CUPRINS

1. Notiunea de piata . 2
2. Notiunea de piata relevanta ..... 2
2.1. Piata produsului...4
2.2. Piata geografica...5
3. Bibliografie....9

PIATA RELEVANTA

1. Notiunea de piata
Notiunea de piata este o categorie economica si juridica specifica productiei de marfuri
care desemneaza cadrul organizat n care are loc schimbul de marfuri, prestarea de servicii si
transmiterea de instrumente negociabile.
Definirea si reglementarea pietei este foarte importanta deoarece ea reprezinta cadrul in
interiorul caruia se exercita concurenta intre intreprinderi.
Piata poate fi caracterizata pe baza mai multor criterii: geografic (se distinge din acest
punct de vedere piata locala, nationala sau regionala), temporal (piete cu caracter permanent sau
cu durata determinata) sau structural.
Pe baza ultimului criteriu precizat, cel structural, clasificarea include: pietele globale ca
pluralitate de marfuri oferite consumatorilor si pietele sectoriale specializate n anumite
produse sau servicii, identificate sub denumirea de piata relevanta (relevant market).
2. Notiunea de piata relevanta
Notiunea de piata relevanta, configurata prin restrangerea sensului generic al notiunii de
piata ca efect al adaptarii acesteia la cerintele dreptului concurentei, a fost definita ca fiind locul
unde se confrunta cererea si oferta unor produse sau servicii care sunt socotite de cumparatori
substituibile ntre ele, dar nu si substituibile cu alte bunuri sau servicii. .1
Regimul juridic este prefigurat de Legea nr. 11/19912 pentru combaterea concurentei
neloiale si Legea concurentei nr. 21/19963 care chiar daca nu fac referiri exprese, subnteleg
aceasta notiune determinand-o printr-un set de acte normative (Instructiuni) date n aplicarea
Legii nr. 21/1996.

DREPTUL CONCURENTEI INTERNE SI EUROPENE Gheorghe Gheorghiu, Manuela Nita, Universul Juridic,
Bucuresti, 2011, p.34;
2
Legea nr. 11/1991 a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991.
3
Legea nr. 21/1996 a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996.

Definitia rezultata n jurisprudenta este confirmata de Instructiuni care identifica piata

relevanta ca fiind un produs sau un grup de produse si aria geografica pe care acestea se
produc si/sau se comercializeaza.4
Se disting din aceasta perspectiva cele doua componente ale pietei relevante: componenta
functionala reprezentata de piata produsului si componenta spatiala, reprezentata de piata
geografica. Numai mpreuna cele doua componente configureaza o piata relevanta.
Piata produsului cuprinde toate produsele si/sau serviciile pe care consumatorul le
considera interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, preturilor si utilizarii
acestora.
Piata relevanta geografica cuprinde zona in care intreprinderile in cauza sunt implicate in
cererea si oferta de produse, in care conditiile de cerere si oferta sunt suficient de omogene si
care poate fi delimitata de zonele geografice invecinate, deoarece conditiile de concurenta difera
in mod apreciabil in respectivele zone.5
Potrivit Instructiunilor, au fost identificate regulile de definire a pietii relevante urmare a
constrangerilor economice la care este supusa intreprinderea: substituibilitatea la nivelul cererii,
substituibilitatea la nivelul ofertei, concurenta potentiala.
Substituibilitatea la nivelul cererii reprezinta cel mai rapid si eficace element disciplinar
care actioneaza asupra furnizorilor unui anumit produs, in special in ceea ce priveste deciziile
acestora in materie de preturi si consta, in principal, in identificarea surselor alternative reale de
aprovizionare

la

care

clientii

intreprinderilor

in

cauza

pot

apela

sub

aspectul

produselor/serviciilor propuse de ceilalti furnizori ori sub aspectul localizarii geografice a

acestora.
Substituibilitatea la nivelul ofertei se analizeaza in cazurile in care aceasta ar avea efecte
echivalente celor ale substituibilitatii la nivelul cererii, in ceea ce priveste eficacitatea si
obtinerea unor rezultate imediate. Aceasta inseamna ca in cazul in care un monopolist ipotetic ar
practica, in acea zona geografica, pentru produsul respectiv, o crestere a pretului mica, dar
semnificativa si de durata, furnizorii care nu produc in mod curent produsul respectiv ar trebui sa
fie in masura sa isi reorienteze productia spre acesta si sa il comercializeze in termen scurt fara a
suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative.
4

Gheorghe Gheorghiu , DREPTUL CONCURENTEI INTERNE SI EUROPENE, Universul Juridic, Bucuresti,

2011, p.34;
5
Idem.

