FLORENTIN ŞERBAN SILVIA DEDU

MATEMATICI APLICATE IN FINANTE

Suport pentru TC
 Cuprins

1. Serii numerice .....................................................................................................................

Teste de autoevaluare...........................................................................................................
Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare ..............................................................

2. Serii de puteri
Ilustrarea rezultatelor teoretice pe cazul numeric concret al aplicaţiilor..................................
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................
Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare ...............................................................
Lucrarea de verificare nr. 1 ..................................................................................................

3. Funcţii de mai multe variabile reale

Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor……………………………
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ................................................................
Lucrarea de verificare nr.2 ...................................................................................................

4.Calcul integral
Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor .......................................................
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................
Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare ................................................................
Lucrarea de verificare nr. 3

5. Formule probabilistice în care apar operatii cu evenimente

Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor .......................................................
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................
Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare ................................................................
Lucrarea de verificare nr. 4 ...................................................................................................

6. Variabile aleatoare
Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor .......................................................
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ................................................................
Lucrarea de verificare nr.5 ...................................................................................................

7. Statistica matematică
Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor ......................................................
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................
Lucrarea de verificare nr.6 ...................................................................................................
 .Prefaţă

Lucrarea “Matematici aplicate in finante" dezvoltă numeroase probleme

teoretice şi practice, care fac obiectul cursurilor de matematică sau de statistică
economică ale studenţilor din învăţământul economic, şi în particular ale studenţilor
înscrişi la programul de studiu ID organizat de Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci
şi Burse de Valori şi face parte din planul de învăţământ aferent anului I, semestrul 1.
Fiind subordonate programei analitice a disciplinei “Matematici aplicate în
economie” de la Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Finanţe,
Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, anul I, ID, noţiunile şi conceptele prezentate în
lucrare apar, în mod firesc, într-o succesiune logică şi sunt supuse unor restricţii
temporale inevitabile, care conduc adeseori la dezvoltări teoretice limitate.
Obiectivele principale ale acestui curs, concretizate în competenţele pe care
studentul le va dobândi după parcurgerea şi asimilarea lui, sunt următoarele:
- va avea cunoştinţe solide de strictă specialitate, dar şi de tehnici specifice
matematicii aplicate;
- va fi în măsură să construiască, să prelucreze şi să valorifice o teorie
economică relevantă, credibilă şi inteligibilă, numai în condiţiile în care stăpâneşte
deopotrivă cunoştinţe în domeniul respectiv, dar şi temeinice cunoştinţe de matematici
aplicate în economie
- va dispune de numeroase soluţii pentru eficientizarea managementului la nivel
micro şi macroeconomic în vederea practicării în condiţii de performanţă a muncii de
economist;
- va putea aborda, înţelege şi dezvolta diverse probleme ale disciplinelor de
specialitate, precum şi alte concepte legate de modelarea matematică a unor procese
sau fenomene economice dintre cele mai diverse.
Cursul “Matematica” este structurat pe şapte unităţi de învăţare (capitole),
fiecare dintre acestea cuprinzând câte o lucrare de verificare, pe care studentul o va
putea transmite tutorelui său.
Pentru ca procesul de instruire al studentului să se desfaşoare într-un mod
riguros, dar şi atractiv, studentul va putea utiliza un set de resurse suplimentare
prezentate sub forma bibliografiei de la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare în format
electronic, ce sa va regăsi accesând platforma de e-learning.
Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:
- evaluare continuă, pe baza temelor de control care se vor derula pe platforma
online;
- evaluare finală, realizată prin examenul susţinut în perioada de sesiune.
 La examen studentii trebuie sa obtina minim nota 5, apoi nota finala va fi:
30 % NTC + 70% NE ;
NTC = nota obtinuta la temele de control
NE = nota obtinuta la examen
Nutrim speranţa ca studenţii din anul I, de la programul de studiu ID,
Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, să găsească în această
lucrare un sprijin real şi important pentru studiu şi cercetare, pentru viitoarea lor
profesie, ce le va solicita şi cunoştinţe de matematica

Autorii
 1. Serii numerice

Teste de autoevaluare

I. Să se determine natura şi dacă este cazul să se calculeze suma seriilor:

¥ ¥ 3n - 1 ¥ n n
1
1. å ,a > 0. 2. å ln 3. å 3 + 8
n =1 n + a + n +a +1 n =1 3n + 2 n =1 3
n +1
+ 8n +1

II. Să se determine natura seriilor:

¥ n2
¥ 1 × 4 × 7 × ... × (3n - 2) æ 3n - 1 ö
4. å . 5. å ç ÷
n =1 3 × 7 × 10 × ... × ( 4n - 1) n =1 è 3n + 2 ø

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

¥ 1
1. å ,a > 0.
n =1 n + a + n +a +1

Rezolvare:
Considerăm şirul sumelor parţiale:
n n 1 n k +a - k +a +1
S n = å ak = å = å =
k =1 k =1 k + a + k + a + 1 k =1 -1
= - 1 + a + 2 + a - 2 + a + 3 + a - ... - n + a + n + a + 1 Þ
Þ S n = n = a + 1 - 1 + a Þ lim S n = ¥ , deci şirul ( Sn ) n³1 este divergent.
n®¥
Conform definiţiei, rezultă că seria este divergentă.

¥ 3n - 1
2. å ln .
n =1 3n + 2

Rezolvare:
n 3k - 1 n
S n = å ln = å [ln(3k - 1) - ln(3k + 2)] =
k =1 3k + 2 k =1
= ln 2 - ln 5 + ln 5 - ln 8 + ... + ln(3n - 1) - ln(3n + 2) = ln 2 - ln(3n + 2) Þ
Þ lim S n = -¥ , prin urmare seria este divergentă.
n®¥
3.
¥ 3n + 8n .
å
n =1 3n +1 + 8n +1

Rezolvare:
ææ 3 ö n ö
8 n ç ç ÷ + 1÷
çè 8 ø ÷ ; conform criteriului suficient de divergenţă, rezultă
lim a n = lim è ø =1¹0
n ®¥ n®¥ ææ 3 ö n +1 ö 8
8 n +1 ç ç ÷ + 1÷
çè 8 ø ÷
è ø
că seria este divergentă.

¥
4. å 1 × 4 × 7 × ... × (3n - 2) .
n =1 3 × 7 × 10 × ... × ( 4n - 1)

Rezolvare:
Vom folosi corolarul criteriului raportului. Fie an = 1 × 4 × 7.....(3n - 2) . Avem:
3 × 7 × 10....(4n - 1)
1 × 4 × 7 × ... × (3n - 2)(3n + 1)
a 3 × 7 × 10 × ... × (4n - 1)(4 n + 3) (3n + 1) 3
lim n +1 = lim = lim = < 1,
a
n® ¥ n n ®¥ 1 × 4 × 7 × ... × (3n - 2) n ®¥ ( 4 n + 3) 4
3 × 7 × 10 × ... × ( 4n - 1)
prin urmare seria este convergentă.

