitele TAKE PROFIT pentru operatiunile money market reprezinta diferenta de dobanda in procente stabilita pentru fiecare tip de valuta, la limita careia arbitrajistul trebuie sa inchida operatiunea in cazul in care, dupa o evolutie favorabila, piata incepe sa isi modifice trendul. Limitele STOP LOSS reprezinta diferenta de dobanda in procente stabilita pentru fiecare tip de valuta, la limita careia arbitrajistul trebuie sa inchida operatiunea in cazul in care piata evolueaza nefavorabil. 2. Vanzare/cumparare de devize sau metale pretioase in scop speculativ denumite si operatiuni de schimb valutar: 2.1 TRANZACTII FARA RISC DE PIERDERE (back-to-back deals) Concomitent unul sau doi arbitrajisti solicita bancilor limite de risc, cotatii privind vanzarea unei valute contra altei valute. 2.2 TRANZACTII CU RISC DE PIERDERE In baza unor informatii privind evolutia pietei (de exemplu, se previzioneaza o depreciere a dolarului in raport cu euro), arbitrajistul va cumpara euro vanzand dolarii, urmand ca, pe masura ce previziunea se dovedeste a fi corecta, sa vanda o parte din euro spre sfarsitul zilei, rascumparand aceeasi cantitate de dolari vanduta la inceputul zilei. Evident diferenta dintre suma de euro obtinuta la momentul initierii speculative si suma de euro folosita pentru rascumpararea dolarilor vanduti reprezinta profit, a carui valoare depinde de abilitatea de a gasi banca si momentul propice pentru a inchide operatiunea speculativa. Tranzactiile speculative de vanzare/cumparare de valuta se pot efectua la vedere (SPOT), cu o data de valuta de doua zile, sau la termen (FORWARD), cu data de valuta mai mare de 2 zile. Si in cazul operatiunilor speculative de vanzare/cumparare de valuta sunt stabilite limite TAKE PROFIT sau SPOT LOSS. Componenta back-office a trezoreriei bancare se ocupa de evidentierea in contabilitate a tranzactiilor efectuate de compartimentul front-office, precum si de efectuarea propriu-zisa a acestora, avand un caracter operativ: urmarirea incasarilor si efectuarea platilor care decurg din tranzactiile asumate. Departamentul de risc are ca sarcini principale: supravegherea pozitiei valutare zilnice, precum si a profitului pierderii zilnice din operatiunile de trezorerie, monitorizarea principalilor indicatori de lichiditate si de risc, efectuarea de studii si analize (fundamentale, tehnice sau combinatii ale acestora), stabilirea de scenarii si simularea de situatii viitoare, verificarea rezonabilitatii ratelor de dobanda si a cursurilor de schimb cotate, etc. Departamentului de control intern ii revin cateva dintre activitatile de maxima importanta pentru banca: monitorizarea rezervei minime obligatorii, supravegherea tuturor conturilor nostro ale bancii, efectuarea confirmarii tranzactiilor efectuate de departamentul front-office.

Departamentul financiar este cel care asigura acuratetea inregistrarilor financiarcontabile, supravegheaza raportari financiare catre Banca Centrala si alte entitati de audit, supraveghere si control. Compartimentul de trezorerie este unul dintre cele mai tehnologizate compartimente din cadrul bancii, cuprinzand un sistem informatic foarte bine pus la punct si conectat la reteaua bancii astfel incat sa se poata urmari in orice moment situatia reala a bancii, conectare la sistemul de tranzactionare utilizate de sistemul bancar, in speta Reuters si la serviciile conexe oferite de acestea (accesare de date referitoare la evolutiile cursurilor, ratelor dobanzii valorii titlurilor pe plan national si mondial). La nivelul compartimentului de trezorerie, atat provenienta cat si destinatia fondurilor se pierd, banca mizand pe situatii agregate, consolidate. Reechilibrarea zilnica se face din multiple tranzactii, pe diferitele componente ale pietei interbancare si utilizand o gama larga de instrumente financiare. De regula, tranzactiile zilnice de operatiuni ordinare ale bancii (credite, depozite, etc.) nu au dimensiuni apreciabile care sa induca modificari notabile in balanta bancii. Ca ordin de marime este bine de amintit ca in Romania, o banca de talie medie nu poate acorda unui singur client credite mai mari decat echivalentul a 2-4 milioane USD (maxim 20% din fondurile proprii), iar creditele acordate clientilor de talie mare sunt, de regula, cuprinse intre 100 mii USD si 150 mii USD si nu au o frecventa zilnica. Rolul trezoreriei bancare si in consecinta, al trezorierului, a crescut considerabil in ultimii ani. Un studiu efectuat de Treasury Strategies a relevat ca, la acest moment, cea mai importanta componenta a trezoreriei o constituie managementul lichiditatii.