Concurenta potentiala este luata in considerare in definirea pietei relevante intr-o etapa
ulterioara, in general atunci cand pozitia pe piata relevanta a intreprinderilor implicate a fost deja
determinata si cand aceasta pozitie ridica probleme de concurenta.
Consiliul Concurentei va determina posibilele piete relevante in cadrul carora o
concentrare economica sau o restrangere a concurentei trebuie sa fie evaluata.6

2.1. Piata produsului

Analiza definitiei releva ca elementul esential este reprezentat de gradul de
substituibilitate al produselor rezultat pe baza criteriului modificarii structurii consumului n
cazul unei cresteri definitive si semnificative a pretului.
Utilizarea criteriului sus-mentionat identifica cererea ca indicator al pietei relevante a
produselor si presupune aprecierea factorilor sai de determinare: majorarea pretului, reactia
consumatorilor si principiul celei mai mici piete.
2.1.1. Majorarea pretului priveste majorarea efectiva a pretului produsului unei firme,
fara ca produsele aflate n concurenta si catre care consumatorii s-ar putea orienta sa nregistreze
evolutii ale pretului.
n ipoteza contrara, a evolutiei proportionale a preturilor, structura consumului de bunuri
ramane stabila, mobilitatea acesteia declansandu-se la o crestere izolata a pretului unui produs.
Trebuie adaugat ca respectiva crestere trebuie sa fie semnificativa n sensul ca nu trebuie sa fie o
crestere mare caz n care cumparatorii pot renunta la produsul respectiv dar suficienta pentru
a influenta atitudinea acestora fie ca restrangere a consumului fie ca substituire totala sau partiala
a produsului.
2.1.2. Reactia consumatorilor - vizeaza raspunsul cumparatorilor raportat la cresterile
pretului unui anumit produs.
Este important din acest punct de vedere daca majorarea pretului determina decizii de
substituire a unor bunuri cu altele, renuntarea de catre cumparatori la produsul respectiv si
orientarea catre produse substituibile n piata, maniera n care acestea din urma sunt incluse n
piata relevanta a produsului al carui pret a crescut.
2.1.3. Determinarea celei mai mici piete posibile este importanta din punct de vedere al
introducerii fortate a unor produse nesubstituibile n piata relevanta a unui produs. Asimilarea
6

Gheorghe Gheorghiu , Op. cit. p.36;

eronata a unor produse la o piata relevanta este n interesul unor firme care sunt interesate ca la
nivel statistic / formal sa detina o cota cat mai mica de piata pentru a fi protejate de acuzatii de
comportament anticoncurential.
A doua componenta a pietei relevante a produsului este reprezentata de oferta ca un al
doilea indicator al acesteia.
Analiza ofertei prin raportare la caracterul substituibil al produselor are ca baza criteriul
posibilitatii economice a vanzatorilor de a realiza n conditii financiare si tehnologice acceptabile
bunuri de nlocuire sau conexe.
Aceste conditii sunt realizate n masura n care, ntr-un interval de timp rezonabil, prin
reconvertirea capacitatilor de productie, prin suplimentarea sau completarea acestora,
producatorii vanzatori sunt capabili sa ofere produse sau servicii interschimbabile cu cele
existente deja pe o anumita piata relevanta.
Utilizarea criteriului sus-mentionat releva faptul ca din perspectiva indicatorului oferta o
anumita piata relevanta include alaturi de vanzatorii actuali ai unui produs si vanzatorii
potentiali. Acestia sunt cei care determina mentinerea preturilor la un nivel rezonabil raportat la
costurile efective. Existenta vanzatorilor potentiali dispusi la adoptarea si reconvertirea liniilor de
productie si la migrarea de pe o piata relevanta pe o alta, e caracterizata prin maximizarea
profiturilor, constituie factorul de inhibitie a preturilor si de restrangere a marjei de manevra a
producatorilor deja implantati pe o anumita piata.7