¥ n2
æ 3n - 1 ö
5. å ç ÷ .
n =1 è 3n + 2 ø

Rezolvare:
n2
æ 3n - 1 ö
Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii. Fie a n = ç ÷ . Avem:
è 3n + 2 ø
n n 3
æ 3n - 1 ö æ 3 ö lim- ×n
lim n an = lim ç ÷ = lim ç1 - ÷ =e
n®¥
3n + 2 = 1 < 1 ,
n®¥ n ® ¥è 3n + 2 ø n ® ¥è 3n + 2 ø e
prin urmare seria este convergentă.
 2. Serii de puteri

Ilustrarea rezultatelor teoretice pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

¥ 1
1. Să se studieze convergenţa seriei de puteri: å (- 1)n × xn, x Î R .
n
n =1 n ×5
Rezolvare:
· Calculăm raza de convergenţă. Fie a n = (- 1)n 1 . Avem că:
n × 5n
1
(- 1)n +1 1
a n +1 ( n + 1) × 5 n +1 n 1, deci R = = 5.
w = lim = lim = lim = w
n® ¥ an n ®¥ 1 n ® ¥ 5(n + 1) 5
(- 1)n
n × 5n
· Conform teoremei lui Abel, rezultă că:
1) seria este absolut convergentă pe intervalul (- 5,5) ;
2) seria este divergentă pe mulţimea (- ¥,-5) È (5, ¥ ) ;
3) pentru orice r Î (0,5) , seria este uniform convergentă pe [- r, r ] .

· Studiem natura seriei pentru R = ±5 :

¥ ¥
Pentru R = 5 , seria de puteri devine: å (- 1)n 1 × 5 n , adică å (- 1)n 1 ;
n n
n =1 n×5 n =1
şirul u n = 1 este descrescător şi are limita zero; rezultă, conform criteriului
n
¥
lui Leibniz, că seria å (- 1)n 1 este convergentă.
n =1 n
¥ 1
Pentru R = -5 , seria de puteri devine: å (- 1)n × (-5) n , adică
n =1 n × 5n
¥ 1
å , care este divergentă (seria armonică).
n =1 n
În concluzie, seria de puteri este convergentă pe mulţimea (- 5,5] .
2. Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei de puteri:
¥ n
æ 2n + 1 ö
÷ × ( x - 3) , x Î R .
n
åç
n =1 è 6 n - 5 ø
Rezolvare:
· Notăm y = x - 3 .
¥ n
Determinăm mai întâi mulţimea de convergenţă a seriei å æç 2n + 1 ö÷ × y n .
n = 1 è 6n - 5 ø
n
æ 2n + 1 ö
· Calculăm raza de convergenţă. Fie a n = ç ÷ . Avem:
è 6n - 5 ø
n
æ 2n + 1 ö 1
w = lim n an = lim n ç ÷ = 1 , deci R = = 3 .
n®¥ n ® ¥ è 6n - 5 ø 3 w
· Conform teoremei lui Abel, avem:
1) seria este absolut convergentă pe intervalul (- 3,3) ;
2) seria este divergentă pe mulţimea (- ¥,-3) È (3, ¥ ) ;
3) pentru orice r Î (0,3) , seria este uniform convergentă pe [- r, r ] .
· Studiem natura seriei pentru y = ±3 :
¥ ¥ n n
Pentru y = 3 , seria de puteri devine: å æç 2n + 1 ö÷ × 3n , sau å æç 6n + 3 ö÷ .
n =1 è 6 n - 5 ø n =1è 6n - 5 ø
n n
æ 8 ö lim 6 8n n- 5
Fie u n = æç 6n + 3 ö÷ ; avem: lim u n = lim ç1 +
4

÷ = e n ®¥ = e 3 ¹ 0 , deci,
è 6n - 5 ø n®¥ n ® ¥è 6n - 5 ø
conform criteriului suficient de divergenţă, seria este divergentă.
¥ n ¥ n
6n + 3 ö
Pentru y = -3 , seria devine: å æç 2n + 1 ö÷ × (-3) n , sau å (- 1)n æç ÷ .
n =1è 6n - 5 ø n =1 è 6n - 5 ø
n
Fie v n = (- 1)n æç 6n + 3 ö÷ ; deoarece nu există lim v n , rezultă că şirul (v n )n ³1 este
è 6n - 5 ø n®¥
divergent, deci seria este divergentă.
În concluzie, seria de puteri este convergentă pentru y Î (- 3,3) Û
Û -3 < y < 3 Û -3 < x - 3 < 3 Û 0 < x < 6 . Rezultă că
n
mulţimea de convergenţă a seriei å æç 2n + 1 ö÷ × (x - 3)n este (0,6) .
¥

n =1 è 6 n - 5 ø
Teste de autoevaluare

¥ 3 n + ( -4) n
1.Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei de puteri å × ( x + 2 )n
n =1 n

Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare

Rezolvare:
· Notăm y = x + 2 . Vom determina mai întâi mulţimea de
¥ n n
convergenţă a seriei. å 3 + (-4) y n
n =1 n
n n
· Calculăm raza de convergenţă. Fie an = 3 + (-4) , n ³ 1 .
n
n +1 n +1
3 + ( - 4)
a n +1 n +1 n 3n +1 + (- 4) n +1
w = lim = lim = lim × =
n® ¥ an n®¥ 3 n + ( - 4) n n ® ¥ ( n + 1) 3 n + ( - 4) n
n

n
æ
è
( )
( -4) n +1 ç - 3
4
n +1 ö
+ 1÷
ø =4Þ R= 1
= lim ×
n ® ¥ ( n + 1) æ
( ) n
( -4) n ç - 3 + 1÷
è 4
ö
ø
4

Conform teoremei lui Abel, rezultă că:

1) seria este absolut convergentă pentru y Î æç - 1 , 1 ö÷ ;
è 4 4ø
2) seria este divergentă pentru y Î æç - ¥,- ö÷ È æç , ¥ ö÷ ;
1 1
è 4ø è4 ø
3) pentru orice r Î æç 0, 1 ö÷ , seria este uniform convergentă pe intervalul [- r, r ] .
è 4ø
· Studiem natura seriei pentru y = ± 1 :
4
n
Pentru y = 1 , seria de puteri devine: å 3 + (-4) æç 1 ö÷ , adică
¥ n n

4 n =1 n è 4ø
¥ é1 æ 3 ö n
1 ù . Avem că seria ¥ 1 æ 3 ön
å ê × ç ÷ + (- 1)n × ú å × ç ÷ este convergentă
n =1êë n è 4 ø nú
û n =1n è 4 ø
¥
(folosind criteriul raportului) şi seria å (- 1) n × 1 este convergentă (folosind criteriul lui
n =1 n
Leibniz), prin urmare seria este convergentă.
Pentru y = - 1 , seria de puteri devine: å¥ 3 n + ( -4) n æ 1 ö n
ç- ÷
¥é
, adică å ê(- 1)n
1 æ3ö
n
1ù .
×ç ÷ + ú
4 n 4 n=1 è ø n =1ëê n è4ø nú
û
n 1 n
Notăm bn = (- 1)n 1 × æç 3 ö÷ , n Î N * c n = , n Î N * şi d n = (- 1)n 1 × æç 3 ö÷ + 1 , n Î N * .
n è 4ø n n è4ø n
 ¥
Avem că seria å bn este convergentă (folosind criteriul lui Leibniz). Dacă presupunem
n =1
¥
că seria å d n este convergentă, deoarece c n = d n - bn , (")n Î N * , rezultă că şi seria
n =1
¥ ¥
å cn este convergentă, contradicţie. Prin urmare seria å d n este divergentă.
n =1 n =1
¥ n n
În concluzie, seria å 3 + (-4) × y n este convergentă pentru
n =1 n
æ 1 1ù 1 1 1 1 9 7
y Îç- , ú Û - < y £ Û - < x + 2 £ Û - < x £ - .
è 4 4û 4 4 4 4 4 4
Am obţinut că mulţimea de convergenţă a seriei este æç - 9 , - 7 ù .
è 4 4 úû

Lucrarea de verificare nr. 1

1. Să se determine natura si sa se calculeze suma

¥ 1
seriei å
2
n= 2 n - 1
¥
1
2. Să se determine natura seriei å
n =1 n + 5
n

¥ 1
3. Sa se calculeze multimea de convergenta a seriei å (- 1)n+1 × xn , x Î R
n =1 (2n - 1) × 3
n
 3. Funcţii de mai multe variabile reale

Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

1. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : R 2 ® R, f ( x, y) = 2 x 2 + y 3 - 6 xy + 1.

