Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ordonatori secundari – conducatori de institutii subordonate sau alte organe centrale care
au in subordine institutii bugetare,
Ordonatori tertiari – conducatrii institutiilor care utilizeaza fondurile allocate conf orm
destinatiei
A – Obiective in continuare,
pozitii:
1. informatii financiare
a) valoarea proiectului,
b) creditele de angajament,
c) credite bugetare,
2 informatii nefinanciare;
b) descrierea proiectului,
Toate angajamentele legale, din care rezulta o cheltuiala de investitie sau alte cheltuieli
asimilate investitiei, cofinantate de o institutie internationala se vor derula conform acordurilor
de finantare.
Din punct de vedere al surselor de finantare a proiectelor din sectorul public exista
diferente notabile fata de sectorul privat, in principal datorita accesului direct la fondurile publice
- impozite si taxe locale – aprobate de Consiliile locale, judetene sau CGMB in limitele si
prevederile legilor in vigoare. Conform OU nr.45/2003 privind finantele publice locale se includ
si cote defalacate din impozitul pe profit din activitatile economice rezidente
- venituri din activitatile economice ale unitatilor de servicii publice de interes local
- finantarea unor programe de dezvoltare sau sociale de interes national, zonal sau local (se
acorda prin bugetele ordonatorilor principali de credite - ministere, agentii guvernamentale, etc).
Gradul de colectare a veniturilor bugetare din taxe si impozite este un factor de incertitudine in
finantarea proiectelor deoarece nivelul sau este aleatoriu.
In ceea ce priveste veniturile din valorificarea sau concesionarea unor active ele pot fi folosite
exclusiv pentru finantarea investitiilor.
Dar trebui sa avem in vedere ca, ele sunt nesemnificative in raport cu nevole si chiar sa nu se
realizeze. De aceea de multe ori autoritatile nu le iau in considerare in cazul unor proiecte de
amploare.
Taxele speciale instituite la nivel local pot servi deasemenea la finantarea unor proiecte de
investitii. Ele se stabilesc in limitele si conditiile legilor in vigoare si trebuie sa fie aprobate de
consiliile judetene, locale, iar folosirea lor este numai pentru scopul pentru care au fost instituite.
Insa pentru autoritatea publica de multe ori ele au un caracter aleatoriu datorita dificultatilor de
colectare, fie din punct de vedere al gradului de colectare sau, al nerespectarii termenelor de
colecare. Datorita acestor disfunctionalitati este posibil sa nu se respecte termenele de finalizare
a proiectelor sau sa se apeleze la surse complementare.
Caracteristica formelor de parteneriat consta in aceea ca, ambele parti conlucreaza pe principiul
reciprocitatii, fiecare urmarindu-si propriile obiective; satisfacerea unei nevoi generale a
colectivitatii teritoriale locale de catre edili si obtinerea profitului de catre partenerul privat.
Chiar daca investitia este de utilitate publica, institutia publica partenera trebuie sa respectate
principiile de gestiune care guverneaza pieta libera. Asistam astfel la o comuniune de interese
diametral opuse, in care interesul public este satisfacut in conditii de eficienta si profitabilitate.
Intr-o asociere de tip parteneriat de regula autoritate publica contribuie cu “aport in natura” baza
materiala, terenuri, constructii, eventual o mica contributie baneasca iar sectorul privat vine cu
pachetul de cunostinte, logistica, experienta manageriala si cu suportul financiar al afacerii.
Riscurile atasate proiectului sunt negociate si impartite.
Concesiunea este asociere tentanta pentru intreprinzatorii din sectorul privat mai ales
la serviciile publice cu caracter comercial, generatoare sigure de profit din aria utilitatilor si
infrastructurii. Pentru autoritatile locale asocierea prezinta o serie de avantaje:
a) Prestatorul exploateaza excesiv baza materiala existenta fara a face nici un fel de investitae
b) Nu trebuie neglijat faptul ca din suprapunerea interesului public cu interesul privat
pot apare anumite disfunctii in detrimental interesului public. Practic are loc un transfer de competente
decizionale catre actori care nu au girul alegerii din partea cetatenilor electori. Prestatorul privat nu
are nici o obligatie fata de cetateanul consumator si ca atare poate sa ignore exigentele acestuia daca
nu ii sunt impuse de concedent. Mai mult, nu trebuie ignorata miza strategica reprezentata de
serviciile publice si rolul lor in cadrul jocurilor politice, putand deveni o arma politica in mainile celui
care le gestioneaza.
Ca dezavantaj ale acestei forme de atragere de resurse financiare pentru proiect, se poate sesiza o
anumita influienta politica care poate stanjeni sectorul privat.
Intrarea pe piata financiara, sector eminamente guvernat de regulile concurentiale ale pietei
libere de capital si in baza principiului prudentialitati aplicat ad-literam de orice institutie de
credit, impune solicitantilor indeplinirea anumitor conditii si exigente, numite generic criterii de
eligibilitate. Rating-ul al autoritatilor locale romane, la nivel de municipii, orase, comune, face ca
multe dintre acestea sa nu poata nici visa la accesul la acestor surse.
In compensare insa, ele pot beneficie de sustinere financiara prin programe initiate de
diferite organisme nationale sau internationale. Programele pre sau post aderare permit
accesul la fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene cu respectarea deasemena a unor
criterii de eligibilitate.