2.2. Piata geografica

Conform pct. 9 din Instructiuni, piata geografica reprezinta zona in care intreprinderile
in cauza sunt implicate in cererea si oferta de produse sau servicii, in care conditiile de
concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi delimitata de zonele geografice invecinate,
deoarece conditiile de concurenta difera in mod apreciabil in respectivele zone.8.
Pentru definirea si identificarea unei piete geografice relevante, sunt analizati o serie de
factori care pot fi nscrisi n trei categorii.
O prima categorie o reprezinta tipul si caracteristicile produselor si/sau serviciilor
implicate.
7

Octavian Cpn, DREPTUL CONCURENTEI COMERCIALE, Ed.Lumina Lex, Buucuresti, 1996,p. 12;

Ordinul Consiliului Concurentei nr. 388/2010 publicat in M.O. al Romniei, Partea I, nr. 553 din 5 august 2010;

Cea de-a doua categorie defineste circumstantele pietei incluzand preferintele

consumatorilor, existenta barierelor la intrarea pe piata, diferentele dintre cotele de piata ale
ntreprinderilor n zone geografice nvecinate.
n sfarsit, o a treia categorie este reprezentata de factorii de separare a pietelor, care
determina delimitarea unei piete geografice de o alta pe care se vinde acelasi tip de produse sau
servicii, cu aceleasi caracteristici.
Includem aici:
a. cheltuielile de transport al caror nivel, n cazul unor distante mari, pot determina pe o
piata geografica un caracter prohibitiv pentru un anumit produs;
b. indisponibilitatea geografica a unor produse ale caror caracteristici (alterabilitate
rapida, fragilitate, volum etc.) fac imposibil accesul pe o alta piata geografica relevanta decat cea
de origine.
Este de precizat ca delimitarea pietei relevante este un instrument de analiza n materia
concurentei comerciale, indispensabil n analiza modificarilor structurilor pietei si/sau a
comportamentului anticoncurential si n decizia interventiei institutiilor abilitate n protectia
concurentei.
Definitia pietei relevante, atat la nivelul produsului cat si la nivel geografic pentru
identificarea furnizorilor si a clientilor/consumatorilor care actioneaza pe respectiva piata. pe
aceasta baza se pot calcula marimea totala a pietei si cotele de piata ale furnizorilor, in functie de
vanzarile de produse relevante realizate de acestia in zona in cauza. In practica, marimea totala a
pietei si cotele de piata detinute de furnizor pot fi cunoscute consultand surse de informatie cum
ar fi previziunile firmelor sau studiile comandate societatilor de consultanta si/sau asociatiilor
profesionale. In absenta unor astfel de surse de informare sau cand previziunile disponibile nu
sunt credibile, Consiliul Concurentei poate solicita fiecarui furnizor de pe piata relevanta sa ii
comunice propria cifra de afaceri, astfel incat sa se poata calcula marimea totala a pietei si cotele
de piata.
In doctrina se foloseste si notiunea de " piata contestabila". Punctul focal se refera la rolul
concurentei potentiale, comparativ cu rolul concurentei efective: chiar si o piata cu un singur
furnizor, anume, un monopol, poate fi o piata competitiva, cata vreme barierele la intrarea pe
piata sunt mici sau inexistente. Daca nu exista bariere legale la intrarea pe piata, daca exista
suficienta informatie, acces la tehnologia necesara, precum si lipsa unui comportament strategic
6