Rezolvare:
ì '
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului: ïí f x ( x, y ) = 0 .
'
ïî f y ( x, y) = 0

f x' ( x, y ) = 4 x - 6 y
Avem că: , prin urmare rezultă sistemul:
f y' ( x, y ) = 3 y 2 - 6 x

ìï4 x - 6 y = 0 ìï2 x - 3 y = 0 ìx = 3 y
ï 2 .
í 2 Ûí 2 Ûí
ïî3 y - 6 x = 0 ïî y - 2 x = 0 ï y - 3 y = 0
2
î
Din a doua ecuaţie obţinem: y1 = 0, y 2 = 3 , de unde, prin înlocuire în prima relaţie,
rezultă x1 = 0, x 2 = 9 , soluţiile sistemului sunt:
2
ì x1 = 0 ìï x 2 = 9
í ; í . 2
î y1 = 0 ïî y 2 = 3
Am obţinut punctele staţionare: P1 (0, 0 ), P2 9 , 3 . (2 )
Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.

Scriem matricea hessiană:

æ
ç f 'x' (x, y )
2 f 'xy
'
(x, y ) ö÷
H ( x, y ) = ç ÷.
ç
è
f ''
yx
( x, y ) f ''
y2
(x, y ) ÷ø

[ ]
Avem: f x' '2 ( x , y ) = f x' (x , y ) 'x = [4 x - 6 y ] 'x = 4 ;

''
f xy (x, y ) = [ f (x, y )] = [4 x - 6 y] = -6 = f (x, y ) ;
'
x
'
y
'
y
''
yx

f y'' 2 (x, y ) = [ f (x, y )] = [3 y - 6 x ] = 6 y , deci

'
y
'
y
2 '
y
æ 4 -6 ö
H ( x, y ) = çç ÷ . Avem:
è- 6 6 y ÷ø
 æ 4 - 6ö 4 -6
H (0, 0) = çç ÷÷ Þ D1 = 4 > 0, D 2 = = -36 < 0 ,
è- 6 0ø -6 0
prin urmare P1 (0, 0) este punct şa.

( ) æ 4
H 92 , 3 = çç
-6ö
÷÷ Þ D1 = 4 > 0, D 2 =
4 -6
= 36 > 0 ,
è- 6 18 ø - 6 18
(2 )
prin urmare P2 9 , 3 este punct de minim local.

2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 ® R, f ( x, y) = 6 x 2 y + 2 y 3 - 45x - 51y + 7 .

Rezolvare:
ì '
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului: ïí f x ( x, y ) = 0 .
'
ïî f y ( x, y) = 0
Avem că:
f x' ( x, y ) = 12 xy - 45
, prin urmare obţinem sistemul:
f y' ( x, 2 2
y ) = 6 x + 6 y - 51
ì xy = 15
ïì12 xy - 45 = 0 ï 4 .
í 2 2
Ûí
ïî6 x + 6 y - 51 = 0 2 2 17
ïî x + y = 2

ìP = 15 ìï P = 15
ï 4
Notăm x + y = S , xy = P Þ í Þí 4
2 17 ï
ïî S - 2 P = î S = ± 4
2
Pentru S = 4, P = 15 Þ t 2 - 4t + 15 = 0 Þ t1 = 3 , t 2 = 5 ,
4 4 2 2
ì x1 = 3 ì x2 = 5
deci ïí 2 sau ïí 2.
ïî y1 = 52 ïî y 2 = 32

Pentru S = -4, P = 15 Þ t 2 + 4t + 15 = 0 Þ t1 = - 3 , t 2 = - 5 ,
4 4 2 2
ì x3 = - 3 ì x4 = - 5
deci ïí 2 sau ïí 2.
ïî y 3 = - 52 3
ïî y 4 = - 2

(2 2 ) (2 2 ) ( 2 2
) (
Am obţinut punctele staţionare: P1 3 , 5 , P2 5 , 3 , P3 - 3 , - 5 , P4 - 5 , - 3 .
2 2
)
 Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.

Metoda I. Scriem matricea hessiană:

æ
ç f 'x' (x, y )
2 f 'xy
'
(x, y ) ö÷
H ( x, y ) = ç ÷.
ç
è
f ''
yx
( x, y ) f ''
y2
(x, y ) ÷ø
[ ]
Avem: f x' '2 ( x , y ) = f x' (x , y ) 'x = 12 y ; f xy
''
[ ]
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 12x = f yx'' (x, y ) ;
[ ]
f y' '2 (x , y ) = f y' ( x, y ) 'y = 12 y , deci
æ12 y 12 x ö
H ( x, y ) = çç
è12 x 12 y ø
÷÷ .

( ) æ 30 18ö
H 32 , 52 = çç
18 30
÷÷ Þ D1 = 30 > 0, D 2 =
30 18
18 30
3 5
= 576 > 0 , prin urmare P1 ,
2 2
este ( )
è ø
punct de minim local.
( ) æ18 30 ö
H 5 , 3 = çç
2 2
÷÷ Þ D1 = 18 > 0, D 2 =
18 30 5 3
= -576 < 0 , prin urmare P2 2 , 2 este ( )
è 30 18ø 30 18
punct şa.
( ) æ - 30 - 18 ö
H - 32 ,- 52 = çç ÷÷ Þ D1 = -30 < 0, D 2 =
- 30 - 18
= 576 > 0 ,
è - 18 - 30 ø - 18 - 30
( )
prin urmare P3 - 3 , - 5 este punct de maxim local.
2 2

( 2 2
)æ - 18 - 30 ö
H - 5 ,- 3 = çç
- 30 - 18
÷÷ Þ D1 = -18 < 0, D 2 =
- 18 - 30
- 30 - 18
= -576 < 0 ,
è ø
prin urmare P1 , 3 5
2 2
( )
este punct şa.

Teste de autoevaluare
Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : (0, ¥ )2 ® R, f ( x, y ) = x 2 + y 2 + 3 xy - 8 ln x - 14 ln y + 5 .
Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:

f x' ( x, y) = 2 x + 3 y - 8x
. Rezolvăm sistemul:
f y' ( x, y ) = 2 y + 3 x - 14
y

ì f x' ( x, y ) = 0 ì2 x + 3 y - 8 = 0 ìï2 x 2 + 3 xy = 8 (1)

ï ï x .
í ' Û í Û í 2
ïî f y ( x, y) = 0
14
ïî2 y + 3x - y = 0 ïî2 y + 3 xy = 14 (2 )

Am obţinut un sistem omogen. Înmulţim prima ecuaţie cu 7, pe cea de-a doua cu (- 4)

şi adunăm relaţiile obţinute; rezultă:
x
( )
14 x 2 + 9 xy - 8 y 2 = 0 . Împărţim această ecuaţie prin y 2 y 2 ¹ 0 şi notăm = t . Obţinem:
y
2
14t + 9t - 8 = 0 Þ t1 = - 87 , t 2 = 12 . Rădăcina negativă nu convine,
x
deoarece x > 0 şi y > 0 , prin urmare avem t = = 1 Þ y = 2x .
y 2
Înlocuind y = 2 x în (1) , rezultă x = ±1 . Cum x > 0 , rezultă că singura valoare care se
acceptă este x = 1 , de unde obţinem y = 2 .
Am obţinut un singur punct staţionar: P(1, 2) .

Etapa 2. Stabilim dacă punctul staţionar este punct de extrem local.

[ ]
Avem: f x''2 ( x, y ) = f x' (x , y ) 'x = 2 + 82 ; f xy
x
''
[ ]
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 3 = f yx'' (x, y ) ;
[ ]
f y''2 ( x, y ) = f y' ( x , y ) 'y = 2 + 142 , deci matricea hessiană este:
y
æ f ''2 ( x, y )
ç x
''
f xy (x, y ) ö÷ æç 2 + x82 3 ö÷
H ( x, y ) = ç ÷=ç
.
14 ÷
è
''
ç f yx ( x, y ) ''2
(
f y x, y ø ) ÷ ç
è
3 2 + ÷
y2 ø
æ10 3 ö 10 3
Avem că H (1, 2) = ç ÷ Þ D = 10 > 0, D =
1 2 = 46 > 0 , prin urmare P(1, 2) este
ç 3 11 ÷ 3 11
è 2ø 2
punct de minim local.

Lucrarea de verificare nr. 2

1. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi ale funcţiei

f : R 2 ® R, f ( x, y ) = kxa y b ; k , a , b Î R.
2. Sa se determine punctele de extrem local ale funcţiei
(
f : R 2 ® R, f ( x, y ) = xy x 2 + y 2 - 4 )
3. Sa se determine punctele de extrem local ale funcţiei
f ( x, y, z ) = x 4 + y 3 + z 2 + 4 xz - 3 y + 2
 4. Calcul integral

lustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

Sa se calculeze integralele
+¥
1. I = ò x 5 e -2 x dx .
0
Rezolvare:
Folosim schimbarea de variabilă 2 x = t Þ x = 1 t Þ dx = 1 dt .
2 2
x 0 ¥
t 0 ¥
¥ 5
ætö 1 1 ¥ 5 -t 1 5! 15
Obţinem: I = ò ç ÷ e - t dt = ò t e dt = G (6 ) = = .
è 2 ø 2 6 6 6 8
0 2 0 2 2

¥
2. I = ò e - x dx (integrala Euler-Poisson).
2

0
Rezolvare:
Folosim schimbarea de variabilă: x 2 = t Þ x = t 2 Þ dx = 1 t - 2 dt .
1 1

2
x 0 ¥
t 0 ¥
¥ ¥ 1 1 æ1ö p
I = ò e -t 12 t - 2 dt = 12 ò t - 2 e -t dt = Gç ÷ =
1
.
0 0 2 è 2 ø 2

( )
1
3. I = ò x 8 1 - x 3 dx .
0

Rezolvare:
Facem schimbarea de variabilă x 3 = t Þ x = t 3 Þ dx = 1 t - 3 dt .
1 2

3
x 0 1
t 0 1
1 1 1 G(3)G (2) 1
I= 1 t 83 (1 - t )t - 23 dt = 1 t 2 (1 - t )dt = 1 b (3,2 ) = × =
3ò 3ò 3 3 G (5) 12
0 0
 Teste de autoevaluare
Să se calculeze următoarele integrale:
+¥
1. I = ò x + 1 e - x -1 dx .
-1
1 dx
2. I = ò .
03 x 2 (1 - x )
Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare

1. Folosim schimbarea de variabilă x + 1 = t Þ x = t - 1 Þ dx = dt .

Intervalul de integrare se modifică după cum rezultă din tabelul de mai jos:
x -1 ¥
t 0 ¥
¥
Obţinem: I = ò t 2 e - t dt . Prin identificare cu formula de definiţie a integralei gamma,
1

2 2 2 2 2
()
rezultă a - 1 = 1 Þ a = 3 , prin urmare I = G 3 = 1 G 1 = 1
2
() p

1 dx 1
= ò x - 3 (1 - x )- 3 dx . Prin identificare cu formula de definiţie a
2 1
2. I = ò
03x 2 (1 - x ) 0
integralei beta, obţinem:
a - 1 = - 2 Þ a = 1 ; b - 1 = - 1 Þ b = 2 , prin urmare, având în vedere definiţia şi
3 3 3 3

proprietatea 3 pentru integrala beta, rezultă: I = b 1 , 2 =

3 3
( )
p
sin p
=
2p
3
.
3

Lucrarea de verificare nr. 3

Să se calculeze integralele
1
1. ò
0
x - x 2 dx

¥
2. ò x 6 e -3 x dx
0
 5.Formule probabilistice în care apar operatii cu evenimente

Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

1. Într-o urnă sunt 10 bile albe şi 15 negre. Se extrag consecutiv 2 bile. Să se calculeze
probabilitatea de a obţine bile de culori diferite în ipotezele:
a) prima extragere este cu revenire;
b) prima extragere este fără revenire.

Rezolvare:
Notăm A1 - evenimentul ca la prima extragere să obţinem o bilă albă;
A2 - evenimentul ca la a doua extragere să obţinem o bilă albă;
N 1 - evenimentul ca la prima extragere să obţinem o bilă neagră;
N 2 - evenimentul ca la a doua extragere să obţinem o bilă neagră.

Fie X evenimentul ca în cele două extrageri să obţinem bile de culori diferite. Deoarece
evenimentele A1 Ç N 2 şi N1 Ç A2 sunt incompatibile, rezultă că
P ( X ) = P (( A1 Ç N 2 ) È ( N 1 Ç A2 )) = P ( A1 Ç N 2 ) + P ( N 1 Ç A2 )

a) Dacă extragerile sunt cu revenire, atunci evenimentele A1 şi N 2 , respectiv N1 şi A2

sunt independente, prin urmare:
10 15 10 15
P( X ) = P( A1 ) × P ( N 2 ) + P( A2 ) × P( N1 ) = × + × = 0, 48 .
25 25 25 25

b) Dacă extragerile sunt fără revenire, atunci evenimentele A1 şi N 2 , respectiv N1 şi

A2 sunt dependente, deci P ( X ) = P ( A1 ) × P ( N 2 / A1 ) + P ( N1 ) × P ( A2 / N1 ) .
P( N 2 / A1 ) reprezintă probabilitatea de a obţine o bilă neagră la a doua extragere, ştiind
că la prima extragere s-a obţinut o bilă albă, deci
nr de bile negre 15
P( N 2 / A1 ) = = .
nr de bile ramase in urna 24
P( A2 / N1 ) reprezintă probabilitatea de a obţine o bilă albă la a doua extragere, ştiind că
la prima extragere s-a obţinut o bilă neagră, deci
nr. de bile albe 15
P( A2 / N1 ) = = .
nr de bile ramase in urna 24
10 15 15 10
Obţinem că P ( X ) = × + × = 0,5 .
25 24 25 24
 2. Un magazin primeşte într-o zi 10 produse de acelaşi tip, dintre care 5 provin de la
furnizorul F1 , 3 provin de la furnizorul F2 şi restul de la furnizorul F3 . Care este
probabilitatea ca din 4 produse vândute:
a) două să provină de la F2 şi câte unul de la ceilalţi furnizori?
b) toate să provină de la acelaşi furnizor?
c) unul singur să provină de la F3 ?
Rezolvare:
a) Problema poate fi modelată cu ajutorul unei urne conţinând bile de trei culori, din
care se fac extrageri fără revenire.
5 F1 1 F1
se extrag
4 2 F2
10 produse 3 F2 fără revenire
2 F3 1 F3