al furnizorului in cauza si, mai ales, a costurilor de ruinare, acest furnizor este amenintat de
posibilitatea ca alte firme sa intre pe piata respectiva. Confruntat cu o asemenea posibilitate, el
nu va practica preturi de monopol ci se va apropia de nivelul de pret corespunzator unei piete
competitive. Consecinta pentru politica de concurenta ar fi ca pozitia dominanta pe piata nu
poate fi masurata numai prin cota de piata, ci si prin prisma criteriului contestabilitatii efective.9
Prima obiectie fata de o asemenea abordare este evidenta: conditiile mentionate, cum ar fi
accesul deplin la informatie si absenta costurilor de ruinare, corespund conditiilor de concurenta
perfecta, care nu exista in lumea reala. De aceea, numai o interpretare nuantata poate fi sustinuta:
pentru a determina existenta unei pozitii dominante, gradul de contestabilitate trebuie luat in
considerare. Daca premisa ca in realitate, consturile de tranzactionare sunt mai curand ridicate
este corecta , perspectiva concurentei potentiale este numai un criteriu printre altele pentru
stabilirea existentei unei pozitii dominante. Cu toate acestea, desi rolul concurentei potentiale
este unul conditionat, teoria are meritul de a fi subliniat cat de important este caracterul deschis
al pietei si reactia ipotetica a potentialilor competitori in stabilirea existentei unei pozitii
dominante.
Teoria pietelor contestabile au fost sustinuta de dreptul european al concurentei, in forma
conceptului concurentei potentiale si a barierelor la intrarea pe piata. Desi importante in
contextul larg al dreptului concurentei, aceste aspecte sunt cel mai bine redate in materie de
concentrare economica. Pentru a analiza compatibilitatea unei concentrari cu piata comuna, unul
dintre criteriile avute in vedere este cel al " concurentei potentiale" din partea unor intreprinderi
localizate in sau in afara UE, conform art.21 (1) lit. a) din Regulamentul CE privind concentrarea
economica. Potrivit lit. b) a textului citat,"barierele legale sau de alta natura" sunt, de asemenea,
avute in vedere. Comisia a adoptat, intr-o oarecare masura, conceptul de piata contestabila,
subliniind in mai multe instructiuni importanta barierelor pentru evitarea unor anumite
comportamente de piata. Asemenea instructiuni nu se limiteaza la concentrarea economica , ci la
interdictia intelegerilor si abuzului de pozitie dominanta. Un exemplu este definirea pietei: in
trecut, piata relevanta era definita prin prisma substituibilitatii folosind, de exemplu, elasticitatea
preturilor, raportat la cerere. Conceptul de contestabilitate a imbogatit abordarea traditionala,
adaugand substituibilitatea furnizorilor. Potrivit acestui test, furnizorii care pot schimba
produsele lor cu produsele in cauza, fara a intalni obstacole insurmontabile, fac parte din piata
9

Gheorghe Gheorghiu , Op. cit. p.38;

relevanta. Totusi, Comisia face distinctia intre testul substantei ofertei si concurenta potentiala :
in definirea pietei, concurenta potentiala nu conteaza, pentru ca este mult prea indepartata.
Aceasta rezerva reflecta o nevoie practica a dreptului concurentei, care nu se poate baza pe
dezvoltari viitoare, indepartate in timp. De aceea, reglementarile Comisiei stabilesc unele limite:
potrivit instructiunilor privind transferul de tehnologie, barierele la intrarea pe piata sunt mici
daca intrarea pe piata a potentialilor concurenti este previzibila intr-o perioada de 1-2 ani.
Potrivit instructiunilor privind concentrarile orizontale, intrarea pe piata este avuta in vedere
numai daca se petrece intr-o perioada de 2 ani.
Conceptele de concurenta potentiala, substituirea ofertei si bariere la intrarea pe piata
folosite de Comisie apartin teoriei pietelor contestabile. Totusi, in evaluarea realitatii economice,
este mult mai dificil de prevazut dezvoltarile ulterioare. din acest motiv, comisia da prioritate
efectelor anumitor comportamente asupra concurentei efective, iar concurenta potentiala ramane
un argument subsidiar cata vreme in viata reala exista costuri care reduc semnificatia concurentei
potentiale.10

10

Gheorghe Gheorghiu , Op. cit. p.40.

Bibliografie
1. Gheorghe Gheorghiu, Manuela Nita, DREPTUL CONCURENTEI INTERNE SI
EUROPENE, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011;
2. Octavian Capatana, DREPTUL CONCURENTEI COMERCIALE, Ed.Lumina Lex, Bucuresti,
1996.
3. http://www.avocatura.com;
4. Ordinul Consiliului Concurentei nr. 388/2010 de aplicare a Instructiunilor privind definirea
pietei relevante, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 din 5 august 2010;