Aplicând schema urnei cu bila nerevenită, obţinem:

C51 × C32 × C12
P (4 : 1, 2,1) = = 1 = 0,142857 .
4 7
C10
b) Fie B evenimentul ca toate produsele să provină de la acelaşi furnizor; acesta se
realizează numai atunci când toate produsele provin de la F1 , prin urmare
C54 × C30 × C 20
P( B) = P(4 : 4, 0, 0) = = 1 = 0,0238 .
4 42
C10
c) Fie C evenimentul ca c) un singur produs să provină de la F3 .
Se observă că, aplicând schema urnei cu bile de 3 culori, numărul situaţiilor în care se
realizează evenimentul C este destul de mare.
Problema poate fi modelată mai uşor cu ajutorul unei urne conţinând bile de două culori:
bilele albe reprezintă produsele ce provin de la F1 sau F2 , iar bilele negre sunt produsele
care provin de la F3 . Obţinem: C83 × C12
P (C ) = P (4 : 3,1) = = 8 = 0,53333 .
4 15
C10
Teste de autoevaluare
1. Doi studenţi susţin simultan un examen. Probabilitatea ca primul student să
promoveze este 0,8, iar probabilitatea ca al doilea să promoveze este 0,7. Să se calculeze
probabilitatea ca:
a) ambii studenţi să promoveze examenul;
b) exact un student să promoveze;
c) cel puţin un student să promoveze;
d ) numai primul student să promoveze.

2. Dintre cele 30 de subiecte recomandate pentru examen de către profesorul de curs,

un student a pregătit 20 de subiecte, pe care le poate prezenta perfect . La examen fiecare
subiect este scris pe câte un bilet, iar studentul trebuie să extragă cinci bilete la întâmplare
şi să prezinte cele cinci subiecte aflate pe bilete. Ştiind că pentru fiecare subiect la care
răspunde corect va primi două puncte şi că nu se acordă nici un punct pentru rezolvări
parţiale, să se determine probabilitatea ca:
a) studentul să primească nota 10;
b) studentul să primească nota 6;
c) studentul să nu promoveze examenul.

Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare

1. Problema poate fi modelată cu ajutorul unei urne conţinând bile de două culori, din
care se fac extrageri fără revenire.
a) Se cere probabilitatea ca din cele 5 subiecte extrase, 5 să fie rezolvate perfect.
20 pot fi rezolvate perfect 5 pot fi rezolvate perfect
se extrag
fără revenire
30 subiecte 5
0 nu pot fi rezolvate perfect
10 nu pot fi rezolvate perfect
5 0
C 20 × C10
P (5 : 5, 0) = = 0,027198 .
5
C30
b) Se cere probabilitatea ca din cele 5 subiecte extrase, exact 3 să fie rezolvate perfect:
3 2
C 20 × C10
P (5 : 3, 2) = = 0,35998 .
5
C30
c) Fie C evenimentul ca studentul să nu promoveze examenul, adică să rezolve
perfect 0, 1 sau 2 subiecte:
0 5
2 C 20 × C10 C 120 × C10
4 2
C 20 3
× C10
P (C ) = å P (5 : k , 5 - k ) = + + = 0,27283 .
5 5 5
k =0 C 30 C30 C 30
2. Notăm cu A evenimentul ca primul student să promoveze examenul şi cu B
evenimentul ca al doilea student să promoveze.
a) Cum cele două evenimente sunt independente, rezultă că probabilitatea ca ambii
studenţi să promoveze examenul este: P( A Ç B ) = P( A) × P( B) = 0,8 × 0,7 = 0,56 .
b) Probabilitatea ca exact un student să promoveze examenul este:
( )
P ( A Ç B ) È ( A Ç B ) = P( A Ç B ) + P ( A Ç B ) = P( A) × P ( B ) + P( A) × P ( B ) =
= 0,8 × 0,3 + 0,2 × 0,7 = 0,38 .
c) Probabilitatea ca cel puţin un student să promoveze se scrie:
P( A È B) = P( A) + P( B) - P( A Ç B) = P( A) + P( B) - P( A) × P( B) =
0,8 + 0,7 - 0,8 × 0,7 = 0,94 .
d ) Probabilitatea ca numai primul student să promoveze se poate calcula astfel:
( ) ()
P A Ç B = P( A) × P B = 0,8 × 0,3 = 0,24 , având în vedere independenţa celor două
evenimente, sau
( )
P A Ç B = P( A \ B ) = P ( A) - P ( A Ç B ) = 0,8 - 0,56 = 0, 24

Lucrarea de verificare nr. 4

1. Într-o urnă sunt 10 bile albe şi 15 negre. Se extrag consecutiv 2 bile. Să se calculeze
probabilitatea de a obţine bile de culori diferite în ipotezele:
a) prima extragere este cu revenire;
b) prima extragere este fără revenire.
2. Trei bănci acordă credite pentru finanţarea studiilor cu probabilităţile 0,8; 0,75,
respectiv 0,82, independent una de alta. Un student se adresează tuturor băncilor. Cu ce
probabilitate el va primi:
a) trei răspunsuri favorabile;
b) exact două răspunsuri favorabile;
c) exact două răspunsuri nefavorabile;
d ) nici un răspuns favorabil;
e) cel mult două răspunsuri favorabile .
 6.Variabile aleatoare

Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

1. Fie variabila aleatoare discretă X : æçç - 2 - 1 0 1 2 ö÷÷ , p Î R .

è2 p 4 p p 2 p pø
Să se determine:
a) repartiţia variabilei aleatoare X;
b) funcţia de repartiţie a variabilei X;
c) media, dispersia şi abaterea medie pătratică variabilei aleatoare X;
d ) M ( X 3 ) , M (2 X - 3) , D 2 (3 X - 2) ;
e) probabilităţile: P ( X £ - 0,75) , P ( X > 1,25 ) , P(-1,25 £ X £ 0,5) ,
.
Rezolvare:
a) Impunem condiţiile ca p ³ 0 şi 2 p + 4 p + p + 2 p + p = 1 Þ p = 1 .
10
- 2 -1 0 1
Rezultă că repartiţia variabilei aleatoare X este: X : æç 2
2ö
÷.
ç 4 1 2 1 ÷
è 10 10 10 10 10 ø
ì 0 , x Î ( -¥ , - 2 ]
ï 2 1
ï = , x Î ( - 2 ,1 ]
ï 10 5
ï 2 4 6 3
b) ï + = = , x Î ( - 1,0 ]
ï 10 10 10 5
Fx (x) = P (X < x) = í
ï 2 + 4 + 1 = 7 , x Î ( 0 ,1 ]
ï 10 10 10 10
ï 2 4 1 2 9
ï + + + = , x Î (1 , 2 ]
ï 10 10 10 10 10
ïî 1 , x Î ( 2 , +¥ ]

c) M ( X ) = (-2) × 2 + (-1) × 4 + 0 × 1 + 1 × 2 + 2 × 1 = - 4 = -0,4 .

10 10 10 10 10 10
M ( X 2 ) = (-2) 2 × 2 + (-1) 2 × 4 + 0 2 × 1 + 12 × 2 + 2 2 × 1 = 18 = 1,8 .
10 10 10 10 10 10
D 2 ( X ) = M ( X 2 ) - M 2 ( X ) = 1,8 - (-0,4) 2 = 1,64 .
s ( X ) = D 2 ( X ) @ 1,28 .
d ) M ( X 3 ) = (-2) 3 × 2 + (-1) 3 × 4 + 0 3 × 1 + 13 × 2 + 2 3 × 1 = -1 .
10 10 10 10 10
Folosind proprietăţile mediei şi ale dispersiei, obţinem:
M (2 X - 3) = 2M ( X ) - 3 = 2 × (-0,4) - 3 = -3,8 . D 2 (3 X - 2) = 9 D 2 ( X ) = 9 × 1,64 = 14,76 .
e) P ( X £ -0,75) = P ( X = -1) + P ( X = -2) = 2 + 4 = 3 .
10 10 5
1 .
P( X > 1,25) = P( X = 2) =
10
P(-1,25 £ X £ 0,5) = P( X = -1) + P ( X = 0) = 5 = 1 .
10 2
 ì a (1 - x), x Î [0, 1]
2. Fie f : R ® R, f ( x) = í , aÎR.
î 0, x Ï [0, 1]
Să se determine:
a) parametrul a Î R astfel încât f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile
aleatoare continue X;
b) funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X;
( ) (
c) probabilităţile: P X < 1 , P X > 12 şi P 14 £ X £ 32 ;
4
) ( )
d ) media şi dispersia variabilei aleatoare X;

Rezolvare:
a) Pentru ca funcţia f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile aleatoare
continue, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1) f ( x) ³ 0, " x Î R Þ a ³ 0 ;
¥
2) ò f ( x )dx = 1 .
-¥
¥ 0 1 ¥ 0 1 ¥
Avem: ò f ( x) dx = ò f ( x)dx + ò f ( x )dx + ò f ( x)dx = ò 0 dx + ò a(1 - x) dx + ò 0 dx =
-¥ -¥ 0 1 -¥ 0 1
¥
(
= a x - x2
2 1
0
)
= a2 ; din condiţia ò f ( x)dx = 1 rezultă
a
2
= 1 Þ a = 2 , deci
-¥
ì 2 (1 - x), x Î [0,1]
f ( x) = í .
î 0, x Ï [0,1]

x
b) Funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X este F : R ® R , F ( x ) = ò f (t ) dt .
-¥
x
§ x Î ( -¥ , 0] Þ F ( x ) = ò 0 dt =0 ;
-¥

( ) 0x = 2 x - x 2 ;
0 x
§ x Î (0,1] Þ F ( x) = ò 0dt + ò 2(1 - t )dt = 2t - t 2
-¥ 0
0 1 x
§ x Î (1, ¥ ) Þ F ( x) = ò 0dt + ò 2(1 - t )dt + ò 0dt = 1 .
-¥ 0 1
Am obţinut că:
ì 0, x Î (-¥,0]
ïï
F : R ® [0, 1], F ( x ) = í2 x - x 2 , x Î (0,1]
ï 1, x Î (1, ¥)
ïî
 c) P X < ( 1
4
) = F æç 14 ö÷ = 12 - 14 = 14 .
è ø

( 2) ( 2) (2 ) 2
P X > 1 =1- P X £ 1 =1- F 1 =1- 1 = 1 .
2

P ( 1 £ X £ 3 ) = F ( 3 )- F ( 1 ) = 1 - 1 = 3 .
4 2 2 4 4 4

1
d ) M ( X ) = ò xf ( x) dx = ò x × 0dx + ò x × 2(1 - x ) dx + ò x × 0 dx = æç x - 2 x ö÷ = 1 .
¥ 0 1 ¥ 2 3

ç 2 3 ÷ø 3
-¥ -¥ 0 1 è 0
1
( ) æ 2x3 x 4 ö
¥ 0 1 ¥
M X 2
= ò x f ( x)dx = ò x × 0 dx + ò x × 2(1 - x) dx + ò x × 0 dx = ç
2 2 2
- 2 ÷ =1.
ç 3 2 ÷ø 6
-¥ -¥ 0 1 è 0
D2 ( X ) = M ( X 2 ) - M 2 ( X ) = 18
1 .

ìïkx 2e - 2x , x ³ 0
3. Fie funcţia f : R ® R , f ( x ) = í , k Î R . Să se determine:
ïî 0, x < 0
a) parametrul k Î R astfel încât f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile
aleatoare continue X;
b) funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X;
c) probabilităţile: P ( X < 4) , P ( X > 6) , P (6 £ X £ 8) , P ( X £ 4 / X > 2 ) ;
d ) media, dispersia, momentul iniţial de ordinul r, r Î N * pentru variabila aleatoare X

Rezolvare:
a) Condiţiile ca f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile aleatoare continue X
sunt:
1) f ( x ) ³ 0 Þ k ³ 0 ;
¥
2) ò f ( x )dx = 1 .
-¥
¥ 0 ¥
Avem că I = ò f ( x) dx = ò 0dx + ò kx 2e - , dx ; folosind schimbarea de
x
2

-¥ -¥ 0
¥
variabilă x = t Þ x = 2t; dx = 2dt , obţinem că I = k ò 4t 2 e -t 2dt = 8k × G(3) = 16k ; din condiţia
2 0
ìï x e 1 2 - 2x
1 , x³0
I = 1 Þ k = .Rezultă că f : R ® R, f ( x) = í16 .
16 ïî 0, x<0
 x
b) Funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X este F : R ® R, F ( x ) = ò f (t ) dt .
-¥
x
§ x Î (-¥ , 0] Þ F ( x) = ò 0 dt =0 ;
-¥

( )
0 x
§ 1 x 2 - 2t 1 x 2 - 2t ' 1 2 -t 1x
+ ò (2t )e - 2 dt =
t
x Î (0, ¥) Þ F ( x) = ò 0dt + ò t e dt = ò t - 2e dt = - t e
-¥ 16 0 16 0 8 0 80

( )
x
x 2 - 2x 1 x ' x 2 - 2x t - 2t 1x t x 2 - x2 x - x2 t x
e + ò t - 2e - 2 dt = - + ò e - 2 dt = - e - e - e- 2 =
t
=- e - e
8 40 8 2 0 20 8 2 0

x 2 + 4 x + 8 - 2x . Rezultă:
= 1- e
8
ì 0, x£0
ï
F : R ® R, F ( x ) = í x 2 + 4 x + 8 x
ï1 - e- 2 , x > 0
î 8

c) P ( X < 4) = F ( 4) = 1 - 5e-2 ;
17 -3
P ( X > 6 ) = 1 - P ( X £ 6 ) = 1 - P ( X < 6 ) = 1 - F (6 ) = e ;
2
17 -3
P (6 £ X £ 8) = F (8) - F (6) = e - 13e - 4 ;
2
5 5
P (( X £ 4) Ç ( X > 2) ) P ( 2 < X £ 4) F ( 4) - F ( 2) 2e - e 2 e - 2 .
P ( X £ 4 / X > 2) = = = = =
P ( X > 2) 1 - P ( X < 2) 1 - F ( 2) 5 e
2e
d ) Momentul iniţial de ordinul r este:
¥ 0 ¥
1 2 - 2x
mr = M ( X r ) = ò x r f ( x )dx = ò x r × 0dx + ò x r × x e dx ;
-¥ -¥ 0 16
x
cu schimbarea de variabilă = t Þ x = 2t; dx = 2dt rezultă
2
1¥
mr = ò (2t ) r + 2 e -t 2dt = 2r -1 × G( r + 3) .
16 0
Am obţinut că m r = 2 r -1 × ( r + 2)!, " r Î N * .

§ Media variabilei aleatoare X este momentul iniţial de ordinul 1, prin

urmare M ( X ) = m1 = 3!= 6 .

§ Avem că M ( X 2 ) = m2 = 2 × 4!= 48 , deci dispersia variabilei este:

D 2 ( X ) = M ( X 2 ) - M 2 ( X ) = m 2 - m12 = 12 .
4. Fie X , Y două variabile aleatoare discrete având repartiţia comună dată în tabelul
incomplet de mai jos:
Y -1 0 1 pi
X
-1 0,2 0,6
1 0,1
qj 0,3 0,3

a) Să se scrie repartiţiile variabilelor X , Y şi repartiţia comună a variabilelor X , Y .

b) Să se scrie repartiţiile variabilelor X / Y = 1 şi Y / X = 1 , Y ..
Rezolvare:
a) Impunând condiţiile
2 3 3 2
å pi = 1, å q j = 1 , å pij = pi , " i = 1,2 , å pij = q j , " j = 1,3 , obţinem:
i =1 j =1 j =1 1=1

p1 + p 2 = 1 Þ p 2 = 0,4 ; q1 + q 2 + q3 = 1 Þ q 2 = 0,4 ; p11 + p 21 = 0,3 Þ p 21 = 0,1 ;

p12 + p 22 = 0,4 Þ p 21 = 0,3 ; p11 + p12 + p13 = 0,6 Þ p13 = 0,1 ;
p13 + p 23 = 0,3 Þ p23 = 0,2 .
æ-1 1 ö æ-1 0 1 ö
Rezultă repartiţiile variabilelor X , Y : X : çç ÷÷ ; Y : çç ÷÷
è 0,6 0,4 ø è 0,3 0,4 0,3ø
şi repartiţia comună a variabilelor X , Y :
Y -1 0 1 pi
X
-1 0,2 0,3 0,1 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

æ-1 1 ö
b) X Y = 1 : çç ÷÷
è a1 a 2 ø
P (( X = -1) Ç (Y = 1)) 0,1 1 ;
a1 = P( X = -1 Y = 1) = = =
P (Y = 1) 0,3 3
P(( X = 1) Ç (Y = 1)) 0, 2 2
a 2 = P( X = 1 Y = 1) = = = ;
P(Y = 1) 0,3 3
æ-1 1ö
obţinem: X Y = 1 : ç 1 ÷ ; Y X = -1 : æç - 1 0 1 ö
÷;
ç 2÷ ç b b2 b 3 ÷ø
è 3 3ø è 1
æ -1 0 1ö
Analog Y X = -1 : ç 1 1
÷
1÷
ç
ç ÷
è 3 2 6ø
æ 1 0 1 ö æ 0 1 ö
Y : çç ÷= çç ÷÷ ;
è 0,3 0,4 0,3 ÷ø è 0,4 0,6 ø
 Teste de autoevaluare

1. Să se determine variabila aleatoare X : æç a a + 1 a + 2 ö÷ , ştiind că M (6 X 2 ) = 7 ,

ç ÷
è p 3p 2p ø
a Î Z, p Î R .
ì ax, x Î [0,1]
2. Fie funcţia f : R ® R , f ( x) = ïí2 - x, x Î (1,2] . Să se determine:
ï 0, x Ï [0,2]
î
a) parametrul a Î R astfel încât f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile
aleatoare continue X;
( ) (
b) probabilităţile P X > 32 şi P X ³ 14 / X £ 32 ; )
c) funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X;
d ) media şi dispersia variabilei aleatoare X;

3. Fie două variabile aleatoare X , Y unde

æ -1 1 ö æ 0 1 ö
X : çç ÷÷ , Y : çç ÷÷ . Fie k = P( X = -1, Y = 0 ) .
è 0,7 0,3ø è 0,4 0,6 ø
a) Să se scrie tabelul comun al repartiţiei variabilelor aleatoare X , Y .
b) Să se determine parametrul k Î R astfel încât variabilele aleatoare X , Y să fie
necorelate.
c) Pentru k determinat la punctul precedent, să se stabilească dacă variabilele
aleatoare X , Y sunt independente.

Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare

1. Din condiţia ca X să reprezinte o variabilă aleatoare discretă, obţinem:

æ a a +1 a + 2 ö
p ³ 0 şi p + 3 p + 2 p = 1 Þ p = 1 Þ X : ç ÷.
6 ç 1 3 2 ÷
è 6 6 6 ø
( ) ( ) ( )
M 6 X 2 = 7 Û 6 M X 2 = 7 Û 6 × a 2 × 16 + ( a + 1) 2 × 36 + ( a + 2) 2 × 26 = 7 Û
Û a 2 + 3a 2 + 6 a + 3 + 2a 2 + 8a + 8 = 7 Û 6a 2 + 14 a + 4 = 0 Þ
1
Þ a1 = -2, a 2 = - Ï Z , deci a = -2 .
3
Prin urmare, repartiţia variabilei aleatoare X este:
æ- 2 -1 0 ö
ç ÷
X :ç 1 1 1 ÷.
ç ÷
è 6 2 3 ø
2. a) Pentru ca funcţia f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile aleatoare
continue, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1) f ( x) ³ 0, "x Î R Þ a ³ 0 ;
¥
2) ò f ( x )dx = 1 .
-¥
¥ 0 1 2 ¥
ò f ( x)dx = ò f ( x)dx + ò f ( x)dx + ò f ( x)dx + ò f ( x)dx =
-¥ -¥ 0 1 2
1 2
¥ æ
0 1 2
x2 x 2 ö÷
= ò 0 dx + ò ax dx + ò (2 - x) dx + ò 0 dx = a + ç 2x - = 2a + 12 .
2 ç 2 ÷
-¥ 0 1 2 0 è ø1

¥ ì x, x Î [0,1]
ï
ò f ( x) dx = 1 Þ a = 1 Þ f ( x) = í2 - x, x Î (1,2] .
-¥ ï 0, x Ï [0,2]
î
¥ 2 ¥
b) Pæç X > 3 ö÷ = ò f ( x) dx = ò ( 2 - x)dx + ò 0dx = 1 .
2ø 8
è 3 3
2

(( ) Ç (X £ 3 )) P(1 £ X £ 3 )
2 2

1
PX ³( 1
4
/ X£ 3
2
) = P(X £ 3 ) 2 = P4 (X £ 3 )2 .
P X³
4

2 2

( ) = ò f ( x)dx = ò xdx + ò (2 - x)dx = 2732 ; P(X £ 32 ) = 1 - P(X > 32 ) = 78 , deci

3
2 1 3
2

P 1 £X£ 3
4 2
1 1
1
( )
4 4

P X ³ 14 / X £ 32 = 27
28
.
x
c) Funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X este F : R ® R , F ( x ) = ò f (t ) dt .
-¥
x
§ x Î ( -¥ , 0] Þ F ( x ) = ò 0 dt = 0 ;
-¥
0 x x
§ x Î (0,1] Þ F ( x ) = ò 0dt + ò tdt = t2 = x2 ;
2 2

-¥ 0 0

( )x
0 1 x 1
§ x Î (1,2] Þ F ( x) = ò 0dt + ò tdt + ò (2 - t )dt = t + 2t - t
2 2
=
2 0 2 1
-¥ 0 1
= 12 + 2 x - x2 - 32 = - x +24 x - 2 ;
2 2

0 1 2 x
x Î (2, ¥) Þ F ( x) = ò 0dt + ò tdt + ò (2 - t )dt + ò 0dt = 1 . Am obţinut că:
-¥ 0 1 2
 ì 0, x Î (-¥, 0]
ï
ï x2
, x Î (0, 1]
ïï 2
F : R ® [0,1], F ( x ) = í
2
ï- x + 4x - 2
ï , x Î (1, 2]
2
ï
ïî 1, x Î (2, ¥)
¥ 0 1 2 ¥
d ) M ( X ) = ò xf ( x)dx = ò x × 0dx + ò x × x dx + ò x(2 - x)dx + ò x × 0 dx =
-¥ -¥ 0 1 2
1 2
x3 æ x3 ö
+ ç x2 - ÷ = + 4 - - 1 + = 1.
1 8 1
=
3 ç 3 ÷ 3 3 3
0 è ø 1
¥ 0 1 2 ¥
M ( X 2 ) = ò x2 f ( x)dx = ò x × 0dx + ò x2 × x dx + ò x2 (2 - x)dx + ò x × 0 dx =
-¥ -¥ 0 1 2
1 2
x4 æ x3 x4 ö 1 16 2 1 7
= + ç 2 - ÷ = + - 4 - + = Þ D2 ( X ) = M ( X 2 ) - M 2 ( X ) = 16
4 ç 3 4÷ 4 3 3 4 6
0 è ø 1
3. a)
X Y 0 1 pi
-1 k 0,7 - k 0,7
1 0 ,4 - k k - 0,1 0,3
qj 0,4 0,6 1

Din condiţiile: 1) pij ³ 0, " i, j = 1, 2 şi

2 2
2) å å pij = 1 obţinem:
i =1 j =1
ìk ³ 0
ï0,7 - k ³ 0
ï
1) Û í Þ 0,1 £ k £ 0,4 ;
ï 0, 4 - k ³ 0
ïîk - 0,1 ³ 0
2) Û k + 0,7 - k + 0,4 - k + k - 0,1 = 1 , relaţie care se verifică, " k Î R .
În concluzie, repartiţia comună a variabilelor X , Y este cea din tabelul de mai sus, cu
condiţia k Î [0,1; 0,4] .
b) Variabilele aleatoare X , Y sunt necorelate dacă avem:
cov( X , Y ) = 0 Û M ( XY ) - M ( X ) × M (Y ) = 0 .
2 2
M ( X ) = å xi pi = (-1) × 0,7 +1 × 0,3 = -0,4 ; M (Y ) = å y j q j = 0 × 0,4 + 1 × 0,6 = 0,6 ;
i =1 j =1
2 2
M ( XY ) = å å xi y j p ij = (-1) × 0 × k + ( -1) × 1 × (0,7 - k ) + 1 × 0 × (0,4 - k ) + 1 × 1 × ( k - 0,1) = 2k - 0,8
i =1 j =1
M ( XY ) - M ( X ) × M (Y ) = 0 Þ 2k - 0,8 + 0, 24 = 0 Þ k = 0,28 Î [0,1; 0,4] .
 c) Pentru valoarea determinată a parametrului k obţinem tabelul repartiţiei comune de
mai jos:

X Y 0 1 pi
-1 0,28 0,42 0,7
1 0,12 0,18 0,3
qj 0,4 0,6 1

Avem că: P( X = -1, Y = 0) = 0,28 = P( X = -1) × P( Y = 0) ;

P( X = -1, Y = 1) = 0,42 = P( X = -1) × P( Y = 1) ; P( X = 1, Y = 0) = 0,12 = P( X = 1) × P( Y = 0) ;

P( X = 1, Y = 1) = 0,18 = P( X = 1) × P( Y = 1) ;de aici rezultă, că v.a sunt independente.

Lucrarea de verificare nr.5

æ- 2 -1 0 1 2ö
1. Distribuţia variabilei aleatoare X este X : ç ÷.
ç 7 1 p 3 p p2 1 ÷
è 16 4 2 16 ø
Să se determine: a) parametrul p Î R ; b) Media si dispersia lui X,
ìïkx e - 3 , x ³ 0
x

2. Fie funcţia f : R ® R , f ( x ) = í , k Î R . Să se determine:

ïî 0, x < 0
a) parametrul k Î R astfel încât f să fie densitatea de repartiţie a unei variabile
aleatoare continue X; b) funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X;
c) media, dispersia, momentul iniţial de ordinul r, r Î N * pentru v.a. X
æ 1 2ö
3. Se consideră variabilele aleatoare X , Y , având repartiţiile: X : çç ÷÷ ,
è 0,4 0,6 ø
æ2 4 6 ö
Y : çç ÷÷ , astfel încât P( X = 1, Y = 2) = 0,1 şi P( X = 2, Y = 4 ) = 0,3 . Să se
è 0,2 0,5 0,3 ø
determine coeficientul de corelatie al variabilele aleatoare X , Y
 7. Statistica matematică; Teoria selectiei

Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

1. Pentru a studia o anumită caracteristică X a unei populaţii statistice oarecare, s-a

realizat un sondaj de volum n = 16 din populaţia respectivă şi s-au obţinut rezultatele:
xi -2 -1 0 2
ni 3 4 2 7
a ) Să se scrie repartiţia variabilei aleatoare de selecţie.
b) Să se calculeze media de selecţie, dispersia de selecţie şi dispersia de selecţie
corectată.

Rezolvare:
æ - 2 -1 0 2ö
a ) Repartiţia variabilei aleatoare de selecţie este: X * : ç 3 4 2 7 ÷÷ .
ç
è 16 16 16 16 ø

4
b) Media de selecţie este statistica: X = 1 å ni X i , iar valoarea acesteia
n
i =1
4
1
corespunzătoare selecţiei efectuate este x =
n å ni x i .
i =1

Dispersia de selecţie este statistica m 2 = S 2 = 1 å ni (X i - X ) 2 , iar valoarea acesteia

4
n
i =1
corespunzătoare selecţiei efectuate este
( )
4 2
S 2 = 1 å n i xi - x .
n
i =1

( )
4 2
Dispersia de selecţie corectată este statistica s 2 = 1 å ni X i - X , iar valoarea
n-1
i =1
acesteia corespunzătoare selecţiei efectuate este
( )
4 2
s 2 = 1 å ni x i - x .
n -1
i =1
Pentru determinarea valorilor cerute organizăm valorile de selecţie în următorul tabel:

xi ni xi ni xi - x (xi - x) 2 (
n i xi - x )2
-2 3 -6 -2,25 5,0625 15,1875
-1 4 -4 -1,25 1,5625 6,25
0 2 0 -0,25 0,0625 0,125
2 7 14 1,75 3,0625 21,4375
- 16 4 - - 43

Obţinem: x = 1 × 4 = 0,25 ; S 2 = 1 × 43 = 2,6875 ; s 2 = 1 × 43 = 2,87 .

16 16 15

Lucrarea de verificare nr. 6

Pentru a stabili conţinutul în magneziu al apei minerale provenite de la un anumit izvor s-
a determinat cantitatea de magneziu, exprimată în grame, conţiunută într-un litru de apă
minerală. Efectuîndu-se un număr de 15 măsurători, s-au obţinut următoarele rezultate,
prezentate în ordinea apariţiei acestora: 7,2; 8,3; 6,7; 6,7; 7,2; 8,1; 8,3; 6,9; 7,2; 7,2;
8,1; 6,7; 6,7; 8,1; 6,7.
a ) Să se scrie repartiţia variabilei aleatoare de selecţie.
b) Pe baza rezultatelor înregistrate, să se determine cantitatea medie de magneziu,
exprimată în grame, conţinută într-un litru de apă minerală şi modul în care variază.